Costul de oportunitate

Costul de oportunitate - este un concept economic și reprezintă

valoarea celei mai bune dintre șansele sacrificate la care se
renunță atunci când se face o alegere oarecare.
Costul de oportunitate sau costul real reprezintă de asemenea
cea mai buna alternativă la care se renunta atunci cand s-a luat
decizia de a folosi resurse limitate pentru a produce sau
procura un anumit bun economic. Pe cale de consecinta, daca
resursele ar fi nelimitate, costul de oportunitate ar fi zero.
Atunci când evaluează profitabilitatea potențială a diverselor
investiții, companiile caută de obicei opțiunea care le va aduce
cea mai mare rentabilitate, pe baza unei analize financiare
luand in considerare costul oportunitatii fiecarei optiuni. De
exemplu, o companie isi poate aloca resursele fie in
economisire/investitie, fie cumparand mijloace de productie.
Indiferent de ce opțiune este aleasă, profitul potențial pierdut
prin faptul că nu se investeste în cealaltă opțiune se numește
cost de oportunitate. Acest lucru este adesea exprimat ca
diferența dintre randamentele așteptate ale fiecărei opțiuni:
costul oportunității = Randamentul celei mai avantajoase
opțiuni - Randamentul opțiunii alese.
 Flux Circular

Fluxul Circular -- gruparea unităţilor economice pe sectoare

instituţionale permite evidenţiereafluxurilor dintre aceste
sectoareşi ofer ă
o imagine de ansamblu asupraeconomiei naţionale, numită
în literatura de specialitate.

 Diagrama 1. Reflecta fluxul de bani si produse

intreprinzator.
Prin diagram circuitului economic observăm că se creează două fluxuri
circulare.
Săgețile ce corespund cu o mișcare a acelor ceasornicului, reprezintă
fluxul circular al banilor, iar săgețile în contra sens - fluxul circular al
factorilor de producție, bunuri și servicii.
Banii circulă într-o direcție iar resursele în direcția opusă.
Cum economia este în creștere, circuitul economic se intensifică,
totodată se mărește și diversitatea bunurilor și serviciilor, sporește
producția, numărul locurilor de muncă și al veniturilor.
Banii au fost inventați pentru a evita schimbul de bunuri numit troc, și-a
ușura schimbul de bunuri dintre oameni..
Trocul - presupune că participanții la schimb acceptă anume aceea ce i
se oferă.
Banii îndeplinesc 3 funcții importante:
1.Mijloc de schimb - schimbăm ușor forța de muncă pe bani apoi pe
bunuri.
2.Mijloc de tezaulizare - putem aduna banii sau depune la bancă
pentru păstrarea valorii lor și pentru puterea de cumpărare pe viitor.
3.Măsura valorii - banii ajută la formarea prețului. Oamenii pot
compara prețurile pentru a-și alege prețul optim.
Locul de intalnire intre cei care ofera factori de productie sau bunuri si
servicii si cei care le cer se cheama piata. In societatile primitive, pietele
se organizau intr-un loc si la o data stabilite. Astazi conceptul de piata
este mult mai difuz, acum ca piata devizelor, de exemplu, include atat
locurile de operatiuni din toate entitatile bancare, cat si circuitele
informatice din centrele lor de calcul.
Sistemele sunt constituite, in afara de elementele lor componente, din
relatiile care le unesc. Se obisnuieste ca sistemele sa fie reprezentate
prin intermediul graficelor, in care relatiile se simbolizeaza prin
intermediul liniilor, ce leaga diferite elemente. In reprezentarea
sistemului economic de piata se utilizeaza schema dominanta flux
circular, in care liniile descriu fluxuri de bogatie intre agentii economici.
Partea exterioara arata relatiile dintre familii si intreprinderi. Familiile
trimit factorii productivi la piata, unde sunt achizitionati de catre
intreprinderi. De la acestea din urma rezulta bunuri si servicii, care
merg la piata pentru a fi consumate in final de catre familii. Fluxurile de
factori, bunuri si servicii se numesc fluxuri reale si in grafic sunt
reprezentate de canalele exterioare. Contrapartidele lor in bani,
veniturile si cheltuielile familiilor, se numesc fluxuri financiare si sunt
reprezentate de canalele interioare.
In centrul schemei apar relatiile statului cu ceilalti agenti. Statul vinde si
achizitioneaza factori, bunuri si servicii pe piata platind sau incasand
pentru ele la fel ca familiile sau intreprinderile. Dar in acelasi timp retin
impozite si fac viramente.
A studia economia inseamna a studia in detaliu fiecare din
componentele fluxului. Microeconomia studiaza cauzele
comportamentelor familiilor, in calitatea lor de consumatoare
(utilitatea si cererea), intreprinderile in calitate de producatori
(costurile), pietele de factori, de bunuri si servicii. Cand studiem
macroeconomia, vom folosi schema fluxului circular pentru a studia
cum se masoara productia si venitul national si cum poate influenta
statul prin manipularea fluxurilor. Acum vom vedea intr-o forma
succinta, ce se petrece in "interiorul" pietelor.
 Piețe de bunuri și servicii

Piata desemneaza un sistem de vânzare-cumparare în primul rând de

bunuri si servicii între partile contractante, adica între agentii economici
autonomi, angajati în legaturi de afaceri. Participantii la aceste relatii
sunt producatorii, ofertanti ai unor bunuri de consum si servicii, si
consumatorii, purtatori ai cererii.
Piata bunurilor si serviciilor pune in evidenta raporturile dintre
productie si consum, prin intermediul sau gasindu-si reflectarea atat
nevoile de bunuri materiale ale societatii (cererea de marfuri) cat si
posibilitatile de satisfacere a acestor nevoi (oferta de marfuri). Sub
aspectul intensitatii cu care se desfasoara actele de vanzare-cumparare,
se intalnesc notiunile de piata dispersata (in cazul comertului cu
amanuntul) si piata concentrata (in cazul burselor de valori sau de
marfuri unde uneori este chiar obligatoriu ca toate negocierile de
bunuri sa se efectueze in cadrul unei piete concentrate). O notiune
frecvent intalnita in economia de piata este aceea de piata etalon prin
intermediul careia se poate descompune structura si se pot masura
elementele ce dau complexitate oricarei piete.
Elemente care influenteaza dinamica pietei bunurilor si serviciilor
- Productia bunurilor industriale si agricole. In majoritatea tarilor
productia bunurilor industriale reprezinta factorul principal al evolutiei
pietei determinand volumul ofertei de marfuri precum si posibilitatile
satisfacerii cererilor consumatorilor. Contributia agriculturii trebuie
analizata intr-un context mai larg avand in vedere faptul ca o parte tot
mai mare din produsele agricole ajunge in consum prin intermediul
pietei, fie in stare naturala, fie dupa prelucrare industriala.
- Importurile de produse, alaturi de productia interna de bunuri,
influenteaza oferta de marfuri. In majoritatea tarilor marfurile
importate detin o pondere mai mica in raport cu productia interna dar
la anumite produse, au o importanta exclusiva (fructele sudice, cafea,
condimente, echipament pentru dotarea centralelor atomoelectrice).
- Veniturile si capacitatea de investitie a populatiei si intreprinzatorilor,
care actioneaza asupra cererii de marfuri determinandu-I nivelul si
structura si conditionand realizarea ofertei de marfuri si a relatiilor de
piata. Sporul de venit nu reprzinta in orice situatie un factor imediat de
crestere a volumului pietei bunurilor de consum individual deoarece in
unele cazuri sporul de venit imbraca forma unor investitii sau
acumulari.
- Denaturalizarea consumului, fenomen characteristic dezvoltarii
contemporane care evidentiaza legatura dintre evolutia pietei si
consumul populatiei. Cresterea continua a capacitatii pietei presupune
o crestere direct proportionala a consumului dar si o reducere a
consumului de produse obtinute in gospodaria personala (fenomen
characteristic mediului rural). Denaturalizarea consumului este
influentata de: dezvoltarea si modernizarea agriculturii, schimbarea
structurii populatiei, amploarea procesului de modernizare si
urbanizare, dezvoltarea comertului la sate.
- Elemente de ordin social cultural – repartizarea populatiei pe nivelul
de instruire, cultele religioase si intensitatea practicarii lor, modul de
trai, normele si valorile sociale, valori traditionale, modul de realizare a
veniturilor.
- Norme juridice si diferite hotarari guvernamentale – reglementarile
privind activitatile comerciale, interdictii de vanzare a anumitor
produse, restrictionarea publicitatii, reglementari de prêt.
- Sistemul institutional al societatii – necesitatea prezentei unor
institutii in interiorul si exteriorul sistemului pietei care sa asigure
educatia, instruirea, cercetarea stiintifica si dezvoltarea ca productie de
utilitate publica cu un rol hotarator pentru capacitatea de functionare a
inregiii economii.
Principalele categorii de parteneri prezenti in cadrul pietei bunurilor si
serviciilor
- Consumatorii sau utilizatorii finali, cel mai important element in cadrul
pietei. Acestia pot fi actuali sau potentiali prezentand o importanta
deosebita pentru orice intreprinzator in orientarea sa viitoare.
Respectivii utilizatori pot fi: indivizii, familiile, intreprinderile, unitatiloe
administrative de stat. Exista situatii in care alegerea produselor
consummate nu depinde de consumatori (produsele farmaceutice).
- Cumparatorii reprezinta un public distinct de cel al consumatorilor sau
al utilizatorilor finali in masura in care exercita o anumita influenta
asupra alegerii produselor (parintii in cadrul familiilor, cumparatorii
specializati in cadrul intreprinderilor).
- Distribuitorii. Cea mai mare parte a intreprinderilor producatoare nu-
si vand produsele direct consumatorilor ci apeleaza la o serie de
intermediari pentru distributia acestora (mijlocitori, grosisti, delailisti,
centrale de cumparatori, comercianti cu amanuntul).
 Elasticitatea Cererii
Elasticitatea reprezintă variaţia procentuală a variabilei dependente ca
urmare a unei variaţii a variabilei independente cu un procent.
Coeficientul de elasticitate reflectă cu câte procente s-a modificat variabila
dependentă Y în urma modificării variabilei independente X cu un procent.
Reacţia cererii la modificarea factorilor ei de influenţă a primit denumirea de
elasticitate a cererii .
Elasticitatea cererii este înaltă în cazul preţurilor înalte, este mare sau
considerabilă în cazul preţurilor moderate, însă, pe măsura reducerii preţurilor, se
reduce şi elasticitatea cererii, ea devenind nulă în cazul satisfacerii nevoii.
Elasticitatea cererii în funcţie de preţ reflectă gradul de sensibilitate a mărimii
cererii de consum faţă de un anumit bun economic, determinată de modificarea
preţului acestuia, cu condiţia respectării principiului ceteris paribus.
Coeficientul elasticităţii cererii în funcţie de preţ arată cu câte procente va creşte
sau se va reduce cantitatea cerută de bun ca rezultat al modificării cu un procent
a preţului bunului dat .
Cu cât sensibilitatea consumatorului faţă de preţ este mai mare, cu atât cererea
este mai elastică, mărimea absolută a coeficientului de elasticitate devenind mai
mare. Şi invers, o reacţie mai redusă a consumatorului faţă de modificarea
preţului determină un coeficient de elasticitate mai mic. Dacă modificarea
preţului tinde la zero, atunci relaţia ΔQ D / ΔP devine echivalentul funcţiei
derivate a cererii după preţ.
Dacă valoarea coeficientului de elasticitate în funcţie de venit este mai mare de o
unitate, atunci cererea este elastică. Bunurile de lux, vinurile de colecţie, bunurile
de folosinţă îndelungată posedă o cererea elastică la venit. Cu cât este mai înalt
coeficientul de elasticitate în funcţie de venit, cu atât cererea este mai sensibilă la
modificarea veniturilor consumatorilor.
Cererea se consideră inelastică în funcţie de venit, dacă modificarea procentuală a
cererii este mai mică decât modificarea procentuală a venitului consumatorului.
Daca pentru bunurile normale coeficientul de elasticitate a cererii în funcţie de
venit obţine valori între zero şi unu, atunci bunul normal face parte din categoria
bunurilor de primă necesitate.
in sens microeconomic, cererea exprimă o intentie, avand corespondenta in
nevoi, venit si existenta bunurilor marfare; cererea desemnează cantitatea dintr-
un bun pe care un consumator (cererea individuala) sau toti consumatorii dintr-un
spatiu economic (cererea pietei) sunt dispusi sa o achizitioneze, într-o perioada de
timp, in conditiile pretului unitar si a altor factori (venitul menajelor, preturile
altor bunuri, perspectivele pretului si venitului, intensitatea nevoilor, preferinte si
gusturi, numarul si structura populatiei.).
Dimensiunea cererii pentru un anumit bun, precum si dinamica acesteia sunt
determinate de nivelul si dinamica pretului bunului respectiv. Deci, intre evolutia
pretului unitar al unui bun si cererea de piata pentru bunul respectiv exista o
relatie de cauzalitate.Aceastarelatie este exprimata in mod foarte clar de legea
cererii. Conform acestei legi, daca pretul bunurilor, resurselor si serviciilor va
scadea, in mod corespunzator va creste cantitatea de marfa ceruta intr-o anumita
perioada si invers, daca preturile cresc, va scadea cantitatea de marfa ceruta in
perioada de timp respectiva ( celelalte conditii raminind neschimbate ).
Cererea poate fi definita pentru o firma, pentru un grup de intreprinderi dintr-o
ramura si un grup de ramuri, pentru economia nationala si mondiala.
Legea generală a cererii
Toate celelalte conditii de integrare , cumparatorii vor cumpara mai multe articole
la un pret scazut decat un pret.
Cererea se comporta astfel din mai multe motive , inclusiv:
---Puterea de cumparare;
---Utilitatea marginala;
---Intensitatea nevoilor;
---Existenta substituientilor;
Variatia Cererii