Dupa c�?tigarea ?inutului Gali?iei, �n urma primei �mpar?iri a Poloniei din 1772, ?

i pentru a realiza o legatura directa �ntre Transilvania ?i Gali?ia, �mparatul

Joseph al-II�-lea al Austriei ?i-a propus achizi?ionarea teritoriului de nord-vest
al Moldovei aflata din anul 1769 sub ocupa?ie ?arista. Chiar daca, prin pacea de la
Kuciuk Kainargi din 16 iulie 1774 Moldova revine Turciei, Curtea de la Viena,
profit�nd de bunele rela?ii cu Ecateri�na a II-a a Rusiei, ob?ine permisiunea
feldmare?alului Roman?ov � comandantul trupelor ?ariste sta?ionate pe teritoriul
Bucovinei, de a anexa acest teritoriu. La 31 august 1774, sub comanda generalului
baron Gabriel von Spl�ny-Mihaldy, doua regimente de cavale�rie ?i cinci steaguri de
infanterie au patruns �n Bucovina, lu�nd locul trupelor ?ariste care s-au retras.
Ulterior, prin Conven?ia din 7 mai 1775, Turcia recunoa?te aceasta anexare de catre
Imperiul Austriac.[3] �ntruc�t majoritatea solda?ilor erau de religie romano-
catolica, odata cu ace?tia au sosit ?i preo?ii militari care le asigu�rau asisten?a
religioasa. Conform celor afirmate de Willi Kosiul �n cartea Die Bukowina und ihre
Buchenlanddeutschen (Bucovina ?i locuitorii ei germani), aparuta �n anul 2011 la
editura Reimo-Verlag, administra?ia militara a creat 12 capelanate militare, unul
dintre acestea fiind ?i la Fratau?i. Dupa trecerea Bucovinei �n administrare civila
(1787), o parte dintre aceste capelanate militare, noua la numar, au fost
transformate �n capelanate civile trec�nd �n administrarea Arhiepiscopiei din
Lemberg (Lwow). �ntruc�t, �n afara de militari, zona a �nceput sa fie populata cu
coloni?ti catolici veni?i din Transilvania, Gali?ia ?i Bohemia, �n numar din ce �n
ce mai mare, aceste capelanate civile au fost transformate �n anul 1811 �n parohii.
[4]

Conform celor scrise de Johann Polek, �n lucrarea Zur Frage der Errichtung ei�ner
r�misch-katholischenn Pfarre zu Czernowitz, editata la Cernau?i, �n anul 1909, �n
anul 1786 administra?ia militara a facut un recensam�nt a �ntregii popula?ii
catolice din Bucovina. Conform acelui recensam�nt �n toata Bucovina erau 1.093 de
familii catolice cu 3.609 de suflete ?i 3.301 de militari, inclusiv personalul
auxiliar. Particulariz�nd, trebuie sa spunem ca niciuna din aceste familii nu
locuia �n Radau?i![5]

Documentele vorbesc de primele familii catolice care s-au stabilit la Radau?i, abia
dupa anul 1792 c�nd se �nfiin?eaza Direc?ia Domeniului Radau?i ?i este adusa
her�ghelia de la Va?cau?i. Franz Wiszniowski afirma ca atunci s-au stabilit la
Radau?i pri�mele 20 de familii catolice.[4]

Comunitatea romano-catolica formata, mica ce-i drept, era pastorita p�na �n anul
1797 de capelanii militari locali din Fratau?i, pr. Paulus Lewinski ?i pr. Guido
Piot�kowski. Din anul 1797 ?i p�na �n anul 1802 de catre pr. De�k Orb�n (1797-
1799), pr. Juven�lisz Czeke (1799-1800) ?i pr. Nicky J�zsef (1800-1802) care erau
capelani la Istensegits (?ibeni). Din anul 1802 ?i p�na �n anul 1816 comunitatea
catolica radau?eana a fost pastorita de catre capelanul civil de Andr�sfalva
(Maneu?i), pr. N�rzisus Lindemann. �n anul 1787 capelanatul militar din Fratau?i
este mutat la Andr�sfalva (Maneu?i) ?i transformat �n capelanat local civil.[6]
Conform celor scrise de pr. Norbert Gaschler �n lucrarea Chronik der r�misch-
katholischen Pfarrei Sereth - Cronica Parohiei romano-catolice din Siret, publicata
�n Analele Bucovinei, nr. 1/1997, la data de 27 iunie 1811 �mparatul semneaza
decretul numarul 5.159 prin care capelanatele civile locale de la Boian, Gura
Humorului, Istensegits (?ibeni), C�mpulung, Sadagura, Siret, Suceava ?i Andr�sfalva
(Maneu?i) sunt transfor�mate �n parohii. Prin decretul imperial nr. 16.566, din 11
noiembrie 1811, noua parohie din Andr�sfalva este mutata la Radau?i. Mutarea s-a
facut efectiv abia �n anul 1816, �n�truc�t, �n anul 1811, satul Radau?i proaspat
intrat �n componen?a Domeniului Radau?i era prea pu?in dezvoltat ?i nu exista nici
biserica ?i nici casa parohiala. De?i oficial exista deja Parohia Romano-Catolica
din Radau?i, ea nu avea �nca numit un paroh. Din 1816 ?i p�na �n anul 1818, de
parohia radau?eana avea grija administratorul Parohiei Romano-Catolice din Siret,
pr. Anton Zyska ?i de parintele Josef, cavaler de Nitzki, tot administrator al
parohiei siretene.[7]
�n lipsa unui laca? de cult, liturghiile se celebrau �ntr-o camera mica aflata �n
incinta Fabricii de bere. Lipsa unei biserici a fost constatata ?i de �mparatul
Francisc I (1806-1835) care a vizitat localitatea la 7 august 1817 ?i a notat cele
constatate �n jurnalul sau de calatorie.