Mănăstirea Cetățuia din Iași este o mănăstire ortodoxă de călugări, ctitorită în

secolul al XVII-lea de voievodul Gheorghe Duca (1665-1666, 1668-1672 și 1678-1683).

Așezată pe un deal înalt din partea de sud a Iașului, de unde se poate vedea o
frumoasa panoramă a orașului, Mănăstirea Cetățuia domină peisajul prin silueta sa
zveltă, străjuită de un turn impozant și împrejmuită cu un zid de piatră măcinat de
vreme.

Ea a fost construită de la început ca un complex fortificat medieval capabil să

ofere domnitorului și boierilor un reazem pentru o rezistență înarmată împotriva
invadatorilor. Aici a funcționat o tiparniță cu litere grecești, adusă de la
Veneția. Ajunsă o ruină la sfârșitul secolului al XIX-lea, mănăstirea a fost
restaurată în perioada interbelică la inițiativa istoricului Nicolae Iorga.

Ansamblul Mănăstirii Cetățuia a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din

județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare IS-II-a-A-03806 și fiind
alcătuit din următoarele 6 obiective:

Biserica „Sf. Apostoli Petru și Pavel” - datând din perioada 1669-1672, având codul
IS-II-m-A-03806.01
Sala Gotică - datând din perioada 1669-1672, având codul IS-II-m-A-03806.02
Casa Domnească - datând din perioada 1669-1672, având codul IS-II-m-A-03806.03
Corpul de chilii - datând din anul 1928, având codul IS-II-m-A-03806.04
Turnul clopotniță - datând din anul 1670, având codul IS-II-m-A-03806.05
Zidul de incintă - datând din anul 1670, având codul IS-II-m-A-03806.06.[2]