Ţara Vrancei – scurtă prezentare

Moştenirea culturală a locuitorilor din Ţara Vrancei s-a păstrat prin dansuri tradiţionale şi
portul popular. Portul popular are în componenţă următoarele elemente: cătrinţă, cămaşă, bete,
năframă şi opinci. Cămaşa femeilor este bogat ornamentată, pe maneci, pe piept i la gât având un
decor bogat, cu o simbolistică diversă.

În ceea ce priveşte dansurile populare, acestea se ţin de cele mai multe ori în cadrul
căminelor culturale din localităţi, sub forma unor hore, baluri, serbări sau spectacole.
Căminul cultural reprezintă o forma prin care locuitorii îşi dezvoltă spiritul cultural şi îşi
păstrează moştenirea folclorică.
Ţara Vrancei este o regiune premontană cu aşezări variate. Arhitectura populară
vrânceană, se prezintă unitar, integrată tipologiei arhitecturii româneşti. Casele erau realizate din
bârne şi acoperite cu şindrilă iar fundaţia era făcută din pietre aduse de pe malul apelor . Fiecare
gospodărie era împrejmuită cu garduri care aveau şi ele la rândul lor acoperiş. Ţăranii obişnuiau
în trecut să pună o cofiţă cu apă şi câteva fructe la poartă pentru a servi câte un drumeţ.
 Întreaga creaţie artistică populară din Ţara Vrancei s-a manifestat în înfrumuseţarea
locuinţelor şi în portul tradiţional. Femeile pe vremuri coseau tablouri pe itamină, făceau covoare
de pus pe pereţi care erau realizate în război şi preşuri de pus pe jos care erau confecţionate din
resturile de haine pe care nu le mai foloseau sau erau prea rupte.
 Tradiţiile şi obiceiurile vrâncene sunt inima şi sufletul locuitorilor judeţului. Acestea sunt
sub formă de dansuri, obiceiuri meşteşugăreşti şi artă populară.
Chipăruşul –este un ritual de inmormantare specific zonei Nereju.
 Încondeierea ouălelor

Hora cu scranciob – este un obicei specific acestei zonei care are loc in a doua zi de Paste.
Valaritul – este un alt obicei traditional specific celei de-a doua zi de Paste. Flacai de insuratoare
pleaca prin sat la gosporariile in care sunt fete de maritat, unde alearga dupa acestea prin livezi si
prin curti pana cand le prind. In final, feciorii pleaca de la gazde omeniti cu oua rosii, cozonac si
pasca.
Pastoritul si botezul oilor;
Claca la culesul porumbului.
Monumente şi lăcaşuri de cult de o valoare inestimabilă, cum sunt: Biserica “Precista”,
Biserica ”Naşterea Maicii Domnului”, “Muzeul Vrancei” cu secţiile sale, toate situate în
municipiul Focşani, Mănăstirea Soveja, Mănăstirea Mera, Schitul Dălhăuţi, Mănăstirea Vizantea,
Mănăstirea Lepşa, Mănăstirea Recea-Cândeşti, Casa memorială ”Moş Ion Roată” din Câmpuri,
Casa Tudorei Vrâncioaia de la Bîrseşti, Muzeul etnografic din Paltin, Cascada Putnei.
Instituţii de cultură: Muzeul satului vrâncean, situat în Crângul Petreşti, Muzeul Unirii
din Focşani, Rezervaţia naturală Cascada Putnei, de pe teritoriul comunei Tulnici, Rezervaţia
geologică “Focul viu”, din zona montană Andreiaşu, Ansamblul arhitectonic Piaţa Unirii din
Focşani, cu obeliscul realizat de sculptorul Ion Jalea. Totodată, mausoleele de la Mărăşti,
Mărăşeşti şi Soveja, atracţie turistică aparte, vorbesc de istoria acestui ţinut.
Ocupaţia principală a locuitorilor din acest ţinut era bazată pe creşterea vitelor, însă,
aceştia erau şi agricultori, viticultori, păstori care, au creat o artă în strânsă legătură cu modul lor
de viaţă.
De-a lungul timpului, oamenii din această zonă au schimbat atât arhitectura caselor cât şi
portul naţional. Obiceiurile şi tradiţiile nu mai sunt păstrate cu aceeaşi dragoste.