O I S TO R I O A R Ă C U F R I C A D E D U M N E Z E U

Îmi aduc aminte de un filosof, care a venit la Socrate, alt filosof. Şi acela avea o femeie foarte
talentată. Şi a început să spună: „Domnule, am o femeie aşa de frumoasă!” Celalălt era la o masa cu un
creion în mână şi hârtie şi a tras un zero. „Femeia mea-i de neam mare; taică-său a fost ministru”. Celălalt a
mai tras un zero.
„Femeia mea îi sănătoasă ca oul, n-a fost bolnavă şi nu-i bolnavă”. Acela a mai tras un zero.
„Femeia mea îi foarte învăţată”. Acela a mai tras un zero. „Femeia mea ştie să lucreze lucruri de menaj, să
facă prăjituri de tot neamul, bucate la mese mari”. Acela a mai tras un zero. „Femeia mea ştie să toarcă
broderii artistice, coase flori, împleteşte, face flanele cu maşina sau cu mâna. Uite câte talente are femeia
mea!”. Acela a mai tras un zero.
La urmă a adăugat: „Femeia mea are frica de Dumnezeu şi este credincioasă!”. Acela a pus un unu
înainte, pusese şase zerouri. Unu urmat de şase zerouri face un milion. Şi a spus: „Ia, acuma i-am dat
valorare femeii tale. Nu când ai spus că-i frumoasă şi învăţată şi sănătoasă şi ştie multe să facă, pentru că
dacă îi lipsea frica lui Dumnezeu, toate erau la dânsa egal cu zero, nule, nimic!”