1) https://doxologia.

ro/viata-bisericii/marturii/minuni-contemporane-ale-sfantului-ioan-gura-de-aur
Minuni contemporane ale Sfântului Ioan Gură de Aur
27 Ianuarie 2017
Cele mai mari minuni, mai mari decât acestea și alte vindecări au fost învieri ale sufletelor oamenilor,
vindecări sufletești, întoarcerea la pocăință și îndreptarea vieții. O minune pe care ochiul nu o poate vedea
și auzi este în imposibilitate de a se mărturisi. Se simte, totuși, în inima fiecărui om și este experimentată în
profunzimea existenței sale.
Traducere și adaptare: Mihai-Alex Olteanu
Sursa: http://www.johnsanidopoulos.com
În perioada 10-19 noiembrie, în anul 2007, cinstitul cap al Sfântului Ioan Gură de Aur a fost adus de
la Mănăstirea Vatoped de pe Muntele Athos în Cipru, spre închinare. Când poporul credincios a venit să
se închine sfintelor moaște, în biserică a început să se simtă mirosul unui parfum puternic aromat. Atunci
credincioșii au constatat că acel frumos miros venea de la moaștele sfântului, care la atingere erau calde, ca
și cum ar fi fost un trup în viață. Oameni cu felurite boli și ispite au venit să se închine înaintea sfintelor
moaște, cerând vindecare, și mulți au plecat tămăduiți.
1. Vindecarea unei femei cu piciorul drept rupt.
După slujba Vecerniei, sâmbătă, 10 noiembrie, femeia s-a grăbit să iasă din biserică și s-a lovit la piciorul
drept, care s-a dovedit, în urma investigațiilor medicale, a fi rupt în apropierea gleznei. În spital, piciorul i-a
fost imobilizat într-un mulaj de ghips, primind recomandarea de a-l ține nemișacat, iar atunci când dorește
să se deplaseze, să se folosească de cârje. Ea a suportat dureri mari, dar s-a deplasat susținută până la
biserica unde era așezat capul sfântului spre închinare. După ce s-a rugat înaintea sfintelor moaște, durerile
au dispărut, fractura de la picior s-a vindecat în mod minunat, femeia plecând fără cârje la spital, unde i-a
fost scos ghipsul.
2. Vindecarea unui elev de zece ani care avea hemiplegie
După un traumatism cranian, un elev de zece ani din Archangelo a rămas cu hemiplegie (paralizie a
jumătății sale stângi a corpului). Pentru o perioadă de cel puțin două săptămâni înaintea ca cinstitul cap să
ajungă în Cipru, copilul a fost îngrijit în Spitalul General „Leukosia”. După ce s-a închinat capului
Sfântului Ioan Gură de Aur, starea în care se afla s-a ameliorat, până ce paralizia a dispărut, spre
surprinderea tuturor.
Această minune, cât și cea precedentă au fost relatate de către mass-media.
3. Dispariția unei tumori de la gât, vindecarea unui om cu probleme neurologice, dischinezie și
probleme cu vertebrele.
Era un cuplu în care soția avea o tumoare mare la gât, iar soțul ei suferea de probleme neurologice,
dischinezie și probleme cu vertebrele. Cu mare efort au reușit să ajungă la rândul ce se formase pentru
închinarea la sfintele moaște aduse din Athos. Deodată, soțul a simțit ca și cum două degete îi apăsau cu
putere spatele. Durerea a devenit din ce în ce mai puternică și agonia din ce în ce mai evidentă. Când le-a
venit rândul să se închine, după ce au atins racla în care se afla capul sfântului, soțul a constatat că nu mai
avea nicio durere și că de pe gâtul soției sale dispăruse tumora. Astfel, prin credință, ei au plecat complet
vindecați.
4. Vindecarea unui om cu dischinezie la spate
Potrivit mărturisirii sale, el a avut o problemă gravă, localizată la spate, iar în timp ce se închina capului
Sfântului Ioan, atunci când s-a aplecat să sărute racla a simțit vibrații puternice în zona cu probleme, iar mai
apoi a constatat că se vindecase.
5. Vindecarea unui copil ce era pe moarte din Siri Lanka
O femeie budistă a îmbrățișat Ortodoxia în Cipru și a fost botezată. Când cinstitul cap al Sfântului Ioan
Gură de Aur a fost adus în Cipru, spre închinare, femeia s-a rugat cu credință pentru însănătoșirea nepoatei
sale din Siri Lanka, care era pe moarte. După aceea, a primit un telefon din patria ei natală, prin care i s-a
făcut cunoscut faptul că nu mai există niciun motiv de întristare, deoarece copilul a trecut peste starea
critică în care se aflase. Conștientizând minunea ce avusese loc, femeia a povestit rudelor sale din Siri
Lanka despre capul făcător de minuni al Sfântului Ioan.
În cele din urmă, cele mai mari minuni, mai mari decât acestea și alte vindecări au fost învieri ale sufletelor
oamenilor, vindecări sufletești, întoarcerea la pocăință și îndreptarea vieții. O minune pe care ochiul nu o
poate vedea și auzi este în imposibilitate de a se mărturisi. Se simte, totuși, în inima fiecărui om și este
experimentată în profunzimea existenței sale.

1/16
 2) https://doxologia.ro/minuni-vindecari-vedenii/credinta-maica-domnului-readuce-la-viata-un-
bebelus-nascut-prematur
25 Martie 2017
Micuțul Anastasie s-a născut la doar șase luni și jumătate. Când doctorii l-au băgat la incubator, abia dacă
respira. După părerea lor, era imposibil să trăiască. Și astfel micul copil se lupta singur între viață și moarte,
fără să-i fi dat cineva importanță, având în vedere că nu existau speranțe.
O asistentă credincioasă și milostivă era însă mâhnită pentru sărmanul copil și s-a gândit să-l ajute cu
armele credinței. Avea ulei sfințit de la candela Maicii Domnului „Varnakovas” și a mers și l-a uns.
Astfel, Anastasie a intrat și el sub acoperământul protector al Născătoarei de Dumnezeu. Băiețelul care
era pe jumătate mort, în puțin timp, învingând toate prevederile doctorilor, s-a înviorat, s-a înzdrăvenit și
într-adevăr a înviat!
Doctorii s-au mirat. Nu știau cărui fapt să datoreze această revenire. Credincioasa asistentă însă, plină de
bunătate, știa ‒ și împreună cu ea, și noi, cărora ne-a povestit cu multă admirație despre puterea
vindecătoare pe care o are untdelemnul binecuvântat al Maicii Domnului, atunci când este folosit cu
credință.
(Minunile Maicii Domnului în Sfânta Mănăstire a Maicii Domnului Varnakovas, Mitropolia Fokidos,
Sfânta Mănăstire a Maicii Domnului Varnakovas, Dorida, 2011, pp. 86-87)
3) https://doxologia.ro/viata-bisericii/minuni-vindecari-vedenii/maica-domnului-rasplateste-mila-
aratata-celor-adormiti
25 Martie 2017
O soră medicală de la un spital din Atena i-a povestit părintelui Simeon Aghioritul, care locuieşte la
Kaliagra (Sfântul Munte), următoarele:
- Aveam scleroză în plăci şi mă aflam în pragul paraliziei. Medicii mi-au dat o lună de zile concediu. Într-o
noapte, în timp ce zăceam la pat, o văd aievea pe Maica Domnului care îmi spune: „Ridică-te, de acum eşti
sănătoasă!”.
M-am ridicat şi a doua zi am mers la spital. Când m-au văzut medicii, au rămas uluiţi. M-au consultat şi m-
au găsit sănătoasă.
Atunci părintele Simeon a întrebat-o unde lucrează.
- Lucrez la morgă, a răspuns ea. Cei morţi sunt aduşi acolo şi aruncaţi fără niciun respect. Eu îi iau, îi spăl,
îi îmbrac şi îi îngrijesc cu multă dragoste, ca pe rudele mele.
- Pentru aceasta Maica Domnului te-a vindecat. În Vechiul Testament, Tobit, atunci când găsea un mort, îl
îmbrăca şi-l îngropa. De aceea Arhanghelul Rafail i-a spus: „Te ocrotesc”.
- Şi eu simt o ocrotire, a răspuns ea plângând.
(Ieromonah Eftimie Athonitul, Asceţi în lume, volumul I, traducere din limba greacă de Ieroschimonah
Ştefan Nuţescu, Schitul Lacu din Sfântul Munte Athos, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2009, pp. 347-
348)
4) https://doxologia.ro/viata-bisericii/marturii/sarcina-mult-dorita
21 Martie 2017
În anul 1998 în biserica sfintelor muceniţe Credinţa, Nădejdea şi Dragostea şi a mamei lor, Sofia, se aflau
moaştele Cuviosului Alexandru din Svir.
Împreună cu fiica mea Elena ne-am închinat la moaştele Sfântului cu una şi aceeaşi rugăminte ca
Dumnezeu să-i dăruiască acesteia un prunc. Fiica mea s-a căsătorit devreme - la 18 ani. Acum are 38 ani.
Toţi anii căsătoriei au fost ani de aşteptare zadarnică a pruncului. Şi, iată, minunea s-a săvârşit: în
septembrie fiica mea s-a închinat la moaşte, iar în octombrie, după cum a reieşit mai târziu, a rămas
însărcinată. La termenul rânduit i s-a născut o fetiță minunată. Această minune, dăruită de Dumnezeu
pentru rugăciunile săvârşite la moaştele Cuviosului, s-a întâmplat după 19 ani de aşteptare. Grija
Cuviosului Alexandru ni s-a arătat şi pentru naşterea cu bine a acestui prunc, de care nu ne putem aminti
fară înduioşare şi fără sentimentul recunoştinţei. Minunea constă în faptul că existenţa pruncului în
pântecele mamei a fost tăinuită faţă de toată lumea, chiar şi mama însăşi a aflat despre sarcina ei abia cu
zece zile înainte de naştere. De câţiva ani ea se afla sub supravegherea endocrinologului. În perioada
sarcinii, adresându-se medicului, Elena i-a spus că pântecele ei se tot măreşte.
De fapt, Cuviosul Alexandru din Svir a ascuns acest prunc până la naştere. Eu îi mulţumesc în fiecare zi
Cuviosului Alexandru pentru naşterea micuţei Maria. Căci el L-a rugat pe Dumnezeu, iar Dumnezeu ne-a
dăruit această bucurie, această minune adevărată”.
(Sfântul Alexandru din Svir, Proorocul Sfintei Treimi, Ed. Egumenița, 2009, p. 163)
2/16
 5) https://doxologia.ro/viata-bisericii/sfantul-munte-athos/braul-maicii-domnului-vindeca-infertilitatea
21 Martie 2017
Sfântul Brâu are harul special de a tămădui lipsa de rod a pântecelor femeilor căsătorite, precum şi bolile de
cancer, printr-o panglică oferită de mănăstirea Vatoped credincioşilor şi cu care femeile sterpe şi cei bolnavi
ajung să se încingă. Această panglică este binecuvântată şi aşezată timp de 40 de zile pe Sfântul Brâu.
Bolnavul trebuie să se încingă cu brâuleţul pentru o perioadă de timp, trăind în pocăinţă, spovedindu-se,
rugându-se şi împărtășindu-se cu Sfintele Taine. În acest fel trebuie să vieţuiască şi soţii care doresc prunci,
ţinând însă pe deasupra post şi înfrânare trupească pe perioada purtării brâuleţului.
Trăirea duhovnicească sinceră, cu o pocăinţă continuă şi împărtăşirea cu Tainele Bisericii trebuie să
continue până la sfârşitul vieţii, de vreme ce este unicul mijloc de comuniune şi de unirea a noastră cu
Dumnezeu, atât în veacul acesta, cât şi în cel ce va să vie.
În toamna anului 2011, Sfântul Brâu al Maicii Domnului de la mănăstirea Vatoped a fost dus în Rusia în
mai multe oraşe: mai întâi în Sankt Petersburg, apoi în Ekaterinburg, Norilsk, Vladivostok, Krasnoyarsk,
Tyumen, Nizny Novgorod, Diveyevo, Saransk, Samara, Volgograd, Rostov-pe-Don, Stavropol,
Kaliningrad, iar la final Moscova.
La 10 luni după ce Brâul Maicii Domnului a fost adus în Rusia, în mai multe regiuni unde Brâul a fost pus
spre închinare s-a observat o adevărată creştere a natalităţii: maternităţile sunt arhipline, iar pe culoarele
centrelor de consultare a femeilor întâlneşti un număr impresionant de viitoare mame. Presa regională
prezintă în acelaşi timp diferite istorii cu final fericit şi asemănătoare între ele: familiile fără copii, după ce
s-au atins de Brâu, au zămislit copiii mult-aşteptaţi.
6) https://doxologia.ro/viata-bisericii/marturii/o-minune-sfantului-serafim-de-sarov
20 Martie 2017
Traducere și adaptare: Andrei Ungureanu
Sursa: vie-orthodoxe.blogspot.com
Această întâmplare a fost povestită de o familie ortodoxă greacă, evlavioasă, care locuiește actualmente în
Anglia. Cu prilejul unei vizite la locurile sfinte din Grecia, în timp ce se aflau în peninsula Cassandra, s-au
oprit în drum la o biserică de acolo. Era vorba de o biserică grecească obișnuită, dar ceea ce i-a surprins pe
membrii acestei familii era evlavia evidentă față de Sfântul Serafim de Sarov. Pe lângă o icoană mare a
Sfântului, se mai găsea acolo și o raclă cu o părticică din moaștele Sfântului. Au mărturisit că în Grecia
majoritatea oamenilor au evlavie la acest Sfânt rus, unii oameni simpli chiar crezând că Sarov este o
regiune a Greciei.
Un preot slujitor la această biserică le-a povestit circumstanțele în care s-a ridicat lăcașul închinat Sfântului
Serafim.
Părintele paroh al bisericii se numea Nectarie, era un preot grec și fusese trimis să facă ascultare la
Mormântul Sfânt din Ierusalim. Ascultarea lui consta în organizarea orarului de desfășurare a slujbelor
pentru diferitele comunități ortodoxe. Exista și un timp rezervat călugărițelor ruse, în care acestea veneau să
cânte și să citească acatiste.
Într-una din zile, părintelui Nectarie i se păru că timpul alocat călugărițelor ruse era prea lung, astfel încât
hotărî să reducă acest timp la aproape jumătate. Încercarea călugărițelor de a contesta această decizie nu a
avut nici un efect, ele trebuind să se conformeze, pentru a nu pierde complet dreptul de a se ruga acolo.
Chilia în care părintele Nectarie se odihnea noaptea era situată la etajul al doisprezecelea al clădirii de lângă
biserică. În acea noapte nu mai rămăsese nimeni în biserică să se roage, toate ușile fiind încuiate. Brusc, s-a
auzit o bătaie ușoară la ușa camerei sale. Părintele Nectarie era foarte surprins. Cine ar fi putut fi? A deschis
ușa, nefiindu-i frică, gândindu-se că probabil cineva rămăsese în biserică, din greșeală… În fața lui se
înfățișă un bătrân cu părul grizonant, a cărui figură nu-i era familiară. Acesta îndreptă un deget
mustrător spre părintele Nectarie și-i ceru să nu-i necăjească fiicele. Deși mustrarea era zisă în limba
greacă, părintele nu putea pricepe înțelesul acestor cuvinte. Mustrarea mai fu repetată o dată, apoi bătrânul
stareț dispăru în întunericul culoarului. Părintele Nectarie a făcut încă o dată un tur al bisericii, dar negăsind
pe nimeni, se întoarse în chilia sa să se odihnească.
Dimineață, părintele era aproape sigur că avusese un vis. Dar când călugărițele ruse au venit la biserică și
după ce și-au așezat micile lor icoane și au început să se roage, inima părintelui a tresărit. Pe una dintre
icoane era zugrăvit chipul starețului bătrân care i se arătase cu o noapte înainte. Încă o dată îi răsună în
urechi aceeași voce, spunându-i să nu-i necăjească fiicele. În acel moment, părintele Nectarie a
îngenunchiat în fața icoanei Sfântului Serafim și a sărutat-o cu evlavie, aflând de la călugărițe numele

3/16
acestui Sfânt despre care înainte nu știa nimic. Apoi le-a redat călugărițelor timpul inițial de rugăciune în
biserica Sfântului Mormânt.
La puțin timp după aceasta, în viața părintelui Nectarie s-a întâmplat un alt lucru neobișnuit. Un episcop
rus bătrân a venit la biserica Sfântului Mormânt și s-a rugat îndelung, până târziu, astfel încât părintele
Nectarie l-a poftit ulterior să se odihnească în chilia sa. I-a dat episcopului patul său, intenționând să se
odihnească pe o canapea. Dar bătrânul nu a închis un ochi în noaptea aceea, rămânând așezat în fotoliu și
rugându-se cu metania. Părintele Nectarie se simți stânjenit să doarmă, astfel încât rămase să privegheze
toată noaptea cu metania sa.
La câteva zile, primi în dar de la acel episcop un pachet în care se afla o părticică din moaștele Sfântului
Serafim de Sarov. Recunoștința părintelui Nectarie a fost nemăsurată. Câtă milă îi arătase Sfântul, cât
de repede îi iertase greșeala și cum l-a binecuvântat în chip minunat! Așadar, în acel moment a făcut
făgăduința ca de îndată ce își va termina ascultarea la Mormântul Sfânt și se va întoarce în Grecia, va
construi o biserică închinată Sfântului Serafim de Sarov. Și a construit această biserică în peninsula
Cassandra, așezând în ea spre închinare moaștele Sfântului, pe care le primise spre slava lui Dumnezeu și a
sfinților Săi!
7) https://doxologia.ro/viata-bisericii/marturii/am-botezat-o-cu-numele-ioana
20 Martie 2017
Ştefania, o tânără din localitatea Roşiori, judeţul Ialomiţa, însărcinată în luna a noua, în postul Adormirii
Maicii Domnului, vine la Capela Maternităţii Polizu, o roagă pe Maica Domnului şi pe Sfântul Ioan Rusul
să o ajute să nască un copil sănătos.
Rugămintea ei nu era ca a oricărei femei însărcinate care doreşte să nască uşor şi să aibă un copil sănătos, ci
era izvorâtă din temerea, din disperarea pe care i-o provocase diagnosticul, care nu dădea nici o şansă
bebeluşului că o să trăiască, iar dacă va trăi, nu va trăi mai mult de câteva zile... şi va avea malformaţii.
Starea ei deosebită a remarcat-o părintele Gheorghe Florin Nicolae, care a întrebat-o:
- Crezi în ajutorul lui lisus sau în diagnosticul medicilor?
Răspunsul n-a întârziat:
- Cred în Domnul nostru lisus Hristos, în Minunile Maicii Domnului şi ale Sfântului Ioan Rusul.
- Dacă aşa crezi, atunci, spovedeşte-te şi împărtăşeşte-te, şi vei primi ajutorul lui Dumnezeu.
Ştefania s-a spovedit, s-a împărtăşit cu trupul şi sângele Domnului lisus Hristos, a căpătat tăria şi încrederea
că nu este singură, că va fi ajutată.
Vineri, 20 august, are loc operaţia de cezariană. Se naşte o fetiţă sănătoasă, care trăieşte, spre bucuria
părinţilor, a bunicilor şi a întregii familii.
A fost botezată cu numele de Ioana, în cinstea minunii săvârşite de Sfântul Ioan Rusul.
Ştefania îşi creşte fetiţa înconjurată de mila şi iubirea lui Dumnezeu şi a Sfântului Său.
August 2004
(Protoprezbiter Ioan Vernezov, Preot Gheorghe Nicolae, Noile minuni ale Sfântului Ioan Rusul, Editura
Andreas, p. 86-87)
8) https://doxologia.ro/minuni-vindecari-vedenii/vindecarea-unei-demonizate-minunea-sfintei-cruci-
insulele-fiji
19 Martie 2017
Traducere și adaptare: Pr. Elisei Roncea
Sursa: Θαύμα του Τιμίου Σταυρού στα Φίτζι
În a doua cea mai mare insulă dintre insulele Fiji, Vanua Levu, responsabilul de misiune al insulei, părintele
Varnava, împreună cu ieromanahul Sava, au vizitat spitalul orașului Labasa pentru a consola un bolnav.
În timp ce discutau cu cel în suferință, în alt colț al holului au auzit strigăte puternice, nefirești și, mirați
de oribilul sunet, s-au îndreptat spre acel loc pentru a ajuta.
În celălalt salon au găsit o fată întinsă în pat, care își închidea ochii cu mâinile, își mișca capul în stânga și
în dreapta și țipa într-un mod cutremurător. Asistentele, înfricoșate, stăteau fără să poată înțelege ce se
întâmplă.
Părintele Sava s-a apropiat de o asistentă și i-a zis:
‒ Suntem de la Biserica Ortodoxă Greacă. Putem măcar să o însemnăm cu semnul Sfintei Cruci?
Atunci a scos o cruce ce avea înăuntrul ei o părticică din lemnul Sfintei Cruci a Domnului și a început să o
însemneze la față. Cu cât o însemna, cu atât mai mult fata zbiera. Într-un final, preotul a pus crucea pe gura
copilei și imediat ea s-a liniștit. Era cu siguranță demonizată și, prin puterea Sfintei Cruci, demonul
plecase.
4/16
Evenimentul acesta ne-a amintit de cuvintele troparului: „Mare este puterea Crucii Tale, Doamne, că s-a
înfipt în loc şi lucrează în lume” (Glas 3, Vineri seara, podobie).
Hristos a venit pe pământ și a fost răstignit pentru mântuirea întregii lumi. De aceea și puterea
Cinstitei Cruci nu lucrează „limitat”, doar pentru creștinii ortodocși, ci se oferă fiecărui om care este căzut
sub puterea lui satana.
Vindecarea fetei acesteia din insulele Fiji prin atingerea Cinstitei Cruci de gura ei, dar și credința
părinților care s-au gândit să o însemneze în semnul Sfintei Cruci au fost cea mai bună predică pentru
respectiva bolnavă, pentru rudele ei și pentru toți cei de față, care au fost martori ai acestei minuni.
Când Hristos spunea Ucenicilor Lui că va fi împreună cu ei atunci când vor propovădui Evanghelia Lui,
exact acest lucru dădea de înțeles: prezența Lui vie, mărturisitoare prin înseși semnele și minunile văzute.
Prin urmare, misiunea creștin-ortodoxă o face Însuși Hristos, folosind ca „instrumente” ale Lui oameni
simpli, pe părintele Varnava și pe monahul simplu Sava, ambii din insulele Fiji. Misiunea creștină nu este
un subiect de înțelepciune lumească, ci de credință „lucrătoare prin iubire”.
(ÎPS Amfilohie, Mitropolit al Noii Zeelande)
9) https://doxologia.ro/viata-bisericii/sfantul-munte-athos/minunea-reinnoirii-aluatului-la-praznicul-
inaltarii-cinstitei-0
14 Septembrie 2016
La Mănăstirea Vatoped din Sfântul Munte Athos sunt păstrate mai multe bucăţi din Sfânta Cruce pe care
Domnul nostru Iisus Hristos S-a răstignit.
În fiecare an, în ziua Înălţării Sfintei Cruci, o cruce având încastrată una dintre aceste bucăţi din lemnul
Sfintei Cruci este scoasă din Sfântul Altar.
După închinare, la sfârşitul privegherii, sub Sfânta Cruce se pune un amestec din apă şi făină. Acest
amestec mort primeşte viaţă de la Sfânta Cruce şi la sfârşitul Liturghiei e deja frământătură care creşte şi
este folosită de părinţii mănăstirii pentru facerea pâinii şi a prescurilor până la următoarea sărbătoare a
Sfintei Cruci.
Deci pâinea şi prescurile sunt făcute la Vatoped fără drojdie.
O minune asemănătoare are loc an de an şi la Mănăstirea Dionisiu.
10) https://doxologia.ro/viata-bisericii/sfantul-munte-athos/minunea-reinnoirii-aluatului-la-praznicul-
inaltarii-cinstitei
19 Martie 2017
Aceasta este o minune care se săvârşeşte în fiecare an, de veacuri, dar pe care puţini o cunosc.
În timpul sărbătoririi Înălţării Cinstitei Cruci, după doxologie, preotul ţine în mâini Cinstita Cruce şi iese
prin uşa diaconească de miază-noapte, în urma paracliserilor care poartă lumânări aprinse.
În anul 1959, la Mănăstirea Dionisiu din Sfântul Munte Athos, după ce s-a rostit prima ectenie a slujbei
tradiţionale a Înălţării Cinstitei Cruci, care se săvârşeşte în mijlocul bisericii, când preotul se îndrepta spre
partea cealaltă a analogului ca să rostească ectenia a doua, s-a apropiat de el brutarul mănăstirii, părintele
Arsenie, ţinând în mână un vas cu puţin aluat făcut din făină şi apă, pe care l-a pus sub discul cu Cinstita
Cruce.
Văzând aceasta, unul din bătrânii cu care stăteam la strana dreaptă, s-a supărat şi mi-a spus cu glas şoptit:
– Părinte Lazăre, ce face nerodul acela? De ce încurcă slujba?
– A uitat să pună aluatul la vremea potrivită şi de aceea se sileşte acum să-l pună sub Cinstita Cruce.
Trebuia să-l pună din timp, fără să deranjeze, dar şi acum harul Cinstitei Cruci va lucra ca aluatul să devină
maia (drojdie) nouă.
Aceasta este o minune care se săvârşeşte în fiecare an, de veacuri, dar pe care puţini o cunosc.
Aflând acestea, bătrânul care îl dispreţuise pe părintele Arsenie, a rămas uimit şi se minuna de lucrarea
Cinstitei Cruci. Apoi i-au mai povestit despre această minune şi alţi monahi şi mai ales prescurarul
mănăstirii, monahul Sofronie, care i-a mărturisit că, atunci, când pentru prima dată a pus aluatul sub
Cinstita Cruce, a fost cuprins de multă neîncredere si s-a îndoit că va crește și se va face maia nouă.
„Însă, – o, străină minune! – părintele meu, i-a spus acela, spre deplina mea încredinţare, în aceeaşi zi, după
ce s-a terminat Dumnezeiasca Liturghie, am mers la prescurărie, unde pusesem aluatul, şi descoperind cu
multă neîncredere şi îndoială vasul, am văzut că este plin şi se revărsa şi în afară. Atunci m-am minunat,
mi-am făcut semnul crucii şi am slăvit pe Domnul, Căruia I-am cerut iertare pentru necredinţa mea de mai
înainte.

5/16
Iar aceasta s-a făcut în mod deosebit pentru necredinţa mea, deoarece, aşa cum mi-au spus monahii care
ştiau ce se întâmplă de obicei, în prima zi creşte numai foarte puţin. Apoi o frământă cu altă făină, iar a
doua zi creşte atât de mult, încât se revarsă din vas.”
Am amintit această minune, deşi multora le este cunoscută, pentru că dintotdeauna au existat oameni ca
Toma necredinciosul, dar şi pentru a afla despre ea şi generaţiile viitoare, a căror credinţă numai Dumnezeu
ştie cât de fierbinte va fi.
O minune asemănăstoare se petrece în fiecare an şi la Mănăstirea Vatoped.
(Monahul Lazăr Dionisiatul, Povestiri Dionisiate, traducere de ieroschim. Ştefan Nuţescu, Editura
Evanghelismos, Bucureşti, 2012, pp. 168-169)
11) https://doxologia.ro/minuni-vindecari-vedenii/minuni-ale-sfintei-cuvioase-parascheva-consemnate-
de-sfantul-nicolae
Minuni ale Sfintei Cuvioase Parascheva, consemnate de Sfântul Nicolae Velimirovici
18 Martie 2017
Astăzi a venit fotograful Erić să ne rоаgе pentru fratele său Marko, ca să fie primit în Şcoala monahală.
„Deşi Marko al meu – ne spuse – a fost totdeauna evlavios, anul acesta a păcătuit în Vinerea Mare şi s-a
apucat să repare un drum. Imediat după aceea i s-a anchilozat mâna stângă, de nu a mai putut s-o mişte.
Asta a durat timp de trei luni. A mers la medic şi medicul i-a spus că în ştiinţa medicinei nu există nici un
leac şi nici o modalitate să fie ajutat ca mâna să i se îndrepte. Marko era în mare necaz. A început să se
roage fără încetare lui Dumnezeu. În somn i s-a arătat un om, i-a spus de unde i se trage aceasta, şi i-a spus
că la oameni nu poate afla leac. Tocmai în ziua Sfântului Petru am mers eu cu Marko la biserica Ružica, iar
după Liturghie – la apa Sfintei Parascheva. A băut Marko din apa aceea şi şi-a stropit mâna anchilozată.
Imediat anchilozarea a cedat, iar a doua zi a putut să mişte mâna liber. Iată-l, acum este teafăr de tot. A
făgăduit că nu va mai lucra niciodată în zi de sărbătoare.”
Relatarea despre tămăduire la apa Sfintei Parascheva a Ohridei. În Ohrida este bine cunoscută casa
familiei Fortomanović. Răposata Efimija Fortomanović a născut mai mulţi copii, băieţi şi fete. Ea a murit în
anul 1927. Fiicele sale ne-au povestit cum mama lor, Efimija, fusese odată grav bolnavă cu nervii. S-au
străduit s-o ajute toţi din jurul ei, şi fiii, şi ginerii. Au cheltuit, au tratat-o, dar nu era de folos. Odată, când s-
a vorbit în prezenţa ei de locurile sfinte de la Ohrida, s-a hotărât Efimija să meargă până la Sfânta
Parascheva de lângă Ohrida. Acolo există Apa sfântă (aghiasmă), de la care mulţi au dobândit ajutor ceresc.
Cum Efimija nu putea merge pe picioare, au pus-o pe cal. Şi pentru că o apuca des ameţeala, au legat-o la
ochi, şi aşa, sprijinită de băieţi de ambele părţi, a venit călare până la Apa sfântă de sub Mănăstirea Sfintei
Parascheva. Acolo a băut apă şi s-a spălat pe faţă. A stat până spre seară, a băut de câteva ori apă şi s-a
spălat pe faţă. Spre seară a călărit pe cal fără să se lege la ochi. Ameţeala i-a trecut, iar apoi şi nervozitatea a
dispărut de tot. Acestea ni le-a relatat, în prezenţa şi a altora, doamna Hrizija Ćirković, fiica răposatei
Efimii, care – după cum spunea – o însoţise pe mama bolnavă la Sfânta Parascheva şi la întoarcere.
Minunea Sfintei Parascheva în Cetatea Belgradului. Cele ce urmează ni le-a relatat renumitul medic
doctor Kolesnikov (a absolvit Medicina şi a fost medic la Belgrad):
Într-o zi a venit la consultație o femeie şi mi-a arătat ambele mâini acoperite de negi de mărimea bobului de
fasole. Îngrozitor, niciodată nu văzusem boala aceea într-un asemenea hal. Cugetam ce să-i propun ca leac.
Iar ea m-a întrebat: cred, oare, că ar fi bine să meargă la aghiasma Sfintei Parascheva din cetate? I-am
răspuns că este bine, dacă are credinţă puternică. Ea s-a dus. După numai cinci zile, a venit din nou şi mi-
a arătat ambele mâini complet curate, fără nici un neg; mai mult, fără cea mai mică cicatrice sau urmă de
negi. După aceea, a venit un coleg de-al meu mai tânăr şi mi s-a plâns cum l-au năpădit negii. I-am relatat,
în treacăt, cazul femeii aceleia. El zise că ar vrea şi el să încerce. I-am spus că pentru aceasta este nevoie de
credinţă. El nu a zis nimic şi a plecat. Când ne-am revăzut, mi-a relatat că a fost în Cetate, dar că nu i-a fost
de nici un folos. Desigur, neavând credinţă, a rămas nevindecat.
Din scrisoarea către Cercul Surorilor Sârboaice din Duluth (Minnesota). S-au scris cărţi despre minunile
Sfintei Parascheva şi nimeni dintre muritori nu le-ar putea enumera şi reda în scris. Dar eu voi menţiona
aici două sau trei minuni care s-au petrecut în vremea noastră.
În Cetatea Belgradului există biserica Sfintei Parascheva (Sfânta Vineri), în care cândva s-a aflat chivotul
cu trupul ei. Trupul a fost strămutat în România, dar a rămas biserica şi izvorul Apei sfinte în biserică. În
fiecare vineri, acolo se adună belgrădenii şi se aduc bolnavii pentru vindecarea cu ajutorul acelei Ape sfinte.
Într-o vineri am văzut acolo în faţa bisericii o evreică din Panciova. Multe femei stăteau în juru-i şi o
întrebau. Şi ea povestea cum orbise de tot, cum medicii nu au putut-o ajuta de fel; şi la sfatul unei creştine
din vecini, a fost adusă la biserica Sfintei Parascheva. De îndată ce s-a spălat cu Apă sfântă, a început să
6/16
zărească puţin. După trei vineri, a redobândit vederea complet. Când am văzut-o eu, ochii îi erau deschişi,
doar la marginea albului din ochi se vedeau rotocoale roşii subţiri. Atunci a spus ea de faţă cu toţi: „Eu am
făgăduit Sfintei Parascheva că mă voi boteza imediat ce mă voi însănătoşi de tot, şi am s-o fac zilele
acestea”.
Un colonel de aviaţie din Kraljevo m-a invitat de ziua Sfântului, ocrotitor al casei, ziua Sfintei Parascheva,
şi mi-a relatat cazul său:
În Primul Război Mondial fusesem încercuit de trupele austriece. M-am apărat până am putut. La urmă am
căzut la pământ, şi zăceam pe spate, rănit. Un ofiţer austriac s-a apropiat furios ca o fiară, ridică cuţitul şi
mă prinse de grumaz ca să mă înjunghie. Eu strigai doar: „Sfântă Paraschevo, scapă-mă!”. Şi în
momentul acela mi-am pierdut cunoştiinţa. Când mi-am revenit, eram la spital. Am aflat că acel ofiţer care
vroia să mă înjunghie s-a speriat deodată de vocea cuiva care a zis: „Zurück!“ (Înapoi!). Şi astfel, el a
fugit, iar pe mine m-a lăsat în viață. De atunci eu serbez ca sfânt ocrotitor al casei pe Sfânta Parascheva,
mult mai festiv şi mai bucuros, decât o făcusem vreodată până atunci.
Toate popoarele ortodoxe serbează pe Sfânta Parascheva ca pe o mare sfântă. Iar pentru sârbi ea este şi
slavă, şi fală, şi mândrie, căci este din sângele şi din neamul lor. Şi este mai ales pentru femeile sârboaice,
căci Sfânta Parascheva este cea mai mare povăţuitoare a poporului sârb dinaintea Sfântului Sava. De aceea
este foarte de înţeles că sârboaicele din Duluth au luat ca patron al Cercului lor pe Sfânta Parascheva. Fie-le
de ajutor tuturor, şi lor şi musafirilor lor. Amin.
În Sinaxarul grecesc este consemnat şi cazul ajutorului miraculos al Sfintei Parascheva dat insulei Hios în
anul 1442. Un călugăr pe nume Amvrosie oficia slujba vecerniei în biserica Sfintei Parascheva. În biserică
nu era nimeni. Spre sfârşit se puse o ploaie straşnică, cu vuiet mare, şi a plouat toată noaptea. Amvrosie nu
putea să iasă din biserică. Gândind că insula toată se va prăpădi de potop, el începu să se roage Sfintei
Parascheva să salveze ţara lui şi să mijlocească milostivirea lui Dumnezeu cel mâniat cu dreptate. Spre
dimineaţă îl apucă somnul şi văzu acoperişul de pe biserică parcă dispărut, iar în înaltul cerului un nor
luminos şi în nor o femeie frumoasă la chip stătea la rugăciune către Dumnezeu. După isprăvirea
rugăciunii, ea îi spuse ieromonahului: „Amvrosie, nu te înfrica, îţi este salvată ţara”. Şi ploaia imediat
conteni. De atunci, pe insula Hios se prăznuieşte foarte festiv ziua Sfintei Parascheva.
(texte preluate din ediţia de Opere, vol. VII, Belgrad, 1961, pp. 818-819; vol. X, Himestier, 1983, p. 496;
vol. XIII, Himestier, 1986, p. 152)
12) https://doxologia.ro/viata-bisericii/minuni-vindecari-vedenii/sfantul-nectarie-vindecat-printr-o-
minune-fibromul-uterin
17 Martie 2017
Pentru mine, care aveam patruzeci şi trei de ani, anul 2001 a fost foarte greu, deoarece în luna noiembrie
am fost diagnosticată cu „metropatie hemoragică, fibrom uterin”. Am urmat tratamentul prescris de medicul
de la Spitalul Clinic de Urgenţă Militar Central din Bucureşti şi de la Policlinica Elias (C.M.D.T.A.), dar
starea mea de sănătate se înrăutăţea din zi în zi. Am făcut foarte multe ecografii la doamna doctor Tatomir
Adina - Maria şi de fiecare dată mi se spunea că nu este bine. Simţeam şi eu acelaşi lucru şi nu ştiam dacă
voi mai trăi. Dar Bunul Dumnezeu, care lucrează prin sfinţii Săi „doctori fără de arginţi”, m-a tămăduit într-
un mod miraculos.
După un an mi s-a produs o hemoragie care a durat optsprezece zile, nu mai puteam merge pe picioare, şi
atunci am intrat în panică. Am apelat la o salvare de la Policlinica Elias. Mi s-a spus că nu pot să-mi trimită
salvarea pentru că atunci, în noiembrie 2002, sosise preşedintele Americii şi trebuia să-i asigure securitate
şi asistenţă medicală. Am rugat-o pe verişoara mea, care lucra şi ea la o policlinică, să vină cu un taxi
pentru că mă simţeam foarte, foarte rău. Dar, spre bucuria mea, ea a venit însoţită de salvare, pentru că
persoana la care trebuia să ajungă salvarea îşi rezolvase cazul.
Am mers la Policlinica Elias cu salvarea şi când am intrat în cabinet doctoriţa m-a certat, spunându-mi că
se mira cum de mai trăiesc după atâta hemoragie. Am fost consultată şi mi-a zis că trebuie urgent să fac
operaţie pentru că dau în septicemie şi mor. Mi-a făcut biletul de trimitere la Spitalul Elias, dar eu, ştiind că
nu am posibilităţi financiare pentru a face această operaţie am întrebat-o ce consecinţe are şi dânsa mi-a
spus că îmi va scoate totul, eliminând fibromul.
Am mulţumit bunului Dumnezeu pentru tot, am luat biletul de trimitere şi m-am îndreptat spre casă,
gândindu-mă ce voi face. Seara, cu credinţă şi nădejde în Bunul Dumnezeu şi în Sfânta Fecioară Maria, m-
am rugat din tot sufletul. „Doamne, ştiu că mă iubeşti, te rog să ai milă şi de mine, păcătoasa, să-mi alini
durerile şi, dacă mai am treburi pe Pământ, te rog să mai îngădui să trăiesc, iar dacă nu, să mor făcând
voia Ta!”
7/16
Am adormit şi la ora 3.00 noaptea m-am trezit cu o lumină puternică în cameră şi cu un miros de bună
mireasmă. Am constatat că hemoragia se oprise, semn că nu trebuia să mai fac această operaţie. Mai târziu
am ajuns la Mănăstirea Curtea de Argeş, la Sfânta Muceniţă Filofteia, cu o prietenă, la Sfântul Maslu şi la
plecare am luat Acatistul Sfinţilor doctori fără de arginţi, Cosma şi Damian şi pe al Sfântului Ierarh
Nectarie Taumaturgul. Am citit Acatistul Sfântului Nectarie şi vineri am mers la Mănăstirea Radu Vodă, la
moaştele sfântului, să mă rog. „Sfinte Nectarie, te rog să mijloceşti la Bunul Dumnezeu, Iisus Hristos şi
Sfânta Fecioară Maria să fiu şi eu ajutată în această suferinţă grea. Nu ştiu cine eşti, dar te rog să faci şi
tu cu mine ce a făcut Dumnezeu cu tine”. Am fost miruită cu ulei din candela Sfântului Nectarie şi am
simţit o pace, o linişte şi o bucurie deplină.
Vineri seara mi-a apărut Sfântul Nectarie în vis. M-a mângâiat şi mi-a spus: „Gheorghiţa, în această
noapte te-am operat eu, a fost de faţă Măicuţa Domnului, ţi-am scos afară tot ce era mai rău (fibromul). Te
rog să mergi la doctoriţa Maria Adina să-ţi facă o ecografie şi ai să vezi că nu mai ai nimic”.
Am rămas foarte mirată pentru că într-adevăr, mă simţeam foarte bine. Am mers la Policlinica Elias şi,
urmând Sfântului Nectarie, am rugat-o pe dânsa (pe doctoriţa Maria Adina) să-mi facă o ecografie, dar nu i-
am spus ce mi s-a întâmplat în vis.
A început să-mi facă ecografia şi să-mi spună că se bucură că m-am operat pentru că operaţia este
cicatrizată şi nu mai există acel fibrom. Nu mai am nimic.
Am început să plâng şi să-I mulţumesc Bunului Dumnezeu, Sfintei Fecioare şi Sfântului Nectarie pentru tot
ajutorul primit.
Deşi au trecut opt ani de când s-a petrecut acest miracol cu mine, încă mi se pare incredibil - pentru că nu
mai am nimic! Bun este Dumnezeu şi minunate sunt lucrurile Lui, prin sfinţii Săi aleşi. Slăvit să fie
Domnul întru sfinţii Săi!
(Gheorghiţa Ozunu, Bucureşti)
(Sfântul Nectarie minuni în România, ediție îngrijită de Ciprian Voicilă, Editura Egumenița, 2010, pp. 140-
142)
13) https://doxologia.ro/minuni-vindecari-vedenii/pana-seara-am-avut-banii-de-care-aveam-neaparata-
nevoie-minunea-maicii
16 Martie 2017
Maica stareță Ierusalima Ghibu povestește:
„Era sfârșit de săptămână, vineri. A doua zi, sâmbătă, trebuia să plătim lucrătorii care lucrau la repararea
clădirilor mănăstirii. Ne trebuia suma de 5100 lei.
‒ Ce facem, Prea Cuvioase? mă tânguiam eu. Mâine este zi pentru plata lucrătorilor și noi nu avem nici un
ban în casă.
‒ Nu fi necredincioasă, îmi zise Părintele Dometie. Maica Domnului, care ne-a ajutat de atâtea ori, nu ne va
lăsa nici acum!
Sâmbătă dimineața, Părintele Dometie pleca la târgul din apropiere, pentru unele treburi. La plecare, l-am
întrebat iarăși, îngrijorată:
‒ Ce facem, Prea Cuvioase? Astăzi trebuie să plătim lucrătorii.
‒ Mergi la Maica Domnului în biserică, îmi zise Părintele Dometie, plecând. Roagă-te ei cu credință și nu
ne va lăsa.
Am mers la icoană și m-am închinat. Apoi, am mers la treburi cu sufletul apăsat. La prânz, când Părintele
Dometie s-a întors la mănăstire, i-am ieșit înainte mâhnită.
‒ Te-ai închinat la Maica Domnului? mă întrebă el venind spre mine.
‒ M-am închinat, îi răspund eu cu jumătate de gură, dar rugăciunea mea este slabă și nu s-a întâmplat
nimic.
Cum stăteam noi de vorbă în drum, peste râu, în fața mănăstirii, se oprește o mașină mică roșie. Părintele
zise bucuros:
‒ Ne-au sosit banii!
Din mașină, a coborât o doamnă și a venit spre noi. Am făcut cunoștință. Era o doamnă din București, care
ne-a spus următoarele:
‒ Am avut mari greutăți în familie. M-am rugat lui Dumnezeu cum am putut, ca să-mi ajute, făgăduind să
dau o sumă de bani unei biserici, dacă voi scăpa din necaz. Dumnezeu a fost bun și m-a ajutat, și lucrurile
s-au aranjat bine. Mă gândeam ca suma făgăduită să o dau Mănăstirii Cernica, din preajma Bucureștilor.
Noaptea, însă, mi s-a arătat în vis o Doamnă frumos îmbrăcată și mi-a zis: „Nu la Cernica, ci la Râmeț să

8/16
dai banii, că acolo au nevoie de ei!”. Nu auzisem de Râmeț până atunci, dar m-am interesat unde sunt
Râmeții și am venit să-mi împlinesc făgăduința!
A scos apoi un plic și ni l-a dat zicând:
‒ Să-l deschideți după plecarea mea!
Am luat plicul și am mulțumit doamnei, care s-a urcat în mașină și a plecat. Am întins plicul Părintelui
Dometie, dar el nu l-a primit.
‒ Mergi și-l pune la Maica Domnului, că ea ni l-a trimis.
Am mers împreună în biserică, am pus plicul la icoană și ne-am închinat, apoi, l-am deschis. Erau în el
5000 de lei!
Cu lacrimi am mulțumit Maicii Domnului pentru ajutorul trimis. Aveam cu ce plăti lucrătorii. Ne mai
trebuiau doar 100 de lei. Nu după mult timp însă, a venit un credincios din sat și a adus un pomelnic cu 100
de lei și, până seara, am avut în casă suma de 5100 lei, adică exact cât ne trebuia pentru plata lucrătorilor.
Bunul Dumnezeu a făcut minunea pentru credința cea mare a Părintelui Dometie și pentru adânca lui
evlavie către Maica Domnului.”
(Mari duhovnici români despre Maica Domnului, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2003, pp. 139-141)
14) https://doxologia.ro/viata-bisericii/marturii/fetita-slabanoaga
14 Martie 2017
Oricine ştie că nu există durere mai mare pentru o mamă ca boala copilului ei, iar dacă acea boală este
incurabilă, atunci durerea mamei este de zece ori mai mare. Cu o astfel de povară grea a intrat în biserică o
femeie tânără, ţinând în braţe o fetiţă de cinci ani. Fetiţa era o fiinţă mică, slăbuţă, care la prima vedere nu
părea să aibă vârsta de cinci ani. Avea chipul trist, iar mânuţele îi atârnau fără vlagă de-a lungul trupului. Se
părea că şi picioruşele fetiţei erau la fel - copilaşul nu putea să meargă. Din discuţia cu mama reieşea că
fetiţei de la naştere îi fusese vătămat sistemul nervos central.
Mama fetiţei, apropiindu-se de racla Cuviosului Alexandru, cu ajutorul fratelui care stătea la raclă, a pus
fetiţa pe suprafaţa geamului ce acoperea moaştele. Un timp copilaşul a rămas aşa în poziţie culcată. Apoi,
mama, luând fetiţa de pe raclă, a aşezat-o pe podea şi s-a închinat şi ea la moaştele sfântului. Cât timp s-a
rugat, nu a observat că fetiţa ei a dispărut. Ea se ridicase în picioruşe care dintr-o dată i se înzdrăveniseră,
şi mergea, nefiind ţinută de nimeni.
În biserică domnea liniştea, iar oamenii se dădeau la o parte când se apropia fetiţa de ei, făcând un culoar
larg pentru ea şi pentru mama ei care, alergând înaintea fetiţei, îşi întindea mâinile către ea pentru ca la un
moment dat să o prindă pe fiinţa ei cea dragă. Astfel au ajuns până la ieşirea din biserică şi acolo mama şi-a
luat copilaşul în braţe, s-a îndreptat şi toţi au văzut pe chipul ei udat de lacrimi ceea ce simţea ea în acel
moment: bucurie, recunoştinţă, buimăceală, frică şi îndoială: „dar dacă dintr-o dată nu va mai putea să
meargă?”. După un an am aflat că Verocika (aşa se numea cea vindecată) nu numai că merge, dar şi aleargă.
(Sfântul Alexandru din Svir, Proorocul Sfintei Treimi, Editura Egumenița, 2009, p. 156)
15) https://doxologia.ro/minuni-vindecari-vedenii/arhanghelul-mihail-oprit-masina-care-urma-sa-se-
rastoarne-prapastie
13 Martie 2017 Părintele Evstratie Dissos
Traducere și adaptare: Pr. Elisei Roncea
Sursa: ΕΝΑ ΣΥΓΚΛΟΝΙΣΤΙΚΟ ΘΑΥΜΑ ΤΟΥ ΤΑΞΙΑΡΧΗ...... ΣΕ ΤΡΟΧΑΙΟ ΑΤΥΧΗΜΑ ΣΤΗΝ
ΑΥΣΤΡΑΛΙΑ!!!
Cum se terminase Sfânta Liturghie, mergeam spre biroul bisericii. Cu timiditate, m-a abordat un bărbat de
vârstă mijlocie, acompaniat de o doamnă simpatică:
‒ Părintele Evstratie?
‒ Da, ce ați dori?
‒ Părinte, am venit din Australia și am vrut să vă vedem și să vă mulțumim deoarece nu ne-ați uitat și ne-ați
trimis periodicul. Desigur, călătoria noastră se datorează harului Sfântului Arhanghel Mihail ce ne-a salvat
de la o moarte sigură și am venit să i ne închinăm și să-i mulțumim din toată inima noastră.
Părinte, noi am primit periodicul ortodox de la dumneavoastră, „Arhanghelul”. Este adevărat că-l
așteptăm cu multă dorință și nerăbdare, pentru că este singurul lucru pe care-l primim din țara noastră,
revista aceasta ne întărește duhovnicește. În primul rând, cel mai mult așteptăm să citim noua minune a
Sfântului Arhanghel, care apare pe prima pagină a fiecărei ediții.
Noul periodic îl primiserăm vineri, iar duminică dimineața am hotărât să mergem la slujbă la biserica
Sfinților Arhangheli, departe de acolo unde locuim. Toate mergeau bine și pe drum discutam despre noua
minune pe care tocmai o citiserăm în periodic. Soția mea, într-un oarecare moment, a început să citească
9/16
paraclisul Sfinților Arhangheli, iar traseul nostru era astfel plăcut. Auzind paraclisul, încercam să ne rugăm
ca și cum ne-am fi aflat în fața icoanei Arhanghelului, pe care-l știam din cărțile publicate și din periodicul
dumneavoastră. Nu veniserămm niciodată în Mantamados. Mergeam foarte încet, pentru că drumul avea
multe curbe.
La un moment dat, într-o clipă, am pierdut controlul mașinii și ne îndreptam spre o prăpastie. Frâna nu
funcționa. Ceea ce am reușit a fost să strig cu toată puterea sufletului meu: „Arhanghelul meu Mihail,
salvează-ne!”. La marginea drumului exista un mic stâlp. Am încercat să intrăm în acesta, poate astfel ar fi
oprit, însă am trecut pe lângă el. Îndată ce am depășit acel stâlp, am strigat din nou: „Arhanghelul meu!”. Și
atunci, o, Dumnezeul meu!... Îl vedem pe Arhanghel, la fel ca în fotografie, însă întreg, în picioare,
arătându-ni-se aievea, în fața mașinii. Și-a ridicat mâinile și ne-a oprit mașina!
Când am deschis portierele să ieșim, am văzut una dintre roțile din față cum era cu totul în aer, mașina se
balansa, în timp ce jos se căsca prăpastia. Am ieșit teferi din mașină și ne-am rugat plini de recunoștință
Sfântului Arhanghel Mihail, fără să mai schimbăm vreo vorbă între noi, gândindu-ne amândoi la ceea ce
văzuserăm și la experiența cutremurătoare prin care trecuserăm.
În puțin timp, s-au strâns destui șoferi, care se minunau că am fost salvați și vroiau să ne ajute. Mașina
noastră nu pățise nici o daună. Câțiva oameni au adus niște funii, au legat-o și încercau să o tragă înapoi, pe
teren sigur. Când au legat-o, un oarecare curajos a deschis portiera, a intrat înăuntru și a pornit motorul. Au
pornit și celelalte două mașini de care era legată mașina mea și au încercat să o tragă. Mașina mea însă nu
se mișca deloc. Toți eram nedumeriți. Ceilalți oameni mi-au spus să aducem o macara, pentru că altfel nu se
poate. Atunci eu mi-am făcut semnul Sfintei Cruci și am zis: „Arhanghele al meu, salvează-mi mașina după
cum ai și oprit-o. Scoate-o din punctul acesta periculos”.
Și fără să-mi fie teamă, crezând că Arhanghelul este împreună cu mine, intru în mașină și pornesc. Am
apăsat pedala, iar mașina a început ușor-ușor să se miște în spate, roata care era în aer prinzând asfaltul fără
să fie ajutată de celelalte mașini. Toți și-au făcut semnul Sfintei Cruci și au început să aplaude. Astfel, fără
nici o pagubă, atât noi, cât și mașina, ne-am continuat drumul, după ce le-am mulțumit oamenilor pentru
marea lor bunăvoință de a ne ajuta.
Ajunși la biserică, i-am rugat pe Sfinții Arhangheli să ne învrednicească să venim în Mantamados și să-i
putem mulțumi Arhanghelului Mihail chiar în fața icoanei sale, să aprindem o lumânare mare, ca de
înălțimea noastră.
Iată, părinte, de aceea ma venit, pentru că experiența pe care am trăit-o nu putem s-o comparăm cu cele pe
care le-am mai auzit sau despre care doar am citit. Vă rugăm să scrieți această minune în periodic, pentru ca
toți creștii ncare o vor citi să se întărească în credință și să înțeleagă cât de mari ocrotitori și păzitori sunt
arhanghelii și îngerii!
16) https://doxologia.ro/minuni-vindecari-vedenii/sofer-de-taxi-bolnav-de-cancer-vindecat-de-sfanta-
cuvioasa-ipomoni
13 Martie 2017
Traducere și adaptare: Pr. Elisei Roncea
Sursa: Ένα σύγχρονο Θαύμα της Οσίας Υπομονής
În ultimii ani, Cuvioasa Ipomoni s-a arătat de multe ori creștinilor evlavioși, dar și persoanelor de alte
religii.
Consemnăm o întâmplare care descrie una dintre minunatele apariții ale sfintei, apariție care s-a legat în
mod direct de vindecarea unui bărbat bolnav de cancer.
Sfânta Ipomoni s-a înfățișat în chipul unei monahii unui șofer de taxi care locuia în Atena. L-a oprit și i-a
cerut să se îndrepte spre Loutraki. Taximetristul avea cancer de piele localizat la mâini și se afla într-o mare
deznădejde. Pe drum, monahia, care purta o camilafcă cu o cruce roșie, l-a întrebat:
‒ De ce ești așa de trist?
Iar acela nu a evitat să-i mărturisească tot adevărul. După aceea, Sfânta Ipomoni l-a întrebat dacă vrea să-l
însemneze cu semnul Sfintei Cruci pentru a se face bine, iar acela a acceptat.
În puțin timp, l-a cuprins o somnolență și a rugat-o pe monahie dacă se pot opri puțin, pentru a nu se
întâmpla vreun accident. S-a așezat pe marginea drumului și l-a prins somnul. Când s-a trezit, a constatat că
mâinile lui se însănătoșiseră, însă monahia dispăruse. I-a întrebat pe oamenii de la birourile de taxare a
drumului dacă au văzut cumva vreo călugăriță prin apropiere, dar nimeni nu o văzuse. Atunci, înspăimântat,
s-a întors în taxiul său și a înțeles că avusese de-a face cu o femeie sfântă, care se făcuse nevăzută.
Bărbatul a mers apoi la medicul său și i-a povestit întâmplarea. În momentul acela, privirea lui s-a
îndreptat spre o icoană ce era agățată pe peretele doctorului. S-a ridicat de pe scaun și a strigat:
10/16
‒ Această călugăriță a fost!
Icoana care îl făcuse pe bărbat să exclame o înfățișa pe Sfânta Ipomoni. În acest fel a aflat taximetristul cine
a fost cea care l-a tămăduit și l-a scos și din deznădejde. Camilafca cu crucea roșie arăta originea ei dinainte
de a deveni împărăteasă a Bizanțului (vezi viața Sfintei Ipomoni) și tot prin acest semn și-a încheiat și
viața ei pământească.
Ziua în care s-a întâmplat această minune a fost chiar 13 martie ‒ ziua de prăznuire a Sfintei Ipomoni.
Icoana și Cinstitul Cap al Sfintei Ipomoni se află în Sfânta Mănăstire a Cuviosului Patapie de la Loutraki
Korinthias, iar Biserica Ortodoxă cinstește ziua de prăznuire a Cuvioasei Ipomoni în data de 13 martie.
17) https://doxologia.ro/viata-bisericii/minuni-vindecari-vedenii/sfantul-grigorie-vindeca-mana-
paralizata-unui-protopsalt
12 Martie 2017
Protopsaltul catedralei din Thessalonic era și canonarhul care intona primele note ale cântării, spre a da
tonul celorlalți cântăreți. Era desăvârșit în meseria sa, învățând și povățuind pe alții în această artă sfântă,
fiind și deosebit de iscusit în arta hironomiei, o metodă de a dirija, de pe vremea Sfinților Ioan Damaschin
și Cosma Ierusalimneanul, prin care dirijorul îi îndruma pe cântăreți cu anumite gesturi ale mâinii drepte,
ridicând sau coborând degetele cu anumite semne pentru mișcările melodice ale notelor.
S-a întâmplat ca acest protopsalt să se îmbolnăvească, înghițind ceva otrăvitor. El a zăcut un an întreg în
pat, aproape fără să se miște. Cu vremea, acea otravă s-a mai împrăștiat și a fost eliminată, poate din pricina
regimului aspru prescris, ori a altor tratamente medicale. Resturile otrăvii s-au depus în extremități, ducând
la paralizia brațelor și picioarelor.
Totuși, nici această stare nu a fost permanentă, căci după câteva zile otrava a părăsit mădularele, afară de
trei degete de la mâna dreaptă (degetul mare, arătătorul și mijlociul), făcându-le nefolositoare. Degetele
rămăseseră drepte și înțepenite, fără a se putea mișca. Doctorii n-au putut să dea nici un leac pentru boala
sa. Protopsaltul suferea mult pentru aceasta, căci nu mai putea să-și reia locul între cântăreți. De asemenea,
nu putea nici să scrie ori să copieze cântările. Deci, protopsaltul și-a pierdut orice nădejde în doctori,
chirurgi sau leacuri, hotărând să se lase cu totul la mila lui Hristos și a slujitorilor Săi.
Deci, noaptea, după ce s-a rugat tuturor sfinților să mijlocească în folosul lui, cine oare i s-a arătat
protopsaltului într-un chip dumnezeiesc și minunat? Vom vedea îndată.
Se făcea că protopsaltul se afla în uriașa biserică a Sfintei Sofii din Thessalonic. În partea dreaptă a bisericii
el l-a întâlnit pe marele ierarh Grigorie. Într-adevăr, mormântul Sfântului Grigorie era așezat chiar în acel
loc. „Se făcea”, a povestit cântărețul, „că ierarhul îmi mângâia creștetul capului, ca un tată.”
Apoi i-a vorbit acestuia cu glas blând și plăcut, zicând:
‒ Du-te, mai-marele cântăreților, că de acum înainte vei fi sănătos.
Se apropiau zorile și protopsaltul s-a sculat și a pornit în grabă către biserica ce adăpostea moaștele
Sfântului. Îngenunchind înaintea mormântului, vărsa lacrimi din belșug, rostind cuvinte de pocăință. El a
cerut stăruitor Sfântului să mijlocească pentru el.
În trecut, protopsaltul păcătuise mult, rostind vorbe îndrăznețe împotriva Sfântului Grigorie. El a cerut cu
stăruință iertare Sfântului, și ca el să-i tămăduiască mâna. Pe când zicea aceasta, atingea necontenit cu mâna
dreaptă piatra mormântului. După ce s-a rugat îndelung, a hotărât să se întoarcă acasă.
Apoi, deodată degetele amorțite au revenit la viață, mișcându-se cu mare ușurință. O, ce har minunat și
mai presus de fire a revărsat Hristos asupra lui Grigorie! Ajuns acasă, protopsaltul a luat un condei și a
scris bine și fără șovăire. El a putut, de asemenea, să facă din nou mișcările cerute de hironomie, potrivit cu
glasurile muzicii bizantine. Apoi, cu glas răsunător, protopsaltul a lăudat și a slăvit pe blândul slujitor al
lui Dumnezeu, Grigorie.
(Viaţa şi nevoinţele celui între sfinţi părintelui nostru Grigorie Palama, Arhiepiscopul Thessalonicului,
traducere de Constantin Făgeţan, Editura Egumenița, București, 2006, p. 123)
18) https://doxologia.ro/viata-bisericii/minuni-vindecari-vedenii/sunt-sfantul-efrem-o-sa-ii-dau-
bebelusului-o-doctorie-ca-sa
11 Martie 2017
Nikos şi Andri Antoniu sunt o tânără pereche din Cipru unde, mărturisesc în epistola lor din 2000, Sfântul
Efrem devenea din ce în ce mai cunoscut. Auzind şi ei cât de repede ajutător şi făcător de minuni este
sfântul, cei doi i-au comandat icoana.
În perioada în care fusese însărcinată, tânăra soţie se ducea la control ţinând icoana acestuia şi pe cea a
Maicii Domnului la ea. Cu ajutorul rugăciunilor acestora, mărturiseşte că a născut un copilaş sănătos. În

11/16
timp ce ascultau slujbe înregistrate pe casete luate de la mănăstire, casa i s-a umplut de o bună
mireasmă pe care au pus-o pe seama prezenţei sfântului.
Când pruncuşorul lor a împlinit două luni, au văzut că începe să îşi ţină capul permanent spre partea stângă.
Doctorul le-a spus că trebuie să facă fizioterapie. Nu era foarte grav, dar trebuia ca părinţii să ia aminte.
După şase şedinţe de recuperare nu s-a văzut însă niciun rezultat. Mămica a început să citească minunile
Sfântului Efrem şi să îl roage să-l ajute şi pe copilului lor să se facă bine. Într-una din zilele următoare a
visat dis-de-dimineaţă pe cineva care stătea aşezat pe marginea patului copilaşului şi care i-a spus: „Nu am
venit sub chipul din icoană, ca să nu te sperii, dar sunt Sfântul Efrem. Îi voi da copilului tău o doctorie
care îl va face bine”.
Trezindu-se plină de bucurie, şi cu mare încredere, tânăra mămică a tămâiat icoana sfântului, mulţumindu-i.
În numai trei zile bebeluşul s-a făcut bine, ţinându-şi căpşorul normal.
(Noi minuni ale Sfântului Efrem. Minuni cu copii născuţi şi nenăscuţi, Editura Egumenița, 2009, p. 88)
19) https://doxologia.ro/viata-bisericii/marturii/sa-crezi-ca-se-fac-minuni-astazi-findca-hristos-ramane-
acelasi
11 Martie 2017
Tămăduiri pe care mi le-a povestit Părintele Porfirie însuși
„Odată, a venit la mine o măicuță căreia îi ieșise pe mână ceva ca o nucă. Când mi-a arătat-o, i-am spus:
‒ Vino să te duc la Profesor (pe atunci eram la Policlinică).
‒ Dar eu n-am venit pentru Profesor, ci pentru sfinția voastră, îmi spuse ea.
I-am făcut, așadar, semnul Sfintei Cruci pe frunte, pe mână și am trimis-o înapoi la mănăstire. S-a făcut
bine. Altădată, în timp ce spovedeam o credincioasă, am văzut cu ochii minții că avea cancer la sân. Am
întrebat-o:
‒ Te simți bine? Că mi se pare că ai ceva.
‒ Aveți dreptate, Părinte, dar mă rușinez să vă spun.
‒ Du-te acum sus la medicul X., din partea mea, să te consulte. După ce te consultă, vino înapoi să-mi spui.
Când s-a întors, avea într-adevăr cancer, așa că au trimis-o să facă și alte analize, urmând să fie operată
peste trei zile. Venind așadar din nou la mine, am pus-o să îngenuncheze împreună cu mine.
‒ Spune în tine rugăciunea, i-am zis. Iar eu o voi spune în sinea mea.
Apoi am făcut asupră-i semnul Sfintei Cruci și am trimis-o să facă ce i-au spus medicii. Când, după trei
zile, s-a dus să se opereze, nu mai avea nimic. Nu mai era nici tumoarea, nici nimic. Văzând acestea, foarte
tulburat, medicul a coborât la mine la Paraclis și m-a întrebat:
‒ Ce i-ai făcut, Părinte, acestei femei, de s-a vindecat? Dacă nu aș fi simțit tumoarea cu propria mea mână
și dacă nu aș fi văzut-o cu ochii mei acum câteva zile, n-aș fi crezut.
Bătrânul Porfirie continuă:
‒ Multe lucruri văd ochii mei. Foarte multe minuni. Harul lui Dumnezeu lucrează pentru credința
oamenilor.
Să crezi că se fac minuni și astăzi, fiindcă Hristos rămâne Același, neschimbat, și ieri și azi și în vecii
vecilor!”
(Agapie Monahul, Flacăra dumnezeiască pe care a aprins-o în inima mea Părintele Porfirie, Editura
Bunavestire Bacău, 2005, pp. 66-68)
20) https://doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/inima-de-frate-minunea-sfantului-porfirie-kafsokalivitul
10 Martie 2017
Aţi amintit mai înainte că l-aţi cunoscut pe Sfântul Porfirie şi mă întrebam dacă aţi putea să ne povestiţi
vreo întâmplare legată de dânsul.
Vă pot relata propria mea întâlnire cu Părintele Porfirie, prin care am cunoscut darul său. L-am vizitat de
mai multe ori pe Părintele. Odată, am stat în Sfântul Munte timp de două luni. Inima mi-era foarte
îndurerată şi mă rugam neîncetat pentru o anumită problemă. La Atena o vizitasem pe sora mea care îmi
spusese că nu poate avea copii. Niciodată nu am păstrat legătura cu familia mea şi, în general, nu mă
gândesc prea mult la ei. Dar atunci această veste m-a zguduit, m-a mâhnit aşa de tare, încât am început să
mă rog cu toată puterea pentru sora mea. Plecând din Sfântul Munte, l-am rugat pe un prieten de-al meu să
vină cu mine la Părintele Porfirie. Când am ajuns acolo, Părintele era bolnav la pat. Am intrat să luăm
binecuvântare, iar el m-a întrebat:
‒ Ai ceva să-mi spui?
‒ Da, părinte, am răspuns eu, sunt foarte mâhnit din pricina surorii mele care locuieşte la Atena.
Dar nu i-am spus care era problema, sau cu ce se ocupa sora mea.
12/16
‒ Da, nu poate avea copii, a zis Bătrânul, dar spune-i că este ceva psihologic. Dacă se linişteşte, va avea
unul.
Nici măcar nu-i spusesem că este căsătorită. Am rămas fără grai.
M-am întors la Atena şi i-am zis surorii mele: „Dacă acest om al lui Dumnezeu a vorbit astfel, fără ca eu să-
i fi spus ceva despre tine, ba chiar a făgăduit că vei avea un copil, înseamnă că aceasta este voia lui
Dumnezeu. Mergi să iei binecuvântarea lui!”. Un alt prieten de-al meu a ajutat-o să ajungă la Părintele
Porfirie, care a binecuvântat-o, şi ea a născut o fetiţă după 12 ani de căsnicie fără rod.
Din această întâmplare se poate vedea totul: darul străvederii, al proorocirii şi minunea lui Dumnezeu. L-
am vizitat de mai multe ori pe Părintele, dar aceasta a fost singura dată când şi-a descoperit darul
străvederii şi al înainte-vederii. Însă am auzit foarte multe întâmplări minunate despre dânsul. Cred că
fiecare om din Grecia are ceva de povestit despre Părintele Porfirie.
(Arhimandrit Zaharia Zaharou, Adu-ţi aminte de dragostea cea dintâi (Apocalipsa 2, 4-5) – Cele trei
perioade ale vieţii duhovniceşti în teologia Părintelui Sofronie, Editura Doxologia, Iaşi, 2015, pp. 336-337)
21) https://doxologia.ro/viata-bisericii/minuni-vindecari-vedenii/maica-domnului-face-minuni-pentru-
nasterea-de-prunci
9 Martie 2017
Suntem căsătoriți de 16 ani. La începutul căsătoriei noastre, soția mea a rămas însărcinată de trei ori, dar a
pierdut sarcina. Apoi, vreme de zece ani, în ciuda intervenției medicale și a ultimelor metode științifice, n-
a fost posibil să rămână gravidă. În vară, mai precis în luna august (a anului 2005), am venit ca pelerin la
Mănăstirea Vatoped.
După vecernie m-am închinat la Cinstitul Brâu. Preotul mi-a citit rugăciunea respectivă. La urmă, mi-a dat
și o panglică din Brâul Maicii Domnului, pentru a o purta soția mea. Și, o, minunea lui Dumnezeu!
Preacurata Fecioară Maria a ascultat rugăciunile noastre și în aceeași lună a venit mult-dorita sarcină. Pe
25 martie 2006 am dobândit o fetiță, Ana-Maria.
(Protoiereu Dimitrie Athanasios, Presbitera Haroula Tsouliai, Împărăteasa tuturor, Mijlocitoare către
Dumnezeu – Arătări și minuni ale Maicii Domnului, Editura Egumenița, 2014, p. 110)
22) https://doxologia.ro/minuni-vindecari-vedenii/credinta-puternica-maica-domnului-i-adus-unui-
barbat-vindecarea-de-patima
9 Martie 2017
Traducere și adaptare: Pr. Elisei Roncea
Sursa: Ἀταλάντευτη πίστη
Într-adevăr, bogat este omul care are credință. Credință în Mântuitorul Hristos, credință în iubirea Lui,
credință în pronia Lui, încredere în iubirea Maicii Domnului, a sfinților și a îngerilor.
Un astfel de om este și un oarecare creștin, de vârstă mijlocie, care era originar dintr-un orășel aproape de
Mănăstirea Maicii Domnului „Varnakova”. În 1998 Maica Domnului i-a dăruit acestui om două minuni.
Mai întâi, l-a tămăduit atât de greaua patimă a alcoolismului, cât și de ciroză hepatică (boală pe care o
dobândise de la excesul de băuturi alcoolice). Au trecut de atunci aproximativ șapte ani. Ani frumoși,
liniștiți, cu sănătate și cu o izbăvire desăvârșită de vechea patimă.
Mai apoi, în al șaptelea an, o nouă boală amenința la orizont. O tumoare de dimensiune mare, ca o nucă, a
apărut sub ureche, la ganglionii limfatici. Doctorii s-au neliniștit și au recomandat să intre imediat în
operație. Într-adevăr, a fost operat, după examinările necesare. După operație, chirurgul a spus că a fost o
tumoare malignă a ganglionilor limfatici. Toți ne-am îngrijorat, în afară de cel bolnav. El nu părea că este
speriat deloc. A spus doctorilor:
‒ Vă mulțumesc că vă faceți voi treaba cum se cuvine, iar restul sunt ale Maicii Domnului!
Personalul medical s-a mirat de credința lui, credință statornică.
Și a venit și a doua minune a Maicii Domnului. A doua vindecare miraculoasă. În timp ce situația lui era
gravă și imaginea tumorii prezenta formațiuni maligne, atunci când s-au efectuat examinările relevante,
rezultatele au arătat contrariul! Doctorii, pentru a fi siguri de rezultate, au trimis testele către oameni de
știință eminenți din străinătate, pentru a decide cu privire la tumoarea malignă sau non-tumoare. Și ei, la
rândul lor au confirmat minunea. Viața i-a fost dăruită pentru a doua oară omului credincios.
Bine ar fi ca toți creștinii, cu harul lui Dumnezeu, să avem o astfel de credință statornică către Mântuitorul
nostru Iisus Hristos și către Maica Sa.
(Noi minuni ale Maicii Domnului Varnakova și povestiri pentru veșnicie, Editura Sfintei Mănăstiri a Maicii
Domnului Varnakova, Dorida, 2007)

13/16
 23) https://doxologia.ro/minuni-vindecari-vedenii/mama-s-vindecat-de-cancer-prin-rugaciuni-la-maica-
domnului-la-sfinti
8 Martie 2017
Vreau să mărturisesc câteva din minunile pe care Sfinții Nectarie și Efrem cel Nou, împreună cu Maica
Domnului Pantanassa le-au făcut pentru mama mea, bolnavă de cancer.
Am aflat anul acesta că mama suferă de cancer. Lumea noastră, așa cum o știam, s-a prăbușit, iar eu, din
persoana care nu citea un acatist decât o dată pe an, am început să citesc acatistele Sfinților Nectarie, Efrem
cel Nou, Ioan Rusul și acatistul Maicii Domnului la icoana Pantanassa, simțind o mare mângâiere
sufletească. Împreună cu mama, citim permanent acatistele sfinților. De când am aflat de boală, nu a trecut
zi în care să nu ne rugăm. Deși făcea chimioterapie și radioterapie și se simțea foarte rău, mama n-a mai
lăsat nici o zi din viața ei să treacă fără a citi acatistele sfinților.
Pentru că tumoarea mamei era în zona capului, efectele secundare ale radioterapiei au fost îngrozitoare.
Mama se miruia cu ulei din candela Sfântului Nectarie, trimis din Grecia chiar de măicuțele de la
mănăstirea Sfântului, dar și cu ulei din candelă de la mănăstirile Sfântului Efrem cel Nou și al Sfântului
Ioan Rusul. Sfinții au intervenit, ușurându-i mamei suferințele, astfel încât doamna doctor se mira cum de
sunt așa de „blânde” efectele secundare ‒ deși mamei numai blânde nu i se păreau... Pentru ea, acest
tratament era îngrozitor de dur.
Nu mai avea salivă, nu mai avea gust, o durea toata gura, avea bubițe pe gingii, iar la mijlocul perioadei de
radioterapie, a început să nu mai poată mânca. A avut nevoie să suporte o intervenție chirurgicală, prin care
i s-a introdus un tub în stomac, prin care s-a hrănit timp de aproximativ două luni de zile. După această
operație, a început să se simtă rău, să aibă frisoane și febră. Febra creștea, în ciuda antibioticelor
administrate, până a ajuns la 39 de grade Celsius.
M-a cuprins panica și, după ce am sunat-o pe doamna doctor, care nu m-a liniștit prea tare, m-am gândit să
iau iconițele sfinților cărora ne rugam și ale Maicii Domnului Pantanassa și i le-am pus pe frunte. Imediat
după aceea, i-am pus termometrul și febra scăzuse la 38 de grade, apoi a continuat să scadă. Până pe la
miezul nopții deja scăzuse puțin sub 37 de grade. I-am mulțumit Domnului că, prin sfinții Săi, ne-a ajutat
și am trecut peste încercare.
O altă minune a fost atunci când mamei a început să-i curgă sânge din nas, fără să se mai oprească.
Disperată, am chemat salvarea, care a ajuns abia după o oră. Până atunci mamei i se oprise sângerarea după
ce i-am pus din nou sfintele iconițe pe frunte.
În cele mai urâte momente, sfinții au fost alături de noi și ne-au ajutat. Ne-am rugat mult și pentru ca
mama să nu mai fie nevoită să facă ultima ședință de chimioterapie. Așa s-a și întâmplat: doamna doctor a
hotărât ca ultima ședință să fie anulată, din cauza faptului că organismul mamei era deja foarte slăbit.
Chiar astăzi, mama a primit rezultatul examenului tomograf: în acest moment, nu au mai fost detectate
celule canceroase. Ne rugăm în continuare pentru ca aceste celule canceroase să fi dispărut pentru
totdeauna din organismul mamei și le mulțumim din tot sufletul Sfântului Nectarie, Sfântului Efrem cel
Nou și Maicii Domnului Pantanassa că au fost alături de noi și ne-au ajutat atât de mult, alinându-ne și
vindecându-ne suferințele, atât pe cele trupești, cât și pe cele sufletești. Am simțit din plin și ajutorul
Sfintelor Parascheva și Teodora de la Sihla, al Sfinților Nicolae, Gheorghe, Mina, Dimitrie, Ioan Gura de
Aur și al Sfinților Doctori fără de arginți, Chir și Ioan, Cosma și Damian.
Multă sănătate și curaj la rugăciune tuturor celor care trec prin boli și suferințe! Rugați-vă cu nădejde
Dumnezeului nostru care face mari minuni prin Maica Sa și sfinții Săi! Doamne ajută-ne tuturor!
(mărturie primită de la Luiza, cititor doxologia.ro)
24) https://doxologia.ro/viata-bisericii/minuni-vindecari-vedenii/vei-naste-o-fetita-o-vei-boteza-cu-
numele-maicii-domnului
8 Martie 2017
Preacinstită stareţă, scrie din Corint Gheorghia Papaharalambos, vă aduc la cunoştinţă că Sfântul Efrem
iarăşi s-a dovedit făcător de minuni!
Am născut normal o fetiţă perfect sănătoasă. Pe timpul travaliului Sfântul Efrem a fost lângă mine,
împreună cu Sfântul Rafail. I-a văzut mama mea, care nu a încetat să se roage cu putere în acest răstimp.
Şi eu însămi îl rugasem pe Sfântul Efrem să mă ajute, deoarece eram la prima naştere şi îmi era frică. După
ce am născut, doctorul a spus că nu a văzut niciodată o naştere atât de uşoară! Sfântul făcuse minunea.
Acum aş vrea să vă mărturisesc un lucru care mi s-a întâmplat în urmă cu câteva luni. Eram aproape în luna
a cincea de sarcină când l-am visat pe sfânt că stătea în uşa casei şi mi-a spus că o să am o fetiţă, după care

14/16
s-a făcut nevăzut. A doua noapte visul s-a repetat, iar sfântul mi-a spus să botez copila ori Maria, ori
Despina.
Mi-a mai spus ca nu cumva să uit. După circa două luni m-am dus la doctor pentru consultaţii şi acesta mi-a
spus că o să am un băieţel. Eu, însă, ştiam că se înşală. Şi, într-adevăr, aşa au stat lucrurile! Am născut o
fetiţă drăgălaşă, aşa după cum îmi spusese Sfântul Efrem!
(Noi minuni ale Sfântului Efrem. Minuni cu copii născuţi şi nenăscuţi, Editura Egumenița, 2009, p. 53)
25) https://doxologia.ro/minuni-vindecari-vedenii/copil-salvat-de-la-moarte-prin-rugaciunea-unei-
prostituate
7 Martie 2017Traducere și adaptare: Pr. Elisei Roncea
Sursa: Το θαύμα της πόρνης ...!
O mamă văduvă era internată într-un spital cu copilul său de numai doi ani, care era pe moarte din cauza
leucemiei. Durerea femeii era imensă, pentru că deja pierduse alți doi copii, iar acum vedea cum îl pierde și
pe ultimul, al treilea vlăstar al ei. Cu cât treceau orele, cu atâta creștea și deznădejdea mamei.
Era ora 02.00 noaptea când, cu totul neașteptat, a trecut prin salon directorul secției, să vadă o fetiță aflată
alături. Ca încurajare, l-a consultat și pe copilul acela de doi ani al mamei neconsolate. I-a spus:
‒ Îmi pare foarte rău, doamna mea. Mai bine este să iei copilul și să pleacați acasă, pentru ca el măcar să
moară liniștit în brațele tale.
Cum a auzit lucrurile acestea din gura medicului, sărmana mamă a izbucnit în hohote de plâns, a
înfășurat copilul într-o cuvertură, l-a strâns în brațe și a plecat fugind.
Pe stradă, pretutindeni era pustietate și liniște. Traficul se oprise. La o curbă a drumului, mama a văzut
dintr-odată o tânără femeie, de aproximativ 30 ani care tocmai își terminase „serviciul” de moravuri
ușoare, deoarece era o prostituată. Cum a ajuns în fața ei, mama disperată, care nu mai știa ce face, a oprit-o
și i-a dat cu forța copilul să-l țină în brațe. În același timp, a căzut la picioarele ei și a strigat: „Vindecă pe
copilul meu! Vindecă pe copilul meu...!”.
Tânăra de moravuri ușoare s-a pierdut cu firea. Era o simplă păcătoasă, scufundată în mocirla desfrânării.
Ce putea ea să facă pentru copil?... La picioarele ei o mamă, în brațele ei un copil ce se stingea. Îl vedea că
este pe moarte. Și-a ridicat ochii spre cer și a spus cu voce tare:
‒ Ce rugăciune să fac acum, Dumnezeul meu? Eu sunt păcătoasă, eu sunt desfrânată! Doar ce mi-am
terminat „treaba”. Doamne, dacă nu mă asculți pe mine – și nu mă vei auzi, desigur, pentru că sunt
păcătoasă –, ascultă măcar pe această mamă îndurerată!
În acel moment s-a întâmplat minunea! A coborât o lumină din cer și copilul și-a deschis ochii, strigând:
‒ Mămica mea!
Copil și-a întins mâinile îmbrățișând tânăra femeie, deoarece credea că aceasta era mama lui.
‒ Iată, ia-ți înapoi copilul. Dumnezeu s-a milostivit și a făcut o minune!
Dumnezeu a auzit rugăciunea unei păcătoase, a unei desfrânate, și nu a mamei! Acest lucru a zdruncinat
„apele” stătătoare din sufletul femeii păcătoase, încât cu zdrobire de inimă și pocăință, cu spovedanie, și-a
schimbat pentru totdeauna întunericul păcatului cu noua viață luminoasă în Hristos. Slavă Numelui Tău,
Doamne!
26) https://doxologia.ro/viata-bisericii/minuni-vindecari-vedenii/puterea-cinstitei-cruci
6 Martie 2017
În anul 1994 un oarecare athonit a mers să se închine la Mănăstirea Veche a Sfântului Dionisie de Olimp.
Acolo a întâlnit o bătrână foarte evlavioasă care îi ajuta pe închinători. Bătrânica a povestit monahului
următoarele, fiindcă voia să afle părerea lui, dacă face bine sau nu:
„Când văd vreun şarpe în curtea mănăstirii – aici sunt mulţi şerpi – îl însemnez cu semnul Sfintei Cruci şi
şarpele înţepeneşte. Se face ca o vergea. Apoi îl prind şi îl arunc afară. Unii îmi spun:
– Eşti neghioabă de prinzi şerpii cu mâna?
– De ce să fiu neghioabă? le răspund eu. Ce este mai puternic, şarpele sau Crucea lui Hristos, pe care
S-a răstignit şi a mântuit toată lumea?
Cu puterea lui Hristos, atunci când vreau să frământ, pun făină şi apă, le amestec, le însemnez cu semnul
Sfintei Cruci, iar apoi aluatul creşte şi fac pâine”.
Sursa: marturieathonita.ro
27) https://doxologia.ro/minuni-vindecari-vedenii/sfantul-filumen-fost-vazut-de-medici-intr-un-spital-
anglia-vizitand-o
4 Martie 2017 Părintele Kosmas Pavlidis
Traducere și adaptare: Pr. Elisei Roncea
15/16
Sursa: Εμφάνιση Αγίου Φιλουμένου σε νοσοκομείο στην Αγγλία
Astăzi, 23 noiembrie 2015, ora Angliei 13.00, fiind preotul paroh al bisericii „Adormirea Maicii Domnului
și Sfântul Apostol Andrei” din Birmingham, Anglia (unde găzduim sfintele moaște ale Sfântului Ioan
Botezătorul și epitrahilul Sfântului Filumen, care a primit mucenicia la Fântâna lui Iacov din Ierusalim),
împreună cu Gheronda Nectarie Moulatsiotis, am luat epitrahilul Sfântului Filumen și am vizitat spitalul
”Queen Elisabeth”, pentru a o binecuvânta pe bolnava Kiriaki, fiica mea duhovnicească.
Când am urcat la etajul VII, Gheronda Nectarie ținea în raclă epitrahilul Sfântului Filumen, iar eu m-am
adresat asistentei cerând permisiunea de a merge în salonul 35. Asistenta nu ne-a permis intrarea. Am
întrebat-o atunci:
‒ De ce nu ne permiteți să intrăm?
‒ Pentru că este interzis să intrați mai mult de trei oameni. Deja în camera bolnavei este o rudă de-a sa.
‒ Care trei? Suntem doar doi.
‒ Sunteți trei! De ce sunteți nepoliticos?
‒ Care al treilea? Nu se poate așa ceva. Vreau să vorbesc cu superiorul vostru!
Atunci Gheronda Nectarie se întoarce și-mi spune:
‒ Este împreună cu noi și Sfântul Filumen și de aceea ne vede trei. Nu mai spune nimic, ci mergi înainte.
A venit superiorul spitalului și ne-a lăsat să trecem pe toți „trei”!
Apariția Sfântului Filumen a fost vizibilă pentru asistentă și directorul spitalului. Epitrahilul său și acum
răspândește o mireasmă plăcută. Mare este slava Dumnezeului nostru și a Sfinților Lui!
28) https://doxologia.ro/viata-bisericii/marturii/inelul-sfintei-ecaterina
4 Martie 2017
Am cunoscut o tânără care avea mare evlavie la Sfânta Mare Muceniţă Ecaterina. Ea mi-a povestit că,
odată, stând de vorbă cu soacra doamnei la care lucra, i-a zis că ar dori să meargă şi ea la Sinai, la moaştele
Sfintei Ecaterina. Atunci acea doamnă a început să râdă şi i-a zis:
– Cum poţi să mergi tu acolo, deoarece nu ai nici bani, nici acte. Asta ar fi imposibil !
– Dacă vrea Maica Domnului şi Sfânta Ecaterina, mă ia pe sus şi ajung acolo fără bani şi fără acte. Cine
merge acolo primeşte ca binecuvântare un inel şi dacă o să vrea sfânta, o să mă ajute şi pe mine, a zis ea.
În ziua următoare era 25 noiembrie, ziua Sfintei Ecaterina. Tânăra s-a dus la biserică împreună cu soacra
doamnei. La sfârşitul Sfintei Liturghii, vede că se apropie de ea o femeie tânără, îmbrăcată simplu şi
modest, o priveşte cu blândeţe şi-i zice:
– Ştiu dorinţa ta şi ştiu că doreşti să ai acest inel; şi Dumnezeu vrea…
Nu a mai continuat, ci i-a pus pe deget un inel şi a dispărut fără urmă, deoarece venise şi doamna
respectivă să vadă ce se întâmplă.
Fata, luând inelul, simţea că pluteşte de bucurie. Apoi ridicându-şi privirea şi vrând să-i mulţumească
femeii necunoscute, nu a mai văzut-o; dispăruse. A căutat-o prin toată biserica, dar nu a găsit-o. Atunci şi-a
dat seama că a fost Sfânta Ecaterina. Soacra doamnei, văzând aceasta, a rămas fără grai, nemaiîndrăznind
să zică ceva. Pe inel scria: „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!”.
Sursa: ascultainima.blogspot.ro
29) https://doxologia.ro/viata-bisericii/minuni-vindecari-vedenii?page=7

16/16