http://o-viata-frumoasa.blogspot.com/2011/03/sfantu l-efrem-cel-nou.

html Viata Sfantului Efrem cel Nou Sfantul Mare Mucenic si Tamaduitor Efrem s-a nascu t la 14 septembrie 1384. A ramas orfan de tata inc a de cand era mic si, cu ajutorul lui Dumnezeu, ev lavioasa lui mama s-a ingrijit de cresterea lui si a celorlalti sase frati ai sai. La varsta de 14 a ni, Preabunul Dumnezeu i-a calauzit pasii spre man astirea Buneivestiri a Preasfintei Maici a lui Dum nezeu care era pe atunci infloritoare de pe Co lina Neprihanitilor din Attica. Acolo, cu mare rav na a luat pe umerii sai nepretuita Cruce a Domnulu i, primind ca semn al desavarsirii moartea sa cea infricosatoare si slavita intru mucenicie. La 14 septembrie 1425, in ziua Inaltarii Sfintei C ruci, a fost luat in robie si asa a inceput muceni cia lui; aceasta s-a sfarsit la 5 mai 1426, intr-o zi de marti, pe la orele 9 dimineata. Sfantul Mar e Mucenic Efrem avea atunci 42 de ani. Rugandu-se si aflandu-se in mijlocul unor cazne atat de ingro zitoare caci fusese spanzurat intr-un copac ce i nca mai exista, cu capul in jos, cu picioarele si capul pironite, iar la sfarsit strapungandu-i-se t rupul martirizat si acoperit de rani cu un lemn in rosit -, viteazul atlet al lui Hristos isi dadu sf antul suflet in mainile Stapanului sau, de la Care primi cununa de Mucenic si darul facerii de minun i. Dupa mai bine de 500 de ani, a placut lui Dumne zeu Prieten al oamenilor sa dezvaluie prin mul time de aratari si alte intamplari minunate tot ce ea ce cunoastem astazi.

Intre ruinele vechii manastiri Asezata intre ruinele vechii manastiri, unde sfant a Pronie imi calauzise pasii, mi-am intors ganduri le catre anii care s-au scurs, catre vremurile de

demult, cand peste tot erau risipite osemintele sf intilor care au inrosit si au hranit cu sangele lo r arborele Ortodoxiei. Curatind aceste ruine, ma gandeam ca ma aflu intrun loc sfant si ma rugam asa: Doamne, Dumnezeul m eu, invredniceste-ma pe mine, smerita roaba a Ta, sa vad pe unul din parintii care au trait aici. D upa un timp oarecare, in care eu m-am rugat fara i ncetare, am auzit inlauntrul meu un glas zicandu-m i: Sapa acolo si vei afla ceea ce doresti si mi s-a aratat minunat, in chip tainic, un coltisor de pamant in pridvorul manastirii. Timpul trecea, ia r glasul, si mai puternic si mai inflacarat, imi p orunci: Sapa acolo si vei afla ceea ce doresti. Sapand tot mai mult si ajungand la o adancime de p utin peste 1,7 metri, harletul aduse mai intai la lumina craniul omului lui Dumnezeu. Si, in aceeasi clipa, o mireasma de nespus se raspandi de jur im prejurul nostru. Acestea toate au fost intarite prin descoperirea, pe 3 ianuarie 1950, a moastelor pline de har ale S fantului Mucenic. In seara aceleeasi zile, l-am vazut in somn pe Sfa ntul barbat al lui Dumnezeu stand in picioare in b iserica, in partea dreapta, si tinand alaturat o i coana stralucitoare, avand pe ea chipul lui. Icoan a era in marime naturala, imbracata in argint vech i si lucrata de mana. Langa el se afla un mare pol icandru sub care am aprins o lumanare de ceara cur ata. L-am auzit zicandu-mi: - Iti multumesc mult. Ma numesc Efrem. Cele doua vedenii Manastirea noastra are un orfelinat. Intr-o seara, una din fetitele ingrijite aici l-a vazut pe Sfan t apropiindu-se de ea, pe cand era asezata in pat, dar inca treaza. I-a fost frica. Dar Sfantul i-a

spus: - Nu te teme, copila mea, sunt Sfantul Efrem, si a mangaiat-o pe cap. Intr-o alta seara, bunica acestei fetite a venit s a ma vada dupa miezul noptii. Era foarte speriata si mi-a povestit urmatorul fapt: - Maica, tocmai l-am vazut pe Sfantul Efrem, stand afara, aproape de fereastra dormitorului. Crezand ca sunteti dumneavoastra, v-am strigat, dar deoda ta am vazut o lumina care a luminat manastirea de jur imprejur. In aceasta lumina l-am vazut pe Sfan t. Tinea in mana o biserica bizantina cu patru cup ole mici si una mai mare in mijloc si, de asemenea , si o cruce luminoasa. Mi-a zis cuvintele acestea : Mare Mucenic Efrem. ... In acel moment, vazu pe o masa o placuta de marime a unei icoane, care il reprezenta pe Sfant cu capu l in jos. Ii infipsesera in buric o bucata de lemn aprins si maruntaiele sale ardeau, in vreme ce tr upul ii era strapuns cu multe cuie, din acelea cu care fusese rastignit Domnul nostru Iisus Hristos pe Cruce. Si in timp ce Sfantul se ruga, flacarile si fumul il inconjurau, dar flacara iubirii lui H ristos biruia numeroasele chinuri si grozavele dur eri din acele clipe. Tesatura cu care ii legasera mijlocul era si ea inrosita din pricina numeroasel or chinuri la care il supusesera acesti lupi sange rosi, care stateau putin mai departe si priveau.

Marturia unui paralitic Intr-un an, un bolnav paralizat ceru sa participle la privegherea pentru praznicul Sfantului. Cu cat eva ore inainte de inceperea slujbei, ai sai l-au

dus la manastire. Bolnavul plangea in biserica de ti se rupea inima si isi marturisea cu sinceritate pacatele. - Iarta-ma, Sfantul meu Efrem, e vina mea. Sufar p entru pacatele mele. Ai mila de mine si reda-mi sa natatea. Scena era atat de emotionanta, incat noi plangeam cu totii impreuna cu el. I s-a spus sa ta ca, dar el striga si mai tare. - Sfinte al lui Dumnezeu, fie-ti mila de mine si d e copiii mei! Sosi si momentul sa mergem la morman t pentru a canta slujba litiei. In vreme ce purtam sfintele moaste si alaiul iesea din biserica in d irectia mormantului Sfantului, bolnavul striga inc a si mai tare. Si deodata l-am vazut cu totii ridi candu-se brusc, fara ajutor, facandu-si semnul Sfi ntei Cruci si insotind procesiunea pana la mormant , porni la drum singur. Ce mare minune! Mergea sin gur! Casa in care locuia acest om era situata pe o culme inalta, iar el cobora de atunci adesea pana la cafenele si bodega, devenind un marturisitor a l minunilor lui Dumnezeu. El zicea: - Priviti-ma, voi, care ma stiati paralizat! Acum ma vedeti stand pe picioarele mele. Aveti credinta si dati slava lui Dumnezeu. Intr-o duminica, in v reme ce acest barbat vindecat se afla la manastire , au adus un copil paralizat. Vazandu-l, barbatul incepu sa planga si il ruga pe Sfantul Efrem, zica ndu-i: - Sfinte al lui Dumnezeu, vindeca-l pe copil, asa cum m-ai vindecat si pe mine. Nu departe de manast irea noastra, locuia un paralitic tintuit la pat. Ai sai veneau adesea in genunchi si il rugau staru itor pe Sfant, plangand, sa-i ajute. Rugaciunea lo r nu a intarziat sa fie implinita. Paraliticul dob andi vindecare. Acum el lucreaza pentru familia lu i si impreuna dau slava lui Dumnezeu si Sfantului Efrem pentru marea minune care li s-a intamplat.

Vindecarea Georgiei Zambetaki Aveam dureri groaznice in regiunea inimii si la ca p din pricina unei paralizii a nervilor cordului. Nu ma puteam tine pe picioare. Se implinisera patr u ani de cand eram tintuita la pat, zacand intr-o mare deznadejde, in vreme ce durerile cresteau pe zi ce trece. Intr-o zi, un suflet binevoitor mi-a adus cartea despre Sfantul Efrem Tamaduitorul. Am citit-o din scoarta in scoarta si nu mica mi-a fos t admiratia fata de minunile lui atat de multe. De asemenea, L-am rugat pe Domnul Hristos sa mi-l tr imita si mie pe Sfant. Ce sa va spun? Ma rugam inc a, pe cand l-am vazut langa mine si i-am auzit gla sul bland: - Ce ai, copila mea? I-am raspuns: - Inima si capul! Nu mai pot de durere, ajuta-ma, S finte al meu! Si Sfantul incepu sa-mi desfaca articulatiile una cate una, incat, nemaiputand de durere, am strigat : - Ajunge, o, Sfinte al meu! Si Sfantul mi-a raspuns: - Copila mea, lasa-ma sa te vindec. Atunci el mi-a pus la loc toate articulatiile si s i-a rezemat capul de pieptul meu. Dar, va pot spun e, fratii mei iubiti, ca i-am simtit rasuflarea ca lda pana in cele mai de taina adancuri ale inimii mele. Mai apoi mi-a luat capul intre maini, l-a ap asat cu putere spre dreapta si spre stanga, in sus , apoi in jos, pana ce m-am simtit cu totul vindec

ata. Si Sfantul, pe care il vedeam mereu langa min e, mi-a spus: - Copila mea, rosteste-mi numele, ma numesc Efrem! Iar eu am zis: - Sfantul meu Efrem! Dar din pricina bolii, nu puteam rosti clar cuvinte le, asa ca Sfantul mi-a spus: - Spune-l mai tare, copila mea! Si am zis a doua oara: - Sfantul meu Efrem! Mi-a poruncit din nou: - Mai tare! Adunandu-mi toate puterile, am strigat: - Sfantul meu Efrem! atat de tare, incat copilul m eu s-a trezit din somn si m-a intrebat ce am patit . Din acel moment am fost complet vindecata. M-am ri dicat, am aprins candela si am stat asa, bucuroasa , pana dimineata, rugandu-ma si multumindu-I lui D umnezeu si Sfantului Efrem care ma tamaduise. Spre dimineata am adormit si m-am vazut in vis in bise rica unde se afla mormantul Sfantului. Brusc, am auzit un glas aspru zicandu-mi: - N-o sa i te inchini, caci esti o pacatoasa! Atunci i-am raspuns: - Tocmai pentru ca sunt o pacatoasa, voi merge sa m

a inchin lui! Am vazut cum, grabnic, doua maini mari luau scara c are ducea la mormant si am zis: - Voi merge sa ma inchin, chiar daca ar trebui sa m or! Si, dintr-un salt, m-am aflat aproape de mormantul Sfantului. Picioarele mi se inmuiasera din pricin a miresmei mirului. Cand am iesit din mormant, m-a m trezit intr-o curte, intr-un coltisor al Raiului . Acolo am vazut o femeie purtand doliu, care tine a in maini un disc cu Ingeri de jur imprejur, si a m intrebat: - Cine este aceasta femeie in negru? Mi s-a raspuns: - Este mama Sfantului Efrem, vaduva cu sapte copii . Dar ce sa va spun mai mult, fratilor! Cand am pu tut sa merg pentru prima oara sa ma inchin Sfantul ui in biserica , mormantul Sfantului nostru erau e xact ca si cele din visul meu!

.................................................. .................................................. ....................................... Viata Sfntului Serghie de Radonej adeseori privind la icoana, zicea: Preacurata, Ma ica Hristosului meu, aparatoare si tare ajutatoare a neamului omenesc, fii mijlocitoare noua nevredn icilor, pururea rugndu-te Fiului tau si Dumnezeul ui nostru, ca sa caute spre locul acesta sfnt, ca

re este ntemeiat spre lauda si cinstea sfntului Lui nume, n veci. Pe tine, Maica dulcelui meu Hri stos, ca pe ceea ce ai cstigat multa ndrazneala catre Dnsul, nainte-rugatoare te punem noi, robi i tai, caci tu esti tuturor nadejde de mntuire si adapostire. Asa se ruga, si canonul cel de multu mire, adica Acatistul Preacuratei, cntndu-l, a s ezut putin sa se odihneasca. Iar ucenicului sau, M ihail, i-a zis: Fiule, trezeste-te si privegheaza , de vreme ce cercetare minunata si nfricosatoare o sa ne fie noua n ceasul acesta. Acestea graindu-le, ndata se auzi un glas, zicnd : Iata, vine Preacurata! Iar sfntul, auzindu-l, a iesit degrab din chilie n tinda, si iata o lum ina mare, mai mult dect Soarele stralucind, a lum inat pe sfntul, si ndata a vazut pe Preacurata c u doi apostoli, cu Petru si Ioan, stralucind ntro negraita lumina. Cnd a vazut-o, sfntul a cazut cu fata la pamnt, neputnd suferi raza aceea str alucitoare. Iar Preacurata s-a atins de sfntul cu minile sale, zicndu-i: Nu te spaimnta, alesul Meu! Iata am venit sa te cercetez, caci s-a auzit rugaciunea ta pentru ucenicii tai si pentru locas ul tau sa nu te mai mhnesti, ca de acum nainte v ei fi ndestulat cu de toate, nu numai pna ce vei fi n viata aceasta, ci si dupa ducerea ta catre Domnul, nedepartata voi fi de locasul tau, cele tr ebuitoare dndu-i nelipsit, pazindu-l si acoperindu-l. Acestea zicnd, s-a facut nevazuta. Iar sfntul, c a ntr-o uimire a mintii, era cuprins de frica si de cutremur mare si, venindu-si n sine dupa putin , a aflat pe ucenicul sau zacnd de frica, ca mort , si l-a ridicat. Iar el a nceput a se arunca la picioarele staretului, zicnd: Spune-mi, parinte, pentru Domnul, ce era aceasta minunata vedenie de vreme ce duhul meu numai putin de nu s-a desparti t de trupeasca-mi legatura, pentru vedenia cea str alucita? Iar sfntul se bucura cu sufletul si fat a lui stralucea de acea negraita bucurie, neputnd sa graiasca altceva nimic, fara numai att: Aste apta, fiule, fiindca duhul meu tremura n mine de acea minunata vedenie. Si se afla tacnd si mirn

du-se. Apoi, dupa putin timp, a zis ucenicului sau : Fiule, cheama la mine pe Isaac si pe Simon. Si venind ei, le-a spus toate pe rnd, cum a vazut p e Preacurata Nascatoare de Dumnezeu cu apostolii s i ce i-a zis lui. Acestea auzindu-le ei, se umplur a de bucurie si de veselie si toti mpreuna au cn tat Paraclisul Maicii lui Dumnezeu. Iar sfntul a petrecut toata noaptea aceea fara somn, socotind c u mintea pentru milostiva cercetare a Stapnei cel ei Preacurate. din vremea aceea Cuviosul Serghie a asezat viata d e obste n locasul sau, poruncind sa se pazeasca s tatornic rnduielile vietii de obste: nimic sa nu cstige cineva pentru sine, nici sa numeasca ceva al sau, ci toate de obste sa le aiba, dupa porunc ile sfintilor .