PUTEREA RUGĂCIUNII IERTAREA

MORŢILOR

Ce trebuie făcut pentru iertarea morţilor.

Calea spre mântuirea Sufletului!

Apare cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte

GALACTION, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului.
Editura LUMINĂ DIN LUMINĂ

vă doreşte viaţă lină (1 Tim. 22)

Bucureşti 1999

1
 Cuprins

Introducere ............................................................................................................ 3
O Frumoasă vedenie cerească ............................................................................... 5
A doua vedenie, anul 1923, în iad ........................................................................ 33
Vederea Raiului.................................................................................................... 37
Altă vedenie - prelungirea vieţii ........................................................................... 40
Altă vedenie, în anul 1938, în noaptea spre Buna-Vestire .................................... 42
Rugăciune plină, preascurtată.............................................................................. 46
Certarea demonului ............................................................................................. 47

2
 Introducere

Săteanul Ion C. Popa Gheorghe din comuna Cuca, jud. Argeş, om plin de
credinţă şi învăţat de mic copil cu rugăciunea adâncă şi îndelungată cu metanii la
pământ, a avut o vedenie minunată şi plină de învăţături folositoare pentru
mântuire, dar mai cu deosebire despre folosul rugăciunii cu metanii la pământ. El
povesteşte vedeniile sale în această carte, şi ca un apostol al Domnului, colindă
prin sate învăţând pe oameni, atât cu vorba cât şi cu fapta, să se roage împreună
cu dânsul cu metanii până la pământ. El însuşi este un mare adâncit în rugăciune
în orice împrejurare s-ar găsi.

Subsemnatul, cunosc pe acest om de şase ani în urmă, de pe vremea când

eram preot la Mănăstirea Dealul Târgoviştei, unde, Ion C. Popa Gheorghe mă
vizita des, în trecerile sale misionare, pe jos, prin satele de sub poalele munţilor cu
desăgile pline de cărţi - Puterea Rugăciunii - în spate, fie prin noroiul şi zăpada
iernii sau zăduful verii.

Personal am fost impresionat de viaţa duhovnicească atât de înaltă şi de

bogată a acestui simplu ţăran, de vedeniile sale, căci are multe. Trăind în legătură
necurmată cu Domnul. În fiecare an are o vedenie. Am fost impresionat de zelul
său adevărat apostolic pentru lucrul misionar şi de viaţa sa curată în rugăciune
neîntreruptă.

Pentru aceasta recomand această cartea sa, tuturor celor dornici de

îmbunătăţirea sufletească, cu toată încrederea (Pr. Petre Popescu).

Această vedenie a fost tipărită întâia oară de către Sfânta Episcopie de

Argeş în 12.000 exemplare. Apoi a fost tipărită a doua oară de către "Asociaţia
Patriarhul Miron", nu însă în forma ei prescurtată a ediţiei dinainte ci în întregime.

În anul 1994 ea a fost tipărită a treia oară de către Editura Bisericii

Ortodoxe din Moldova, or. Orhei, str. V. Lupu, într-un tiraj de 30.000 exemplare.

Cu ajutorul Bunului Dumnezeu şi cu sprijinul material al unor buni creştini,

3
această carte vede acum lumina tiparului a patra oară cu binecuvântarea
Preasfinţitului Părinte GALACTION, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului.

Fie ca cei ce vor citi această carte, să ia îndemn nebiruit de a-L urma pe
Domnul Iisus Hristos prin lucrarea rugăciunii smerite, cu post şi cu metanii.

Editura "Lumină din lumină"

Vă doreşte viaţă lină (1 Tim. 2,2).

4
 O Frumoasă vedenie cerească

În iarna anului 1920, luna Decembrie, m-am pomenit cuprins de o boală

grea, de tifos şi după o zăcere de trei săptămâni, am chemat preotul, care m-a
spovedit şi m-a împărtăşit creştineşte. În ziua aceea, stând culcat în casa mea,
cum eram grav bolnav, a apărut o lumină puternică în casă, de care eu m-am
speriat. Am văzut în grinda casei un înger luminat care ţinea în mâna dreaptă un
buchet de flori şi în mâna stângă un pahar. Învârtea florile spre mine şi se uita
crunt în ochii mei, parcă avea să-mi vorbească. Înfricoşat de ce vedeam, am zis
soţiei mele: "Adu-mi lumânarea că eu plec şi vă las pe voi. Am fost păcătos în
lume, am făcut multe fapte rele, dar nu ştiu ce fapte bune am făcut, că Domnul
mi-a trimis o moarte blândă şi mângâietoare.

Am în faţa mea un Înger mângâietor, care mă priveşte blând, dar sunt

supărat că nu vorbeşte nimic cu mine!"

Femeia, la cuvintele mele, a plecat să ia lumânări din pivniţă, dar odată cu

plecarea, a dat răului zicând: "Fi-ţi-ar moartea". La această hulă eu m-am întristat
cu amar şi am plâns zicând, îmi piere acum îngerul.

După ce soţia s-a reîntors cu lumânarea în casă, eu am certat-o zicând, de

ce ai dat răului? La vorbele mele pline cu lacrimi, că răspunse că nu e înger ci e
boala mea. Eu i-am răspuns cu voce îndrăzneaţă. "Nu e boala, ci e un înger ceresc,
toată casa-i pusă în lumină şi tu ai să ai mare pedeapsă că ai dat răului Îngerul
Domnului". Am pus pe fetiţa ce aveam mai mare între şase copii mici, care mi-a
aprins lumânarea şi mi-a dat-o în mână. Ţineam lumânarea în mână şi când
priveam Îngerul, mă bucuram de frumuseţea lui, când vedeam copii că plâng
lângă mine, mă întristam cu amar mângâindu-i cu vorbele : tăceţi că eu nu mor
acum.

A mai stat Îngerul în grinda casei cât a ţinut lumânarea în mâna mea. În
clipa când era gata să se sfârşească lumânarea, a pierit Îngerul şi lumina.

5
 Am rămas singur în lumina zilei cu toata cunoştinţa. Am plâns cu amar până
seara. Seara culcându-mă pe patul meu, îngrijorat de ce văzusem, făcându-mi
rugăciunea, am adormit. M-am pomenit într-o vedenie minunată:

Zburam pe o câmpie frumos înverzită, iar de mâna dreaptă mă ţinea un

frumos Înger îmbrăcat în veşmânt alb şi zbura cu mine spre răsărit. Am întrebat cu
frică pe Înger: Sfinte îngere, am murit eu din lume? Îngerul mi-a răspuns blând,
zicându-mi nu eşti mort ci eşti în vedenie sfântă. Şi unde mergem, sfinte Îngere,
acum? am întrebat. Îngerul mi-a răspuns blând: "mergem acum la baia curăţirei
de greşale". Acolo am făcut băi cum făceam în Ungaria în lagăr. De acolo am
zburat cu Îngerul iar la răsărit, sosind la o grădină cerească. Acolo m-a îmbrăcat
îngerul cu veşminte albe luate dintr-o cămăruţă frumos împodobită. M-a dus
îngerul la o masă cerească, unde am gustat mâncări cum n-am văzut în lume, dar
foarte puţin.

Din care când gustam, mă schimbam cu totul. Sculându-ne de la masă,

îngerul mi-a zis: "Ioane te întorci la răsărit şi faci trei metanii". Când m-am sculat
de la rugăciune am văzut că Îngerul meu purtător avea în mâna dreaptă un
ulcioraş mic, frumos împodobit. Din care stropindu-mă am rămas luminat şi uşor
ca un fulg. Mi-a dat ulcioraşul în mâna mea zicându-mi: "Ţine Ioane acest ulcioraş,
care e dăruit ţie de la Domnul în dar".

Îl iei în mână şi vei fi dus de mine, în biserica din satul tău unde vei afla
lume multă şi preotul săvârşind Sfânta Liturghie. Vei intra în biserică, vei pune
ulcioraşul tău în fereastra bisericii, vei face închinăciuni cu metanii la fiecare
icoană, vei lua ulciorul în mână şi pe oricine vei stropi în biserică se va lumina
foarte puţin aşa cum te luminaşi tu de mâna mea. M-a luat de mână Îngerul şi
zburând prin lumini cereşti cu mine, m-am pomenit pe pragul bisericii din satul
meu unde am găsit lume multă cum spusese îngerul şi pe preot facând Sfânta
Liturghie. Aici am făcut ce mă învăţase Îngerul, închinându-mă la fiecare icoană cu
metanii, am luat ulciorul în mână şi am început a stropi oamenii. Din care, când
stropeam foarte puţini se luminau. În acea clipă a apărut îngerul iar în dreapta
mea şi eu l-am întrebat cu lacrimi, zicând: Ce însemnează pentru mine acest
ulcioraş, sfinte îngere? Îngerul mi-a răspuns: "Ioane a doua noapte, care vine, tu ai

6
să ai o vedenie mare, înfricoşată, în care vedenie îţi va da Domnul în dar multe
învăţături folositoare pentru mântuirea a tot creştinul. Şi creştinii care vor primi şi
vor lucra cu drag cele ce-i vei învaţa tu din această vedenie, se vor lumina de
greşeale cum te luminaşi tu în faţa mea şi cum se luminară aceştia pe care tu-i
stropişi în faţa ta". Cu aceste cuvinte m-am deşteptat în casa mea întristat că
m-am despărţit de frumosul vis.

Ziua am petrecut-o foarte îngrijorat de cele ce mi-se spusese de înger că am

să văd. Seara am adormit pe patul meu după de mi-am făcut rugăciunea. M-am
pomenit într-o vedenie minunată, înconjurat din toate părţile de lumini. Corpul
meu era cu chipul său din lume, aveam simţurile şi cunoştinţa ca în viaţă şi eram
uşor ca un fulg, îmbrăcat cu haină roşie până la pământ, frumos înflorită. În partea
dreaptă, pe piept, purtam o cruce care lumina. De mâna dreaptă mă ţinea un
frumos Înger, pe care eu la prima vedere l-am cunoscut a fi unul din Sfinţii
Arhangheli Mihail sau Gavriil după chipurile cum îi aveam zugrăviţi în biserica
noastră. Am întrebat cu sfială pe Îngerul care mă purta, zicând: Sfinte Înger al
Domnului, spune-mi şi mie cum îţi este numele? Frumosul înger a întors din zbor
capul spre mine şi cu cuvinte blânde mi-a grăit: "Ioane eu sunt Arhanghelul
Mihail". Eu i-am zis: vai! mie, Sfinte Mihaile, că m-ai răpit fară lumânare! "Nu
plânge tu pentru lumânare, mi-a zis îngerul, că noi acum nu zburăm prin întuneric,
zburăm prin lumini că tu nu mai ai greşale".

- Şi unde mergem noi acum, Sfinte Mihaile, am zis eu lăcrimând? "Noi

mergem acum, Ioane, mi-a zis îngerul, să ne închinăm Domnului nostru Iisus
Hristos, Împăratul Cerului şi al pământului". Eu am zis cu lacrimi: "Vai mie
ticălosul, că negata şi păcătos mă duci în clipa aceasta să văd faţa Domnului!". "Nu
mai eşti tu păcătos, mi-a zis Sfântul Mihail. Căci erai păcătos şi mult rătăcit când
ziceai vorbe rele. Dar pentru rugăciunea ta cu metanii la pământ, lucrată de tine,
din copilărie, cu sârguinţă şi cu dragoste, îndemnat fiind tu de Duhul Sfânt al
Domnului".

Pentru viaţa ta din lagărul din Ungaria unde ai fost prizonier, petrecută zi şi
noapte în rugăciuni cu metanii la pământ, pentru viaţa ta de acolo când umblai în
fiecare zi cu mulţi fraţi prizonieri învăţându-i să lucreze cu drag şi să facă rugăciuni

7
cu metanii la pământ ziua şi noaptea, să nu mai zică vorbe rele şi să hulească;
pentru a cea viaţă a ta şi alte fapte bune, ce ai făcut, plăcute Domnului, te-a
scăpat Domnul de iad, de demonii iadului şi mai ai şi ceva frumos la împărăţia Sa".

Eu gândindu-mă la necazurile vieţii mele, am zis cu lacrimi către sfânt:

"Poate rugăciunea cu metanii la pământ m-o fi scăpat de iad, că alte fapte bune
n-am făcut! Căci aveam soţie şi şase copii şi tot ce agoniseam prin munca mea,
întrebuinţam numai pentru familia mea".

- "Este destul pentru tine, om sărac, ce ai făcut". Amintindu-mi de copii pe

care ai părăsisem, am zis cu lacrimi către sfânt: Vai! Sfinte Mihaile, tristă moarte
avusei eu, mi-au rămas şase copii mici, pe mâinile străinilor. Cum n-avusei de la
Domnul zile, să trăiesc să căsătoresc cel puţin unul din ei, care ar fi îngrijit şi de cei
mici! Vai, sărmanii mei copii când se vor scula la ziuă în casa mea şi vor găsi corpul
meu între ei mort, fără suflet, ce spaimă şi frică mare are să-i cuprindă! Sfântul
Mihail mi-a considerat aceste cuvinte o rugăciune, zicându-mi: "Ioane, când vom
fi sus în ceruri în faţa Domnului Iisus Hristos şi când vei săruta tu tălpile Domnului,
la porunca ce-ţi voi da eu ţie, ca să te binecuvînteze Domnul, că de aceea eşti
chemat tu acolo, blând te voi învăţa pe tine. Tu să răspunzi Domnului cu smerenie
la tot ce te întreabă şi să zici tu către Domnul şi rugăciunea pe care o ziseşi către
mine. Şi pentru că tu nu mai ai greşale multe, poate-ţi mai lasă ţie Domnul zile, ca
să te duci iar în lume, să trăieşti cu lumea şi să-ţi creşti copilaşii tăi".

Eu când auzii cuvântul "copilaşi" din gura unui înger ceresc, mă trecură
lacrimi. Zisei: Vai, Sfinte Mihaile, ce-mi spui cuvinte ca acestea mie, că-mi cresc
copilaşii mei, când eu văd şi cunosc mai bine că sunt plecat definitiv din lume!

Sfântul mi-a grăit blând: "Cunoşti tu, Ioane, că eşti plecat acum din lume? -
Cunosc Sfinte Mihaile, am zis eu. Cunosc prin uşurinţa corpului, că sunt uşor ca un
fulg, nu sunt greu cum eram în lume, cunosc prin haina şi crucea ce port şi cunosc
prin depărtarea ce ne-am depărtat din lume. Că de aseară zburăm amândoi
neîncetat, departe de lume".

Sfântul mi-a grăit blând: "Aşa e Ioane, că plecat eşti de acum din lume.
Această cale luminată pe care noi acum zburăm, este calea liberă de care spun

8
cărţile la voi în lume. Pe această cale merg la moarte, numai pruncii mici şi
oamenii fără de greşale. Dar corpul tău în lume nu e mort cum crezi tu, ci doarme
un somn binecuvântat de Domnul. Soţia şi copii tăi dorm toţi liniştiţi până la ziuă,
că nu e dat lor să se scoale în această noapte ca să-ţi tulbure vedenia dată ţie în
dar de Domnul.

Tu să te gândeşti la mila Domnului, câtă milă a avut pentru tine de te-a

îndemnat prin Duhul Sfânt, de ai lucrat rugăciuni cu metanii cu stăruinţă zi şi
noapte şi te-a scăpat de toate greşalele făcute în viaţă . Gândindu-mă la vămile
văzduhului, despre care citisem în cartea cu douăzeci şi patru de vămi, viaţa
Sfântului Vasile, am zis: "Sfinte Mihaile, când eram în lume în clasa a treia în
şcoală, am citit cartea cu douăzeci şi patru de vămi şi din acea carte mi-am cules
multe obiceiuri folositoare sufletului meu". Sfântul mi-a zis: "Ioane, obiceiul tău ca
să te închini zi şi noapte cu stăruinţă din acea carte ţi l-ai întocmit tu. Creştinii care
lucrează cu stăruinţă rugăciuni cu metanii la pământ cinstesc patimile Domnului şi
la moarte acei creştini n-au teamă nici de iad, nici de demonii iadului, că au lucrat
trăind în viaţă, pocăinţa. Care este rugăciunea cu metanii şi cu căinţă din suflet?

Eu am zis : "Sfinte Mihaile, am văzut scris în acea carte că până la cer sunt
douăzeci şi patru de vămi şi că la acele vămi se întreabă tot sufletul care pleacă
din lume de toată fapta rea pe care el trăind în viaţă nu şi-a mărturisit-o la
duhovnic şi n-are fapte bune pentru iertarea ei.

Îmi spuseşi mie că mergem la Domnul, ce voi face eu prin acele vămi? -
"Sunt douăzeci şi patru de vămi până la cer - mi-a zis sfântul dar vămile le văd
numai cei păcătoşi. Noi zburăm la cer pe cale liberă, căci tu nu mai ai greşale şi a
binecuvântat Domnul sufletul tău, ca să nu mai vezi la moarte faţa demonilor şi
nici ei faţa sufletului tău".

Ce fapte bune am făcut eu, Sfinte Mihaile, de mi-a dăruit Domnul atâta
milă? -"Trei fapte bune, a zis Sfântul, este dator tot creştinul să facă neapărat cât
trăieşte în viaţă. Întâia faptă bună este rugăciunea cu metanii la pământ. A doua,
căinţa de fapte rele, a treia faptă este blestemul demonului".

Eu când auzii aceste cuvinte grăite de înger şi mă convinsei pe deplin că m-a

9
scăpat Domnul de demonii întunericului, zisei: Sfinte Mihaile, cum nu-mi dă mie
Domnul, o milă, ca să văd acum la trecerea mea la cer, un demon, să-l
batjocoresc, căci mult am făcut voia lui în lume, când îi dam lui soţia mea, copiii
mei, moartea şi tot ce aveam şi pe Domnul meu. Şi făceam eu rugăciuni cu
metanii la pământ noaptea cerând Domnului milă ca să scap de acest urât obicei
şi n-am putut până acum. Îngerul mi-a zis: "Ioane, şi îngerii luminaţi şi îngerii
întunecaţi tot de porunca Domnului ascultă şi nimic nu se lucrează fără porunca
Domnului. Tu zici să ocărăşti pe demonii văzduhului pentru că te-a învrednicit
Domnul de mila aceasta, te-a îndemnat prin Duhul Sfânt nevăzut de ai lucrat tu
rugăciuni şi fapte bune de ţi s-au iertat ţie toate greşelile şi în clipa aceasta te-a
învrednicit fără a vedea demonii şi nici ei faţa ta. Dacă Domnul nu avea milă de
tine, amară ţi-ar fi fost calea şi moartea!

Eu şi Domnul nu am mai fi avut nici-o putere asupra ta, căci amarnici şi

grozavi sunt demonii cu acei care la moarte rămân daţi lor! Tu, pentru rugăciunile
tale şi viaţa ta plăcută Domnului ai batjocorit demonii văzduhului.

Acum, peste o clipă, noi stăm în faţa Domnului Hristos, deci, precum atunci
când trăiai în lume sărutai cu drag crucea şi Icoana Domnului şi acum aici în ceruri
ai să săruţi tălpile Domnului Iisus Hristos. Teamă de luminile puternice ce
înconjoară scaunul Său tu să n-ai, că te vor mângâia pe tine luminile pentru
rugăciunile şi viaţa ta plăcută Domnului".

Peste o clipă de zbor prin lumini cereşti ne-am pomenit în faţa Domnului
Iisus Hristos pe Care eu îndată L-am cunoscut după chipul cum era zugrăvit în
sfânta noastră biserică. Am privit chipul Domnului şi l-am întipărit în mintea mea.
Dar când am vrut să privesc scaunul Său, n-am putut. Scaunul Domnului era într-o
lumină cerească, înconjurat de lumini puternice în formă de stâlpi de foc care mă
lăsau orb şi nu puteam privi scaunul Domnului. După stâlpii de foc au jucat trei
lumini puternice care mi-au luat vederea cu totul. Al treilea, sub tălpile Domnului
era o lumină puternică ca un soare care m-a lăsat orb cu totul. Aceste lumini au
pierit şi Domnul a rămas în scaunul slavei în lumini cereşti mângâietoare. Eu am
făcut trei închinăciuni în faţa Domnului, întorcându-mi capul spre Sfântul Mihail
din dreapta mea. Sfântul mi-a grăit: "Ioane fă trei închinăciuni în faţa Domnului,

10
tinde-ţi braţele sufletului tău, cuprinde tălpile Domnului şi le sărută ca să te
binecuvînteze". Eu am făcut trei închinăciuni, am cuprins tălpile Domnului şi la a
treia sărutare, cu lacrimi, am simţit mâinile Domnului peste capul meu, că m-a
binecuvântat şi a grăit către mine cuvinte blânde, dar în limbă străină.

Eu am zis în gândul meu: Vai, mie ticălosul, că pentru greşalele ce am făcut

în viaţă nu am în clipa aceasta milă să grăiască Domnul cu mine în limba mea! Am
pus mâinile la piept şi cu lacrimi am grăit: Of! Părintele meu ceresc, păcătos venii
eu în clipa aceasta în faţa Sfinţeniei Tale, căci m-aduse Sfântul Mihail negata, plin
de greşale şi fără lumânare. Vai! mie ticălosul că păcătos stau în faţa Ta în clipa
aceasta.

Domnul mi-a grăit cu o voce blândă: "Nu eşti păcătos Ioane, căci ai fost
păcătos şi mult rătăcit de la căile Mele drepte şi sfinte, dar pentru rugăciunea ta
cu metanii la pământ făcută ziua şi noaptea cu stăruinţă, îndemnat fiind de Duhul
Meu Sfânt, pentru viaţa ta din lagărul din Ungaria unde ai fost prizonier, de
umblai în fiecare zi cu mulţi fraţi prizonieri şi-i învăţai să se închine cu metanii în
toată clipa, zi şi noapte, îi opreai cu cuvinte să nu mai hulească şi să zică vorbe
rele. Pentru acea viaţă a ta şi alte fapte plăcute Mie, te-am scăpat de demonii
iadului şi mai ai şi ceva frumos în împărăţia Mea".

Ştiu Părintele meu ceresc, - am zis eu, - că mă închinam în lagăr ziua şi

noaptea, cerând mila Ta, ca să mă ajuţi să-mi văd odată ţara, casa şi copiii mei;
dar venind acasă am găsit soţia şi copiii mei rătăciţi de la rugăciune şi din multe
necazuri avute am pierdut şi eu rugăciunea. Mi-a dat demonul un gând rău, de am
zis că nu mai fac nici-o metanie până când Tu nu-mi dai o vedenie în care să-mi
arăţi puterea rugăciunii. Cu acest cuget viclean, am părăsit rugăciunea şase luni,
vai! mie ticălosul!

Domnul mi-a grăit întristat:"Ioane, diavolul te-a făcut pe tine ca să pierzi

rugăciunea cu metanii la pământ.

Aşa a făcut diavolul acum cu toţi creştinii din lume, căci toţi au părăsit
rugăciunea cu metanii la pământ.

Acum aproape toţi creştinii se închină cu închinăciuni plecate şi la piept şi le

11
fac şi pe acestea pe jumătate şi în loc de plată de la Mine au scrise de îngerii Mei
greşale. N-am zis Eu cuvânt "Dacă te sminteşte ochiul tău, scoate-l şi dacă te
sminteşte mâna ta tai-o". Ochiul şi mâna sunt, tatăl tău, mama ta, soţul tău,
copilul, fratele, vecinul, pe ale căror armături date lor la botez le-a slăbit demonul:
Lasă-i pe aceştia căci la voi în lume sunt mai fericiţi numai creştinii acea ale căror
armături date lor la botez nu le-a putut slabi demonul, căci numai aceştia mai pot
lucra cu drag voi Mele. Pe tine te iert că ai părăsit rugăciunea, pentru că în timpul
părăsirii nici fapte rele nu ai făcut". Eu am zis: "Of! Părintele meu Ceresc, tristă
moarte avusei eu, cum n-avusei şi eu de la Tine milă să trăiesc pe lume să-mi
căsătoresc măcar unul din copiii mei, care ar fi îngrijit şi de cei mici.

Vai! sărmanii mei copii, când se vor scula la ziuă în casa mea şi-or vedea
între ei corpul meu mort, fără suflet, ce spaimă şi frică mare are să-i prindă la
prima vedere!

Şi toţi fraţii mei vecini care ştiau că eu de mic iubeam rugăciunea, biserica şi
faptele bune, când or auzi la ziuă că am murit fără lumânare în casa mea, au să se
descurajeze toţi şi să urască Biserica şi rugăciunea. Tatăl meu din ceruri, pentru că
ai avut atâta milă de mine şi m-ai îndemnat prin Duhul Sfânt de am lucrat cu
stăruinţă rugăciuni şi fapte bune de mi-ai iertat mie toate greşelile ce am făcut în
viaţă şi în clipa aceasta mă învrednicişi să stau în faţa Sfinţeniei Tale fără pata
păcatului, lasă-mi mă rog zile, ca să-mi căsătoresc fiica cea mare şi eu voi spune în
lume la toţi arătat şi fără teamă, tot ce am văzut pe aici, voi vedea şi voi auzi până
voi fi dus în lume".

- "Te las Ioane - mi-a zis Domnul - ca să trăieşti tu pe lume să-ţi creşti toţi
copiii şi tu vei învaţa până la a doua chemare a ta la Mine pe veci, despre întărirea
rugăciunii cu metanii la pământ şi alte minuni arătate ţie în dar. Că la voi în lume
s-a părăsit cu totul rugăciunea cu metanii, creştinii voştri acum se închină cu mare
îndoială".

Eu am zis: "Părintele meu Ceresc, m-am închinat în lume cu îndoială.

Lucram rugăciuni stăruitoare, dar nu credeam că am să văd ceea ce văd acum".

- Nu te-ai închinat tu cu îndoială, mi-a zis Domnul - căci tu atunci când

12
vedeai Crucea Mea, o cuprindeai cu braţele tale şi de multe ori cu dragoste şi cu
lacrimi sărutai tălpile Mele pe acea Cruce şi orice icoană vedeai tu cu chipul Meu,
al Maicii Mele şi orice Sfânt, tu le sărutai cu lacrimi. Deci pentru dragostea ta ce ai
avut nestrămutată faţă de crucile şi icoanele Mele, atât cât erai în fapte bune cât
şi în fapte rele, te învrednicii pe tine în clipa aceasta, ca să-mi săruţi tu tălpile
Mele, aici în ceruri, în toată slava şi luminile mele. Ceea ce până la tine altul n-a
văzut ce vezi tu, n-a auzit ce auzi tu şi să fie trimis iar în lume; tu vei fi un ales al
Meu şi vei învaţa în numele Meu până la a doua chemare a ta pe veci.

Căci, Ioane, cu ce dragoste va privi, va asculta şi va respecta tot creştinul cât

trăieşte în lume Biserica Mea, crucile Mele, icoanele Mele şi persoanele
bisericeşti, cu acea dragoste îi va fi primit sufletul la a lui moarte înaintea feţeii
Mele". Eu am zis: "Părintele meu Ceresc, mare milă făcuşi cu mine ca să merg iar
în lume, să trăiesc cu lumea, să-mi cresc copiii mei şi ai dat poruncă sfântă ca eu
să învăţ lumea. Explică-mi acum mie cum să lucrez eu rugăciuni în viaţă şi cum să
învăţ şi lumea să se roage, ca la chemarea în faţa Sfinţeniei Tale în veci să nu fiu
eu vinovat". Domnul a zis:

"Prima lucrare pe care o cer fiecărui creştin cât trăieşte în lume, este
rugăciunea. Aceasta este de trei feluri: Închinăciunea zilnică, canonul de
rugăciune şi rugăciunea plină. Închinăciunea zilnică este închinăciunea cum vă
închinaţi voi, cu mâna la piept şi plecat, asta trebuie să facă creştinul în toată
clipa, căci dacă creştinul pleacă călător şi vede în faţa lui biserica Mea şi crucea
Mea şi nu se închină în faţa bisericii şi crucii Mele, îngerul Meu îi scrie lui fapta rea
că el a defăimat patimile şi Dumnezeirea Mea. Dacă creştinul nu se închină când
se scoală, când începe lucrul, la masă şi când se culcă, are scris de îngerii Mei
greşeli.

A doua rugăciune cu metanii la pământ, se face în cinstea patimilor Mele.

Creştinul care lucrează cu drag rugăciuni cu metanii la pământ cinsteşte patimile
Mele şi în toată clipa când se închină un creştin cu metanii la pământ, i se scrie de
înger rugăciunea în carte şi la moartea lui câte rugăciuni cu metanii a lucrat în
viaţă cât a trăit, atâtea fapte bune are scrise în cartea vieţii în ceruri, atâtea
greşale are iertate şi plată la împărăţia Mea are în veac. Rugăciunea cu metanii la

13
pământ se face când omul este liniştit, nesupărat de nimic şi să nu-l vadă nimeni,
rugăciuni cu metanii se fac mult noaptea.

Pentru o rugăciune cu metanii la pământ lucrată în timpul nopţii i se taie

creştinului care o face trei fapte rele. Rugăciunea cu metanii lucrată noaptea se
cheamă priveghere. Creştinul care lucrează cu drag rugăciuni noaptea, plineşte
cuvântul sfânt care zice "privegheaţi şi vă rugaţi".

A treia rugăciune este rugăciunea plină, către toate puterile cereşti, de la

Sfânta Treime până la Sfinţii Îngeri. Are să-ţi spună ţie Sfântul tău Mihail, o
rugăciune plină scurtă ca tu să înveţi lumea. "Părintele meu Ceresc, am zis eu: Eu
cât am trăit în lume am avut urât obicei de am dat răului soţia mea, copii mei,
moartea şi pe cel ce m-a rânduit pe mine. Of! Părintele meu Ceresc, eu pe Tine
Te-am dat duşmanului şi de unde pică pe mine mila aceasta să stau înaintea feţeii
Tale, fără pata păcatului?

"Nu are demonul putere asupra Mea", mi-a zis Domnul. "Eu ştiu bine că
n-are demonul putere asupra Puterii Tale - am zis eu - dar spune-mi ce fapte bune
am făcut eu în lume de m-ai scăpat de puterea lui?" "Îţi spuse ţie Sfântul Mihail, a
zis Domnul, când îl întrebaşi, că trei fapte bune; rugăciunea cu metanii, căinţa de
fapta rea şi blestemarea demonului.

Căci dacă un creştin la voi în lume îşi petrece viaţa în fapte bune şi dacă el
în viaţă n-a certat niciodată pe demon, la ziua judecăţii, demonul iese în faţa Mea
cu carte şi zice, a trăit în lume, în fapte bune, dar pe mine nu m-a certat niciodată,
dragostea între mine şi el nu e stricată. Şi Eu nu vă urăsc pe voi pentru greşala ce
o faceţi, cât vă urăsc pentru dragostea ce o aveţi, către demon. Dragostea către
demon este bucuria ce o simte tot creştinul în urma greşelii. Creştinul cât trăieşte
în lume este dator să certe pe demon în toată clipa zicând: "Să te certe pe tine
Domnul, diavole, să piei cu toată puterea ta din tot cuprinsul meu, căci eu te cert
pe tine diavole în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului duh, Amin" Creştinul care
ceartă pe demon în rugăciune cât trăieşte în lume, Eu îl apăr pe el şi toată casa lui
de toată puterea satanei şi la moartea lui Eu binecuvintez sufletul lui ca nici el să
nu vadă demonii nici demonii pe el".

14
 Of! Părintele meu Ceresc, am zis eu, mie îmi este teamă şi frică mare când
mă voi deştepta la ziuă în casa mea am să nu uit tot ce am văzut, auzit, voi mai
vedea şi voi mai auzi în această sfântă noapte şi no să am ce spune lumii. Domnul
mi-a zis: "Tot ce ai văzut în această noapte şi ai auzit de la Sfântul tău Mihail şi de
la Mine şi vei mai auzi şi vei mai vedea până te va duce în lumea vremelnică până
la ziuă, toate vor rămâne sabie şi carte scrisă în inima ta, cât vei trăi tu pe lume,
vei predica tu arătat şi fără de teamă condus de Duhul Meu Sfânt".

Domnul a zis către Sfântul Mihail care şezuse în dreapta Sa cu multă

smerenie: "Ia Mihaile copilul Meu şi du-l la iad de-i arată lui locul unde căzuse
când era el păcătos, de unde Eu l-am scăpat pentru viaţa şi rugăciunea lui. Să-l
duci la rai să-i arăţi locaşul ce i l-am gătit lui pentru faptele lui bune şi la ziuă îl
duci în lume să-şi crească el copiii săi, şi cât va trăi în lume, va învaţa toată viaţa
lui şi va scrie cărţi în lume. Cartea lui se va numi - Puterea rugăciunii - fericiţi vor fi
creştinii care vor asculta cuvintele cărţii lui şi ale lui, că ei vor asculta cuvintele
Mele şi ale tale Mihaile! Iar acei creştini care vor lepăda cartea şi învăţăturile lui,
pe ale noastre cuvinte vor lepăda şi la alor moarte, fiecare la al lor nume, lumina
feţeii Mele cu frică o vor vedea şi parte la Împărăţia Mea nici unul nu va avea!"

La aceste cuvinte ale Domnului, Sfântul Mihail şi-a făcut plecăciune cum fac
preoţii în biserică, iar eu cuprinzând tălpile Domnului cu braţele mele, am zis cu
lacrimi. "Of! Părintele meu Ceresc, pe mine mă porneşti acum iar în lumea rea
unde multe lupte şi ispite am să întâmpin de la demon. Eu mă rog cu lacrimi ca să
mă ajuţi cât voi trăi pe lume să nu mai fiu supus de demon". Domnul mi-a zis:
"Te-am ajutat Ioane pe tine când tu nu văzuseşi faţa Mea şi binecuvântare de la
Mine nu primiseşi. Din clipa asta eşti mult ajutat de Mine şi Îngerii Mei, dar tu să
lucrezi rugăciuni cu metanii, întreit de cum ai lucrat". Cu aceste cuvinte, am zburat
de la scaunul Domnului spre apus.

După o mică depărtare de scaunul Domnului, m-am uitat înapoi şi când am

văzut faţa Domnului aşa mângâietoare şi scaunul în lumini cereşti, am început a
plânge şi am zis: "Vai! Sfinte Mihaile, cum voi fi eu când voi veni pe veci să mai
văd faţa Domnului?" - "Nu plânge Ioane - mi-a zis Sfântul - căci tu ai plâns în lume.
Creştinii care nu-şi plâng greşalele trăind ei, plâng aici în veac şi mângâiere nu află

15
niciodată". "Cum Sfinte Mihaile, întreb eu, dacă un creştin moare din lume
păcătos şi aici plânge cu amar până la ziua judecăţii, nu-i mai pot folosi nimic lui
lacrimile vărsate?" Sfântul a zis: "Cât trăieşte un om pe lume, atât este ziuă pentru
el, cum lucraţi voi în lumea vremelnică, de dimineaţă până seara, iar noaptea vă
repauzaţi, toţi în case fără grijă de nimic, aşa e dator creştinul să lucreze cât
trăieşte pe lume, cu bărbăţie pentru lumea vremelnică, pentru necazurile lui şi
pentru corpul lui, dar să lucreze şi pentru suflet, un ceas din noapte sau zi,
rugăciuni cu metanii şi alte fapte bune.

Căci roadele ce va lucra un creştin în lume, ori se va bucura aici în veac, ori
se va munci în veac". Spune-mi Sfinte Mihaile - am zis eu - ce înseamnă cuvântul
pe care mi-l spuseşi mie "cât trăieşte un om pe lume e ziuă pentru el?" Sfântul a
zis: "Când se botează copilul la biserică se armează la botez, spiritual, sfânt, cu
lumina Duhului Sfânt, cu Crucea care e însuşi Domnul Hristos în inima fiecărui
creştin, se armează cu doi îngeri de pază care scriu tot ce face creştinul în viaţă.
Un păr dacă se mişcă în capul unui creştin spre bine sau spre rău, e scris de înger.
La moarte pe omul păcătos îl părăseşte lumina Duhului Sfânt, adică i se ia haina
botezului şi rămâne gol. Îl părăseşte Crucea, căci el se desparte de Domnul.
Îngerul lui păzitor zboară la cer, corpul lui merge în mormânt, adică în pământ de
unde e alcătuit şi sufletul lui merge în temniţele iadului unde plânge cu amar dar
nu se mai vede căci este aruncat din lumină la întuneric".

Spune-mi Sfinte Mihaile - am zis eu - de unde am pe mine această haină

luminată de care în lume nu am văzut? Sfântul a zis: "Ioane, asta-i haina botezului
despre care-ţi vorbii ţie, adică lumina cea cerească pe care o primeşte pruncul la
botez". "Spune-mi Sfinte Mihaile - am zis: Cum se dă haina botezului?" Sfântul a
zis: "când preotul face slujba pentru pruncul care se botează, îl unge cu Sfântul
Mir. În clipa când preotul cufundă în apă pruncul în numele Sfintei Treimi, se
pogoară peste prunc o lumină cerească şi acea lumină e haina pe care o porţi tu
acum. Haina aceasta creştinul o pierde cât trăieşte, prin păcate şi e dator să o
recapete prin pocăinţă. Şi tu pe la jumătatea vieţii pierduseşi haina botezului, erai
gol şi dacă mureai atunci în valul păcatelor, mergeai la Domnul cu corpul negru,
otrăvit şi plin de răni. Creştinul care moare păcătos, sufletul lui este negru ca
negura păcatului şi în chipul diavolului în a cărui primire el din acea clipă merge. Şi
16
câte păcate are un creştin la moarte, atâtea buboaie are un creştin pe sufletul său
din care curg nişte puroaie otrăvitoare: căci duşmanul e şarpele otrăvitor şi când
creştinul face o greşeală cât de mică şi nu-şi cere iertare imediat la Domnul cu
rugăciune, când îngerii au scris amândoi greşala în cărţile lor, se naşte pe sufletul
lui un buboi care aşa-i de greu cum a fost de greu păcatul.

Încât dacă un creştin trăind în viaţă, ar putea să-şi vadă ranele păcatelor lui,
ar fugi de ruşinea lumii ascunzânduse şi n-ar avea unde. Dar aceste rane se văd
doar cu ochii sufleteşti.

"- Cu ce se vor spăla aceste rane, Sfinte Mihaile?" Am zis eu "Cât trăieşte
omul în lume - Rugăciunea cu metanii, la pământ, a zis Sfântul, este sabie care taie
greşalele, lacrimile vărsate în rugăciune sunt apă vie care spală
rămăşiţele-ranelor. Dacă creştinul când se roagă, nu-i picură lacrimi din ochi, să se
roage până îl trece năduşeala şi năduşeala produsă în rugăciune preţuieşte ca şi
lacrimile".

- "Spune-mi Sfinte Mihaile am zis eu, dacă un creştin moare păcătos şi nu

are haina botezului, poate merge în faţa Domnului cu hainele date lui de pomană
din lume?" Sfântul mi-a zis: "Nu poate lua duhul haina corpului, nici corpul haina
duhului; ci sufletul, care e gol, gol merge la Domnul".

Eu am întrebat: "Sfinte Mihaile, pentru ce se dau haine de pomană pentru

cei răposaţi?" Sfântul a zis: "Toată haina dată în lume, e scrisă faptă bună în
ceruri. Cel ce îmbracă pe frate, materialnic în lume el e îmbrăcat spiritual în cer,
însă creştinul care moare păcătos deşi i se dă lui haine de pomană de cei rămaşi ai
lui, dar el fiind cufundat în păcate, merge în faţa Domnului cu corpul otrăvit şi plin
de rane". Spune-mi Sfinte Mihaile, am zis eu, la moarte, când murim mai vedem
toţi faţa Domnului sau o văd numai cei drepţi?" Sfântul a zis: "La moarte, tot
creştinul care a primit Sfântul Botez şi nu l-a pierdut cum fac sectele prin botez
fals şi moare în botezul lui, merge de se închină în faţa Domnului fie el cât de
păcătos; vede fiecare creştin faţa Domnului la moarte pentru ca acei păcătoşi să
se amărască mai cu amar, văzând ei Împăratul Ceresc, blând şi milostiv pe ale
cărui porunci ei le-au urât şi se despart pe veci de El, iar cei drepţi să se bucure,
văzând pe Împăratul Căruia au servit cu drag şi de la Care au să primească plată
17
după ziua judecăţii, cum te bucuraşi, tu, Ioane.

Domnul nostru Iisus Hristos are două feluri de căi la cer: cale liberă şi cale
prin vămi, are două feluri de îngeri; milostivi şi nemilostivi şi dincolo de mormânt
sunt două locuri de aşteptare: locul drepţilor şi locul păcătoşilor. Sufletul care la
moarte este gata, fără greşeli, îl ia înger luminat, zboară cu el pe cale liberă cum
merserăm noi, îl duce în faţa Domnului, unde îl binecuvîntează Domnul şi-i
vorbeşte blând cum îţi vorbi ţie.

Îl duce la rai, unde îi arată locaşul după ziua judecăţii câştigat de el prin
faptele lui bune, îl duce într-un loc binecuvântat unde petrece în milă şi
mângâierea Domnului până la ziua judecăţii. Acest loc este locul unde ochiul
Domnului în toată clipa îl cercetează, cum zic cărţile sfinte. Pe sufletul păcătos îl ia
înger rău, merge cu el prin vămile văzduhului unde mari supărări are de la demoni
şi cu frică mare ajunge şi el aproape de scaunul Domnului. Nu se apropie de
scaunul Domnului nici îngerul nici el, stau departe de scaunul Domnului".

Şi cum aud ei glasul Domnului, am zis eu, stând aşa departe? - "Îl aud Ioane,
a zis Sfântul, pentru că glasul Domnului este sabie cu două ascuţişuri şi pătrunde
inima fiecărui creştin deopotrivă.

Fericiţi sunt creştinii în ale căror inimi pătrunde glasul Domnului cât trăiesc
în lume. Căci ei auzind glasul Domnului urăsc păcatul, fac fapte bune iar la moarte
scapă de munca de veci. Dar vai! de creştinii aceia în ale căror inimi împietrite nu
poate pătrunde glasul Domnului nici până la moarte, căci ei merg în muncă
veşnică. Domnul nu ceartă cu vorbe aspre la moarte pe nici un păcătos ci e milă
Domnului pentru el, că merge în primirea satanei. Îi vorbeşte lui Domnul cu vorbe
blânde dar cu întristare, şi-i zice: "Unde-ţi sunt fiule darurile cu care Eu te-am
împodobit pe tine la botez?

Te-a înşelat pe tine, demonul de ai făcut greşeli, dar Eu ţi-am poruncit ţie
prin cărţile Mele, şi prin aleşii Mei ţi s-au dat cuvinte de îndreptare. Dar tu fiule nu
ai vrut să faci voia Mea niciodată. Ai făcut numai voia duşmanului până la moarte
şi din clipa aceasta tu nu mai eşti fiul Meu, rămâi sclav şi rob demonului. La aceste
cuvinte întristate ale Domnului îi picură o lacrimă din ochii Domnului şi acea

18
sfântă lacrimă îi taie multe greşale păcătosului. După o mică ameninţare făcută de
Domnul, îl ia îngerul din faţa Domnului şi-l duce la iad unde-i arată focul unde va fi
dus după ziua judecăţii. Păcătosul văzându-şi focul veşnic, plânge cu amar
ţinându-se de înger. Îngerul îi zice: de ce nu ai făcut şi tu fapte bune să nu-ţi fie şi
ţie locul aici? El spune disperat, nu am ştiut. Atunci îngerul îi arată tot ce i s-a spus
lui în lume de Preoţi, din cărţi şi tot ce a văzut el în lume şi n-a vrut să facă".

Cu aceste cuvinte ne pomenirăm în faţa iadului. Mergeam pe o cărare în

formă de tunel, întunecată. Deasupra noastră era un fum de nor albastru şi cu
miros greu. În partea stângă erau nişte magherniţe urâte, negre, cătrănite cu
catran de sus până jos, în partea dreaptă era lumină, pomi, frumuseţe şi aer curat.
Am zburat prin acel întuneric înfiorător, ca şapte, opt magherniți şi Sfântul m-a
oprit în loc unde ne-a înconjurat o lumină ca să putem vorbi.

A rămas în faţa noastră o magherniţă mare, înfiorătoare, îngerul mi-a

arătat-o zicându-mi: "Vezi Ioane magherniţa asta?, eu am răspuns: O văd Sfinte
Mihaile. - Aici îţi era locul, dacă Domnul nu ar fi avut milă de tine, de te-a
îndemnat prin Duhul Sfânt nevăzut de ai făcut rugăciuni şi fapte bune de te-a
scăpat". Ce este aici Sfinte Mihaile am întrebat eu tremurând?" Aici este iadul,
mi-a spus sfântul şi muncile de veci". "Spune-mi Sfinte Mihaile, cum sunt muncile
înăuntru?" "Vezi tu acel loc întunecat a zis el arătându-mi o parte de mai jos a
magherniţei, acolo este uşa şi când vine îngerul nemilostiv cu sufletul păcătos, ca
să-şi vadă locul aicea, singură uşa se deschide la acea magherniţă unde este locul
lui pe veci.

Intrarea e ca la voi în case, întunecată, cu greu miros, şi mulţime de diavoli,

care ies întru întâmpinarea lui, batjocorindu-l şi-l petrec până-şi vede locul.
Înăuntru este o hală mare întunecată şi cu greu miros. În mijloc se face o gaură
înfricoşată în jos care este fără fund. Are o scară cu trepte cotite cum sunt la voi în
lume; la fiecare cot al scării e o muncă. Sunt mii de mii de munci după treapta
faptelor fiecărui creştin.

Sufletul dus aici merge pe scară cu îngerul până la treapta unde este locul
lui; nu vede alte munci decât munca lui. Acolo se deschid singure uşile şi-şi vede
locul".
19
 Dar locul unde mergem de aici cum este, Sfinte Mihaile? am întrebat eu. -
"Acum mergem la Raiul cel bine cuvântat de Domnul mi-a zis Sfântul. Iuţeşte-ţi
zborul Sfinte Mihaile, am zis eu, că nu mai pot suferi acest locaş întunecat al
veşnicilor osânde. A pierit deasupra noastră lumina, şi întorcându-ne înapoi, peste
o clipă am fost ieşiţi la lumină. Am zburat spre răsărit cu Sfântul atât de iute încât
nici nu puteam să-l mai întreb nimic. Am ajuns la o cetate înflorată minunată. Era
înconjurată de brazi înalţi ca la grădinile publice, cu ramurile apropiate; fiecare
ramură avea floare ca de anumite culori. Am întâmpinat în faţa noastră o poartă
frumos înflorată. Şi în poartă era săpată Crucea care lumina ca un soare. De
ambele părţi ale porţii stăteau doi sfinţi bătrâni care purtau în mâini săbii care
luminau ca soarele. Sosind în faţa porţii, sfântul şi-a făcut plecăciune, poarta s-a
ridicat cu Crucea în sus, bătrânii sfinţi au lăsat săbiile în jos şi noi am intrat în
grădina binecuvântată a Raiului, unde am văzut minuni, de care mă cutremur
spunându-le. Erau aici străduţe aliniate minunat, ale căror capete nu se vedeau. În
lăţime cât merg doi oameni, pe jos creştea nişte foaie lată frumos înflorată, moale
ca mătasea, peste care când noi călcam iarăşi venea la loc. Pe marginea
străduţelor erau pomişori ca la grădinile publice, cu coajă verzue ca a bradului,
aveau grosimea cât se poate cuprinde cu două mâini. Toţi aceşti pomi erau
retezaţi având ramuri pletoase în jos. Unii erau împodobiţi cu frunze şi flori cum
n-am văzut în lume, alţii cu frunze şi fructe cum n-am văzut în lume. Aceşti pomi
erau depărtaţi unul de altul cam cinci metri, iar în locurile goale dintre pomişori
erau odăiţele frumos înflorate ca troiţele noastre.

Toate erau cu uşile şi ferestrele deschise împodobite cu florării

dumnezeieşti. Printre pomi şi odăiţe zburau stoluri de păsări în mărimea
porumbeilor noştri de casă, cântau cântări religioase. O lumină puternică şi
mirosuri slăvitoare pluteau în acel loc minunat. Aici, eu am întrebat pe sfânt ceea
ce-mi rămăsese mie neîntrebat când am zburat de la scaunul Dumnezeiesc din
ceruri şi am zis: "Spune-mi Sfinte Mihaile ce însemnau stâlpii de foc care
înconjurau scaunul Mântuitorului?" "Stâlpii cei de foc, mi-a zis Sfântul care jucau
în faţa scaunului de nu te lăsau să priveşti faţa Domnului, sunt Heruvimii şi
Serafimii de care vorbesc cărţile la voi în lume". "Spune-mi Sfinte Mihaile, ce
înseamnă trei lumini puternice care m-au lăsat pe mine orb?"

20
 - "Aceste trei lumini însemnează Sfânta Treime, adică Tatăl, Fiul şi Duhul
Sfânt". "Spune-mi Sfinte Mihaile ce înseamnă lumina puternică care există sub
tălpile Domnului?" "Însemnează că puterea închipuită în trei feţe este o singură
Dumnezeire, o singură putere".

Spune-mi Sfinte Mihaile, am zis eu, cine sunt bătrânii de la poartă? "Sunt
Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel", mi-a zis Sfântul. Spune-mi Sfinte Mihaile, am zis eu,
când trece un suflet păcătos pe aici cum îl privesc aceşti bătrâni? Sufletul păcătos,
mi-a zis Sfântul, merge pe altă cale mai depărtată şi când el soseşte cu îngerul în
faţa porţii şi al bătrânilor, Sfinţii întorc capul să nu vadă feţele lor şi el vede numai
săbiile lor, adică judecata lui. Spune-mi Sfinte Mihaile, cum se cheamă acest loc
împodobit cu atâtea frumuseţi? Cu acest loc se plineşte cuvântul Domnului care a
zis: "În casa Părintelui Meu sunt multe locaşuri". Aici e locul pe veci al aleşilor
Domnului, care cât trăiesc fac voia, şi poruncile Lui. În aceste locuri ţi-a gătit şi ţie
Domnul un loc, pentru viaţa şi rugăciunile tale.

Deodată ne pomenim într-o odăiţă frumos împodobită. "Vezi locul acesta,

Ioane", mi-a zis Sfântul. Îl văd Sfinte Mihaile, am zis eu. "Acesta este locul dăruit
ţie de Domnul după ziua judecaţii pentru rugăciunile şi viaţa ta". Mi-a dat Sfântul
în acea clipă un scaun mic cu perniţă roşie, zicându-mi: "Stai Ioane aici şi te
repauzează puţin, ai să mă întrebi pe mine aicea toate câte te va lumina Duhul
Sfânt al Domnului ca să-ţi explic eu toate ţie că tu ai să le spui la lume". Când am
vrut să stau pe acel scaun ceresc, m-a cuprins o sete mare şi am zis: vai Sfinte
Mihaile, pe mine mă găsi o sete. Sfântul mi-a zis: "nu-i sete materialnică Ioane, ci
este sete spirituală, sfântă". Şi arătându-mi o cișmeluță care era în faţa odăiţei,
mi-a zis: "Mergi şi gustă tu apă vie". Am mers şi cu lacrimi gustând din acea apă,
am simţit mirosuri slăvitoare şi o lumină puternică.

Mergând să stau pe scaunul arătat mie de Sfânt am zis: Vai! Sfinte Mihaile,
cum nu am avut în lumea vremelnică apă ca aceasta, să fi gustat numai la o
săptămână odată, atunci când gura mea era amară de boală. "Cu greşeli vorbeşti
cu mine Ioane, zise Sfântul.

Tu nu ai avut boală ci un mic post, ca tu să poţi vorbi cu Domnul, să-ţi dea în

dar talantul dăruit ţie". Spune-mi, Sfinte Mihaile, am zis eu, cum, sunt locurile
21
unde petrec creştinii drepţi şi cei păcătoşi de la moartea lor până la ziua judecăţii?

"Sunt două locuri, mi-a zis Sfântul, locul drepţilor şi locul păcătoşilor. Locul
celor drepţi, este o vale frumos împodobită în frumuseţi. Acolo petrec creştinii
drepţi, de la moarte până la ziua judecăţii ca într-un târg la voi în lume. Se cunosc
unul cu altul, vorbesc unul cu altul şi au acolo mila şi mângâierea Domnului
deopotrivă până la ziua judecăţii.

Atunci merge fiecare creştin să-şi ia plată după ale sale fapte. Se desparte
atunci tată de fecior, soţ de soţie, frate de soră, cum zic cărţile sfinte". Cum se
cunosc ei acolo, Sfinte Mihaile, şi cum pot să vorbească unul cu altul dacă e aşa
lume multă? "Fiecare creştin când moare merge la ai lui.

Cunoaşte acolo părinţi, fraţi, copii şi pe toţi câţi i-a cunoscut în lumea
vremelnică". "Case au iei acolo, am zis eu?" "Nu au case acolo, Ioane, mi-a zis
Sfântul, au numai paturi de aşteptare până la ziua judecăţii. Drept case acolo le
servesc faptele bune ce au făcute şi sărindarele ce şi-au dat în lume. Tot creştinul
cât trăieşte în viaţă e dator a-şi da câteva sărindare. Căci sărindarele vă servesc
pentru scăparea de greşeli în lume şi dincolo de mormânt ca un acoperiş spiritual,
sfânt". Rugăciuni fac ei acolo, Sfinte Mihaile? am zis eu.

"Creştinul care cât trăieşte pe lume iubeşte rugăciunea şi petrece viaţa în

rugăciuni cu drag până la moartea lui, şi după ce moare în rugăciuni, petrece în
veac, cum zice cuvântul sfânt al Domnului: "În toate zilele vieţii mele Te voi
binecuvânta şi voi lăuda numele Tău în veac şi în veacul veacului".

După ce-şi fac ei rugăciunea acolo Sfinte Mihaile? Că noi în lume o facem
după preoţi în biserici. "Ei acolo sunt într-o vale frumos împodobită cu lume multă
şi când vine ceasul de rugăciune, vin deasupra lor plutind în văzduh coruri sau
grupuri de Îngeri, nenumărate. Se aşează sufletele cu o iuţeală mare în jurul
fiecărui grup cui aparţin. Încep Îngerii a cânta din nişte trâmbiţe, glasuri de slujbă
cerească.

La glasul Îngerilor creştinii drepţi îşi fac rugăciuni cum faceţi voi în lume
după preoţii voştri în biserici. Acolo se face o închinăciune, o plecare de genunchi
şi o voce se aude pretutindeni. - "Dar la cei păcătoşi cum le este locul, Sfinte
22
Mihaile?" - "Locul păcătoşilor este rău, a zis Sfântul, că este fără lumină, în
temniţele iadului. Creştinii care cad păcătoşi la moarte, au sufletele negre după
chipul demonului şi negura păcatului. Şi atâtea buboaie, şi rane au pe suflet câte
păcate au avut la moarte nepocăite. Merg în temniţele iadului având acolo ca milă
numai lumină de lumânare, dacă o apucă, dacă nu, petrec într-un întuneric cu
diavolii împreună până la ziua judecăţii când Domnul osândeşte şi pe diavol
împreună cu toţi aceia care au fost înşelaţi de el". - "A lăsat Domnul vreo milă,
Sfinte Mihaile, am zis eu, pentru acei creştini care cad păcătoşi la moarte şi merg
în temniţele iadului ca să mai fie şi ei scăpaţi de acolo prin pomeni, sărindare,
liturghii şi tot ce fac pentru ei bine rămăşii lor în urmă?" "A lăsat Domnul şi mila
aceasta, a zis Sfântul, că vrea Domnul Iisus Hristos, ca la ziua judecăţii să fiţi toţi
fără pata păcatului. Un creştin când moare din lume are dreptul la pomenile ce-i
fac ai lui rămaşi până la al nouălea neam. Când la voi în lume face un creştin
pomană cu parastas pentru cei morţi, preotul îi pomeneşte numai morţii pe care-i
are el pe pomelnic scris, dar când preotul face sfinţirea acelei pomeni, pomana lui
se înmulţeşte cum se înmuţeau pâinile când binecuvântă Mântuitorul. Când
preotul pomeneşte morţii scrişi pe pomelnic şi în urmă zice cu tot neamul lor,
atunci vin toţi Îngerii sufletelor, rudă cu el până la al nouălea neam şi primesc mici
părţi din jertfa acelei pomeni, le duc la fiecare suflet în cartea lui cu fapte; tot prin
mijlocirea Sfinţilor Îngeri primesc toate sufletele prinoasele slăvitoare ale acelor
pomeni şi toţi rămân îndestulaţi".

- Spune-mi, Sfinte Mihaile, am zis eu, dacă omul moare păcătos şi merge în
temniţele iadului şi urmaşii lui îi fac lui pomeni, primeşte el acolo ce i se face? "El
acolo primeşte numai prinoasele, se îndestulează şi se bucură ştiind că s-a făcut
pentru el în lume o milă, jertfa acelei pomeni merge la cartea lui cu fapte tăindu-i
din greşeli, iar când păcătosul este mutat de acolo la cei drepţi, orice i se dă de
rămaşi, merge la el". Spune-mi, Sfinte Mihaile, am zis, cu ce fapte s-ar putea scapa
mai degrabă un suflet de la rău de urmaşii lui? - "Prin danii anumite către acel
suflet, a zis Sfântul. Care danii sunt, sărindarele, liturghii, pomeni şi milostenii
date la călugări, la preoţi şi la săraci".

Eu am zis, Sfinte Mihaile, dacă un creştin moare păcătos şi merge în

temniţele iadului şi rămăşii săi fac în urmă pomeni, şi ajutoare şi la un timp
23
oarecare i s-a plătit cartea lui cu fapte ce a avut la moarte, îl lasă pe el Domnul
acolo uitat s-au îl scapă în acea clipă?" Sfântul a zis: "Ioane când creştinul moare
păcătos, merge în temniţele iadului şi pentru câteva greşeli, cu dreptul să scape
de acolo cât de urgent dacă urmaşii lui fac milă pentru el.

Dacă un creştin la moarte are greşeli mai puţine şi rămăşii îi dau la moarte
câteva sărindare la preoţi, liturghii şi-i fac pomeni, timpul cât plimbă îngerul pe
suflet până la patruzeci de zile ca să-i arate lui toate lucrurile unde în viaţă a făcut
fapte bune sau rele, în acest timp de plimbare al sufletului, preoţii slujesc
sărindarele şi liturghiile date lui; rugăciunile făcute de preoţi merg înaintea
Domnului şi atunci la patruzeci de zile el nu mai merge în temniţele iadului, ci
merge în locul luminat, condus de Înger.

De aceea a lăsat Domnul patru posturi pe an. Creştinul e dator a-şi mărturisi
greşelile la duhovnic în toate posturile, căci atunci când moare mai are scrise pe
carte numai faptele pe care le-a făcut de la mărturisire până la moarte, celelalte
sunt şterse şi iertate. La moarte, păcătosului i se iau toate luminile de la botez,
greşelile lui le ia Îngerul păzitor, începe a scri pentru el, de la moartea lui, tot ce i
se face bine de rămăşii lui. La fiecare faptă bună făcută pentru el în lume i se taie
câte o greşeală din cartea Îngerului.

În clipa când greşelile din cartea Îngerului s-au terminat, Îngerul zboară cu
cartea la Domnul şi strigă în faţa Domnului - mi s-a plătit sufletul meu de greşeli
prin pomenile ce i s-au făcut de urmaşii lui -. Domnul se bucură în acea clipă şi
trimite Înger luminat cu apă vie şi cu haina botezului în lagărul de întristare al
păcătoşilor ca să ia pe acel suflet. Când Îngerul intră pe uşa lagărului la păcătoşi,
tot lagărul se luminează de lumina Îngerului, toţi păcătoşii se văd unul cu altul şi
simt puţină bucurie. Au ei lumânări acolo, dar lumânarea luminează doar în jurul
fiecăruia, în colo este haos şi întuneric. Ei nu se pot vedea unul cu altul, se văd
numai când vine Îngerul Domnului între ei. Îngerul venit în lagărul de întristare
merge cu lumini printre păcătoşi care plâng toţi la vederea Îngerului. Ştiu ei cu toţi
că Îngerul a venit să ia pe un suflet din munci. Îngerul merge cu lumini printre
păcătoşi până la cel rânduit de Domnul să fie scăpat. Îl stropeşte cu apă vie şi în
acel moment pier de pe el ca un fum, ranele şi negura, rămâne sufletul lui frumos,

24
cum a fost în lume când s-a botezat de mic.

Îl îmbracă Îngerul cu haina botezului pe care o pierduse prin păcat, îl ia de

mâna dreaptă şi pleacă cu el la cei drepţi, iar păcătoşii când văd plecarea lui, încep
toţi a plânge şi zic în inimile lor: Doamne, Doamne, dă-ne şi nouă asemenea
moştenitori milostivi ca să ne scape şi pe noi de aici şi simt şi ei o mică bucurie că
până la ziua judecăţii vor scăpa şi ei de acolo.

Ieşit din lagărul de întristare, Îngerul merge cu sufletul la locul celor drepţi
unde face şi el rugăciuni, după Îngerii cei cu trâmbiţi cereşti. El acolo se roagă
neîncetat până la ziua judecăţii numai pentru acei care l-au scăpat pe el de la rău.

De aceea tot creştinul, cât trăieşte în lume este dator să ajute pe cei
răposaţi, căci toată fapta bună făcută pentru cei răposaţi este ajutor şi celui ce o
face".

Am întrebat: "Sfinte Mihaile, dacă un creştin cade prea mult păcătos în

lume şi e stăpânit de demonii întunericului, cum îşi poate el căpăta din nou
luminile date lui la botez şi să alunge pe demon din inima lui?"

Sfântul mi-a zis: "Copilul la botez se armează cu lumina Duhului Sfânt, cu

Crucea şi cu doi Îngeri de pază. Îngerul cel mai bun este în dreapta, are două cărţi
în mâna lui şi cumpănă, el scrie şi fapta bună şi fapta rea ce o face omul în viaţă.
Îngerul cel rău, din stânga, are numai o carte în mâna lui, el scrie numai greşala ce
o face omul, nu ştie nici gândul omului şi nici faptele bune ce le are. Când omul
are greşeli mai multe ca fapte bune, în cartea Îngerului din dreapta, Îngerul bun se
retrage în spatele lui, cel rău vine în partea stângă şi-şi ocupă locul. El nu poate
învaţa pe creştin la toate faptele rele, căci fiecare faptă rea are demonul ei. Numai
creştinul care face cele şapte păcate de moarte, vine antihrist cu toţi ai lui şi se
aşează în inima lui.

Acest om nu mai este viu, ci este mort. "Am întrebat: Sfinte Mihaile, cum
poate să mai iasă din inima omului duhurile rele când s-au încuibat cu atâta
putere? Sfântul mi-a zis: "Când creştinul greşeşte prea mult, Îngerul bun se
retrage în spatele lui şi stă tot alipit de el mustrându-l pe el, la orice faptă rea pe
care o face şi aşteaptă cu nerăbdare clipa ca să vie iar la locul lui. Lumina Duhului
25
Sfânt dacă iese din inima omului nu zboară la cer. Stau razele Duhului Sfânt în
jurul păcătosului cum stau albinele în jurul unui stup. Dau razele Duhului târcoale
în jurul unui păcătos cum dau albinele în jurul stupului ca să între iar la matca lor.

Aici se plineşte cuvântul sfânt care zice: "Iată Eu stau la uşa inimii tale şi
bat" şi dacă din mila Domnului pătrunde din nou o rază a Duhului Sfânt în inima
păcătosului, el prinde o mare grijă de greşalele ce a făcut şi se hotărăşte din suflet
a le părăsi, merge la preot de şi le mărturiseşte. Făgăduieşte el cu sfinţenie
înaintea Sfintei Cruci, a Evangheliei şi a preotului că nu va mai face acele fapte.
Preotul îi dă un canon, după ale lui greşale, şi după ce-şi face acest canon dat lui,
preotul îl împărtăşeşte cu Sf. Taine. Începe el a face fapte bune după a lui putere.

Şi la un timp oarecare cartea lui cu fapte bune, uitată, se umple iarăşi.

Îngerul bun vine în partea dreaptă, zboară Îngerul cu cartea la cer ca să scrie
faptele bune făcute de el în cartea vieţii. Iar Îngerii din cer când văd pe acest
Înger, pe care de atâta timp nu l-au văzut pentru că el nu a avut fapte bune ca să
scrie în cartea vieţii.

Îngerii din ceruri la vederea noului Înger venit între ei fac toţi aplauze de
bucurie cerească şi atunci se plineşte cuvântul sfânt "mare bucurie este în cer
pentru un păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă drepţi".
Îngerul merge cu cartea la Domnul.

Domnul trimite Înger luminat la vămile văzduhului şi prin lumina Duhului

Sfânt, toate greşelile mărturisite de acel suflet se şterg din catastihurile
demonilor. Demonii îşi văd hârtiile lor albe, le aruncă în văzduh, plâng de
pierderea lui, ştiu ei că prin pocăinţa lui, l-au pierdut. Domnul în acea clipă trimite
lumina Duhului Sfânt peste acel om în lume, întreită, duhurile rele pier din inima
lui ca fumul, intră din nou în inima lui, lumina Duhului Sfânt, Crucea şi Îngerul.
Acest om este născut de a doua oară, cum zice cuvântul sfânt, că pocăinţa este al
doilea botez".

Am mai zis Sfântului: "Spune-mi acum ce este postul şi cum trebuie să ne

rugăm noi în timpul postului?" Sfântul mi-a zis: "Postul, rugăciunea şi smerenia,
sunt întâia poruncă pe care a dat-o Domnul.

26
 În timpul postului creştinul trebuie să se închine cu metanii la pământ, în
mai multe rânduri, ziua şi noaptea, să facă în fiecare zi câte o mică milostenie
după a lui putere, să iubească biserica şi să urască faptele rele. În timpul postului
Îngerul fiecărui creştin e gata a scri fapte bune în toată clipa şi la sfârşitul fiecărui
post îngerul fiecărui creştin e dator să zboare cu cartea cu faptele la cer, ca să
scrie în cartea vieţii faptele bune ce omul a făcut în timpul postului.

Creştinul care şi-a petrecut postul în lene şi nepurtare de grijă, fără fapte
bune, Îngerul lui nu poate zbura la ceruri, ci stând în spatele păcătosului, plânge
neîncetat pentru el".

Am mai întrebat: "Sfinte Mihaile, ce însemnătate au Sfintele Taine când ne

împărtăşim la sfintele posturi?" - "Sfintele Taine, mi-a zis, adică pâinea şi vinul
primite de creştin sunt însuşi Trupul şi Sângele Domnului. Ele se împart în două
părţi. Partea materială sfântă, este pâinea şi vinul din potir, Duhul Sfânt este
lumina pe care voi n-o vedeţi şi nici preotul. Când s-au sfinţit Sfintele Taine şi
preotul iese în uşa altarului să împărtăşească lumea, deasupra potirului este o
lumină cerească, Domnul Iisus Hristos.

Când vine înaintea preotului prunc mic, preotul pomeneşte numele

pruncului, ia cu linguriţa pâine şi vin din potir; peste pâinea şi vinul din linguriţă
este o lumină cerească, Domnul Iisus Hristos într-o mică figură; pruncul primeşte
pâinea şi vinul şi lumina cerească, adică pe Domnul. Dacă vine înaintea preotului
un om matur şi este pregătit, în fapte, dea a primi Sfintele Taine, primeşte şi el la
fel pâinea şi vinul şi lumina. Când vine omul păcătos în faţa preotului şi se
pomeneşte numele lui, ia cu linguriţa pâine şi vin din potir, când linguriţa e
apropiată de gura păcătosului, lumina cerească zboară înapoi în potir şi păcătosul
numai pâinea şi vinul văzut de voi primeşte. Aşa că se împărtăşesc la voi o sută şi
numai cinci sau şase primesc Sfânta Lumină.

Creştinul ca să poată primi Sfintele Taine împreună cu lumina cerească,

trebuie să nu petreacă zilele de post în lene ci, să privegheze ziua şi noaptea cu
rugăciuni, cu metanii şi alte fapte bune". Spune-mi Sfinte Mihaile am zis: Ce fapte
mai principale trebuie să facă cel ce trăieşte în lume? Sfântul a zis: "Toate faptele
scrise în cărţi, dar mai principale sunt patru: postul, rugăciunea, smerenia şi
27
milosteania. Milostenia este mare faptă căci ea face milostiv pe Însuşi Domnul
către acel creştin, care face milă cu fratele lui în nevoie. Însă de roadele
milosteniei puţini creştini se pot folosi: unul nu are ce să dea fiind sărac, altuia nu i
se întâmplă gata în clipa când i se cere lui de un sărac, altul nu dă fiind zgârcit din
fire".

Cei din lume ştiu Sfinte Mihaile, ce se întâmplă aici cu un suflet? "Nu ştiu
Ioane, pentru că nu-i lasă pe ei lenea, mândria şi nepurtarea de grijă a lor, ca să
asculte cuvintele Domnului şi să lucreze cu drag. Trăiesc în lume fără grija
mântuirii şi numai la moarte îşi vede fiecare soarta lui, dar în zadar". Spune-mi
Sfinte Mihaile, cum poate un creştin scăpat definitiv de un păcat pe care l-a lucrat
în lume? "Părăsind păcatul, prin mărturisire la duhovnic, prin rugăciuni şi căinţă în
toată viaţa lui şi împărtăşirea cu Sfintele Taine". Spune-mi Sfinte, ce păcat au
creştinii care înjură de nume sfinte cât trăiesc în lume? "Tot creştinul care huleşte
pe Domnul Hristos, Crucea Domnului şi Sfinţii Săi, are păcat de trei ori mai greu
decât jidovii care au răstignit pe Domnul.

Creştinii care nu pot părăsi acest obicei până la moarte, munca lor după
ziua judecăţii, va fi de trei ori mai amară decât a jidovilor. Domnul Hristos
pedepseşte pe cel hulitor şi în zilele vieţii lui. Creştinul este dator să urască cu
totul această faptă rea şi ca să scape de ea, trebuie să se armeze cu rugăciuni, cu
metanii la pământ, şi la fiecare rugăciune să certe pe demon aşa: Să te certe
Domnul pe tine diavole, să piei cu toată puterea ta din tot cuprinsul meu, căci eu
te cert şi te blestem pe tine diavole, în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh,
amin! Aşa un creştin poate scăpa de cursele diavolului".

"Spune-mi Sfinte Mihaile, ce păcat au creştinii care dau răului pe fraţii lor în
lume?" Sfântul mi-a zis: "Tot creştinul care dă răului pe altul, pe sine se dă. Copilul
când se botează e armat cu patru puteri spirituale: Lumina Duhului Sfânt, Crucea,
Îngerul păzitor şi sufletul lui. Un om cât trăieşte, este condus de aceste puteri
până la moarte.

Tot creştinul când dă răului pe altul, dă răului patru puteri spirituale sfinte.
Nici un creştin nu poate să dea la răi pe altul, că nu e făptura mâinilor lui, ci a
Domnului, el se dă pe sine însuşi". "Spune-mi Sfinte Mihaile, cum să învăţ eu
28
lumea să scape de acest păcat care este foarte mult răspândit?" - "Tu să înveţi
lumea aşa: Când un creştin se ceartă cu un frate al său, ori în ce loc s-ar afla şi-l dă
răului, cum se desparte şi nu mai vede pe acela, să-şi aleagă loc ascuns şi plecând
genunchii să zică cu lacrimi: Iartă-mi Doamne, greşala ce făcui de dădui răului, pe
fratele meu cutare... Numindu-l cu numele şi iartă-l şi pe el, căci eu îl iert din tot
sufletul, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, amin! Iar pe diavol îl cert
şi îl blestem în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, amin!

Iar când îşi face rugăciunea ziua sau noaptea să zică după rugăciune, aşa: Să
te certe puterea Sfintei Treimi, să te certe Domnul Iisus Hristos, să te certe toate
puterile cereşti, pe tine demon al întunericului. Să piei cu toată puterea
meşteşugului şi stăpânirea ta, din tot cuprinsul meu şi să piei şi tu demon de la
toţi pe care ţi i-am dat eu ţie în zilele vieţii mele, când ei m-au supărat şi eu nu
i-am iertat. Căci eu îi iert în clipa aceasta pe toţi câţi am dat răului în toată viaţa
mea, iert pe toţi câţi i-am blestemat şi iert pe toţi cu câţi m-am certat şi sunt
certat.

Îi iert pe toţi în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, amin! Iar pe

tine diavole te cert şi te blestem în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,
amin! Numai aşa, un creştin poate scăpa de demon. Spune-mi Sfinte Mihaile o
rugăciune plină, ca să învăţ pe creştinii care nu ştiu carte. Sfântul mi-a zis: Şi care
ştie şi care nu ştie carte, când vrea să-şi facă o rugăciune plină prescurtată, face
trei metanii la pământ, oriunde s-ar afla, se ridică, face pe faţă o închinăciune,
pune mâinile pe piept şi zice cu smerenie:

Milostivă să-mi fii mie Prea Sfântă Treime.

Milostivă să-mi fii mie Preasfântă Născătoare de Dumnezeu; iar trei metanii
- milostivi să-mi fiţi Sfinţilor Arhangheli Mihail, Gavril şi Rafail; iar trei metanii -
Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii din ceruri şi toate Puterile Cereşti. Trei metanii -
Milostivi să-mi fiţi, toţi Sfinţii Îngeri din ceruri, trei metanii - Milostivă să-mi fii
sfânta zi de azi şi Sfântul zilei de azi. Trei metanii - Milostiv să-mi fii mie îngeraşul
meu sfânt păzitor.

Creştinul cât trăieşte în lume, e dator să-şi tocmească rugăciune plină către

29
mulţi Sfinţi şi puteri cereşti. Câţi Sfinţi pomeneşte el în rugăciune când se roagă,
toţi se roagă în clipa aceia Domnului şi la moartea lui pe toţi îi are ca apărători.

"Spune-mi Sfinte Mihaile, ce păcat au creştinii care urăsc Biserica? - Scris

este în carte şi cântă în strană cântăreţul la biserică în fiecare Duminică şi
sărbătoare: "Cei ce urăsc Sionul ruşinaţi veţi fi de Domnul, căci precum iarba de
foc, aşa veţi fi uscaţi". Sionul, Ioane, este Biserica Domnului şi toţi creştinii care
urăsc Biserica, la ziua judecăţii vor fi arşi ca iarba de foc. Mi-a mai zis: Ioane, noi
mergem acum iar în lume, este aproape de ziuă. "Cum Sfinte Mihaile, am zis eu, la
noi în lume nu e ziuă acum? "Nu, a zis Sfântul, este aproape ziuă, mai este un ceas
şi jumătate".

Şi cum putem noi sosi în lume într-un ceas şi jumătate, Sfinte Mihaile? am
zis eu. "Acum zburăm pe clipe, mi-a zis el; vezi tu, locul tău, Ioane? Am zis: Îl văd
Sfinte Mihaile, - Locul tău, este simplu împodobit, că tu ai avut multe greşeli în
lume, tu să mulţumeşti Domnului că ţi-a ales loc între aleşii Sfinţiei Sale şi acum
mergând în lume să fii tare stăruitor în rugăciuni cu privegheri de noapte, în
învăţături, în scrieri şi în alte fapte bune, ca atunci când vei veni pe veci aicea, să
găseşti locul tău mult luminat şi împodobit, că ai auzit cuvântul Domnului: "stea
de stea cu slava sa". Sărută-ţi locul, Ioane, timpul e de plecare".

Mi-am sărutat cu lacrimi Crucea care lumina ca un soare în odaia mea şi cu

lacrimi şiroaie am zburat cu îngerul prin grădina cea minunată. După un lung zbor
printre pomi frumoşi şi odăiţe, ne-am pomenit în faţa unei mese frumos
împodobite. Era masa ca dintr-o piatră de marmură frumos înflorată, ale cărei
capete nu se vedeau. Masa avea de jur-împrejur scaune cu perniţe roşii
neîntrerupte.

Pe masă erau castroane ca de marmură, frumos înflorate fixate în masă, nu

se mişcau; în castroane era mâncare ca iaurtul, bobiţe mici cum sunt cofeturile.
Pâinea pe masă era cum e pâinea noastră de un kilogram, albă însă ca zăpada.
Sticluțe cu băutură şi ceşti mici, cuţit şi linguriţă mică, aşa era împodobită toată
masa. Am stat la masă şi Sfântul mi-a zis să rostesc Tatăl Nostru. După terminarea
rugăciunii mi-a dat cuţit în mână, zicându-mi: "Ţine Ioane cuţit şi taie din pâinea
Tatălui tău, Căruia tu ai servit cu drag în viaţă cu rugăciuni şi fapte bune - Ai să
30
guşti din fiecare mâncare odată, dar foarte puţin".

Am luat cuţit din mâna Îngerului şi cu mare frică închinându-mă, am tăiat

din pâinea cerească o bucăţică mică cât o anaforă din lume. Când am pus-o cu
frică pe buzele mele, s-a topit ca o rouă, mirosuri slăvitoare şi lumină m-au
înconjurat.

Când am luat cu linguriţa din castron o singură bobiţă s-a topit la fel. Când
am gustat dintr-o mică ceaşcă din băutura aceia, m-a luminat şi m-a slăvit cu
totul. Când m-am uitat, pe masă crescuse toate la loc. În clipa aceia au înconjurat
masa aceia o mulţime de Îngeri, grupuri, grupuri şi întrebau pe sfântul meu
purtător, ce e cu mine acolo.

Sfântul le spunea despre mine, însă în limbă străină, că eu nu înţelegeam.

Sfinţii Îngeri m-au mângâiat toţi cu cuvinte, zicându-mi: "Ioane tu mergi iar în
lume; să fii tare stăruitor în lucrarea ce Domnul ţi-a încredinţat şi în rugăciuni
stricte cu metanii la pământ, întreit de cum ai făcut tu până acum. Să-ţi petreci
toată viaţa dăruită ţie de Domnul, învăţând, scriind şi rugându-te, ca venind pe
veci aici, să găseşti locul tău mult luminat şi împodobit" Eu cu lacrimi răspundeam
către Îngeri, zicând: "Voi lupta Sfinţii mei Îngeraşi, dar şi sfinţiile voastre să mă
ajutaţi!

Te-am ajutat noi pe tine, Ioane, când nu văzuseşi chipurile noastre; dar, şi
tu să înveţi neîncetat pe creştini la orice rugăciune ce fac, să pomenească şi
numele noastre, cu trei închinăciuni sau cu trei metanii, zicând: "Milostivi să-mi
fiţi mie toţi Sfinţii Îngeraşi din ceruri," că multă grijă avem noi de voi creştinii şi
puţini creştini sunt care cheamă numele nostru în rugăciuni".

În clipa aceea Sfântul Mihail m-a prins de mână, zicându-mi: "Acum e gata
de plecare Ioane, părăsim raiul sfânt şi mergem în lumea vremelnică". Eu cu
lacrimi şiroaie am zis, către Îngeri: "Vă las Îngeri luminaţi în slava raiului dulcelui
Iisus şi eu plec în lumea reală şi plină de necazuri".

- "Cu noi eşti Ioane, şi noi cu tine". Am zburat cu îngerul de la acea masă
cerească, am trecut ca fulgerul printre locaşurile cele minunate de acolo, am sosit
fără veste la poarta cetăţii am văzut cu cunoştinţă clară feţele Sfinţilor Apostoli
31
Petru şi Pavel şi am zburat spre pământ, unde mi se părea un mare întuneric.

După un sbor necunoscut, m-a oprit Sfântul în loc, zicându-mi: "Ioane,

peste o clipă te deştepţi în casa ta, cu mâinile pe pătura cu care ai fost învelit, te
scoli la fereastră, îţi faci trei închinăciuni şi rămâi om în toată cunoştinţa, cum ai
fost în lume. Vezi gură de ziuă, tot ce ai văzut şi ai auzit în această noapte, rămân
ca o carte în inima ta, toată viaţa ta. Ai tăi în casă dorm toţi, tu cu voce tare îi vei
scula să-ţi aprindă lumina şi când ţi-or aprinde lumina, îi întrebi cum ai dormit tu,
dar ei nu ştiu să zică nimic, toţi au dormit nepomeniţi.

Te scoli sănătos, uşurat de boală, mai târziu vei vorbi în mai multe biserici,
tot ce ţi s-a spus ţie în această Sfântă noapte. Prin aleşii Domnului vor ieşi cărţi în
numele tău. Tu vei predica toată viaţa ta arătat şi fără de teamă. Eu am zis, Vai!
Sfinte Mihaile, ce voi face eu când voi ieşi să învăţ între preoţi şi învăţaţii religiei? -
Toţi învăţaţii religiei te vor iubi şi asculta pe tine, căci tot ce ai dat în dar, de la
Domnul este în legătură cu Sfânta Scriptură. Numai cei necredincioşi vor fugi ca să
nu te audă. Sărută-mi Ioane haina, acum eşti în casă!, mi-a zis Sfântul. Am sărutat
haina Sfântului şi o! minune, m-am pomenit în sărmana mea casă cu mâinile pe
pătura cu care eram învelit. M-am ridicat la fereastră am făcut trei închinăciuni,
m-am uitat pe fereastră, am văzut zori de ziuă şi tot ce văzusem şi auzisem în acea
sfântă noapte, au rămas ca o carte în sufletul meu.

Am strigat cu voce soţia, să-mi aprindă lumina, căci ei dormeau toţi. I-am
întrebat, cum am dormit, şi ei au spus că nimic nu ştiu, atunci le-am spus toată
vedenia şi că sunt sănătos din acea clipă.

Rog pe Domnul nostru Iisus Hristos, ca să armeze cu Duh Sfânt pe toţi câţi
vor citi aceste cuvinte sfinte descoperite mie de Domnul şi de Sfântul Mihail aici
prin gura mea, nevrednicul, şi să ne învrednicească Domnul la ziua judecăţii în
grădinile raiului binecuvântate, pe care Sfinţia Sa le-a câştigat prin patimile Sale
pentru noi.

32
 A doua vedenie, anul 1923,
Decembrie 12
ÎN IAD

În noaptea de Sf. Spiridon făcătorul de minuni, acelaşi an, mă pomenii

într-un vis, unde mă preumblam prin grădina mea cu pomi, care era frumos
împodobită cu frunze şi poame. Văzui deodată că pică înaintea mea ca la trei paşi,
o lumină minunată din cer, care avea formă de om şi semăna cu lumina soarelui.
În faţa luminei, eu căzui în genunchi, făcându-mi cu frică închinăciuni către
Domnul. Auzii deodată că din acea lumină grăieşte către mine o voce zicându-mi:
"Ioane, scoală-te şi stai fără teamă, căci nimic rău nu va fi ţie!". Mă sculai, făcui cu
drag semnul crucii şi ascultai cu frică glasul din lumină care-mi zise: "Ioane, să
lucrezi cu bărbăţie lucrarea care ţi-ai întocmit-o cu ajutorul Domnului, în toată
viaţa ta, că bine va fi ţie" şi îndată zbură la cer acea frumoasă lumină. Eu rămăsei
singur şi începui a plânge şi a zice: "Of! Domnul meu cum nu fusei eu vrednic ca să
stea această lumină mai mult şi să grăiască cu mine!" Dar deodată apăru în
spatele meu un tânăr frumos la chip care-mi zise: "De ce plângi Ioane!" Eu îi
răspunsei după cum văzusem. Tânărul mă luă înapoi, ca să arăt locul unde
văzusem lumina. Îi arătai locul; iar tânărul îmi zise. "Lumina pe care ai văzut-o tu,
este Sfântul Arhanghel Mihail care te-a plimbat pe tine o noapte întreagă şi ţi-a
arătat cele dorite, în formă de om, ca să poţi tu pricepe toate; iar acum se arată
ţie în chipul cum se află în cer, că ai auzit tu cuvântul din carte, că Domnul Iisus
Hristos şi Sfinţii Arhangheli, în chipul focului se află în ceruri. Aceste cuvinte grăite
ţie de Sfântul Arhanghel Mihail, să le urmezi în toată viaţa ta cu bărbăţie şi să
înveţi pe alţi creştini, căci scris este în carte, că cine va face şi va învaţa, miluit va fi
întru Împărăţia Cerului". Cu aceste cuvinte, m-am deşteptat.

Adormind a doua oară, mă pomenii într-un alt vis, că eram într-un câmp
deschis, fără verdeţuri. În acest câmp, era lume multă fără număr, toţi îmbrăcaţi
în haine vechi şi cu feţele triste. Privind eu mulţimea de lume, care după cum am

33
priceput era foarte tristă, văzui printre mulţime un om mare, de trei ori mai înalt
decât ceilalţi, îmbrăcat în haine negre, cătrănite şi ajustate, iar pe cap avea un
potcap urât. Faţa lui era neagră la fel ca smoala şi în mână purta un bici negru ca
de şarpe, lung şi gros, pe care-l aruncă pe deasupra norodului cel trist care se
supunea cu mare teamă, căci nici un cuvânt nu se auzea din gura lor şi stau ca
muţi. Uriciosul acela diavol, venea prin norod biciuind cu biciul lui, ca un ofiţer de
armată când comandă cu sabia. Aşa venea spurcatul până se apropie de mine, în
faţa căruia eu statui fără teamă, având toată nădejdea mea la Domnul, cu toate că
eram într-un loc pustiu, trist şi plin de amar, că lume era multă, dar nu era în stare
să-mi grăiască un cuvânt. Şi stau ca muţi ascultând comandă de la acel uriaş
diavol.

Antihristul cel urât, căci el era, apropiindu-se de mine, îmi zise c-un glas
îndrăzneţ: "Şi tu ai să mergi cu mine!"

- Eu nu voi merge cu tine, căci am stăpân al meu pe Domnul Iisus Hristos,

Căruia am urmat şi îi urmez, răspunsei eu. Iar el îmi zise: "Hristos al tău nu este
aici şi nici puterea Lui. Aici e puterea mea". Iar eu îi răspunsei. Nu te cunosc pe
tine şi de puterea ta nu am nevoie, eu cred în domnul Iisus şi am toată nădejdea
mea în mila şi puterea Lui". Demonul zise: "Când voi veni a doua oară, tu vei urma
după mine în numele Domnului tău Iisus".

Plecând de lângă mine acel mare uriaş, văzui cum azvârlea cu biciul cel
mare şi negru peste mulţimea tristă. Eu rămânând singur mă cuprinse o mare
întristare şi începui a plânge şi a rosti cuvinte de rugăciuni. Când o minune
Doamne, că văzui fără de veste la spatele meu un frumos tânăr al Hristosului meu
care-mi zise cu o voce mângâietoare: "De ce plângi tu Ioane?" Eu îi povestii tot ce
văzusem.

Iar când îi spusei de gigantele diavol şi de cele poruncite de el, Îngerul îmi
zise: "Ioane, puterea Domnului nostru Iisus Hristos este pretutindeni, cum ai zis
tu: Iar de acel Antihrist tu să n-ai teamă, căci el n-are nici o putere asupra ta, vei
urma după el şi după acel norod până la locul lor, ca să vezi ce ai dorit, adică locul
unde petrec cei care au judecată cu Domnul, toţi aceştia sunt sub comanda lui,
căci au făcut voia lui cât au trăit pe lume, nu au ştiut ce e păcat şi frică nu au avut.
34
Când va veni acel Antihrist a doua oară, să nu-l laşi să se apropie de tine, de la
distanţă să începi a cânta cu curaj: "Hristos a Înviat!" şi celelalte. El când te va
auzi, se va ruşina şi făcând din biciul cel otrăvit o ameninţare peste acel norod, va
pleca spre apus şi tot norodul acela va urma după el. Iar tu să mergi în urma lor
cântând cu multă îndrăzneală: Hristos a Înviat din morţi, etc. şi ce vei vedea pe
acolo să-ţi întipăreşti în minte cu ajutorul Domnului şi să spui lumii". Şi cu aceste
cuvinte pieri acel frumos povăţuitor Înger.

Eu rămânând singur, făcui cu drag semnul crucii, iar când văzui că vine acel
diavol spre mine, parcă erau mulţi tovarăşi cu mine şi ajutoare, începui a cânta
Hristos a Înviat etc. El când auzi glasul meu, făcu învârteală din biciul cel negru şi
otrăvit spre norodul cel trist şi pleca spre apus, cu tot norodul după el. Eu mersei
în urma lui, înarmat cu dragostea în Domnul Hristos, cântând din tot sufletul meu:
"Hristos a Înviat din morţi, cu moartea pre moarte călcând şi celor din mormânturi
viaţă dăruindu-le". Nu aveam nici-o teamă, aşa mergeam parcă ştiam locul şi
parcă aveam acolo părinţi fraţi, când deodată mă pomenii că întrarăm sub o
subterană, sub pământ, în formă de tunel. Era un tunel lung pe sub pământ,
având pe ambele părţi paturi lungi neîntrerupte. Pe aceste paturi erau oameni
aşezaţi la distanţă ca de 3 metri şi stăteau pe acele paturi, având fiecare lumânare
aprinsă, ce lumina fiecăruia în parte. Din când în când; vedeam câte un om fără
lumânare. Aceştia petreceau în întuneric şi nu le venea lumină de la tovarăşii lor
din dreapta sau din stânga, încă fără lumânare semănau a nişte statui întunecate.
Mersei câtva printre acei oameni plini de întristare, fără să grăiască vreunul cu
mine, nici eu cu ei, ci doar cântarea Hristos a înviat...

Deodată se făcu un zid în faţa mea, care mă opri de a merge înainte şi

începui a mă tângui, rugându-mă Domnului Hristos. Atunci apare un om lângă
mine şi îmi zice: "Omule, întoarce-te înapoi la lume, că nu mai ai tu voie să mergi
înainte, ţi s-a închis ţie uşa de a mai merge înainte după demonul după care
venişi". Eu fiind amărât că nu mai pot merge înainte, privii în partea de
miază-noapte a acelei închisori şi am văzut o fereastră mică cu lumină tot de
lumânare. Pusei genunchii pe pat, mă apropiai de acea fereastră şi văzui că
de-acolo înainte este tot subterană cu paturi de femei, fiecare cu lumânarea ei.
Aşezându-mă cu capul la fereastră, cântai cât putui: Hristos a Înviat şi mă închinai.
35
Atunci o femeie veni la fereastră şi-mi zise: "Omule, nu mai cânta rugăciuni şi nu
te mai închina, căci aici nu se mai roagă nimeni. Antihrist s-a dus departe la locul
său, întoarce-te în lume căci atât a fost dat ţie să mergi şi să vezi ce ai dorit. Aici
suntem opriţi de a ne închina, căci este locul unde se odihnesc toţi creştinii care
au judecată şi sunt toţi morţi care plecă din lume, negata, plini de greşale
(păcate), unde ne pedepsim până la ziua judecăţii şi nu ştim atunci unde ne va
duce".

"Vai vouă, zisei, cât aţi trăit în lume aţi crezut în Domnul Hristos?" Iar ea cu
lacrimi răspunse: am crezut, dar greşelile noastre pentru care nu ne-am căit cât
am trăit, ne-a despărţit pe noi de Domnul".

- Şi mai sunt locuinţe de acestea pe sub pământ?

- Sunt, răspunse ea, mii de încăperi.

Mă dădui aproape ameţit jos de pe patul urât de pământ şi ieşii cântând:

Hristos a Înviat! printre paturile cu lumânări aprinse. Iar când ajunsei la lumină şi
ieşii de subteran, mă închinai mulţumind că m-a învrednicit Domnul de am văzut
ce doream şi plângând, plecai pe cale necunoscută, zicându-mi în sine-mi: Numai
atâta amar să aibă un suflet păcătos şi destul este.

Plângând şi grăind astfel, am văzut fără veste un tânăr în urma mea care mă
întrebă cu un glas dulce: "De ce plângi Ioane?" Eu îi povestii toate ce le ce
văzusem şi iar îmi zise: "Toate câte ţi-a arătat Domnul sunt date ţie în dar ca să le
spui la oameni în lume.

Căci oamenii a căror suflete pleacă din lume negata sunt trişti, cu hainele
pe ei vechi, pentru împovărarea cu greşeli. Gigantele cel mare şi negru este
demonul care i-a câştigat prin lucrarea lor proastă în lume, care auzind rugăciunea
"Hristos a Înviat", fugea încă numai biciul îl vedeai fâlfăind prin văzduh. Văzuşi
locuinţele cele puturoase - zise Îngerul - unde stau sufletele la întuneric? Văzuşi
cum îţi explică ţie trimisul Domnului din cealaltă parte, că atâta îţi fuse dat să
vezi? Aceste locuri puturoase sunt temniţele iadului care sunt despărţite de
Domnul Hristos şi păcătoşii trecuţi sub comanda şi stăpânirea satanii, aceştia se
zic adevăraţi morţi. Vai! Ceasul în care s-au născut, căci atât cât au trăit în lume,
36
nu şi-au dat puţină silinţă la rugăciune şi alte fapte bune, pierzând darurile ce
le-au câştigat la Sfântul Botez, prin lene şi mândrie.

Tu să spui lumii şi să scrii fără teamă tot ce ai auzit şi ai văzut, că mila

Domnului va fi cu tine şi cu toţi care vor primi cu dragoste acestea şi din toată
inima.

Eu făcui semnul crucii şi vrusei să sărut tălpile bunului meu povăţuitor, care
pieri din ochi-mi ca o stea. Iar eu mă deşteptai şi fuseră oglindă în inima mea
toate cele văzute şi auzite în această noapte din mila domnului.

Vederea Raiului

Zăcând de tifos grav, două săptămâni fără să am poftă de mâncare, eram

speriat de frica morţii şi trimisei soţia la preot ca să vie să mă împărtăşească după
rânduiala creştinească. Era pe la ora 8 dimineaţa când femeia pleacă la preot şi
adormind mă pomenii în vis că veni un frumos Înger şi luându-mă de mâna
dreaptă, îmi zise: "Ioane, tu vei merge acum cu mine". Eu crezui atunci că sunt
plecat din lume definitiv, căci eram îmbrăcat cu haină albă. Şi zbura acel frumos
Înger cu mine, cu o iuţeală mare, fără ca să vorbim pe cale. Ne pomenirăm ajunşi
într-o vale minunată în frumuseţe. Erau pomi tunşi la crăci, ca la noi în lume, la
grădinile publice. Pomii aveau frunze de deosebite forme. Unii aveau flori cu
culori minunate, alţii aveau roade cum nu am văzut în lume. Printre acei pomi
minunaţi la vedere zburau stoluri de păsări frumoase, în mărimea porumbeilor
noştri din lume minunaţi în culori şi cântau cu nişte glasuri de muzică cu înţeles
religios. Pământul pe jos în acea grădină era întocmit astfel: curgea o apă mică în
lăţime ca de o palmă, printr-un jgheab minunat la vedere. Apa curgea de la răsărit
la apus şi lângă apă urma o dungă de piatră, tot la înălţimea unei palme, colorată

37
minunat. Eu când treceam cu Îngerul peste acele minuni cereşti şi când pusei
piciorul drept peste acea piatră, simţii rece şi zisei: "Sunt desculţ Sfinte Îngeraş",
iar Îngerul îmi răspunse: "Nu este nevoie de încălţăminte aici". Alături de acea
dungă de pietre, urma o dungă de nişte foi ca lăptuca boierească, moi ca mătasea,
de o culoare albă, pe care atunci când călcam, iarăşi se îndreptau la loc şi tot aşa
urma tot terenul: era o apă, o piatră şi o cărare cu flori minunate şi alte multe
minuni pe care limba omenească nu poate a le grăi, căci erau întocmite de
Domnul acolo.

Îngerul mă opri în loc şi îmi zise: "Vezi mă Ioane ce este aici? Priveşte toate
cu băgare de seamă, acest loc minunat este locul unde Domnul nostru odihneşte
pe veci sufletele acelor creştini, care au trăit în lume, ş-au făcut cu drag
rugăciunea cu metanii mari la pământ în toată viaţa lor. Merserăm în alt loc mai
minunat şi mai împodobit şi Îngerul îmi spunea mereu: "Ioane! Aici se odihnesc în
veac toţi creştinii, care îşi lucrează cu drag pe lume rugăciunea cu metanii mari la
pământ".

Eu admiram cu totul aceste frumuseţi şi-mi uitasem de cele din lume, apoi
întrebai cu inimă veselă pe Înger: "Sfinte Îngeraş al meu purtător, aici nu sunt
oameni?" Îngerul răspunse: "Sunt Ioane, să mergem în dealul ce se vede unde
este şi mai frumos". Urcarăm o mică coastă frumos împodobită cu verdeaţă şi ne
pomenirăm într-un câmp deschis fără margini, dar minunat împodobit de
Domnul. Era Acoperit cu o pădure minunat aliniată, deci erau parchete formate şi
printre parchete, erau drumuri şi cărări minunat întocmite. Copacii pădurii erau în
mărime de două ori cum sunt porumbii noştri toamna. Fiecare tufă avea crăcile ca
de brad verde şi în vârf avea fiecare tufă câte o floare ca de bujor în mii de culori.
Pe jos creştea numai foaie lată ca a lăptucii minunată, de culoare albă ca mătasea,
pe care când călcam cu picioarele, venea iar la loc. Îngerul meu la fiecare cărare
mă oprea şi-mi zicea: "Vezi Ioane aceste locuri minunate?"

- Le văd Sfinte Îngere, răspundeam eu cu toată inima, căci sufletul meu

credea că sunt dus acolo definitiv, aşa mă bucuram de tot ce vedeam.

Îngerul iarăşi îmi zice: "Aici odihneşte Domnul pe toţi acei creştini, care cât
trăiesc pe lume lucrează cu drag rugăciunea cu metanii la pământ".
38
 Eu iarăşi zisei întrebând: "Sfinte Îngere, spune-mi ce sunt aceste locuri?"

Răspunse Îngerul spunând: "Toate aceste câte văzuşi sunt roadele ce

Domnul nostru Iisus Hristos a câştigat prin patimile ce au purtat pe lume şi aceste
locuri ce Domnul le-a câştigat prin patimi le dăruieşte pe veci la creştinii care
poartă cu drag şi lucrează rugăciunea cu metanii la pământ care este "semnul
patimilor Domnului". Căci Domnul nostru Iisus Hristos a suferit pe lume patimi şi
le-a lăsat la creştini în dar pentru mântuirea de greşeli şi câştigarea Împărăţiei
Cerului. Iar creştinii care nu lucrează cu drag această rugăciune, nu vor vedea faţa
Domnului cu mângâiere şi bucurie, fiindcă nu au pe faţa lor semnul patimilor
Domnului căci şi-au petrecut viaţa în lene şi mândrie, pentru care sunt trimişi în
stăpânirea iadului şi a demonilor de acolo".

Ascultând eu toate acestea cu băgare de seamă, văzui înaintea noastră o

ceată de oameni frumos îmbrăcaţi în haine albe, care veneau spre noi. Câtă
bucurie am simţit în sufletul meu că voi petrece cu ei, dar o minune! Căci tocmai
când erau ca la 10 metri departe până să dăm unii cu alţii mâna, acei oameni
zburară ca nişte păsări şi se făcură nevăzuţi prin pădurea cea frumoasă. Eu mă
întristai şi zisei către Înger: "De ce fugiră oamenii aceia de mine?" La care Îngerul
îmi răspunse: "Tu nu eşti adus ca să stai aici, ci eşti venit, ca să vezi acestea şi să
auzi de la mine cele ce ţi-am spus; iar tu să le scrii cu drag şi să le dai în lume, aşa
ţi-este dat ţie de la Domnul. Deci, fiindcă trecerea pe aici fu străină, de aceia
fugiră de tine aleşii Domnului". Odată cu aceste cuvinte mă deşteptai.

39
 Altă vedenie: prelungirea vieţii

A doua noapte, după ce mă împărtăşi preotul decuseară, mă cuprinseră

dureri mari, încât mă speriai de moarte şi cum înseră adormii puţin cu ochii la
fereastra din faţa casei şi văzui două pânze albe lungi şi la capătul pânzelor, o
lumină ca de foc. Eu zisei în sine-mi: ,,O vai! Aceasta e calea mea de plecare şi sării
speriat din somn. Îmi făcui semnul crucii şi iarăşi adormii. În somn mă pomenii
unde sta la spatele meu un Înger frumos şi ţinea în mână o coală de hârtie albă
mare cât o hartă, pe care o luai din mâna Îngerului, care îmi zise: "Ţine Ioane, asta
e foaia ta de plecare şi este nescrisă, căci dacă era scrisă tu plecai acum imediat".
Şi iar mă deşteptai. Făcui cu drag semnul crucii şi când mă culcai, mă pomenii în
vis, unde văzui în casă trei Îngeri. Cum îi văzui zisesem în sine-mi: "Aceştia au venit
să-mi ia sufletul". Mă sculai şi mă dusei lângă ei, fără să zic nimic. Dar o minune!
Văzui lângă ei trei coşuri minunat lucrate, iar în coşuri era carne formată în fire
subţiri ca fideaua. Cum le văzui zisei în sine-mi: Aceşti Îngeri au să-mi mai
lungească, poate zilele fără să grăiesc către ei şi nici ei către mine. Văzui un Înger
că lua un coş şi începu să frământe acele fire de carne. În urmă zise către mine:
"Ioane, ţi-e drag ţie să mai trăieşti în lume?" La care eu răspunsei că-mi este drag,
frumoşi Îngeri. "Te ştim că ai copii mărunţi" şi zisei: "aşa este;" şi luă al doilea
înger coşul cu fire de carne; frământată şi-mi zise: "Ţi-e drag ţie să mai trăieşti pe
lume?" Eu răspunsei: "Mi-e drag frumosul meu îngeraş". Tot astfel şi al treilea.
Îngerul luă coşul cu fire de carne, le frământă de trei ori şi-mi zise: "Ai copii
mărunţi?" Aşa este. Dar privind în partea dreaptă, văzui trei fete minunate la
vedere care împleteau trei funii din nişte materie albă ca mătasea. Eu privii spre
ele, ele îmi ziseră: "Vezi tu ce facem noi?" Eu zisei: "Văz Doamne, dar nu ştiu ce
e". Ele îmi ziseră: "Noi lungim zilele tale Ioane!" Iar un Înger din cei trei îmi vorbi
aşa: "Ioane ţi-am lungit viaţa ta la 80 de ani!" Eu întrebai mirat: "Cum Sfinte
Îngere, să mai trăiesc eu încă 80 de ani de acum înainte!" "Nu Ioane, îmi zise, viaţa
ta toată ţi-a înaintat-o Domnul de la 46 la 80 ani, pe lume". La care eu răspunsei
mulţumind cu lacrimi în ochi că a făcut cu mine milă Domnul de mi-a lungit viaţa
după atâta boală şi post.

40
 După aceea, rugai pe îngerul meu care mă luă de mână îmbrăcat în haine
albe şi zbură cu mine în sus spre Răsărit şi după cale depărtată, mă aflai în Cer în
faţa a o mulţime de preoţi care toţi slobozeau din a lor capete raze de foc. Iar în
mijloc unde mă opri Îngerul era Domnul Iisus Hristos, pe Care îl cunoscui şi-I căzui
în genunchi şi cu lacrimi mă închinai şi-I multumii, Care cu voce blandă şi dulce îmi
zise: "Să nu ai inima rea Ioane, nici îndoială de mila Mea, căci eu te văd pe tine în
tot momentul. Scrie şi spune cu drag toate câte ţi-am arătat, că bine va fi ţie". Eu
plângeam făcând închinăciuni calde şi din inimă către Domnul meu.

După aceasta, mă luă îngerul de mână şi veni cu mine în zbor, iarăşi în casa
de unde plecasem.

Văzându-mă dus iarăşi în casa mea, tot în vis, dar cu cunoştinţă deplină,
zisei către scumpul meu Înger: "Toate le făcuşi spre binele meu cu ajutorul
Domnului. Spune-mi Sfinte Îngere dacă mai zac mult de această boală". La care
îmi răspunse: "Trei zile mai zaci şi te faci sănătos". Cu aceste cuvinte, mă
deşteptai. Iar după trei zile mă sculai definitiv după boală, fără să mai am vreo
durere.

Domnul nostru Iisus Hristos, să miluiască pe toţi care vor primi şi vor lucra
cu drag cele ce mi s-au spus mie nevrednicul.

41
 Altă vedenie, în anul 1938,
în noaptea spre Buna-Vestire

M-am pomenit, în vis, într-o Biserică mare şi minunată. Privind, am văzut

sfinţii zugrăviţi pe pereţi, ca în bisericile noastre, însă nu-i puteam cunoaşte după
chip pentru că lumina era cum este când se îngână ziua cu noaptea. Pe mine, în
acea clipă, m-a cuprins o mare bucurie spirituală, sfântă şi am zis în gândul meu,
că m-a adus Domnul în Biserica cerească şi toţi Sfinţii pe care-i pomenesc în
rugăciuni vor vorbi cu mine, pentru că-i vedeam parcă erau vii. Am mers spre
sfintele uşi împărăteşti închinându-mă cu mare bucurie aveam încredere
spirituală sfântă că am să văd pe Domnul Iisus Hristos. M-am oprit între sfeşnicile
împărăteşti, mă închinam şi priveam cu bucurie spre uşa Sfântului altar.

Dar, o minune! Văd că deodată uşile se deschid singure şi-n Sf. Altar vine un
copil ca de zece ani, şi-mi zice, cu voce blândă: "Ioane vino la Mine!" La glasul
copilului, auzit de mine, eu am dat să vin prin partea dreaptă pe unde, venim la
împărtăşit.

Dar el mi-a zis cu voce serioasă: "Ioane vino drept". Am venit printre
sfeşnice în faţa lui, dar pentru că era întuneric, am pus mâinile pe capul copilului,
pe haine şi l-am pipăit până jos la picioare. Apoi l-am întrebat: "Cine eşti
puișorule? Copilul mi-a răspuns cu voce blândă: "Eu sunt fiul împăratului!" La
aceste cuvinte mi-a trecut prin inimă ca o sabie şi am înţeles că este Domnul Iisus
Hristos. Cu şiroaie de lacrimi, am zis: La ce ai venit aici puișorule?

- "Am venit să-ţi arăt ţie lumina", a zis copilul. La aceste cuvinte, am
îmbrăţişat copilul şi cu şiroaie de lacrimi am zis: Să mă ierţi puișorule că acum sunt
venit aici şi nu ştiu de unde să aprind lumină. Am sărutat pe copil de trei ori, la a
treia sărutare copilul mi-a zis cu voce blândă: "Destul Ioane, trage-te îndărăt un
pas, fă trei metanii, stai în genunchi cu mâinile la piept ca să-ţi vorbesc!"

Am făcut cele trei metanii, am stat în genunchi, şi copilul mi-a zis: " Nu tu

42
dai lumină, Eu dau lumină. Eu sunt lumina, Eu sunt fiul împăratului ceresc!"

La cuvintele blânde ale copilului s-au aprins lumini în biserică ca o electrică.

A stat biserica într-o mare lumină cerească, iar Domnul Hristos a rămas în ușiile
Sfântului Altar îmbrăcat în odăjdii preoţeşti care luminau ca soarele având statura
ca de 15 ani şi frumuseţea chipului cum este în icoala Maicii Sale. La această
vedere eu m-am încredinţat că este Domnul Hristos cu adevărat şi am început să
plâng cu şiroaie de lacrimi.

Domnul privindu-mă cu o faţă mângâietoare, mi-a grăit blând: "Mă cunoşti

Ioane cine sunt Eu?" Eu am zis, cu voce înecată în lacrimi "Te cunosc dulcele meu
Iisus". Domnul mi-a zis iar: "De unde mă cunoşti?" Eu i-am răspuns: Te cunosc de
pe icoana Maicii Sfinţiei Tale.

- "Mă cunoşti după icoana Maicii Mele căci aşa mă arătai ţie. Dar voi
creştinii aveţi greşeală cu icoana Maicii Mele.

Mare parte din creştini necunoscători, când vin în faţa icoanei Maicii Mele
sărută numai chipul Maicii Mele, iar pe Mine, nu. Tu să spui arătat şi fără teamă la
lume: Fiecare creştin când vine în faţa icoanei Maicii Mele, să facă trei metanii la
pământ sau trei închinăciuni şi să zică: Milostiv să-mi fii mie dulcele meu Iisus. Să
facă iar trei metanii sau închinăciuni şi să zică: Milostivă să-mi fii mie Prea Sfântă
Născătoare de Dumnezeu şi să sărute cu drag icoana.

Căci Eu sunt în braţele Maicii Mele, prunc, dar sunt Dumnezeu adevărat."
La aceste cuvinte ale Domnului, eu plângând, am zis: O! Dulcele meu Iisus,
spune-mi mie, ce minune fu cu mine de sărutai faţa Sfinţiei Tale prin întuneric?
Domnul mi-a zis: "Ioane, ai dată în dar de la Mine o vedenie pentru a întări în
lume dragostea pentru Biserica Mea, Crucea Mea şi Icoanele Mele. Căci la voi în
lume, au rămas de mare badjocură Biserica, Crucea şi Icoanele Mele. Sectanţii
care, sunt trimişi de demoni contra Bisericii Mele, zic către creştinii adevăraţi că ei
se închină greşit: la lemn, la piatră, la hârtie, la pânză, la sticlă, spunând că
chipurile zugrăvite sunt idoli.

Creştinii voştri au altă greşeală: Căci ei zic, că nu se închină chipului care-i

pictat pe icoană ci se închină Mie, Maicii sau Sfinţiilor Mei în ceruri. Ascultă Ioane,
43
mi-a zis Domnul: Când o icoană se sfinţeşte de preot se pogoară peste ea lumina
Duhului Sfânt şi icoana a rămas vie. Precum tu sărutaşi chipul Meu pe întuneric,
fără să mă vezi, aşa tot creştinul când sărută chipul Meu, al Maicii Mele şi a
Sfinţiilor Mei, pe Mine sau Maica Mea sau pe Sfinţii Mei sărută. Icoanele Mele
sunt vii, spirituale Sfinte, nevăzute de voi. Scoală-te Ioane, întoarce-te înapoi şi
priveşte Sfinţii în Bserica mea cerească". La glasul Domnului m-am sculat în sus şi
întorcându-mă cu faţa înapoi, o minune!

Am văzut toţi Sfinţii vii privindu-mă cu feţe blânde. Domnul mi-a zis cu glas
poruncitor: "Vezi Ioane, Sfinţii în Biserica Mea cerească?". Eu am zis: "Îi văd
dulcele meu Iisus!" - "Întoarce capul şi priveşte iară", mi-a zis Domnul. Am întors
capul şi am privit Sfinţii, tot vii, Domnul mi-a zis: "Vezi Sfinţii Mei vii în biserica
Mea, cerească?" Eu am răspuns plângând; "Îi văd". Domnul mi-a zis: "Priveşte a
treia oară Sfinţii Mei!" Am privit a treia oară şi i-am văzut, tot vii. Domnul mi-a
grăit cu glas serios: "Văzuşi Ioane, Sfinţii Mei, vii, în biserica Mea cerească?" Eu am
răspuns cu lacrimi: "Îi văzui dulcele meu Iisus".

- "Să spui tu la lume, arătat şi fără teamă: am fost în vedenie Sfântă luat de
Domnul Hristos în biserica cerească. Şi am văzut toţi Sfinţii care sunt zugrăviţi în
bisericile noastre, vii. Şi să spui, Ioane la oameni, când vin în biserică, să facă
închinăciuni cu metanii în faţa sfintelor icoane.

Căci creştinii aceia, încărcaţi cu păcate, care se închină în biserică numai cu

închinăciuni plecate fără metanii, au greşeală, căci se aseamănă fariseului
mândru, care s-a închinat cu mândrie în faţa Altarului. Creştinii, în casele lor, să
nu-şi lase icoanele ce le au, uitate şi nebăgate în seamă. Căci n-au în casă numai
chipuri, ci au în casă pe Domnul lor, viu, pe Maica Sa, vie, pe Sfinţii Săi, vii, care-i
ajută şi fac minuni nevăzut.

Creştinul este dator să respecte cu sfinţenie şi cu dragoste biserica, Crucea

şi Icoanele. Căci cu ce dragoste va iubi şi va respecta creştinul cât trăieşte biserica
Mea, Crucea Mea, Icoanele Mele, şi persoanele bisericeşti, cu acea dragoste va fi
primit acel creştin înaintea feţeii Mele! Spune, Ioane, la lume, arătat şi fără
teamă, să urască faptele rele, să lucreze cu stăruinţă, pocăinţa, milostenia şi alte
fapte bune, căci este aproape venirea Împărăţiei Mele!
44
 Nu sfârşitul lumii, cum ziceţi voi, ci acesta este sfârşitul demonului şi
venirea Împărăţiei Mele. Fericiţi vor fi creştinii aceia care la venirea Mea, vor fi
gata a Mă întâmpina ca fecioarele cele înţelepte. Vai de oamenii care la venirea
Mea vor fi plini de fapte rele, căci ei se vor semăna fecioarelor celor nebune şi de
lumina fețeii Mele se vor despărţi pe veci! Mi-a mai zis Domnul cu voce blandă:
"Ioane, Eu pe tine te-am învrednicit de ai văzut până acum faţa Mea, de patru ori,
ţi-am dat multe învăţături, în dar, ca tu să înveţi lumea. Învaţă bărbăteşte, ca să fii
gata când vei fi chemat pe veci la Mine, căci tu eşti ajutat de Duhul Meu Sfânt în
toată clipa. M-a binecuvântat Dulcele Iisus în clipa aceea şi m-am deşteptat din
somn, în patul meu, unde am găsit perna de sub cap plină de lacrimi. Am plâns cu
lacrimi de bucurie şi am dat slavă Domnului!.

Creştinii şi orice om, care vor citi cartea cu aceste rânduri sfinte date mie de
Domnul, să-şi părăsească viaţa cea veche şi murdară de păcate în care au trăit
până acum şi să îmbrăţişeze viaţă nouă, dumnezeiască, cum porunceşte Domnul
prin aceste vedenii sfinte! AMIN!

ION C. POPA GHEORGHE,

Com. Cuca-Argeş

45
 Rugăciune plină, preascurtată

Milostivă să-mi fii mie Preasfântă Treime! (trei metanii).

Milostivă să-mi fii mie Preasfântă Născătoare de Dumnezeu. (trei metanii).

Milostivi să-mi fiţi mie Sfinţi Arhangheli Voievozi Mihail şi Gavriil! (trei metanii).

Milostiv să-mi fii mie Sfinte Ioane Botezatorule! (trei metanii).

Milostivi să-mi fiţi mie cei patru evanghelişti ai Domnului. (trei metanii).

Milostivi să-mi fiţi mie cei doisprezece Apostoli ai Domnului. (trei metanii).

Milostivi să-mi fiţi mie cei şaptezeci Sfinţi Apostoli ai Domnului. (trei metanii).

Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii din ceruri şi toate puterile cereşti. (trei metanii).

Milostivi să-mi fiţi mie, toţi Sfinţii Părinţi din ceruri. (trei metanii).

Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii Prooroci din ceruri. (trei metanii).

Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii Mucenici Din Ceruri. (trei metanii).

Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii Cuviosi din ceruri. (trei metanii).

Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii sihaştri din ceruri. (trei metanii).

Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii Părinţi ierarhi din ceruri. (trei metanii).

Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii Martiri din ceruri. (trei metanii).

Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii pustnici din ceruri. (trei metanii).

Milostive să-mi fiţi mie toate Sfintele cuvioase femei din ceruri. (trei metanii).

Milostive să-mi fiţi mie toate Sfintele Mucenice fecioare din ceruri. (trei metanii).

Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii Îngeri din ceruri. (trei metanii).

46
Milostivă să-mi fii mie sfânta zi de azi. (trei metanii).

Milostiv să-mi fii mie Sfântul zilei de azi. (trei metanii).

Milostivă să-mi fii mie toată puterea cea lucrătoare a cerului. (trei metanii).

Milostiv să-mi fii mie Îngeraşul meu Sfânt păzitor. (trei metanii).

Certarea demonului:

Să te certe puterea Sfintei Treimi, să te certe Domnul nostru Iisus Hristos,

să te certe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Să te certe toţi Sfinţii şi toate
puterile cereşti, pe tine diavole al întunericului. Să piei tu cu toată puterea,
meşteşugurile şi stăpânirea ta din tot cuprinsul meu şi să piei tu diavole cu a ta
putere şi stăpânire de la toţi pe care eu ţi-am dat ţie în zilele vieţii mele când eu
m-am supărat cu anumite supărări şi eu nu i-am iertat, căci eu iert în clipa aceasta
pe toţi câţi am dat la răi în toată viaţa mea, iert pe toţi câţi i-am blestemat în zilele
vieţii mele şi iert şi pe toţi cu câţi m-am certat sau sunt certat. Îi iert pe toţi în
numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin. Iar pe tine diavole, te cert şi te
blestem în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului duh. Amin! (Cu metanii).

47