Profeţia pictată a părintelui Arsenie Boca Page 1 of 4

Profeţia pictată a părintelui Arsenie Boca

Părintele Arsenie Boca - Articole preluate din presă şi internet
Luni, 07 Decembrie 2009 14:57

Sorin Preda, FORMULA AS

Biserica din Drăgănescu. Pe pojghiţa varului de frescă din

pronaosul bisericii din Drăgănescu, pe care Arsenie Boca a pictat-o
începând cu anul 1968, părintele a strecurat inexplicabil câteva
imagini premonitorii, neobişnuite prin actualitatea lor: telefonul
mobil, turnurile gemene incendiate pe 11 septembrie la New York
sau naveta Discovery. Deşi plasate vizibil pe cei doi pereţi laterali
de la intrare, scenele respective nu sunt uşor de observat, părând a
se dizolva până la contopire în multitudinea altor scene biblice
importante: Învierea, înfăţişarea iadului şi a Cetei celor Drepţi.
Oricât te-ai strădui, din întregul picturii nu distingi nimic, în afara
unor chipuri biblice, desenate pe cât de canonic, pe atât de aparte şi
de potrivit lirismului meditativ din arta părintelui. Biserica
Drăgănescu nu e o sală de muzeu renumit, în care intri doar să-ţi
domoleşti orgoliul sau curiozitatea intelectuală. La Drăgănescu
trebuie să vii de mai multe ori şi să ai răbdare, cerându-i părintelui
Arsenie să-ţi „arate”. După o vreme, cu alţi ochi şi altă stare
sufletească, începi să vezi. Mesajul şi proorocia părintelui se află
chiar în faţa ta. Cu litere de un roşu sângeriu, stă scris cuvântul: „Fărădelegile atrag pedeapsă pe
pământ". Alături, într-o completare tainică şi complicat de simplă, apare desenul şi toată prefigurarea
evenimentelor care vor cutremura iremediabil lumea modernă: de la terorism la modificarea
genetică; de la globalizarea mondială la secularizarea new-age-istă a bisericii lui Hristos.

"Zdreanţă roşie, seceră şi ciocanul, steaua în cinci colţuri o să dispară”

Multe se spun despre minunile şi profeţiile cuviosului Arsenie Boca. Unii sunt convinşi că părintele
putea intra şi ieşi prin orice uşa zidită, aşa cum putea călători nestingherit prin aer, fiind prezent
deopotrivă în temniţa de la Canal, dar şi la înmormântarea mamei sale, din comuna Vaţa de Sus,
aflată în apropiere de Apuseni. Alţii se îndoiesc, considerând că toate acestea sunt exagerări venite
din idolatrie şi nălucire sentimentală; că sfinţenia părintelui nu mai avea nevoie de asemenea efuziuni
patetice de admiraţie şi pietism. Nici acum, după 20 de ani de la mutarea sa la cele sfinte, nu ştim
prea bine dacă părintele a prefigurat cu adevărat ororile bolşevismului sau căderea lui Ceauşescu,
căruia i-a transmis printr-un om al Securităţii că nu o să mai apuce anul 1990. Ceea ce ştim cu
siguranţă este că părintele Arsenie avea darul „înainte-vederii”, dar niciodată nu făcea din asta prilej
de uimire şi de spectacol printre credincioşi.

Părintele Arsenie, lucrând în anii '80 în altarul Sfintei Biserici de la Drăgănescu

Dimpotrivă - atâtea cate erau, cuvintele lui profetice nu-ţi vorbeau în clar, ci te chemau discret la
căutarea sensului rătăcit printre alte sensuri, aşa cum s-a întâmplat când părintele a prezis marile
cutremure ale secolului XX, spunând că Bucureştiul „se va oua de două ori”, iar la a treia ouare,

http://www.fundatiaarsenieboca.ro/index.php?view=article&catid=26%3Aarticole&id=100%3Aprofetia-pictata-a-parintelui... 28.09.2010
Profeţia pictată a părintelui Arsenie Boca Page 2 of 4

marele oraş va fi şters de pe faţa pământului pentru păcatele lui. Tot aşa, în ascunzişul tainei,
părintele va rosti încă din 1940 o profeţie legată de ascensiunea comunismului, dar şi de înlocuirea
lui cu o ispitire şi mai mare: „Zdreanţa roşie, secera şi ciocanul, steaua cu cinci colţuri o să dispară,
dar va veni steaua cu şase colţuri, anarhia, şi va fi vai şi amar de lume (...) Asta va fi peste mulţi ani,
şi nouă, Dumnezeu nu ne va hărăzi să vedem acele vremi (...) Mie nu-mi va fi dat să văd, după
sărbătoarea deşartă a victoriei, câţi dintre cei drepţi au mai rămas. Căci după această victorie deşartă,
puţini dintre cei drepţi vor fi în picioare şi la sărbătoare. Peste tot vor fi naimiţi (vânduţi duşmanului)
şi abia atunci va începe o noua luptă, fără jertfă de sânge, dar la fel de lungă ca şi cea pe care am
început-o noi acum!”
Apocrife greu de datat şi, în acelaşi timp, ciudat de actuale, cuvintele părintelui par să ne certe.
Degeaba ispitim viitorul în căutarea unor întâmplări uimitoare. Degeaba cercetăm amintirile
făgărăşenilor care l-au cunoscut şi mergem în pelerinaj la Prislop, pentru a cere răspuns la crucea şi
ţărâna mormântului. Adevărul e mult mai aproape de noi. Marele şi adâncul său discurs profetic se
află chiar sub ochii noştri, la doi paşi de Bucureşti, într-o modestă bisericuţă de ţară. Acolo, în
icoanele şi chipurile de sfinţi de la Drăgănescu, e răspunsul. Acolo trebuie să găsim mesajul şi cheia
de înţelegere a spuselor părintelui. Aşa cum observa marele profesor de mistică teologică, Nichifor
Crainic, părintele Arsenie a aşternut pe varul bisericii nu ipostaze şi scene biblice, ci predici fierbinţi,
cugetări şi gânduri mustind de întrebări şi înţelesuri. Pe zidurile de catedrală ţărănească de la
Drăgănescu, părintele a pictat crezul său, deopotrivă cu taina unui mesaj profetic, pe care nimeni -
nici teologi, nici oameni de artă - nu au încercat până acum să-l cerceteze şi să-l înţeleagă.

„Voi aţi început sfârşitul lumii”

Să ne imaginăm o clipă locul şi armonia culorilor. La orice oră din zi şi din noapte, pe zidul din
stânga bisericii tronează regală şi de nerepetat capodopera părintelui. În irizări unice şi translucide,
ca o adiere sau un suspin de om îndrăgostit, părintele a pictat chiar fundamentul credinţei noastre
creştine: Învierea lui Hristos, biruirea morţii şi triumful Luminii fără de sfârşit. În contrast, pe zidul
opus, stă avertizarea - Scaunul de Judecată şi glasul pictat al părintelui, cu gândurile şi viziunile sale
iluminate. Ascunse discret şi cu o cheie mereu schimbată în linii şi tonuri de culori, cuvintele
părintelui Arsenie te îndeamnă insistent să zăboveşti asupra lor şi să iei aminte. Într-un târziu,
înţelegi şi te cutremuri.
Profeţia pictată a părintelui Arsenie Boca - Biserica Drăgănescu

Ceea ce în anii ’70-’80 părea viziune subiectiv artistică şi

adaos îndrăzneţ la erminia bizantină, astăzi, după aproape
30 de ani, ni se arată a fi un teribil strigăt de trezire - o
manie profetică, plină de reproş şi îngrijorare: imaginea
apocaliptică a unor zgârie-nori incendiaţi, ca o prefigurare
a zilei de 11 septembrie; imaginea unei navete cosmice,
prefaţând parcă dezastrul misiunii Apollo 13; imaginea lui
Nietzsche şi Platon, conversând probabil despre adevăr,
despre genealogia moralei şi „moartea” lui Dumnezeu, în
timp ce faţa cinic zâmbitoare a unui diavol şopteşte la
urechea umanităţii otrava spuselor lui paradoxale: „Eu nu
exist”, împlinind astfel cea mai perfidă şi mai ucigătoare
ispită a lumii moderne: ignorarea celui rău; acceptarea lui
prin indiferenţă, lene sau toleranţă.
Ca să înţelegi ceva din mesajul părintelui, trebuie să te

http://www.fundatiaarsenieboca.ro/index.php?view=article&catid=26%3Aarticole&id=100%3Aprofetia-pictata-a-parintelui... 28.09.2010
Profeţia pictată a părintelui Arsenie Boca Page 3 of 4

apropii atent şi îndelung de fiecare trăsătură de penel. În

parte, orice detaliu te uimeşte prin ceva: faptul că şi
diavolii au aură (una stricată, şerpească, desigur); faptul că
în pictura părintelui nu există nici o tuşă pregnantă de
negru, iadul fiind desenat doar în pălălăi incendiare de
roşu sau cărămiziu murdar; faptul că, în una din scene,
însuşi Hristos O ţine în braţe pe Fecioara Maria ca pe o
copilă şi nu invers, cum o consacra erminia bizantină;
faptul că cele două mari biserici creştine (Sf. Sofia de la
Constantinopol şi Sf. Petru de la Roma) stau împreună într
-un semicerc cu raze, dar într-un loc nedecis încă - undeva
între Iad şi Rai.

„Sfânta Liturghie mai ţine

lumea”
Durează ceva până să
observi marile scene şi dezvoltări ideatice; să observi tulburătoarea
tema a Călugărului răstignit (cu picioarele în iad şi mintea în Rai) sau
locul central oferit Nunţii din Cana Galileei, uimitoare prin
interpretarea părintelui, care adună la aceeaşi masă fără sfârşit - nu
numai mirii, dimpreună cu cei 40 de mucenici de la Sevasta, în floarea
vârstei, dar şi cortegiul menit să-l petreacă pe stareţul Zosima pe
ultimul său drum, sugerându-ne astfel că la bucuria nunţii cereşti
există doar trei cai de a ajunge: căsătoria creştină, călugări şi
mucenicia martirică.
Profeţia pictată a părintelui Arsenie Boca

Cina cea de taină (fragment). Pe zidurile bisericii din Drăgănescu, semnificaţiile se succed în
straturi suprapuse. Nici un chip de sfânt nu seamănă cu altul. Chiar şi în mulţime, în Ceata celor
Drepţi, privirile Cuvioşilor exprimă gânduri şi voinţă proprie. Pictura nu fixează gesturi anume şi nu
opreşte din drum paşii vreunui Apostol, cum se întâmplă pe zidurile altor biserici. Pictura de la
Drăgănescu se unduieşte, tresare, pâlpâie, respiră şi se înalţă din teluric, spre apoteoza Învierii pe
Cruce şi întărirea mesajului lăsat de părintele, ca o ultima avertizare: „Să nu credeţi că veţi intra după
moarte în Împărăţia în care nu aţi trăit pe pământ”
.
Sunt multe „îndrăzneli” şi actualizări tulburătoare în pictura
bisericii şi toate par să repete acelaşi strigăt de trâmbiţă
apocaliptică, adresat omului: „Cu ştiinţa aţi dezlănţuit cataclismul
stihiilor asupra voastră. Aşa vă trebuie. Aţi început sfârşitul
lumii!”. O spune părintele Arsenie Boca, absolventul de medicină,
teologie şi bellearte - călugărul simplu şi „omul îmbrăcat în haine
de in”, care citea deopotrivă Filocaliile şi ultimele cărţi despre
quasari sau unde cuantice, fără să vadă o contradicţie între
creştinism şi ştiinţă, între iuţimea cunoaşterii intelectuale şi
miracolul energiilor necreate ale lui Dumnezeu. Cu fiecare cadru
pictural înscris pe perete, discursul părintelui pare să devina tot

http://www.fundatiaarsenieboca.ro/index.php?view=article&catid=26%3Aarticole&id=100%3Aprofetia-pictata-a-parintelui... 28.09.2010
Profeţia pictată a părintelui Arsenie Boca Page 4 of 4

mai clar şi ultimativ - să fugim de mândrie deşartă, de neadevărul şi minciuna zilelor noastre, care ne
repetă mereu că omul e stăpânul deplin al lumii, care ne îndeamnă să ne bucuram de plăcerile vieţii şi
ne consolează perfid: „Fii pe pace. Ai destul timp să te mântuieşti. La bătrâneţe ce ai să faci?”

„Începe timpul mucenicilor”

Neîndoielnic, părintele îşi cunoştea sfârşitul. Ucenicul său, Preasfinţitul Daniil, episcopul ortodox din
Vârşeţul Voivodinei, îşi aminteşte că, în decembrie 1988, la ultima lor întâlnire de la Prislop,
părintele a plâns pentru prima şi ultima oară, în faţa obştii adunate să celebreze apropierea sfintelor
sărbători de Crăciun. Anul următor, în prag de iarnă, părintele va cădea nemişcat la pat şi se va stinge
sfielnic şi tăcut, ca pâlpâirea unei lumânări suflate de boarea unui vânt. Nimeni nu poate şti cui
anume îi erau adresate lacrimile de la Prislop. Cu siguranţă, era un semn de despărţire, dar şi de
întărire a ceea ce se spune că profeţise pentru ultima oară poporului român, cu puţin timp înainte de
căderea comunismului: „Îmi pare rău pentru voi. Frica e de la diavol... Îmi pare rău pentru voi. Vor
cădea mulţi dintre cei aleşi. Vă vor pune impozite, taxe şi alte dări. Nu veţi mai putea fi sfinţi...
Acum nu mai e timpul sfinţilor. Acum începe timpul mucenicilor”.
Profeţia pictată a părintelui Arsenie Boca

Previziunea viitorului. Părintele Arsenie trebuie să se fi despărţit de

noi cu regret şi amărăciune. Nu numai că vedea în duh ce o să ni se
întâmple, dar ne iubea pe toţi atât de mult, încât ar fi vrut să-i pună pe
făgărăşeni, dimpreună cu tot poporul credincios, într-o icoană a
neamului românesc, întruchipată sub forma unui ţăran simplu şi
îmbrăcat în in, ce stă în rugăciune cu braţele spre cer, ca Moise pe
munte, având deasupra culmile carpatine, pe care se ridică crucea de
pe Caraiman, cu o ceată de cuvioşi dincolo de zare, sub profilul celor
trei mari lăcaşuri ale neamului: Cozia, Voroneţ, biserica de lemn a lui
Horea.

În cei aproape 80 de ani ai săi, părintele nu a mai avut timp să ne lase

decât nişte însemnări şi nişte schiţe, desenate înfrigurat în minuscula
sa chilie de la Sinaia. Cercetându-le cu atenţie, vom descoperi cu
uimire că, în recluziunea meditativă de la Drăgănescu, părintele nici
nu a profeţit şi nici nu a transpus dogmatic Scriptura în desene, ci a încercat, după cum singur
recunoaşte, să picteze ceva mult mai important: zborul şi tăcerea. E limpede că nu poţi să-l iubeşti pe
Dumnezeu şi să I te apropii cu o câtime măcar, dacă nu eşti un pic vizionar şi poet, dacă nu repeţi şi
nu crezi odată cu părintele ca prezentul nici nu ne domină şi nici nu ne aparţine. Atunci când ne
ocupam prea mult de el, prezentul e o iluzie şi o capcana. Să nu-l preamărim niciodată. „Prezentul”,
spunea cuviosul Arsenie Boca, „e doar viitorul trecutului”.

Următor >

http://www.fundatiaarsenieboca.ro/index.php?view=article&catid=26%3Aarticole&id=100%3Aprofetia-pictata-a-parintelui... 28.09.2010