MINUNILE MAICII DOMNULUI

Pe 9 septembrie 2014, sfânta icoană a Maicii Domnului „Grabnic Ajutătoare” din Sfânta

Mănăstire Dohiariou se afla la metocul sfintei mănăstiri din Sochos (regiunea administrativă
Tesalonic).

Eu adunam roșii în satul Paliopirgos, lângă Trikala. Plouase mult și adunatul roșiilor se făcea cu
greutate.

Un producător local cu o foarte bună producție de roșii mi-a arătat terenul său de unde trebuia să-
i strâng roșiile.

În acel moment, vremea era închisă și ploua, fiind cu neputință să-mi fac treaba.

Atunci eu i-am spus omului că voi merge la Sochos să mă închin la sfânta icoană a Maicii
Domnului „Grabnic Ascultătoare”. (n. red.: între Paliopirgos și Sochos sunt aproape 300 de
km.)

El a scos din buzunar 20 de euro și m-a rugat să aprind și pentru el o lumânare, pentru ca Maica
Domnului să îl ajute să adune recolta de roșii.

I-am spus că o voi ruga pe Maica Domnului, să nu îi fie teamă.

Acestea s-au petrecut pe la 11 dimineața.

Astfel, am plecat, parcă zburând, plin de bucurie la gândul întâlnirii cu Împărăteasa mea de aur,
adăpostul meu cel de necuprins cu mintea, nădejdea mea cerească, și am ajuns la metoc când în
biserică toți cei prezenți cântau Paraclisul Maicii Domnului „Grabnic Ascultătoare”.

Cuprins fiind cu totul de bucurie, am început să cânt și eu cu putere, din adâncul sufletului meu,
cu dragoste și smerenie, îndreptând către Maica Domnului multe rugăciuni, una dintre ele fiind
cea pentru producătorul de roșii.

Când Paraclisul a luat sfârșit, l-am văzut pe Părintele Grigorie, duhovnicul meu, și pe ceilalți
părinți, și, în timp ce vorbeam cu ei, mi-a sunat telefonul: era producătorul din Trikala, care mi-a
spus că, ceva mai devreme, chiar în momentele când noi cântam Paraclisul, vremea dintr-o dată
s-a înrăutățit și mai mult, iar el a mers pe câmp să vadă ce se întâmplă.

Și, ce a văzut atunci? În timp ce peste tot în jur era un potop de nedescris, pe ogorul său
ploaia se oprise!

Acest eveniment minunat, petrecut în mod vădit prin puterea Maicii Domnului „Grabnic
Ascultătoare”, a continuat timp de câteva zile în acele locuri, atât timp cât oamenii au avut
nevoie să-și adune roșiile de pe câmp.
Am auzit mai apoi că în acel sat a fost adusă o copie a icoanei Maicii Domnului „Grabnic
Ascultătoare”, urmând ca în fiecare an, de 1 octombrie, icoana să fie prăznuită de întreaga obște
a creștinilor din acel ținut.

Icoana Maicii Domnului „Prousiotissa” si germanul ce voia sa arda biserica manastirii

Icoana Maicii Domnului „Prousiotissa”

Pe culmile împădurite ale Evritaniei de sud-vest, între amețitoarele stânci cenușii pline de
măreție ce o înconjoară, se poate vedea Sfânta Mănăstire Prousou.

Aceasta este o mănăstire stavropighială și de tradiție, clădirile sale pe trei niveluri având o
măreție deosebită.

Între aceste clădiri se află o peșteră săpată în stâncă ce adăpostește biserica veche a mănăstirii. În
această biserică se păstrează icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, care se cheamă
„Prousiotissa”.

Tradiția spune că această icoană se găsea înainte într-o biserică din Prousa (Asia Mică). În 829
d.Hr., în timpul perioadei iconomahiei, o anumită căpetenie a luat icoana pentru a o aduce în
Grecia, cu gândul de a o feri de mânia luptătorilor împotriva sfintelor icoane.
Când a ajuns însă în Kallipoli, acela a pierdut icoana. Cu toate acestea, icoana a ajuns în chip
minunat în locul în care se găsește și astăzi, adică în Sfânta Mănăstire Prousou.

Vestea acestei întâmplări minunate s-a răspândit de îndată, și astfel a ajuns la urechile
căpeteniei care mai înainte o pierduse. Acesta a alergat acolo într-un suflet, a recunoscut
icoana, și s-a călugărit în acea mănăstire. Astăzi este considerat primul ctitor al Mănăstirii
Prousou.

În istoricul mănăstirii este consemnat faptul că mănăstirea a fost distrusă de multe ori în
timpul turcocrației.

Ultima oară mănăstirea a fost distrusă în 1944 de către germani.

După transformarea clădirilor în ruine, un ofițer german voia să ardă și biserica mănăstirii, care
rămăsese în picioare.

A încercat să o ardă de multe ori, însă de fiecare dată fără nici un rezultat.

În timp ce stătea în afara bisericii și dădea ordine, a fost pedepsit în chip pilduitor de mâna
Maicii Domnului.

O putere nevăzută l-a aruncat cu mânie pe lespezile de piatră ce acopereau curtea

interioară a mănăstirii. Căderea ofițerului a fost violentă și dureroasă, acesta nemaiputând
să se ridice de jos.

Soldații l-au ridicat pe brațe și l-au pus pe spatele unui animal de povară, pentru a-l duce mai
apoi în Agrinio.

Astfel, biserica a rămas nevătămată de furia ofițerului necredincios.

Doua lacrimi indurerate si raspunsul Maicii Domnului

Lecția de retorică și catehetică se apropia de sfârșit. Întrebările studenților din primul an al
Facultății de Theologie „Sfântul Athanasie Athonitul” din cadrul Universității Orthodoxe din
Congo începură să se facă auzite:

– Cum trebuie să ne apropiem de oameni?

– Cum îl putem ajuta pe preotul din parohia noastră?

– Preotul nostru slujește într-o eparhie mare și are în grijă multe sate, multe biserici; unele dintre
ele sunt din piatră, iar altele din chirpici?

– Noi nu avem preot. Avem însă o biserică frumoasă, și cineva care ne catehizează. Ne strângem
acolo și cântăm. Câteodată vine și un preot; e posibil să ajungă și acum de Sfintele Paști.

– Cu toții vorbeau despre greutățile pe care le întâmpinau în orașele și satele lor.

Discuția se întețise, însă Haralambie din Bandundu era trist și îngândurat privindu-i pe colegii
săi.
La un moment dat, el nu putu să-și mai țină în frâu supărarea: două lacrimi apărură pe chipul său,
mâhnirea din suflet ieșind la iveală.

– Noi nu avem biserică nici în orașul nostru, nici în apropierea lui.

Lacrimile începură să-i cadă pe bancă. Pentru câteva clipe se așternu tăcerea. Pentru a ieși din
impas,  am încercat să curm acea tăcere în care căzuserăm cu toții:

– Să vedem ce putem să facem, Haralambie, să vii după oră în biroul meu.

Nu am apucat să termin, și telefonul începu să sune. Mi-am dat seama că apelul era de departe.

„Poate o fi ceva urgent”, mi-am spus eu. Mi-am cerut iertare de la studenți și am răspuns:

– Bonjour… Comment ça va?

– Cine, cine? Atunci mi-am dat seama că la telefon era vocea cunoscută a unui frate de la biroul
Frăției Misionare pentru Exterior din Tesalonic.

– Preasfințite, Maica Domnului vă trimite în dar o biserică ce va fi afierosită Bunei Vestiri.

Imediat trebuie să vă apucați de lucru.

Mă pierdusem cu totul. Mă uitam când la Haralambie, când la telefonul din mâna mea. Mă
încurcam în cuvinte:

– Voi vedea, am răspuns. Acum sunt în clasă, chiar despre așa ceva vorbeam cu studenții.

Maica Domnului răspunsese lacrimilor lui Haralambie!

Imediat l-am căutat pe responsabilul cu misiunea din regiunea Bandundu, domnul Theodor
Fumuaza, decanul Facultății de Pedagogie din Kinshasa și prorector al universității noastre
ortodoxe, originar de-acolo de unde se trage și Haralambie.

– Theodore, Preasfânta noastră îți trimite o biserică închinată Bunei Vestiri, aveți teren?

– Da, două hectare, suficient pentru o biserică. Avem și trei studenți la facultatea noastră de
teologie, pregătiți pentru a începe această lucrare.

– Atunci ne apucăm de treabă! Maica Domnului a deschis un nou centru misionar în

Bandundu, Congo! Preasfânta a văzut mâhnirea lui Haralambie și a răspuns de îndată
lacrimilor lui.

O minune cutremuratoare a Maicii Domnului de la Malevi

Icoana Maicii Domnului de la Malevi
Undeva în Peloponez, la poalele muntelui Parnonas, se află una dintre cele mai importante
mănăstiri ale Greciei, și anume Sfânta Mănăstire a Maicii Domnului Malevi, care este cunoscută
pentru icoana  făcătoare de minuni și izvorâtoare de mir a Adormirii Maicii Domnului.

După sfânta tradiție, această icoană a fost zugrăvită de însuși Apostolul Luca.
Multe sunt minunile lucrate de Maica Domnului prin această icoană, una din ele petrecându-se
chiar in zilele noastre.

În continuare, o lăsăm pe maica Agnia să ne povestească această minune:

„În anul 2007 a venit la mănăstirea noastră un băiat în vârstă de 15 ani, care pe atunci se afla la
un pas de moarte.

Era din Cipru, și din primii ani ai vieții sale se tot lupta cu cancerul.

Tatăl său murise, iar mama sa încerca să se țină tare atât pentru Andrei, băiatul său bolnav, cât și
pentru cel mic, Vasilie.

Andrei suferise douăzeci și trei de intervenții chirurgicale, toate fără nici un rezultat.

Starea sa înrăutățindu-se, medicii spitalului din Athena i-au spus mamei lui că trebuie să mai fie
operat o dată. Nu știau însă dacă va supraviețui operației, copilul fiind deja paralizat.

Cu o zi înainte de a pleca la Athena, mama lui Andrei a avut un vis în care Maica Domnului îi
spunea: «Nu te neliniști. Sunt Maica Domnului. Vino acasă la mine în Malevi, și Andrei se
va face bine.»

Îndată după ce s-a trezit, femeia a întrebat-o pe mama sa dacă a auzit despre Maica Domnului din
Malevi, pentru ea că nu știa despre ce este vorba.

Cele două femei au întrebat pe altcineva, și astfel au aflat că Malevi se află în Grecia, mai exact
în regiunea Kinouria.

Astfel, mama și-a luat copilul și a venit imediat la mănăstire.”

După cum ne-au relatat maica Agnia și oamenii din satul de lângă mănăstire, monahiile și
taximetristul au ajutat-o pe mama lui Andrei să-l pună pe acesta în scaunul cu rotile, și apoi l-au
dus în biserică pentru a se închina la icoana Maicii Domnului.

Îndată ce a sărutat icoana, minunea s-a produs.

Așa cum ne-a povestit el însuși, dintr-o dată a simțit că o putere neobișnuită îi străbate
trupul și un glas îi răsună în inimă: „Ridică-te și mergi!”.

El a strigat atunci: „Lăsați-mă să merg singur!”

Mama sa și toți cei ce se aflau lângă el au înghețat. Au început cu toții să plângă. Andrei s-a
ridicat, a făcut câțiva pași și a început să alerge.

Maica Agnia ne-a mai spus: „Sunt de patruzeci de ani în mănăstire, și mărturisesc că în
acel moment am simțit prezența Maicii Domnului atât de intens… m-am cutremurat.
Andrei a plecat pe picioare, și ne-a lăsat aici scaunul său cu rotile, pentru că, așa cum ne-a
zis, nu mai avea nevoie de el.”

Medicilor care l-au cercetat după ce s-a întors de la Malevi nu le venea să-și creadă ochilor
văzând că Andrei încă trăiește și merge pe picioarele sale.

Analizele arată că și astăzi cancerul este prezent în trupul lui Andrei, dar Andrei este bine.

De atunci, Andrei și mama sa vizitează mănăstirea în fiecare an pentru a-i mulțumi Maicii
Domnului.