Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Dalhauti - Anufiana

Mareste imaginea.
Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Dalhauti, numita si "Anufiana", este una dintre
cele mai renumite icoane din tara, aceasta fiind recunoscuta drept facatoare de minuni.
Manastirea Dalhauti este situata la o departare de 14 kilometri de orasul Focsani, ea
apartinand in prezent de Episcopia Buzaului.

Manastirea Dalhauti dateaza inca de prin secolul al XV-lea, desi unii plaseaza
inceputurile acesteia undeva prin secolul al XVII-lea. Intre anii 1464 si 1469, aici s-a
construit o mica biserica de caramida, avand drept hram Izvorul Tamaduirii.

La mica distanta de biserica de caramida, se va ridica Biserica de lemn Sfintii Arhangheli

Mihail si Gavriil. In acesta mica biserica de lemn se afla icoana facatoare de minuni a
Maicii Domnului cu Pruncul.

Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Dalhauti - Anufiana

Istoria icoanei Maicii Domnului din Manastirea Dalhauti nu este foarte clara, ea
pastrandu-se mai mult in traditia orala a locului. Atat vietuitorii de atunci ai manastirii,
astazi fiind cu obste de maici, cat si istoricul locului, din anul 1932, marturisesc ca icoana
ar fi de origine apostolica, adica o copie dupa un model original, zugravit de Sfantul
Apostol si Evanghelist Luca.
Monahul Anufie, staretul de atunci al sihastriei, mergand la Ierusalim, a luat drept
binecuvantare o icoana a Maicii Domnului, care data din timpul iconoclastilor, apre a o
aduce in Romania. Apropiindu-se cu icoana de Constantinopol, el a fost prins de o ceata
de turci, care i-a furat tot cea vea, iar icoana a batjocorit-o cum nu se poate descrie si
apoi a asezat-o intr-un grajd de cai. Noaptea insa, grajdul a inceput a vui, caii devenind
salbatici, iar grajdarii fiind loviti cu copitele.

Batranul Anufie, auzind cele petrecute, le spuse turcilor despre icoana, insa ei au vrut
atunci sa il omoare. Condamnat la moarte, monahul a fost dat unui ienicer sa-l execute,
dar ienicerul era un roman luat rob mai demult. Acesta i-a dat drumul, spre a se intoarce
in tara, fara insa a mai veni vreodata prin acele locuri.

Intors acasa, fara de icoana, Anufie era tare mahnit pentru marea pierdere. Aici, el intalni
un frate mai mic, scapat cu viata dintr-un atac al turcilor asupra familiei lui. Mergand pe
malul Marii Negre, spre a-si alina durerea, el a zarit pe valuri o lumina ce se indrepta spre
tarm. Crezand ca aceea este de la vreo barca, el pleca.
A doua zi, revenind pe malul marii, el ramase uimit la vederea minunatei icoane. Anufie
lua icoana, care era taiata cu iataganele turcesti pe fata, in semn ca au pangarit-o si au
auncat-o mai apoi in mare. Minunea urma insa la scurt timp, caci marginile zgarieturilor
erau deja astupate, precum o rana in carne, cum se vad si astazi.

Nevoitorul Anufie a adus icoana in casa parintilor, unde era fratele mai mic apoi, vanzand
mostenirea, au dus sfanta icoana la Manastirea Dalhauti, unde au si pus temelia bisericii
Izvorul Tamaduirii, in anii 1464-1469.

Maica Domnului tine Pruncul in partea drepta, capul Preasfintei Nascatoare de

Dumnezeu este lasat foarte mult asupra Fiului, cu duiosie, iar fata ei revarsa o lumina
profunda.

Ca mai toate celelalte icoane facatoare de minuni, icoana este asezata in partea stanga a
naosului, intr-o strana speciala, din lemn sculptat. Marimea icoanei este de 0,90 metri pe
1,25 metri, ea fiind ferecata in argint aurit, in anul 1843.
Multe si felurite au fost minunile facute la icoana Maicii Domnului de la Manastirea
Dalhauti. Cele mai obisnuite minuni savarsite de acesta icoana sunt vindecarile de tot
felul de boli. Dupa obicei, bolnavilor li se facea Taina Sfantului Maslu, dupa ce isi
marturiseau fiecare pacatele. Apoi li se mai citeau rugaciuni si molifte speciale, si unii din
cei mai credinciosi se vindecau. Altii capatau mangaiere sufleteasca, intarire in credinta,
rabdare in suferinta, liniste in familie, implinirea dorintelor de folos etc.

Acesta sfanta icoana a fost renumita dintodeauna si pentru ajutor in caz de seceta. In
verile secetoase, alergau satenii de prin imprejurimi, in frunte cu preotii, cereau icoana de
al staretul manatirii si o purtau in procesiune, prin sate, pe ogoare, peste tot, cu post,
rugaciune si molifte de ploaie. Si intodeauna Maica Domnului mangaia poporul cu ploi
manoase si binecuvantate.