ICOANE – IMAGINI ALE

DIVINITATII
Proiect la religie –
Voinescu Vlad,
Amariucai Alexandru,
Bota Timeea,
Budulac Andra,
Danciu Matei
• Icoana este o imagine plastică, artistică sau artizanală a unor ipostaze sau acțiuni
ale divinității sau a unor sfinti sau zeități de rang secundar, fiind deci considerată sacră (în special în
cadrul religiei creștine ortodoxe). Este expusă atât în lăcașurile de cult, dar și în locuințele
credincioșilor, uneori și în alte edificii cu scopul de a evoca divinitatea.
• Încă de la începutul creștinismului s-au realizat picturi care reprezentau pe Iisus, Fecioara Maria,
sfinții, îngerii sau crucea.
• Primele relatări despre icoane provin de la scriitorul croat medieval Aelius Lampridius Cervinus
(1460–1521), care, în Istoria Augustă, se referea la împăratul roman Alexandru Severus (222–235).
Împăratul deținea un fel de capelă, lăcaș de venerare a imaginilor strămoșilor decedați, iar printre
acestea se aflau și figura lui Apollonius din Tyana, Orfeu, Avraam și chiar Iisus Hristos.
 ICOANA MAICII DOMNULUI – BISERICA DOAMNEI,
BUCUREŞTI

Icoana, a cărei provenienţă este necunoscută, o reprezintă pe Maica Domnului în veşmânt negru şi este
realizată în stil apusean. Este renumită pentru vindecările trupeşti şi sufleteşti.

Iconografii din toate timpurile au încercat să o prezinte pe Maica Domnului cât mai frumoasă, blândă, demnă
și slăvită pe cât au fost ei de capabili. Uneori au pictat-o mâhnită și uneori îndurerată, dar întotdeauna plină de
tărie spirituală și de înțelepciune.

Doamna Preacurată este prezentată întotdeauna cu capul acoperit cu o năframă, care Îi cade pe umeri,
conform cu tradiția iudaică din acele vremuri. Această năframă sau acoperământ de cap este, de obicei, roșu
pentru a simboliza suferința și sfințenia astfel obținută. Sub această năframă, hainele Îi sunt albastre,
simbolizând umanitatea Maicii Domnului.

Sunt pictate și trei stele, una pe frunte și câte una pe fiecare umăr al Maicii Domnului. Aceste stele
simbolizează fecioria. Maica Domnului a fost fecioară înainte, în timpul sarcinii și după Nașterea Domnului.
Aceste trei stele mai sunt și simbolul Sfintei Treimi. Uneori, a treia stea este acoperită de chipul Mântuitorului
Copil, a doua persoană a Sfintei Treimi.
 ICOANA SFINTEI ANA DIN MĂNĂSTIREA BISTRIŢA

Această minunată icoană se află în biserica Mănăstirii Bistrița de aproximativ 600 de ani. Ea poartă și
apelativul „făcătoare de minuni”, care este pe deplin justificat de minunile care s-au petrecut efectiv prin
mijlocirile Sfintei Ana.
În trecut, icoana era adesea scoasă în procesiune, prin orașe, prin sate, peste țarini și ogoare. Și, în
urma rugăciunilor săvârșite de preoți și credincioși, Dumnezeu, se milostivea și dădea ploaie
pământurilor însetate.
Icoana făcătoare de minuni a Sfintei Ana a fost pictată de doi călugări din părţile Ierusalimului între
anii 1150-1250. Icoana o înfăţişează pe Sfânta Ana ţinând în braţe o copilă, nimeni alta decât fiica sa,
Sfânta Fecioara Maria.
“Cu vreo două luni în urmă, eram în fața icoanei Sfintei Ana și un bărbat de aproximativ 50 de ani,
care îmi oferea multă încredere, mi-a spus că avea vreo trei ani când pe trupușorul lui îi apăruseră niște
bube cărora doctorii nu le dădeau de leac și din această pricină mama lui era foarte necăjită.Dar, într-o zi,
când icoana Sfintei Ana era în procesiune prin satul lor, mama l-a atins ușor de icoană și a lăsat un
suspin să se înalțe către Dumnezeu, zicând: „Doamne, ai milă de copilul meu! Sfântă Ana, ajută-l!” Și-
mi spunea bărbatul respectiv că din momentul acela a început să se facă sănătos, s-a tămăduit și tămăduit
a rămas până astăzi.”
 ICOANA ESFAGMENI (INJUNGHIATA)

Icoana Maicii Domnului „Înjunghiata” (Esfagmeni) datează din secolul al XIV-lea și se află în Mănăstirea
Vatoped din Sfântul Munte Athos, în paraclisul închinat Sfântului Mare Mucenic Dimitrie. Icoana poartă
denumirea de „Înjunghiata” din cauza următoarei întâmplări:
Un ierodiacon ce avea ascultarea de ecleziarh, din cauza îndatoririlor sale, ajungea cu întârziere în trapeză.
Odată, a ajuns după terminarea mesei, iar bucătarul a refuzat să îi mai dea de mâncare, amintindu-i că ar fi
trebuit să vină la timp dacă dorește să mănânce. Cu sufletul plin de revoltă pentru cele petrecute, diaconul a
plecat mâniat în biserică şi, oprindu-se în fața icoanei Maicii Domnului, nu se gândi să o roage să îl ajute.
El a lovit chipul Maicii Domnului cu un cuțit în obraz. Din rana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu a
izvorât îndată sânge, iar chipul Maicii Domnului a devenit palid. Înfricoşat, călugărul a orbit şi a căzut în faţa
icoanei, cu totul părăsit de simţuri, precum Cain, ucigaşul din vechime. El a rămas în starea aceasta vreme de
trei ani. Apoi, datorită rugăciunilor stăruitoare ale stareţului şi ale călugărilor, Maica Domnului i s-a arătat
stareţului şi i-a spus că diaconul este vindecat. Revenindu-și, diaconul s-a căit pentru fapta sa. Aşezându-se în
faţa icoanei, a petrecut restul vieţii sale în pocăință.
La trei ani după plecarea din lumea aceasta, osemintele diaconului au fost dezgropate, după rânduiala
athonită, descoperind trupul său descompus după rânduiala firii, însă mâna sa dreaptă a rămas neatinsă de
stricăciune, fiind toată neagră. Aceasta se păstrează până astăzi, ca semn al negrăitei iubiri a Maicii Domnului
pentru întreaga făptură omenească.
 ICOANA SFÂNTULUI ANTONIE CEL MARE – BISERICA
“BUNA VESTIRE”, BUCUREŞTI

La 20 km de Botoşani, în Mănăstirea Sihăstria Voronei, găsim icoana Maicii Domnului care sparge
canoanele bisericii.

În centrul istoric al Bucureștiului se află una dintre cele mai iubite icoane făcătoare de minuni, icoana
Sfântului Antonie cel Mare.

Potrivit tradiției se spune că icoana a fost pictată chiar de Sfântul Evanghelist Luca. A fost înrămată în
argint, în anul 1798. Este renumită pentru ajutorul dat femeilor care se roagă la ea în speranța că vor
putea avea copii, pentru vindecările miraculoase ale unor afecțiuni grave, dar şi pentru aplanarea
conflictelor familiale.

Prima și cea mai reprezentativă minune, este legată de miracolul care s-a întâmplat în timpul marelui
incendiu din București, din 23 martie 1847, când această sfântă icoană a rămas neatinsă de flăcările
mistuitoare care au pârjolit întreagă biserică a pușcăriei care exista în acea vreme în apropierea Curții
Vechi din centrul Bucureștiului.
 ICOANA MAICII DOMNULUI DIN MANASTIREA
NAMAIESTI
Icoana Făcătoare de Minuni de la Mănăstirea Nămăieşti, una dintre cele 12 sfinte icoane pictate de Apostolul Luca.
În vremea Descălecatului lui Negru Vodă, un cioban, înnoptând lângă o stâncă, la poalele căreia se află astăzi
Mănăstirea Nămăieşti, ar fi auzit glasul Maicii Domnului în vis, prin care i se pomenea de existenţa unei icoane sfinte,
ascunse într-o grotă, chiar în stânca unde acesta înnopta. Acesta a săpat în piatră şi a gasit icoana.
Pusă iniţial în altar, la Mănăstirea Nămăieşti, icoana a refuzat să rămână aici, în fiecare dimineata fiind gasita cazuta,
pe podea.
Glasul Maicii Domnului a fost cel ce i-a călăuzit pe monahi, spunându-le că icoana trebuie să fie aşezată în biserică,
la îndemâna credincioşilor, ca aceştia să se poată ruga direct la ea. Icoana a părăsit Nămăieştiul în timpul Primului
Război Mondial, când biserica a fost bombardata. Focul a pătruns în biserică, dar, în faţa icoanei, s-a stins miraculos.
Pentru a o proteja, un soldat a dus icoana făcătoare de minuni la adăpost, în Mănăstirea „Negru Vodă” din Câmpulung.
Icoana are daruri miraculoase: vindecă, stinge vrajba din familii, dar cel mai mult le ajută pe femei să poată
concepe şi naşte copii sănătoşi.