A FERICITULUI IOAN EVCRATA CARTE CE SE NUMETE LIMONARIU SAU LIVADA DUHOVNICEASCA

CAPITOLUL 1 VIA SFNTULUI BTRN IOAN SI DESPRE PETER SAPSA

Era un btrn care locuia n mnstirea lui avva Evstorghie. Cel ntru sfini arhiepiscopul nostru Ilie al Ierusalimului a vrut s-l vad pe acest btrn, stare al mnstirii. Btrnul nsa nu primea zicnd: - Vreau s m duc n muntele Sinai, ca s m rog! Arhiepiscopul l silea s primeasc streia mnstirii i s plece cu aceast vrednicie. Dar pentru c btrnul n-a voit, i-a ngduit s plece cu fgduiala s primeasc streia la ntoarcerea sa. i astfel lundu-i rmas bun de la arhiepiscop , a plecat mergnd la muntele Sinai, lund cu el i pe ucenicul su. Dup ce au trecut rul Iordan, ca la o mil deprtare, btrnul a nceput s tremure i s aib fierbineli. Cum nu mai putea s mearg, au intrat ntr-o mic peter ntlnit n cale i ucenicul a aezat jos pe btrn. Pe cnd era cuprins mereu de fierbineal i nu putea nici s se mite - stteau acolo de trei zile n peter - vede btrnul n vis pe cineva care-i spune: - Spune-mi btrne, unde vrei sa mergi? - La muntele Sinai, a rspuns btrnul celui artat n vis. - Nu ! Te rog s nu te duci, i-a spus acela. Dar pentru c nu l-a nduplecat pe btrn, a plecat de la el. Frigurile, nsa l-au cuprins mai ru. n noaptea urmtoare i s-a artat aceeai persoan, cu aceeai nfiare i i-a zis: - Ce vrei clugre, s nu te mai scoli de aici? Ascult-m pe mine i nu pleca!

- Dar cine eti tu ? l-a ntrebat btrnul. - Eu sunt Ioan Boteztorul , i-a rspuns acel ce i s-a artat . Pentru aceasta ii spun s nu pleci cu nici un chip. Petera aceasta mic este mai mare dect muntele Sinai, cci de multe ori a intrat n ea Domnul nostru Iisus Hristos ca s m viziteze. D-mi cuvntul c ai s locuieti aici i eu am s-i dau sntate! Btrnul a primit cu plcere i s-a legat prin cuvnt c are s rmn acolo. ndata s-a fcut sntos si a rmas n peter pn la sfritul vieii. Petera aceea a prefcut-o n biseric si a adunat n jurul lui muli frai. Locul acela se numete Sapsa. n partea stng a acestui loc se afl prul Horat n care a fost trimis Ilie Tesviteanul n timpul secetei. Prul Horat se gsete n faa Iordanului.

CAPITOLUL 2 DESPRE BTRNUL N PETER CRUIA PTEAU LEII n acelasi loc numit Sapsa era un alt btrn. Acesta ajunsese la o via att de virtuoas, nct primea leii s vin n petera lui i le ddea s mnce din sn. Astfel, omul era plin de dumnezeiescul har al lui Dumnezeu.

CAPITOLUL 3 VIA PREOTULUI CONON DIN MNSTIREA PENTUCLA Am ajuns n lavra celui ntru sfini printele nostru Sava. Aici l-am ntlnit pe avva Atanasie. i ne povestea nou btrnul zicnd: pe cnd m aflam n chinovia Pentucla, era un preot acolo rnduit cu svrirea Sfntului Botez, numit Conon, de neam cilician. Pentru c btrnul era cu via mbunatit, l-au rnduit s svreasc botezurile, aa c el ungea cu Sfntul Mir i boteza pe cei care veneau la el. n timp ce ungea cu Sfntul Mir o femeie, s-a smintit. De asta a dorit sa plece din chinovie. Pe cnd avea de gnd s plece, i s-a Sfntul Ioan zicndu-i: - Rabd i-i voi uura lupta! ntr-o zi a venit o fat din Persia ca s se boteze. Fata era placut la chip i foarte frumoas, nct preotul n-a putut sa o ung cu Sfntul Mir. i a stat acolo fata dou zile fr s fie botezat. Cnd arhiepiscopul Petru a auzit s-a minunat de cele petrecute cu btrnul i avea de gnd s rnduiasc o diaconi pentru svrirea botezului. Dar n-a fcut asta, ca s nu strice rnduiala. Preotul Conon, nsa, i-a luat haina lui din piele de oaie i a plecat spunnd:

- Nu mai rmn n locul acesta! i cum mergea el spre pdure, iat , l ntlnete pe Sfntul Ioan Boteztorul, care i spune cu voce blnd: - ntoarce-te la mnstirea ta i-i voi uura lupta! Avva Conon i zice cu mnie: - Crede-m c nu m voi ntoarce. Mi-ai fgduit de attea ori i n-ai fcut nimic! Atunci Sfntul Ioan l-a apucat de mn, l-a aezat jos pe un tpan i dndu-i la o parte hainele a fcut asupra lui de trei ori semnul crucii mai jos de buric si i-a spus: - Crede-m, parinte Conon, am vrut s-i fie rspltit lupta ta! Dar pentru c nu vrei, iat i-am uurat lupta, dar n-ai rsplata ostenelilor tale. i s-a ntors printele Conon n chinovia unde era rnduit s svreasc botezurile. A doua zi a botezat-o pe persan, fr s priveasc cumva c este femeie cu firea. i a mai botezat Conon i a uns cu Sfntul Mir nc ali 12 ani, dar trupul lui n-a mai tresrit i nici n-a mai privit dac cea botezat este femeie cu firea. i astfel s-a pristvit.

CAPITOLUL 4 VEDENIA LUI AVVA LEONTIE Ne povestea nou avva Leontie din chinovia Sfntului printelui nostru Teodosie zicnd: dup ce tinerii lavrioi din noua Lavr au fost prigonii de necredincioi, eu m-am dus acolo i-am rmas n aceast lavr. ntr-o duminic m-am dus la biseric s m mprtesc. Cnd am intrat, am vzut un nger stnd n partea dreapt a altarului. Cuprins de fric, am plecat la chilia mea. Aici am auzit o voce care mi-a spus: - De cnd a fost sfinit altarul acesta, mie mi s-a poruncit s rmn n el.

CAPITOLUL 5 POVESTEA LUI AVVA POLIHRONIE DESPRE TREI MONAHI Ne povestea nou avva Polihronie spunnd: n lavra Turnurilor Iordanului n mnstire era un frate care nu se ngrijea deloc de mntuirea sufletului su i niciodat nu i fcea canonul pentru sfnta duminic. Apoi,

dup ceva vreme, vd pe fratele acesta, att de nepstor de mntuirea sa, c se srguiete cu toat rvna i cu mult zel. Atunci i-am spus: - Bine faci acum, frate, c te ngrijeti de sufletul tu! - Avo, imi rspunse el, n curand am s mor. i ntradevar, dup trei zile a murit. *** Tot avva Polihronie, preotul noii Lavre, mi povestea zicnd: pe cnd edeam odinioar, n Lavra Turnurilor, s-a svrit un frate. Iconomul mi-a spus: - Ai mila , frate si vino s ducem lucrurile fratelui la iconomat. spun: Dar cum am nceput s crm lucrurile, l vd pe iconom plngnd i-i - Dar bine, avvo, pentru ce plngi aa? - Plng, mi-a rspuns el, pentru c azi port n iar dup dou zile ali le vor purta pe ale mele. lucrurile acestui frate,

i aa s-a ntmplat, cci dup dou zile a murit i iconomul , dup cum a spus.

CAPITOLUL 6 ALTA POVESTE A ACELUIAI Avva Polihronie preotul, ne mai povestea c a auzit de la avva Constantin, stareul noii mnstiri a Sfintei Maria, Nsctoarea de Dumnezeu, c a murit unul din frai n bolnia de la Ierihon. i l-am luat, ne povestea avva, i l-am dus n mnstirea Turnurilor, s-l ngropm acolo. Din clipa n care am pornit de la bolni i pn am ajuns la mnstirea Turnurilor, nentrerupt o stea a mers deasupra celui rposat i s-a artat pn ce l-am pus n mormnt.

CAPITOLUL 7

VIA SI MOARTEA UNUI CLUGR OARECARE, CARE A REFUZAT SA FIE IGUMEN LA MNSTIREA TURNURILOR Un clugr locuia n lavra Turnurilor. La moartea stareului, preoii i ceilali frai ai lavrei au voit s-l fac stare pentru c era un om cu o via mbuntit. Dar btrnul i ruga spunndu-le: - Lsai-m, prinilor, s-mi plng pcatele mele! Nu sunt un om att de destoinic nct s m ngrijesc de sufletele altora! Lucrul acesta se potrivete pentru prinii mbuntii, cum au fost Antonie, Pahomie, Teodor cel Sfinit i alii. Prinii nsa nu-i ddeau pace deloc i n fiecare zi l rugau s primeasc. Totui nu l-au nduplecat. Cnd a vzut c este silit de ei att de mult, le-a spus tuturor: - ngduii-mi trei zile ca s m rog i dac Dumnezeu va voi, voi primi! Era ntr-o vineri. Iar duminic dimineaa a murit.

CAPITOLUL 8 VIA LUI AVVA MIROGHEN HIDROPICUL n lavra Turnurilor era un clugr cu numele Miroghen. Acesta ducea o via att de aspr nct a ajuns hidropic. Btrnilor care veneau la dnsul s-l vad i s-l mngie, le spunea: - Rugai-v pentru mine, prinilor, s nu ajung hidropic omul meu cel dinuntru ! Ct m privete pe mine, m rog lui Dumnezeu s rmn mult vreme ntr-o astfel de boala. Eutihie, arhiepiscopul Ierusalimului a auzit de avva Miroghen i a voit s-i trimit cte ceva de trebuin. Avva Miroghen nsa n-a primit niciodat nimic de la el, ci numai att i cerea: - Roag-te pentru mine, printe, ca s fiu izbavit de chinul cel venic!

CAPITOLUL 9 DESPRE MNUNATA DRAGOSTE A UNUI SFANT PARNTE Tot n lavra Turnurilor locuia un alt clugr btrn. Dei era foarte srac, el avea totui harul milosteniei. ntr-o zi a venit un srac la turnul lui, cerndu-i poman. Btrnul nu avea dect o singura pine, pe care a dat-o sracului. Sracul nsa a zis:

- Nu vreau pine, ci o cmaa! Btrnul voind s-l ajute, l-a luat de mn i l-a dus n turnul lui. Cnd sracul a vzut c nu gsete nimic dect cmaa ce o purta, s-a minunat de sufletul plin de virtute al btrnului i i-a dezlegat traista de la gt i a deertat n mijlocul chiliei tot ce avea zicnd: - Ia acestea , clugre! Voi mai gsi eu n alta parte cele ce-mi trebuiesc.

CAPITOLUL 10 VIA LUI VARNAVA ANAHORETUL n peter Sfntului ru Iordan era un anahoret, numit Varnava. ntr-o zi s-a pogorat la Iordan ca s bea ap i i s-a nfipt un spin n picior dar a rmas cu spinul n picior i nu primea s-l vad doctorul. Piciorul i-a putrezit i a fost silit s-i ia luii un turn n mnstirea Turnurilor. Piciorul nsa putrezind din ce n ce mai mult, tuturor celor care veneau la el le spunea: - Cu ct sufer mai mult omul din afr, cu att nflorete cel dinuntru. Dup ce s-a suit avva Varnava anahoretul din petera lui n lavra Turnurilor si dup ce a stat acolo ctva timp, a mers n peter lui un alt anahoret. Cnd a intrat acesta n peter a vzut un nger a lui Dumnezeu stnd pe altarul care-l fcuse n peter btrnul i-l sfinise. i a zis anahoretul ctre nger: - Ce faci aici? - Sunt ngerul lui Dumnezeu, i rspunde ngerul i de cnd s-a sfinit altarul, mie mi s-a ncredinat de Dumnezeu.

CAPITOLUL 11 VIA LUI AVVA AGHIODUL Avva Petru, preotul lavrei celui ntru sfini Parintele nostru Sava, ne povestete despre Aghiodul zicnd: pe cnd era el stare al lavrei fericitului Gherman, s-a ntmplat c un frate de acolo sa moar, fr s fi aflat btrnul. Cnd canonarhul a tocat s se adune toti fraii spre a-l petrece la mormnt pe cel rposat, a venit i btrnul. Vznd trupul fratelui aezat

n biserica, s-a ntristat c nu l-a srutat nainte de-a iei din via. Apropiindu-se de nasalie spune celui mort: - Scoal-te, frate si d-mi srutarea cea mai de pe urm! Iar el s-a sculat i l-a srutat pe btrn. Btrnul i-a spus: - Dormi, deci, pn ce te va scula Fiul lui Dumnezeu la venirea Sa! *** Tot avva Aghiodul mergnd pe rmul Sfntului ru Iordan se gndea ntru sine: ce s-a ntmplat oare cu pietrele alese n numele conducatorilor celor dousprezece seminii ale lui Israel, si aruncate n Iordan de Iisus Navi? i pe cnd gndea aa, deodat s-au desprit apele ici i colo i i sau artat cele dousprezece pietre. i fcnd metanie lui Dumnezeu, a plecat.

CAPITOLUL 12 SFATUL LUI AVVA OLIMP Un frate l-a ntrebat pe avva Olimp, preotul lavrei lui avva Gherasim, zicnd: - D-mi un sfat! - S nu ezi cu ereticii, i spune el! nfrneaz-i limba i pntecele i oriunde te-ai afla, spune necontenit: sunt strin.

CAPITOLUL 13 VIA LUI AVVA MARCU ANAHORETUL Se spune despre avva Marcu anahoretul c locuia alturi de mnstirea Pentucla i c timp de aizeci i nou de ani aceast ndeletnicire avea: postea sptmni ntregi nct unii socoteau c este fr de trup. Lucra zi i noapte, potrivit sfaturilor lui Hristos. Ddea sracilor tot ce ctiga i nu primea de la nimeni nimic. Auzind de asta, unii cretini iubitori de Hristos au venit la el ca s-l ajute, dar el le-a spus: - Nu primesc, cci lucrul minilor mele m hrnete i pe mine i pe cei care vin la mine pentru Dumnezeu.

CAPITOLUL 14 DESPRE FRATELE CARE S-A UMPLUT DE LEPRA DIN PRICNA CA A VRUT SA CURVEASCA Avva Polihronie iari ne povestea zicnd: n chinovia Pentucla era un frate care se ngrijea foarte mult de mntuirea sulfetului su i era ascet. Era ns bntuit de patimile curviei i nemaiputnd suferi chinul din mnstire i s-a dus la Ierihon ca s-i potoleasc pofta. Dar cum a intrat n casa de desfru s-a umplut tot de lepr. Vzndu-se deci pe sine plin de lepr, s-a ntors la mnstirea lui , mulumind lui Dumnezeu i zicnd: - Dumnezeu a adus peste mine o astfel de boal ca s se mntuiasc i sufletul meu. i luda pe Dumnezeu.

CAPITOLUL 15 FAPTA MNUNATA A LUI AVVA CONON Se povestete despre avva Conon, stareul Pentuclei, c ntr-o zi, ducndu-se la locul sfnt numit Vados, l-au ntlnit nite evrei i au dorit s-l omoare. i-au scos sabiile i au alergat la btrn. Dar cnd s-au apropiat i i-au ntins ntins minile ca s-l loveasc au rmas cu minile spnzurate n aer, nemicate. i s-a rugat clugrul pentru ei si numai aa au putut pleca, bucurndu-se i slvind pe Dumnezeu.

CAPITOLUL 16 POVESTEA LUI AVVA NICOLAE DESPRE EL SI FRAII LUI Un clugr cu numele Nicolae, locuia n lavra lui avva Petre care se afla alturi de Sfntul ru Iordan. Acesta ne povestea zicnd: Pe cnd locuiam odinioar n Rait, am fost trimii trei frai spre slujb n Tebaida. Ajungnd n pustie am rtcit drumul i ne nvrteam n pustie. Am isprvit apa i, pentru c nu am gsit ap timp de cteva zile, a nceput s ni se fac ru din pricina setei i-a ariei. Nemaiputnd merge, ne-am aezat fiecare la umbra unui tamarisc, pe care l-am gsit n aceast pustie i ateptam s murim din pricina setei. Pe cnd stteam eu ntins la pmnt, vd ca n vis un vas plin cu atta apa nct se vrsa pe de lturi, iar doi oameni stteau pe marginea colimvitrei i scoteau apa cu o can de lemn. i am nceput s rog pe unul din ei zicnd-i:

- Ai mil, frate, i d-mi puin ap c m sfresc de sete ! Dar n-a vrut s-mi dea. - D-i puin ap, i-a spus cellalt. - S nu-i dm, i-a rspuns, c-i un lene i nu se ngrijete de mntuirea sufletului lui ! - Da, ntradevr, a spus cellalt, este lene! Da, este lene, dar s-i dm pentru c e printre strini. i astfel mi-a dat. - D i celor ce sunt cu tine, mi-a spus el. i am but i am mers locuine omeneti. trei zile fr s bem ceva. Apoi am ajuns la

CAPITOLUL 17 VIA UNUI BTRN IMBUNATTIT Tot avva Nicolae mai spunea c n aceiai lavr tria un btrn mbuntit. Timp de cincizeci de ani a stat n peter lui fr s bea vin sau s mnnce pine, ci numai trae. El se mprtea de trei ori pe sptmn.

CAPITOLUL 18 VIA UNUI ALT CLUGR DIN MNSTIREA LAVREI, CARE DORMEA CU LEII Ne mai spune avva Polihronie, c tot n lavra lui avva Petru tria un alt clugr btrn. Acesta adeseori pleca din mnstire i rmnea pe rmurile Sfntului ru Iordan. i acolo dormea unde gsea un culcu de leu. ntr-o zi gsete n pester doi pui de lei i-i aduce n biseric, nvelii n haina cu care se mbrca. i i-a spus: - Dac vom pzi poruncile Domnului nostru Iisus Hristos, leii au s se team de noi. nsa din pricina pcatelor noastre am ajuns robi i de asta ne temem noi mai mult de ei. Fraii au rmas adnc micati de pe urma cuvintelor btrnului i au plecat n peterile lor.

CAPITOLUL 19 POVESTEA LUI AVVA LIE DESPRE EL NSUSI Ne povestea avva Ilie psctorul , zicnd: Triam odinioar ntr-o peter, ca s nu am nici o prtaie cu avva Macarie, episcopul Ierusalimului. n una din zile, cam pe la ceasul al doisprezecelea, pe o ari grozav a btut cineva la petera mea. Cnd am ieit afar am vzut o femeie i am spus: - Ce faci aici? - Duc i eu, avvo, mi-a rspuns ea, aceiasi via ca si tne. Locuiesc nu departe de aici, la o deprtare de o mila, ntr-o mica peter. Si mi-a artat si locul nspre miaza-zi. Strabatand acest pustiu, a contnuat ea, am nsetat din rpicna arsitei, aa ca te rog fii bun si da-mi putna apa. Am adus ulciorul si i l-am dat. A luat ulciorul a baut si mi-am luat rmas bun de la ea. Dar dupce a plecat a nceput diavolul sa ma chnuie si sa ma ispiteasca cu tot felul de gnduri. Find biruit si nemaiputand suporta focul, mi-am luat toiagul si am ieit din peter. Era att de cald nct ardeau si pietrele. Iar eu am pornit spre ea ca sa-mi potolesc pofta. Dupce am fcut cam o mila de drum ars de pofta pn n maduva oaselor, am cazut n alta stare, am vzut pamantul deschis si pe mine cufundat n adancimea lui. Si am vzut trupuri moarte zacnd putrede si imbucattite, plin de un miros fr de seama de urat. Acolo era un barbat cu o tnuta de sfant. Acesta mi-a artat trupurle stricate si mi-a zis: - Iat, acesta e trupul unei femei, iar acesta este trupul unui barbat. Potoleste-ti setea cum vrei si cat vrei. Dar ia amnte de cate nevonte vei fi lipsit pentru o astfel de plcere. Vezi pentru ce fel de placeri vreti sa fii lipsii de Imparatia Cerurlor? Cat de nenorocita e via omeneasca! Pentru placeri de o clipa, vrei sa pierzi toata osteneala ta! Eu, nabusit de mirosul greu si urat, am cazut la pamant. Cel ce mi sa artat a venit langa mine, m-a ridicat de jos si mi-a ncetat chnul. Apoi am plecat la chilia mea multumnd lui Dumnezeu.

CAPITOLUL 20 CONVERTIREA UNUI SOLDAT PRINTR-O MNUNE Unul dintre parnti mi povestea ca un soldat dintre dragoni i-a povetit spunndu-i: Purtam razboi n partle Africii cu mauritani. Find biruii de barbari, am fost alungati. Barbarii ne urmareau, aa ca muli dintre noi au fost ucisi. M-a ajuns si pe mine un barbar, si a ntns sulita sa

ma imbunga. Cnd am vzut acestea am nceput sa ma rog lui Dumnezeu si sa spun: - Doamne Dumnezeule, care Te-ai artat roabei Tale Tecla si ai izbavito din manle celor fr de lege, scoate-ma si pe mine din primejdia aceasta si mantuieste-ma de moartea asta amara si voi merge n pustie si voi duce o via de sihastru! Cnd m-am ntors , povesteste el, n-am mai vzut nici un barbar. Si ndata am venit la lavra Coprata. Si iat sunt , cu harul lui Dumnezeu de 33 de ani n peter aceasta.

CAPITOLUL 21 MOARTEA ANAHORETULUI SI A UCIGASULUI SAU Avva Gherontie, stareul mnstiri celui ntru sfini nostri parntele nostru Eftmie, mi povestea zicnd: Eram trei clugri pascatori dincolo de Marea Moarta, cam langa Visimunta. Pe cnd noi mergeam pe munte, un alt clugr pascator mergea pe tarmul marii. S-a ntmplat s-l ntalneasca sracnii, care treceau prin acele locuri. Sracnii au trecut nantea lui iar unul dintre ei ntorcndu-se, i-a taiat capul anahoretului, n timp ce noi ne uitam de departe, cci eram pe munte. Si pe cnd plngeam soarta anahoretului, iat ca pe neastepatte s-a pogorat deasupra sracnului o paare care l-a rapit n vazduh, apoi i-a dat drumul pe pamant nct s-a fcut sracnul una cu pamantul.

CAPITOLUL 22 VIA ALTUI CLUGR, CONON Un clugr cu numele Conon, clicn de neam, traia n chinovia celui ntru sfini parntele nostru Teodosie arhimandritul. Acesta, timp de 35 de ani si-a ndeplinit acest canon: manca o data pe saptamn numai pane si apa. Lucra necontenit si nu se ndeparta de biserica.

CAPITOLUL 23 VIA LUI TEODUL MONAHUL n aceiasi mnstire am vzut pe un alt clugr btrn, numit Teodul. nante de clugrie fusese ostas. n toate zilele postea si nu dormea nicodata culcat si numai sezand.

CAPITOLUL 24 VIA UNUI CLUGR CARE LOCUIA N CHILIA HOZEVA Era un btrn care locuia n chilia Hozeva. Btrnii locului acelia ne povesteau de el zicnd: Cnd era n satul lui avea aceasta ndeletnicire: dac vreodata vedea pe vreun om din satul lui ca nu era destul de nstarit ca sa-si samene tarna, se ducea noaptea, fr stirea stapanului ogorului , lua boi si samanta lui si semn ogorul celulalt. Cnd ai venit n pustie si traia n chilia Hozeva btrnul facea aceiasi mlostenie cu cei nevoiasi. Pleca pe drumul care duce de la Sfntul rau Iordan la Ierusalim, lund cu el pane si apa. Si ori de cate ori vedea pe cineav obosit de drum, le purta poverle pn la Ierihon. Si-l puteai vedea plin tot de naduseala, purtand uneori n spate o sarcna mare, iar alteori ducnd pe umar pe cate un copl. ba cate odata chiar si doi. Alteori se aseza jos si repara ncaltamntea stricata a vreunui barbat sau a vreunei femei, cci avea cu el, scule si cele de trebunta pentru reparat. Unora le ddea apa din apa ce o avea el iar altora le ddea pane. Dac ntalnea vreun om dezbracat ii ddea haina pe care o purta. Si puteai s-l vezi n fiecare zi ostenndu-se aa. Dac se ntampla sa gaseasca un mort pe cale, ii citea slujba nmormntarii si-l ngropa.

CAPITOLUL 25 DESPRE FRATELE DIN MNSTIREA HOZEVA Avva Grigore, care a fost soldat nante de-a se clugrii, ne povestea: n chilia Hozeva era un frate care nvata slujba Sfintei Proscomidii. ntr-o zi a fost trmis sa aduca prescuri. n drum spre mnstire a rostit slujba Sfintei Proscomidii duptoata rnduiala. Diaconii au luat prescurle si le-au pus pe disc n Sfntul altar spre ale proscomedi avva Ioan, supranumit Hozevitul, pe atunci preot , care mai tarziu a ajuns episcop al Cezareii Palestnei. Pe cnd slujea nsa, n-a vzut ca de obicei pogorarea Duhului Sfant, s-a dus n diaconion aruncndu-se cu plansete cu fata la pamant. Si i s-a artat ngerul Domnului spunndu-i ca fratele, pe cnd aducea prescurle, a rostit pe drum sfanta Slujba si au fost sfinite, aa ca ele sunt desavarsite. Si de atunci a dat porunca btrnul ca nimeni, dac nu-i hirotonit sa nu mai nvete pe de rost slujba Sfintei Proscomidii si nici sa n-o rosteasca la ntamplare, n orice vreme, n afr de altar.

CAPITOLUL 26 VIA FRATELUI TEOFAN, MNUNATA LUI VEDENIE SI DESPRE PARTASENIA CU ERETICII

Un btrn cu numele Chiriac traia n lavra Calamon din apropierea Sfntului rau Iordan. Si era btrnul imbunattit n fapte dumnezeieti. La el a venit un frate stran din tnutul Dara, cu numele Teofan, ca s-l ntrebe pe btrn despre gndul curviei. Btrnul a nceput s-l sfatuiasca cu felurite cuvnte de ntelpciune si via curata. Folosndu-se mult fratele din cuvntele btrnului, i-a spus: - Eu, avva, am partaanie n tara mea cu nestorienii. Din aceasta pricna numai pot rmne cu ei si vreu sa locuiesc impreuna cu tne. Cnd a auzit btrnul de numele lui Nestorie s-a ntristat de pierderea fratelui si l-a sfatuit si l-a ndemnat sa se desparta de aceasta erezie vatamatoare si sa vna la sfanta sobornica si apostolica Biserica. Si i-a spus: - Nu este alta mantuire dect numai n a cugeta drept si a crede ca Sfanta Fecioara Maria este cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu. - ntr-adevar, avvo, a rspuns fratele, toti ereticii aa spun: dac nu eti cu noi, nu te mantui. Sarmanul de mine nu stiu ce sa fac. Roaga-te deci Domnului ca Domnul sa ma ncredinteze, prin fapta, care este credinta cea adevarata. Btrnul a prmit cu bucurie cuvntul fratelui si i-a spus: - Sezi n chilia mea si am nadejde n Dumnezeu ca bunattea lui ii va descoperi adevarul! Laadu-l pe fratele n peter s-a dus la tarmul Marii Moarte si s-a rugat pentru el. Si iat cam pe la ceasul trei dupa amiaza n ziua urmatoare, vede fratele pe cineva nfricosator la vedere, stnd n fata lui sii spune: - Vino si vezi adevarul! Si lundu-l, la dus ntr-un loc ntunecos, cu miros urat si cu foc si-i arata n mijlocul focului pe Nestorie si Teodor, pe Eutihie si Apolnarie, pe Evagrie si pe Didim pe Dioscor si pe Sever, pe Arie si pe Origen si pe ali cativa. - Iat, ii spune acela ce i s-a artat, acesta-i locul pregatit ereticlor si celor ce urasc pe Sfanta Nascatoare de Dumnezeu si celor ce urmeaza nvatturle lor. Dac ii place locul, ramai n credinta ta! Dar dac nu vrei sa ncerci chnul acesta, vino la Biserica cea sfanta si sobornica, aa cum tia spus btrnul. Cci ii spun: chiar dac ai savarsi toate virtutile, ajungi n locul acesta dac n-ai dreapta credinta. La cuvntul acesta fratele povetit toate cele ntmplate sobornica si apostolica Biserica. Dupce a stat muli ani cu el, si-a venit n sne. Cnd a venit btrnul, i-a aa cum le-a vzut si a trecut la sfanta Si a rmas impreuna cu btrnul n Calamon. a adormit n pace.

CAPITOLUL 27 VIA PREOTULUI DIN ORASUL MARDAROS La zece mle de orasul Ega Cliciei se afla satul Mardaros. n acest sat este biserica Sfntului Ioan Boteztorul. Preot al acestei biserici este un clugr btrn. Acesta avea o via foarte mbuntit. n una din zile locuitorii satului se duc si-l parasc pe btrn la episcop zicndu-i: - Ia de la noi pe btrnul acesta, ca ne face numai suparari! Dumineca face slujba pe la ceasul trei dupamiaza si nu pastreaza rnduiala legiuita a Sfintei slujbe. Episcopul l-a luat aparte pe clugr ntrebandu-l: - Pentru ce faci aa, clugre? Sau nu cunosti rnduiala Sfintei Biserici? - ntr-adevar , Prea Sfinite, aa este si bine spui. Dar ce sa fac, nu stiu! Dupce citesc canonul de noapte al Sfintei dumineci, stau alaturi de Sfntul altar si pn nu vd pe Duhul cel Sfant umbrnd Sfntul altar nu ncep slujba. Cnd vd Pogorarea Duhului Sfant, atunci savarsesc sfanta Liturghie. Episcopul s-a mnunat de virtutea btrnului si a ncredintat pe locuitorii satului ca preotul lor face slujba potrivit voii lui Dumnezeu. Si au plecat locuitori npacati, slavnd pe Dumnezeu. *** Avva Iulian stalpnicul a trmis binecuvntari acestui btrn. Totodata ia trmis si trei carbuni aprinsi, legati ntr-o bucata de panza. Btrnul a prmit binecuvntarle si carbunii care nu se stnsesera si a trmis la randul sau apa, pe care a legat-o n aceiasi bucata de panza. Si erau departati unul de altul ca la 20 de mle.

CAPITOLUL 28 FAPTA MNUNATA A LUI AVVA IULIAN STALPNICUL Avva Chirl, ucenicul mai sus pomenitului avva Iulian Stalpnicul, ne povestea urmatoarele: Auznd de via si de faptele mnunate ale lui avva Iulian, m-am dus impreuna cu tatal meu si cu fratele meu la el. Eu, povesteste avva Chirl, zaceam de o boala de nevndect. Nici un doctor na putut sa ma tamaduiasca. Cnd m-am dus la avva Iulian, btrnul m-a vndect ndata prin rugaciunle lui. Am rmas aadar toti trei pe langa el si am renuntat la lume. Btrnul l-a rnduit pe tatal meu mai mare peste grau. ntr-o zi tata s-a dus la avva Iulian si i-a spus:

- N-avem grau! - Mergi, frate, i-a rspuns btrnul, aduna graul pe care-l gaseti si macna-l! pentru mane se va ngriji Dumnezeu de noi. Tatal meu, suparat din pricna acestor cuvnte, cci stia ca numai laase nmic n hambar, s-a dus la chilia lui. Dar pentru ca fraii n-aveau ce sa mnnce, btrnul l-a chemat pn la el. Abia a sosit si i-a spus: -Frate Conon, du-te si fa de mancare fralor cu graul pe care-l vei gasi! Tatal meu maniat oarecum, a luat chele hambarului cu gndul sa-i aduca tarana. Dar cnd a descuiat hambarul si a voit sa deschida usle, n-a putut cci era tot hambarul plin de grau. Cnd a vzut aceasta, a cerut iertare btrnului, slavnd pe Dumenzeu.

CAPITOLUL 29 MNUNEA SFINTEI EUHARISTII Cam la 30 de mle de orasul Aigeae din Clicia traiau doi clugri stalpnici departati unul de altul cam la 6 mle. Unul din ei facea parte din sfanta Biserica sobornica si apostolica. Celalat, desi se urcase de mai mult timp pe stalp n apropiere de satul Casidora, apartnea totui ereziei lui Sever. Ereticul nvnuia n multe chipuri pe ortodox, ncercnd si vond s-l atraga spre erezia lui. Dupce i-a trmis multe cuvnte, parea ca l-a biruit, si i-a condamnat credinta. Ortodoxul nsa, nspirat de Dumnezeu, a cerut sa-i trmita o particica din Sfanta Impartaanie savarsita de el. Acesta, crezand ca s-a ratacit, i-a trmis ndata cu bucurie, fr sa mai stea la ndoiala. Cnd a prmit-o ortodoxul, a luat particica trmisa lui de eretic, adica de severian, a fiert n fata lui apa ntr-o oala si a aruncat n ea particica pe care a prmit-o. Particica s-a descompus ndata n fiertuta oalei. A luat apoi o particica din Sfanta Impartaanie a Bisericii Ortodoxe, a bagat-o si pe ea n oala, si pe data apa fiarta din oala s-a racit, iar Sfanta Impartaanie a rmas ntreaga si neudata. Aceasta particica a pastrat-o si ne-a artat-o si nou cnd am trecut pe la el.

CAPITOLUL 30 VIA LUI ISIDOR MONAHUL DIN MELETNE SI ALTA MNUNE DESPRE SFANTA IMPARTAANIE Dade este un targ din nsula Cipru. n acest targ este o mnstire numita Floxenu. Cnd ne-am dus acolo, am gasit n acea mnstire un monah, de fel din Meletne, cu numele Isidor. Pe acest clugr l vedeam ca

plnge necontenit cu suspne. Desi era rugat de toti sa-si potoleasca putn plansul, totui nu voia, si spunea tuturor: -Sunt foarte pacatos, cum n-a mai fost om de la Adam pn astazi! -ntr-adevar, avvo, nimeni nu-i fr pacat, afr de Dumnezeu. - Credeti-ma, fralor, ne-a rspuns el, nu-i pacat omenesc cunoscut sau necunoscut, pe care sa nu-l fi savarsit eu. Iar dac socotii ca ma nvnuiesc ca ma nvnuiesc pe nedrept pe mine nsumi, ascultati-mi pacatul ca sa va Rugai si voi pentru mine. Eu, a nceput el sa povesteasca, pe cnd eram n lume, eram caatorit. Si eu si nevasta-mea faceam parte din erezia lui Sever. ntr-o zi, cnd am venit acaa, n-am gasit-o acaa pe nevasta-mea, ci am auzit ca s-a dus la o vecna sa se impartaseasca. Femeia aceea apartnea bisericii celei sfnte si soborniceti. ndata am plecat s-o opresc. Cnd am ntrat n caa vecinei, nevasta-mea tocmai lua sfanta particica si se impartasea. Am apucato deci de gat, facnd-o sa arunce afr cea sfanta particica. Apaand-o pe gat de jos n sus, a aruncat Sfanta Impartaanie, care a cazut la pamant. ndata nsa am vzut un fulger pogorandu-se pe locul unde cazuse si a luat Sfanta Impartaanie. Peste doua zile, vd un etiopna imbracat n zdrente care mi-a spus: - Si eu si tu suntem osandii cu aceiasi pedeapsa. - Dar cine eti tu?, l-am ntrebat. - Eu, rspunse etiopianul, sunt cel care L-a lovit peste obraz pe Facatorul tuturor, pe Domnul Nostru Iisus Hristos, n timpul Patimlor. De asta deci, a termnat monahul povetirea sa, nu pot nceta din planset.

CAPITOLUL 31 CONVERTIREA SI VIA MARIEI, PACATOAA Doi clugri btrni au plecat din Aegeae n Tarsul Cliciei si potrivit iconomiei lui Dumnezeu, au tras la un han,sa se odihneasca cci era cald. Acolo au gasit trei tneri care aveau cu ei o femeie desfranata. Btrnii s-au aezat deoparte. Unul din ei a scos din desaga Sfanta Evanghelie si a nceput sa citeasca. Femeia desfranata , care era cu tnerii, cnd l-a vzut pe btrn ca citeste, i-a laat pe tneri si a venit si s-a aezat langa btrn. Btrnul, imbrancnd-o, i-a zis: - Pari sa fii cu totul nerusnata, nenorocito! Nu ti-e rusne sa vii si sa te asezi alaturi de mine?

- Parnte, i-a rspuns ea, nu te scarbi de mine! Chiar dac sunt plina de pacate, adu-ti amine ca Stapanul tuturor, Domnul si Dumnezeul nostrum, n-a alungat pe femeia pacatoaa care s-a apropiat de El. - Da, i-a rspuns el, dar femeia aceea pacatoaa n-a mai rmas n pacat. - Nadajduiesc n Fiul lui Dumnezeu celui viu, a spus femeia, ca ncepand de astazi, nici eu numai rmn n pacatul acesta. Si parasndu-I pe tneri si toata avutia ei, s-a dus cu btrnii. Si au bagat-o ntr-o mnstire numita Nachiva, alaturi de Aegeae. Pe aceasta femeie am vzut-o si eu, btrna, trand cu multa ntelepciune. De la ea am auzit povetirea de fata.

CAPITOLUL 32 CONVERTIREA SI VIA LUI VAVLA MASCARICIUL SI A PRIETENLOR LUI COMITA SI NICOSA Era un mascarici n Tarsul Cliciei numit Vavla. El avea doua amante: una se chema Comita si alta Nicosa. Traia cu ele nebuneste si cu nerusnare si faceau fapte vrednice de dracii care ii ajutau. ntr-o zi a ntrat Vavla ntro biserica. Potrivit iconomiei lui Dumnezeu, tocmai se citea Evanghelia n care se afla pericopa ce spune: Pocaii-va ca s-a apropiat imparatia Cerurlor( Matei 3:2). Cuprins de remuscari a nceput sa se nefireasca din pricna faptelor savarsite de el. A ieit deci ndata din biserica, le-a chemat pe cele doua amante ale sale si le-a spus: - Stii n ce desfranare si cat de nebuneste am trait cu voi. Stii iarasi ca nu-mi era draga una mai mult dect alta. Iat eu va dau toata averea mea. Luati-o si impartii-o ntre voi, eu, ncepand de azi, plec, parasesc lumea si ma clugresc! Ele nsa , au rspuns cu lacrmi si ca si cum ar fi avut o sngura gura, au spus: - Am fost partase cu tne si la pacat si la pierderea sufletului nostrum. Acum nsa, cnd vrei sa faci acest lucru placut lui Dumnezeu, ne lasi si vrei s-l faci sngur? Dar nu se va ntampla asta, ci vom fi partase cu tne si la bine. Mascariciul s-a nchis ndata ntr-unul din turnurle orasului iar femele, dupa ce au vandut toata averea lor si a mascariciului , si a impartit-o la sraci, s-au clugrit si ele. Si-au fcut o chlie aproape de turn si s-au nchis acolo. Pe acest barbat l-am vzut si eu si m-am folosit, cci e tare prmitor, mlostiv si smerit. Si am scris aceasta poveste spre folosul celor ce o vor cii.

CAPITOLUL 33 VIA SFNTULUI EPISCOP TEODOT Ne povestea unul din parnti, ca n sfanta cetate a Antiohiei era un arhiepiscop cu numele Teodot. Acesta era att de bun, ca ori de cate ori era zi de sarbatoare, chema la maa la el unii din clericii care slujisera la bisericacu el. Unul din clerici n-a vrut sa vna, nici n-a dat ascultare poftirii. Atunci arhiepiscopul a tacut. Altadata nsa s-a dus la el rugndu-l sa vna si sa ia parte la maa obsteasca. *** Se spunea iarasi despre acelasi arhiepiscop Teodot, ca era aa de bland si de smerit, nct odata find n calatorie cu un cleric, el mergea n lectica, iar clerical pe cal. Si a spus arhiepiscopul clericului: - Sa impartim lungimea drumului si vom face cu schimbul calatoria noastra. Clericul nsa, n-a vrut sa faca aceasta, cci spunea ca este o nsulta pentru patriarh ca el sa mearg n lectica, iar patriarhul pe cal. Dumnezeiescul Teodot n-a ncuvintat, ci l-a slit pe cleric sa faca aa, convngndu-l ca nu-I nici o nsulta pentru el.

CAPITOLUL 34 VIA DUMNEZEIESCULUI ALEXANDRU, PATRIARHUL IERUSALIMULUI Aceeai sfanta cetate a avut si un alt patriarh, numit Alexandru. Acesta era foarte mlostiv si bun la nima. Odata unul din notarii i-a furat aur. Temandu-se a fugit si s-a dus n Tebaida Egiptului. Barbarii din Tebaida Egiptului, care se hranesc cu carne cruda , au pus man ape el pe cnd ratacea si l-au dus pn la margnle Egiptului. Dumnezeiescul Alexandru afland de el ca este rob l-a cumparat cu 85 de monezi. Patriarhul s-a purtat cu le att d bine si aa de omeneste cnd s-a rentors n caa lui, nct unul din locuitorii orasului a spus odata: - Nmic n-ar fi mai folositor dect sa gresesc fata de Alexandru. *** Altadata unul din diaconii lui l-a nsultat pe dumnezeiescul Alexandru n fata tuturor clericlor. Dumnezeiescul Alexandru, nsa, si-a cerut iertare, zicndu-i: - Iarta-ma , frate!

CAPITOLUL 35 VIA LUI LIE, PATRIARHUL IERUSALIMULUI SI DESPRE FLAVIAN, PATRIARHUL ANTIOHIEI Spunea avva Polihronie despre avva lie, arhiepiscopul Ierusalimului, ca nu bea vn cnd era monah si a pastrat aceasta rnduiala si cnd a ajuns patriarh. Se spunea despre lie , arhiepiscopul Ierusalimului si despre Flavian arhiepiscopul Antiohiei, urmatoarele: Imparatul Anastasie i-a exlat pe amandoi n urma snodului de la Calcedon. Pe lie l-a exlat n Alia, iar pe Flavian n Petra. ntr-o zi patriarhii si-au fcut cunoscut unul altuia: Anastasie a murit astazi. Sa mergem si noi ca sa ne judecam cu el. Si dupdoua zile au plecat catre Domnul.

CAPITOLUL 36 VIA LUI AVVA EFREM, PATRIARHUL ANTIOHIEI SI N CE CHIP A CONVERTIT PE UN STALPNIC DIN EREZIA LUI SEVER Unul din parnti ne povestea despre fericitul Efrem patriarhul Antiohiei, ca era un aparator calduros al credintei ortodoxe. ntr-o zi a auzit ca n partle Ierapolei traieste un stalpnic, care face parte din erezia lui severienlor si a achefallor. A pornit deci la el cu gndul s-l rentoraca la credinta ortodoxa. Cnd a ajuns acolo a nceput dumnezeiescul Efrem s-l sfatuiasca si s-l ndemne pe stalpnic sa mearg pe drumul tronului apostolic sis a aib partaanie cu Sfanta , sobornica si apostolica Biserica. Stalpnicul i-a rspuns, zicndu-i: - Eu, cu nici un chip, n-am nici o legatura cu Snodul de la Calcedon. - Cum vrei sa te vndeci de ratacirea ta, dac spui ca n-ai nici o legatura cu acest Snod, care, prin harul Domnului Dumnezeului nostru Iisus Hristos, a eliberat Sfanta Biserica de orice murdarie a nvatturii eretice? Stalpnicul i-a rspuns: - Sa aprindem, naltpreasfinite , foc si sa ntram n el si eu si tu! Cine va iesi nevatamat din foc, acela-i ortodox si lui trebuie sa-i urmam. A spus asta ca s-l nspaimante pe patriarh.

- Trebuia, fiule, i-a rspuns patriarhul, ca tu sa ma fi ascultatn ca pe tatal tau si sa nu fi cerut nmic mai mult de la mine. Dar pentru ca ai cerut un lucru care depaseste nevrednicia mea, voi face si asta pentrui mntuirea sufletului tau, avand ncredere n mlostivirea Fiului lui Dumnezeu. Si atunci a spus dumnezeiescul Efrem celor de fata: - Binecuvntat este Domnul. Aduceti lemne aici. Dupce patriarhul a aprins lemnele aproape de stalp, a spus stalpnicului: - Coboara-te de pe stalp ca sa ntram amandoi n foc, potrivit hotararii tale! Stalpnicul s-a nspaimantat de ncrederea si n-a vruit sa coboare. Patriarhul a spus atunci: - N-ai propus tu sa se faca asta? Pentru ce, deci, nu vrei sa o faci? Atunci patriarhul si-a dezbracat omoforul pe care-l purta, s-a apropiat de foc si s-a rugat zicnd: - Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, care pentru noi ai binevoit sa te ntrupezi cu adevarat din Stapn noastra Sfanta Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria, arata-ne nou adevarul! Dupce si-a termnat rugaciunea si-a aruncat omoforul n mijlocul focului. Cu toate ca focul a arsa timp de trei ore pn ce s-au termnat toate lemnele, totui a scos din foc omoforul ntreg si nevatamat, fr sa fi suferit ceva din pricna focului. Atunci stalpnicul vazand ntamplarea, s-a ncredintat ca adevarata credinta este n Biserica Ortodoxa. L-a anatemizat pe Sever si erezia lui, avenit la sfanta Biserica, s-a impartasit din manle fericitului Efrem si L-a prea slavit pe Dumnezeu. ce o avea patriarhul n Dumnezeu

CAPITOLUL 37 VIA EPISCOPULUI CARE PARASNDU-SI SCAUNUL A VENIT LA IERUSALIM SI LEPADANDU-SI HAINA CLUGREASCA LUCRA ZIDARIE Povestea unul dintre parnti despre oarecare episcop, care si-a parasit episcopia sa, vennd n sfanta Cetate a Antiohiei si lucra la zidarie. n acel timp era comis al Orientului Efrem, barbat mlostiv si omenos. Pentru ca orasul se darmase din pricna unui cutremur, el a nceput sa rezideasca cladirle publice. ntr-o noapte l vede Efrem n vis pe episcop dormnd, iar deasupra lui caporat din cer un stalp de foc. Visul acesta l-a avut Efrem nu numai odata, ci de mai multe ori, aa ca s-a mnunat, cci vedenia era nfricosatoare si plina de spaima. Si se gndea el nsusi ce

ar putea sa nsemne asta. Efrem nu stia ca lucratorul era episcop si cum ar fi putut sa stie ca era episcop, odata ce-l vedea cu parul nengrijit, cu haina murdara, om simplu slabit de multa rabdare, asceza si lucru si zdrobit de oboseala? ntr-o zi Efrem a trmis duplucrator, episcopul de altadata, vrand sa afle de la el cine-i. Si a nceput sa ntrebe ntre patru ochi, de unde este si care-I numele lui. - Sunt un nevoias din orasul acesta si neavand cu ce sa traiesc lucrez si Dumnezeu ma hraneste din munca mea. ndemnat de Dumnezeu Efremie i-a rspuns zicnd: - Fii ncredintat ca nu te voi laa pn ce nu-mi vei spune adevarat ce-i cu tne! Neputand sa mai ascunda , i-a spus: - Da-mi cuvntul, ca att timp cat traiesc n-ai sa spui nimanui ce-i cu mine si eu ii voi spune tot n afr de numele meu si orasul meu. Atunci dumnezeiescul Efrem i s-a jurat: - Nu am sa spun nimanui ce-i cu tne sa te tna n lumea aceasta. att timp cat Dumnezeu va voi

- Eu sunt episcop, i-a rspuns el. De dragul lui Dumnezeu mi-am laat episcopia mea si am venit aici, ntr-un loc n care nu ma cunoaste nimeni, chnundu-ma si muncnd si cu munca mea mi castig putna mea pane. Pe cat poti cauta si fa cat mai multa mlostenie. n aceste zile Dumnezeu te va ridica pe tronul apostolic al acestei biserici a Ierusalimului ca sa pastoreti poporul Lui, pe care Hristos , adevaratul nostru Dumnezeu, l-a dobandit prin Sangele Sau. Si dupcum ti-am spus, srguiete-te pentru mlostenie si ortodoxie! n astfel de jertfe Dumnezeu gsete plcere. Dupcateva zile aa s-a si ntmplat. Cnd a auzit acestea dumnezeiescul Efremie L-a slavit pe Dumnezeu zicnd: - Cat de muli robi netiuti are Dumnezeu si numai Lui ii sunt cunoscuti!

CAPITOLUL 38 MOARTEA NECREDINCIOSULUI IMPARAT ANASTASIE Un iubitor de Hristos ne povestea despre imparatul Anastasie zicnd: Dupce imparatul Anastasie l-a dat jos de pe tronul patriarchal pe Efremie si Macedonie, patriarhii Constantinopolului, si i-a exlat n Evhaita din Pont din pricna Sfntului Snod de la Calcedon, vede n vis n fata sa un barbat

frumos la chip, imbracat n alb, care tnea n mani o carte din care citea. A dat cnci fle ale cartii si a ciit numele imparatului, spunndu-i: - Iat, din pricna necredintei tale, rup patrusprezece fle. Si le-a rupt cu degetele sale. Dupdoua zile a fulgerat tare si a tunat. Imparatul sperindu-se si-a dat duhul n mari chnuri. S-a ntmplat asta pentru ca n-a crezut n Sfanta Biserica a lui Hristos, Dumnezeul nostru si pentru ca i-a persecutat pastorii.

CAPITOLUL 39 VIA UNUI MONAH DIN MNSTIREA LUI AVVA SEVERIAN: N CE CHIP SA NTORS DIN FATA UNEI FETE DE TARA, CA SA NU PACATUIASCA CU EA Cnd am ajuns n Antiohia cea mare, am auzit pe un preot al bisericii povestnd ca spunea patriarhul Anastasie aa: Un monah, din mnstirea lui avva Severian a fost trmis pentru o treaba n partle Elevteropolei si a poposit la un satean credincios. Acesta avea o sngura fata; mama ei murise mai demult. Monahul statea de mai multe zile n caa sateanului. Diavolul care ntotdeauna ispiteste pe oameni, a bagat n nima fratelui gnduri necurate, si-l chnuia cu fata, aa ca monahul cauta acuma prlejul sa traiasca cu ea. Diavolul, care-I bagase ispita n suflet, a fcut sa aib si prlej. Pe cnd tatal fetei era plecat la Ascalon pentru niste treburi, clugrul a rmas sngur cu fata. Stind ca nu-i nimeni n caa dect el si fata, s-a dus la ea cu gndul sa o sluiasca Ea vazandu-l tulburat si totui pornit spre fapta i-a spus: - Nu te tulbura si nici sa nu faci vreo fapta rusnoaa cu mine. Tatal meu nu vne acaa nici azi, nici mane. Asculta-ma mai ntai ce-ti spun. Martor mi-e Dumnezeu ca am sa fac tot ce doreti. Dupce l-a poftit cu aceste cuvnte, a adaugat: - De cati ani eti frate , n mnstire? - De saptesprezece ani, i-a rspuns el. - Ai cunoscut vreo femeie vreodata? - Nu. - Si vrei atunci ca ntr-un ceas s-i pierzi toata osteneala vieii tale? Cate lacrmi n-ai varsat, ca sa nfatisezi lui Hristos trupul tau lipsit de orice pata! Si vrei acum sa pierzi toata osteneala ta pentru o plcere de o clipa?

n ce ma privete pe mine, te ascult. Dac te culci cu mine, trebuie sa ma iei si de nevasta. Ai cu ce sa ma tii? - Nu, i-a rspuns clugrul. - Adevarat ca nu mnt, i-a rspuns fata. Dac ma necnsteti, ai sa ajungi pricna a multor rele. - Care? - Primul, ca-ti pierzi sufletul tau; al dolea ca ti se va cere de la tne sufletul meu. Ti-o spun ca sa stii si te ncredintez prin jurmnt, pe Cel care a spus: Nu mnti! (Lev.19:11), ca dac ma necnsteti ma spanzur, aa ca vei fi ucigas, iar la judecta vei fi osandit ca ucigas. Pleaca deci la mnstirea ta, nante de-a ajunge pricna attor rele si ai sa-mi fi recunoscator. Clugrul si-a venit n fire, s-a desteptat din betia s-a si a plecat la mnstirea lui. Aici si-a cerut iertare stareului, rugndu-l ca pe viitor sa nul mai trmita din mnstire. A mai trait trei luni si a plecat catre Domnul.

CAPITOLUL 40 VIA LUI AVVA COSMA EUNUCUL Avva Vasle , preotul mnstirii Bizantlor, ne istorisea spunnd: Pe cnd eram n sfanta cetate a Antiohiei la avva Grigorie partiarhul, a venit la Ierusalim avva Cosma eunucul care traia n lavra Frn, monah cu adevarat ortodox si foarte zelos. Acesta avea si o cunostnta temenica a dumnezeietlor Scripturi. Dupputne zile de sedere btrnul a murit. Patriarhul pentru cnstea trupului celui rposat, a poruncit s-l ngroape n cmiir unde era ngropat si un episcop. Dupdoua zile, povesteste avva Vasle, m-am dus sa ma nchn la mormntul btrnului. Deasupra mormntului lui statea un sarman paraliic, care cerea de pomn celor ce se duceau la biserica. Cnd sracul m-a vzut ca fac trei metanii si ma rog preotului mi-a zis: - Mare cu adevarat a fost avvo, btrnul pe care l-ati ngropat aici acum doua zile. - De unde stii? l-am ntrebat - Eram paraliic de doisprezece ani si prin el m-a vndect Domnul. Cnd sunt suparat vne si ma mngie si-mi da lniste. nca multe alte lucruri mnunate poti sa auzi despre avva Cosma. Dupce l-au ngropat, ntr-o noapte , l aud ca striga si spune episcopului: Nu ma atnge, eretice si vrajmase al adevarului si al Sfintei Biserici sobornice a lui Dumnezeu!

Cnd am auzit acestea de la paraliicul vndect, m-am dus si am spus totul patriarhului. Si l-am rugat pe acest preasfant barbat ca sa luam trupul lui avva Cosma de acolo si s-l punem n alt mormnt. Atunci patriarhul ne spune: - Credeti-ma filor, ca avva Cosma nu-i vatamat cu nmic din pricna ereticului. Toate acestea s-au ntmplat ca sa ne faca cunoscut virtutea btrnului si cat este de mare zelul lui dupplecarea din lumea aceasta . De asemenea ca sa ne fie artata credinta episcopului, dac nu l-am socoti ortodox. *** Iat ce ne mai spunea nca avva Vasle despre btrnul acesta, avva Cosma, zicnd: - M-am dus la el pe cnd statea n lavra Frn. Si mi-a spus btrnul: Odata mi-a trecut prin mnte urmatorul gnd: Ce nseamna cuvntele pe care le-a spus Domnul uceniclor Lui: Cel care are haina sa si-o vanda si sa cumpere sabie. Iar ei i-au spus: Iat aici doua sabii (Luca, XXII, 36:38). Cu toate ca am cugetat mult asupra cuvntelor, totui nu le-am putut afla sensul, aa ca am plecat din chilia mea, trebund sa plec la lavra Turnurilor, la avva Teofl, si s-l ntreb pe el. Cnd am ajuns n pustiu, aproape de lavra Calamon, vd un balaur foarte mare coborandu-se din munte spre Calamon. Si era att de mare nct gaurea pamantul pe unde trecea. Si mam vzut pe neasteptate, trecut nevatamat prin urma laata de el. Am cunoscut, povesteste btrnul, ca diavolul a vrut sa impiedice rvna mea, dar m-au ajutat rugaciunle lui avva Teofl, i-am vorbit despre acest text scripturistic. Si mi-a spus ca sensul celor doua sabii este fapta si contemplatia. Dac vei avea aceste doua virtuti eti desavarsit. *** Am venit la avva Cosma n lavra Frn, cci am trait n ea zece ani. Pe cnd mi vorbea despre mntuirea sufletului, a citat si un cuvnt al Sfntului Atanasie, arhiepiscopul Alexandriei. Si mi-a spus btrnul: - Cnd vei gasi un cavant de-al Sfntului Atanasie si n-ai avea hartle ca s-l copii, scrie-ti-l pe haina! Att de mare dragoste avea btrnul pentru sfinii nostri parnti si dascali. *** Se mai spunea nca despre el si acestea: n noaptea spre sfanta Duminic statea pn dimineaa cantand si citnd n chilia sa n n biserica, fr sa mai stea cineva. Cnd raarea soarele si-si implinea canonul, citea din sfanta Evanghelie pn la nceperea slujbei.

CAPITOLUL 41 VIA LUI AVVA PAVEL DIN ANAZARVE Tot n lavra Frn am vzut pe avva Pavel, barbat sfant, afierosit de Dumnezeu, foarte bland si cu totul nchnat nevontelor clugreti, varsand multe lacrmi n fiecare zi. Nu stiu de am mai ntalnit unul ca el n via mea. A trait acesta n sihastrie cam cnzeci de ani, multumnduse numai cu prescura ce o capata de la biserica, fr sa mai primeasca nmic altceva. Era de loc din Anazarve.

CAPITOLUL 42 VIA LUI AVXANANTIS, ROBUL LUI DUMNEZEU Am vzut n acelasi loc si pe avva Avxanantis n chilia lui. Era un barbat mlostiv, nfranat si sihastru. Ducea o via att de aspra ca la patru zile manca o sngura prescura douazeci de mnute pe zi. Se ntampla nsa ca o manca si o data pe saptamn. Pe la sfritul vieii lui, acest parnte vrednic de respect, s-a imbolnavit de pantece. L-am dus deci, n bolnia din Ierusalim a patriarhului. ntr-o zi pe cadn eram langa patul lui, avva Conon stareul lavrei celui ntru sfini parntele nostrum Sava, i-a trmis o batista cu o prescura si sase monezi trmitandu-I vorba: - Iarta-ma , ca n-am venit, dar nu ma laa imbratisez. boala mea sa vn si sa te

Btrnul a pastrat prescura, dar i-a trmis napoi monezile, trmitandu-i vorba: - Dac vrea Dumnezeu sa ma tna n via aceasta, mai am parnte, zece monezi. Dac le voi cheltui ii voi trmite vorba, ca sa mi le trmii pe acestea sase. Ii spun asta parnte, ca s a afli ca peste doua zile plec din lumea aceasta. Si aa s-a ntmplat. Si l-am dus pe el n lavra Frn unde l-am ngropat. Fericitul acesta a fost ntru sncelul celor sfini Eustochiei si Grigorie. Parasndu-i pe aceti doi, s-a desvrit n pustie. De loc era din angira Galatiei.

CAPITOLUL 43 MOARTEA NEFERICITA A NECREDINCIOSULUI TALALEU ARHIEPISCOPUL TESALONICULUI

n Tesalonic era un arhiepiscop numit Talaleu. Acesta nu se temea nici de Dumnezeu, nici nu se nfricosa de rasplata pregatita; impotriva, nenorocitul, calcnd n picioare nvattura crestna si socotnd ca o nmica vrednicia preoteasca, era lup rapitor n loc de pastor. Nu voia sa se nchne Sfintei si Deofintei Tremi - mluieste-ma Doamne! - si se nchna idollor. Dar cei care conduceau sfntele biserici n vremea aceea l-au depus din scaun printr-o hotarare canonica. Dupce a trecut putna vreme, cel plin de toata nelegiuirea, a vrut sa vna iarasi pe scaunul Episcopal. Dar penttru ca dupcum spune Solomon , totul asculta de aur, a fost chemat sa se ntoarca la episcopia sa, cci traia acum la Constantinopol unde potrivit cuvntului profetului Isaia, 5,23 locuiesc conducatorii, care pentru daruri dau dreptate celui nedrept si rapesc dreptul dreptului. Dumenezeu nsa n-a parasit biserica Lui, ci l-au osandit din nou , potrivit canoanelor apostolice. Hotararea asta nsa, nu i-a fost pe plac lui Talaleu. ntr-o zi s-a imbracat n hane foarte bune spre a se duce la imparat ca sa-I dea din nou scaunul Episcopal. Pe cnd vroia sa iaa din caa, stomacul l-a slit sa se duca pn afr. Si pentru ca vreme de doua ceasuri a rmas acolo, au ntrat nauntru unii din cei ce stteau afr spre a-i spune sa iaa odata. Cnd au ntrat lau gasit cu capul n gaura closetului, cu picioarele n sus, rennond moartea venica si groaznica a nelegiuitului Arie, dusmanul lui Dumnezeu. Cci si pe Arie care a nadajduit ca poate sa-si impuna n chip tiranic n Biserica parerea sa cu ajutorul puterii imparateti, ngerul mnunat si de mare sfat al Sfintei Biserici a lui Dumnezeu i-a raspandfit n closet maruntaiele care au zamislit erezia. Si acestuia, care nadajduia ca prin ajutorul nedrept al imparatului, sa faca mai mult rau dect nante, i-a luat-o nante ngerul pazitor al Bisericii Tesalonicului impreuna cu marele mucenic Dumitru si n locul n care era si punea la cale, n unire cu demonul necurat si attator, rele planuri impotriva Sfintei Biserici a lui Dumnezeu, acolo i-a laat atarnate n aer picioarele, ce nu puteau calca cum trebuie, ale netrebnicului rob, purtand semnele viitoarei judecti ce o va suferi, cci este ngrozitor sa cazi n manle Dumnezeului Celui viu. ( Evr. 10:11)

CAPITOLUL 44 VIA UNUI BTRN MONAH SI DESPRE RUGACIUNEA PENTRU CEI MORTI Cnd ne-am dus n Tebaida Egipteanului ne-a povetit un clugr urmatoarele fapte: Un btrn imbunattit traia n afr orasului Asnoe si statuse n chilia sa cam saptezeci de ani. Avea zece ucenici; unul din ei nsa nu se ngrijea de loc de mntuirea sufletului lui. Btrnul adeseori n l sfatuia si ndemn zicndu-i: - ngrijeste-te, frate, de sufletul tau! Ai sa mori si ai sa te duci n iad! Fratele nsa, nu asculta niciodata de btrn si nu primea sfaturle lui. S-a ntmplat ca sa moara fratele dupcateva vreme. Btrnul s-a ntristat mult

pentru el , cci stia ca aplecat din lumea aceasta fr sa s e ngrijeasca deloc de mntuirea sufletului lui, si ca fusese foarte lenes. Si a nceput btranul sa se roage si sa spuna: - Doamne Iisuse Hristoase adevaratul nostru Dumnezeu, descopera ce soarta are sulfetul acestui frate! Si ntr-adevar, vede n extaz rau de foc, iar n el mulime mare de oameni; n mijlocul lor vede pe fratele cufundata n rau de foc pn la gat. Atunci ii spune btrnul: - Din pricna acestei osande te ndemanm, fiule, sa te ngrijeti de mntuirea sufletului tau. Fratele a rspuns si a zis btrnului: - Multumesc lui Dumnezeu , parnte, ca cvel putn capul mi-I odihnit, deoarece prin rugaciunle tale, stau cu picioarele pe crestetul unui episcop.

CAPITOLUL 45 DESPRE UN CLUGR CARE S-A ZAVORAT PE MUNTELE MASLNLOR SI DESPRE NCHNAREA LA ICOANA MAICII DOMNULUI Ne povestea un btrn ca Maslnlor un clugr care clugreti. Dar l chnuia muncea diavolul mai tare, demonului: spunea avva Teodor liotul ca era n muntele sihastrea zavorat, mare luptator n nevontele pe el demonul curviei. ntr-o zi, pe cnd l a nceput btrnul sa se vaite si sa spuna

- Pn cnd n-ai sa-mi dai pace? Du-te de la mine ca ai imbtrnit odata cu mine! Demonul i se arata n fata ochlor spunndu-i: - Jura-mi-te ca n-ai sa spui nimanui ceea ce ii voi spune si n-am sa te mai chnui! - Ma jur! Si s-a jurat btrnul, pe Cel ce locuieste n ceruri ca n-are sa spuna nimanui din cele ce i se vor spune. Atunci dracul i-a spus: - Sa nu te mai nchni acestei icoane si n-am sa te mai chnui. Icoana avea chipul Stapanei noastre Nascatoare de Dumnezeu Maria, purtand n brae pe Domnul nostrum Iisus Hristos.

- Laa-ma, a spus clugrul dracului, sa ma gndesc. A doua zi a venit acolo avva Teodor eliotul, care traia pe atunci n lavra Frn, care ne-a si povetit aceasta ntamplare. Clugrul i-a povetit lui totul. Btrnul a spus monahului: - ntr-adevar, avvo, ai fost nselat, ca ai jurat. Dar bine ai fcut ca mi-ai spus. Ti-i mai de folos sa nu rmn n tnutul acesta femeie desfranata la care sa nut e duci, dect sa tagaduieti ca nu te nchni Domnului Iisus cu Maica Sa. Dupce l-a sprijnit si l-a ntarit cu multe cuvnte, avva Teodor a plecat spre locul lui. Dracul se arata din nou monahului si-i spune: - Ce-nseamna asta clugre? Nu mi-ai jurat ca nu spui nimanui? Pentru ce ai spus totul celui care a venit la tne? Ii spun clugre ca n ziua judectii ai sa fii judect ca ti-ai calcat jurmntul. Monahul i-a spus: - Ca m-am jurat si mi-am calcat jurmntul o stiu. Stiu ca am calcat jurmntul fcut pe Stapanul si Facatorul meu, dar pe tne nu te ascult. Tu vei fii cel care ai sa fii osandit ca rau sfatuitor si ca pricnuitor al calcarii jurmntului.

CAPITOLUL 46 MNUNATA VEDENIE A LUI AVVA CHIRIAC DIN LAVRA LUI CALAMON SI DESPRE CELE DOUA CARTI ALE NELEGUITULUI NESTORIE Ne-am dus odata la avva Chiriac preotul lavrei lui Calamon de langa Sfntul rau Iordan. Si ne povestea zicnd: ntr-o noapte, vd n vis o femeie vrednica de respect, imbracata n porfira, impreuna cu doi barbati sfini si cnstii, ca sta la usa chliei mele. Am luat pe femeie drept Stapn noastra Nascatoare de Dumnezeu iar pe cei doi barbati care erau ce ea drept Sfntul Ioan Teologul si Sfntul Ioan Boteztorul. Am ieit afr din chlie si i-am rugat sa ntre nauntru ca sa faca o rugaciune n chilia mea. Femeia nsa n-a vrut. Si m-am rugat mult timp staruitor de dansa, spunadu-i: Sa nu ma ntorc rusnat si nfruntat si multe altele. Cnd ea a vzut ca starui nca n cererea mea, mi-a rspuns cu asprime: - Ai n chilia ta pe dusmanul meu. Cum vrei sa ntru?

Dupaceste cuvnte a plecat. Cnd m-am desteptat, am nceput sa ma vait si sa ma gndesc dac n-am pacatuit cu ceva cu mntea impotriva ei, cci nu era nimeni altcineva n chlie dect numai eu. Desi m-am chnuit multa vreme, totui nu m-am gasit vinovat cu nmic fata de ea. Vazandu-ma nvaluit de tristete, am luat o carte sa citesc ca prin ciit sa-mi ndepartez tristetea. Cartea pe care am luat-o era a lui Isihie preotul Ierusalimului. Cnd am deschis cartea, gasesc scrise la sfritul ei doua cuvntari ale nelegiuitului Nestorie. ndata am cunoscut ca acesta era dusmanul Stapanei noastre, Sfanta Nascatoare de Dumnezeu. Atunci m-am sculat si am plecat si am data cartea celui care mi-o imprumutase si i-am spus: - Ia-ti frate, cartea! N-am avut folos din ea cata paguba, si i-am povetit cele ntmplate. El, plin de zel, a rupt ndata din carte cele doua cuvntari ale lui Nestorie si le-a pus pe foc zicnd: - Sa nu rmn n chilia mea vrajmasul Stapanei noastre, Sfintei Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria.

CAPITOLUL 47 MNUNEA SFINTEI NASCATOARE DE DUMNEZEU IMPOTRIVA MASCARICIULUI GAIAN CARE A HULIT-O LA TEATRU n Fenicia Libanului este un oras cu numele Heliopoli. n el era un actor cu numele Gaian, care pe scena hulea pe Sfanta Nascatoare de Dumnezeu. Maica Domnului i s-a artat lui si-i spuse: - Ce rau ti-am fcut de ma batjocoreti si ma huleti fata de atta lume? El cnd s-a desteptat, nu numai ca nu s-a ndreptat, dar o hulea si mai mult. Maica Domnului i s-a artat din nou , ii spuse aceleasi cuvnte si-l sfatuieste. Cum el nu s-a ndreptat, ci dimpotriva o batjocorea si mai mult, ntr-o dupa amiaza pe cnd dormea, i s-a artat fr sa spuna un cuvnt ci numai i-a nsemnat manle si picioarele. Cnd s-a desteptat a vzut ca manle si picioarele ii erau taiate, zacnd ca un trunchi de copac. Dupaceasta nenorocitul se spovedea tuturor facnd cunoscut ce fel de rasplata a prmit pentru hula sa; si asta findu-i data de Maica Domnului cu multa ndurare.

CAPITOLUL 48 MNUNLE SFINTEI NASCATOARE DE DUMNEZEU PRIN CARE COSMIANA SOTIA PATRICIANULUI GHERMAN, A FOST TRAA DE LA EREZIA SEVERIANA LA ADEVARATA CREDINTA N HRISTOS

Ne povestea avva Anastasie preotul si paznicul odoareleor Sfintei Biserici a nvierii Domnului nostru Iisus Hristos, ca a venit Cosmiana, femeia patricianului Gherman si a voit ca n una din noptle Sfintei Dumnici sa se nchne sngura Sfntului si de via facatorului Mormnt al Domnului nostru Iisus Hristos, adevaratul Dumnezeu. Cnd a vrut sa se atnga de mormnt a ntampnat-o Stapn noastra, Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, fata catre fata, impreuna cu alte femei si i-a spus: - Pentru ca nu eti de-a noastra, sa nu ntri aici! Ea apartnea ereziei lui Sever, acefalul. Cosmiana se ruga mult, ca sa-i dea voie sa ntre. Sfanta Nascatoare de Dumnezeu nsa, i-a rspuns zicndu-i: - Crede-ma femeie, ca n-ai sa ntri aici pn nu te vei impartasi cu noi n aceasta credinta. Prin aceste cuvnte a cunoscut ca este impiedicata sa ntre, pentru ca este eretica si ca dac nu trece la Sfanta sobornica si apostolica Biserica a lui Hristos, Dumnezeul nostru, n-are sa ntre. A trmis ndata dupa diacon. Cnd acesta a venit cu Sfntul potir, ea s-a impartasit cu Sfntul Trup si Sange al Marelui Dumnezeu si Mantuitorul nostru Iisus Hristos. Si astfel a fost nvrednicita sa se nchne Sfntului si de via facatorului mormnt al Domnului nostru Iisus Hristos.

CAPITOLUL 49 VEDENIA MNUNATA A DUCELUI PALESTNEI PRIN CARE SI EL A FOST CONVNS SA RENUNTE LA EREZIE SI SA VNA LA BISERICA LUI HRISTOS Preotul Anastasie ne povesteste si aceasta ntamplare. Cnd Chivemer a ajuns duce al Palestnei, nante de toate a venit sa se nchne n biserica Sfintei nvieri a lui Hristos Dumnezeu. Pe cnd se apropia a vzut un berbec pornndu-se cu furie impotriva lui vond s-l impunga. Cuprins de mnie si frica, ducele s-a dat napoi. Azaria, pazitorul Sfintei cruci si ceilali nsotitori l-au ntrebat: - Ce este stapane, ce ai? Pentru ce nu ntri? - Pentru ce ati adus berbecul asta aici? i-i ntreba el. Mirati, ei s-au uitat n Sfntul Mormnt si pentru ca n-au vzut nmic, i-au spus sa ntre. Asta s-a ntmplat de mai multe ori. El vedea berbecul pe cnd celati nu vedeau nmic. Atunci pazitorul Sfintei Cruci ii spune: -Crede-ma stapane, trebuie sa ai ceva pe sufletul tau, care te impiedica sa te nchni Sfntului si de via facatorului Mormnt al Mantuitorului nostru. Ai face bine sa te marturiseti lui Dumnezeu. Este iubitor de oameni si ti-a artat aceasta mnune pentru ca vrea sa te mluiasca.

Ducele ii spune cu lacrmi: - Sunt vinovat n fata lui Dumnezeu cu multe si mari pacate. Si arancndu-se cu fata la pamant, a plans multa vreme, marturisndu-se lui Dumnezeu. S-a ridicat de jos si a voit sa ntre din nou, dar n-a putut cci berbecul l oprea tot cu att tarie. Atunci pazitorul Sfintei Crucii ii spune: - Negresit altceva este ceea ce te impedica. - Oare nu sunt oprit sa ntru, a spus el, pentru ca nu am partasie cu Sfanta Biserica cea sobornica si apostolica, ci cu erezia lui Sever? Si a cerut de la pazitorul Sfintei Cruci sa fie impartasit cu sfntele si de via facatoarele Tane ale lui Hristos Dumnezeul nostru. Apoi i-au adus Sfntul potir si s-a impartasit. Aa a putut sa ntre si s-a nchnat fr sa mai vada ceva.

CAPITOLUL 50 VEDENIA SI DICTONUL LUI AVVA GHEORGHE ZAVORATUL Schitopoli era a doua capitala a Palestnei. Aici ne-am ntalnit cu avva Anastasie, care ne-a povetit despre avva Gheorghe zavoratul, spunnd: ntr-o noapte m-am sculat sa bat toaca - cci eram canonarh - si am auzit pe avva Gheorghe zavoratul plngnd. M-am dus la el si l-am ntrebat: - Ce ai avvo, de plngi aa? El nu mi-a rspuns nmic. Si l-am ntrebat din nou: - Spune-mi pricna! El suspnand din adancul nmii mi-a spus: - Cum sa nu plng dac Stapanul nostru nu mai vrea sa se impace cu noi? Mi se parea fiule, ca stam n fata unui tron nalt. n jurul tronului erau nenumarati oameni care-l rugau pe cel care statea pe tron pentru un anumit lucru. El nsa era nenduplecat. Apoi s-a apropiat de el o femeie imbracata n porfira. A cazut n genunchi nantea tronului si a spus: - Mlostiveste-te cel putn pentru mine! El a rmas tot att de nenduplecat. Pentru asta plng si ma tangui temandu-ma de cele ce au sa se ntample.

Cnd mi-a spus acestea era ntr-o joi. n ziua urmatoare, care era vineri, pe la ora trei dupa-amiaza, a fost un cutrmur mare pe pamant, care a daramat orasele de la tarmul marii Feniciei. Tot avva Anastasie ne povestea despre acelasi btrn ca dupce a stat cateva vreme la fereastra , a nceput btrnul sa plnga si sa-mi spuna: - Vai de noi frate, ca nu ne caim deloc de pcatele noastre, ci nu ne ngrijim deloc de mntuirea sufletului nostru. ma tem ca suntem n mare primejdie si ca ne-a cuprins mania lui Dumnezeu. Si a doua zi s-a artat foc n cer.

CAPITOLUL 51 ASPRIMEA LUI IULIAN MONAHUL DIN MNSTIREA EGIPTENLOR Anazarbe este o a doua mitropolie a Cliciei. cam la douasprezece mle de ea se afla lavra numita a egiptenlor. Ne povesteau nou prinii de acolo ca cnci ani ca, cu cnci ani nante murise n lavra un btrn cu numele Iulian. Prinii au marturisit despre dansul spunnd ca a trait saptezeci de ani ntr-o mica peter si ca nu avea alta avere din lumea aceasta dect un stihar de par, o manta , o carte si un vas mic de lemn. *** Se mai spunea despre el ca tot timpul vieii sale n-a aprins opaitul, ci noaptea primea o lumna din cer, care-i lumna destul de bine o carte ca sa poata cii.

CAPITOLUL 52 ZICEREA LUI LIE SIHASTRUL Un frate a venit la avva lie sihastrul din chinovia pesterii lui avva Sava si i-a spus: - Da-mi un sfat, avvo! Si btrnul a spus fratelui: - n zilele prinilor nostri erau iubite trei virtuti; sracia, blandetea si nfranarea. Acum pe monahi ii stapanesc zgarcenia, lacomia si obraznicia. Tu alege ce vrei.

CAPITOLUL 53 VIA BTRNULUI CHIRIAC DIN MNSTIREA SFNTUL SAVA Ne povestea nou avva Stefan Trihnas despre un clugr care traia n lavra celui ntru sfini parntele nostru Sava. ntr-o zi acest btrn s-a dus pn la Cotla si dupa ce a rmas putn pe langa Marea Moarta a plecat iarasi spre chilia lui. Era o arsita att de puternica nct btrnul era pe cale sa lesne. Atunci si-a ntns manle spre cer catre Dumnezeu si s-a rugat zicnd: "Doamne, stii ca numai pot merge din pricna setei" Si ndata a venit un nor peste el si nu s-a departat de el pn ce a ajuns n chilia sa. Si erau pn la chlie doisprezece mle. *** Tot Stefan ne spunea si acestea despre acelasi clugr. ntr-o zi au venit rudele s-l vada. Cnd au sosit n lavra au ntrebat de chilia lui. Cnd le-a fost artata, s-au dus si au batut la usa. Si deschizand usa a ieit din chilia sa fr sa fie vzut de ei. Si s-a dus n pustie si nu s-a ntors la chlie pn ce n-au plecat rudele lui.

CAPITOLUL 54 DESPRE MONAHI DIN SCHIT SI DESPRE BTRNUL AMONIU n Terenuti ne-am dus la avva Teodor Alexandritul. Si ne spunea btrnul: - ntr-adevar fiule, mult au pierdut monahii din schit potrivit prezicerii btrnlor. Credeti-ma fralor, ca mare era la schiioti dragostea, asceza si puterea de judecta. Am vzut acolo btrni care nu puneau mancare de loc n gura dac nu aveau pe cineva la maa. Printre ei era un btrn numit Amoniu, care locuia alaturi de mine. Stind ca are acest obicei, ma duceam sambata la el ca fn pricna mea sa mnnce. Toti aveau acest obicei: n orice ceas din zi ar fi fost, ei ddeau de mancare celor care veneau la ei. si n timp ce acetia isi faceau rugaciunea n biserica, ei puneau maa apoi ndata mancau.

CAPITOLUL 55 VEDENIA UNUI CLUGR DIN SCHIT SI DESPRE AVVA IRNEU Avva Irneu ne-a istorisit urmatoarele: Un btrn care traia n Schit a vzut ntr-o noapte pe diavol ca ddea fralor o sapa de plivit. Si l-a ntrebat btrnul pe diavol:

- Ce nseamna aceasta? - Pregatesc o bucurie fralor, a rspuns diavolul, care prin asta ii facea mai trandavi pentru slavirea lui Dumnezeu. *** Tot avva Irneu ne-a mai istorisit: Cnd au venit barbarii n Schit, am plecat si m-am dus n partle Gazei unde, mi-am luat o chlei n lavra. Si am luat de la stareul lavrei o carte cu faptele si spusele btrnlor, pe care am nceput s-o citesc n aceiasi zi. Si ndata ce am deschis-o am gasit n ea capitolul acesta: "Un frate s-a dus la un btrn si i-a spus: - Roaga-te pentru mine, parnte! - Cnd erai cu noi, a rspuns btrnul, ma rugam pentru tne. Dar acum pentru ca te-ai dus sa-ti cauti de nteresele tale, nu ma mai rog pentru tne." Dupa ce am ciit aceasta am nchis cartea si mi-am zis ntru sne: "- Vai tie Irieneu, ca te-ai dus s-i vezi de nteresele tale. Prinii nu se mai roaga pentru tne." Si ndata am dat stareului cartea si am plecat si am venit la chilia Schitului. Aceasta este pricna fralor, ca am venit n locul acesta.

CAPITOLUL 56 VIA LUI IOAN , UCENICUL UNUI MARE BTRN CARE A MURIT N CAPARASMA Ptolemaida este un oras din Fenicia. n acesta este o mahala numita Parasima. n ea traia un clugr vetit. Acesta avea un ucenic numit Ioan. Si el era un om cu via mbuntit si era foarte supus si ascultator. ntro zi l-a trmis pe ucenicul sau pentru niste treburi, i-a dat si cateva pani de drum. Ucenicul a plecat si dupce a fcut treaba s-a ntors, aducnd panle ntregi. Cnd a vzut btrnul panle ntregi a zis: -Pentru ce n-ai mancat fiule din panle pe care ti le-am dat? Ucenicul a fcut metanie btrnului si a spus: - Iarta-ma parnte, pentru ca nu m-ai binecuvntat cnd m-ai trmis si nici nu mi-ai poruncit sa mnnc din pane, deaceea n-am mancat.

Btrnul s-a mirat de buna judecta a fratelui si l-a binecuvntat. *** Tot acest frate, dupa moartea btrnului, a postit patruzeci de zile. La sfritul postului a auzit o voce de la Dumnezeu care i-a spus: "Sa vndeci orice boala pe care ii vei pune mn." A doua zi dimineaa, potrivit iconomiei lui Dumnezeu, iat ca a venit un barbat cu femeia lui care avea cancer la san. Barbatul l-a rugat sa-i vndece femeia. El i-a rspuns ca-i pacatos si nevrednic de o astfel de fapta. Barbatul femeii nsa, l ruga staruitor sa se nduplece si sa-i mluiasca femeia. Cnd si-a pus mn pe rana si a fcut asupra ei semnul Sfintei cruci, ndata s-a vndect femeia. Si de atunci Dumnezeu a fcut prin el multe semne, nu numai pe cnd traia dar si dupmoarte.

CAPITOLUL 57 MOARTEA STALPNICULUI SIMEON SI DESPRE AVVA IULIAN STALPNICUL La patru mle de orasul Aegeae era un stalpnic numit Simeon. Acesta lovit find de trasnet, a murit. Avva Iulian Stalpnicul, (care locuia langa un golf al marii) a spus uceniclor sai ntr-un timp n care nu obisnuia sa tamaieze: - Puneti tamaie si tamaiati! - Pentru care pricna, parnte? au ntrebat ei. - Fratele Simeon cel din Aegeae a murit lovit de trasnet si iat sufletul lui se urca la cer cu bucurie. Si erau departati unul de altul ca la douazeci si patru de mle.

CAPITOLUL 58 IARASI DESPRE IULIAN Avva Stefan Trihnas ne povestea si aceasta despre avva Iulian Stalpnicul: S-a artat un leu n tnutul n care traia avva Iulian si omora muli strani si bastnasi. ntr-o zi a chemat pe ucenicul sau numit Pancratie si i-a zis: - Du-te cam la doua mle spre miazazi; acolo ai sa gaseti un leu culcat. Si spune-i leului: "Smeritul Iulian ii spune n numele lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui viu, pleaca din tnutul acesta!"

Fratele a plecat si l-a gasit pe leu culcat. Cnd i-a spus ucenicul cuvntele btrnului, leul a plecat ndata si toti au slavit pe Dumnezeu.

CAPITOLUL 59 VIA LUI AVVA TALALEU CLICIANUL Avva Petru, preotul aceleiasi lavre, povestea despre avva Talaleu clicianul, ca a trait saizeci de ani via clugreasca si n-a ncetat o clipa de a plnge si de a spune mereu: - Dumnezeu ne-a dat via aceasta pamanteasca spre a ne pocai deaceea ne slim sa facem acest lucru cat mai deplin.

CAPITOLUL 60 FAPTA MNUNATA A UNEI CLUGRITE PRIN CARE A FCUT CLUGR PE UN ADORATOR AL EI Pe cnd eram la Alexandria un barbat iubitor de Dumnezeu ne-a povetit istorioara aceasta: O clugrita sihastrea n caa sa si se ngrijea de mntuirea sufletului ei, n post, rugaciuni, privegheri si mlostenii. Dar diavolul care se lupta necontenit cu neamul omenesc, n-a rabdat virtutile acestea ale fecioarei ci a ncercat sa arunce n ea un praf. A fcut ca un tanar sa se ndragosteasca puternic de ea. tanarul statea toata ziua n fata casei ei. Cnd voia clugrita sa iaa afr si sa se duca la biserica spre a se ruga, tanarul nu-i ddea pace: o ntreba de vorba, o supara, aa cum obisnuiesc sa faca ndragostii, nct clugrita a fost nevoita, din pricna supararlor ce i le facea tanarul, sa numai iaa din caa. ntr-o zi, a trmis clugrita pe slujnica sa la tanar sa-i spuna: "Vino ca te cheama stapn mea!" Tanarul s-a dus la ea bucurandu-se ca unul care credea ca si-a atns scopul. Clugrita statea la razboiul ei de tesut si i-a spus tanarului: - Sezi! Dupce s-a aezat i-a spus: - Spune-mi te rog tanarule, pentru ce nu-mi dai pace si nu ma lasi sa ies din caa mea? - E drept, domnita, i-a rspuns tanarul, dar mi eti tare draga. Cnd te vd ma aprind.

- Ce frumusete ai gasit la mine ca sa ma iubeti att de mult? l-a ntrebat ea. - Ochii tai m-au scos din mnti, a rspuns el. Clugrita cnd a auzit ca ochii ei l-au scos din mnti pe tanar, a luat suveica si si-a scos cei doi ochii ai ei. Cnd tanarul a vzut ca din pricna lui si-a scos ochii clugrita, lovit de durere a plecat la Schit si a ajuns si el monah ncercat.

CAPITOLUL 61 VIA LUI AVVA LEONTIE CLICIANUL Prinii spuneau despre avva Leontie clicianul ca era renumit n biserica cea nou a Stapanei noastre Sfintei Nascatoare de Dumnezeu Maria. Timp de patruzeci si cnci de ani n-a ieit din biserica. Era gnditor si avea grija de el nsusi. Tot despre el ne mai spuneau ca dac vedea vreun srac vennd la el ii da pomn cu mn lui dac era orb. Dac vedea ii punea pomn nantea sa sau la temelia stalpului sau pe pamant sau pe treptele bisericii si de acolo o lua sracul. Un btrn l-a ntrebat: - Pentru ce, parnte, nu dai pomn cu mn? - Iarta-ma, parnte, a rspuns el, dar nu sunt eu cel care dau ci Stapn mea Nsctoarea de Dumnezeu, care ma hraneste si pe mine si pe ei.

CAPITOLUL 62 VIA LUI AVVA STEFAN PREOTUL MNSTIRII ELIOTLOR Ne povestea nou un btrn despre avva Stefan, preotul lavrei Eliotlor, ca pe cnd statea n chilia lui, dracul i-a bagat un gnd, zicndu-i: - Pleaca , nu-ti prieste statul n mnstirea aceasta! Btrnul a spus dracului: - Pe tne nu te ascult! Stiu cine eti! Nu vrei pe cineva mantuit. Dar Hristos Fiul Dumnezeului Celui Viu, te va zdrobi pe tne.

CAPITOLUL 63 DESPRE ACELASI Tot despre el spunea ca pe cnd statea n chilia lui si citea, i-a aparut dracul n fata lui si i-a zis: - Pleaca de aici , nu-ti foloseste statul n mnstirea aceasta! - Dac vrei sa plec, fa ca sa merg pe scaunul pe care stau. Si btrnul sta pe un scaun impletit cu nuiele. Dracul cnd a auzit a fcut sa mearg ndata nu numai scaunul lui, dar si toata chilia. Btrnul vazand viclenia dracului i-a zis: - ntr-adevar, pentru ca te vd grabit, n-am sa plec. Si facndu-si rugaciunea, dracul s-a fcut nevzut.

CAPITOLUL 64 DESPRE ACELASI Trei clugri s-au dus la avva Stefan preotul si au nceput sa-i vorbeasca timp ndelungat despre folosul sufletului. Btrnul nsa tacea. Clugrii atunci i-au spus: - Nu ne raspunzi nmic, parnte? Am venit la tne ca sa ne alegem cu un folos sufletesc. Atunci btrnul le-a rspuns: - Iertati-ma, dar nu stiu ce ati vorbit pn acum. Eu va spun ceea ce am: noaptea si ziua nu contemplu altceva dect pe Domnul nostru Iisus Hristos, rastignit pe Cruce. Si declarandu-se mangaiati sufleteste din aceste cuvnte, au plecat.

CAPITOLUL 65 DESPRE ACELASI Avva Ioan, zis si Molivas, ne-a povetit despre avva Stefan urmatoarele:

Odata era foarte greu bolnav si doctorii l-au slit sa mnnce carne. Fericitul barbat avea un frate laic, foarte evlavios, care traia potrivit porunclor lui Dumnezeu. S-a ntmplat sa vna fratele lui chiar pe cnd btrnul manca din carne. Cnd la- vzut s-a ntristat foarte tare, zicndusi ca dup atta asceza si nfranare a mancat la sfritul vieii lui carne. Dar ndata a cazut n extaz si a vzut pe cineva care i-a spus: - Pentru ce te superi din pricna preotului pe care la-i vzut mancnd carne? Nu stii ca a mancat de nevoie si pentru ca sa faca ascultare? ntradevar nu trebuie sa te superi. Iar dac vrei sa vezi n ce slava este fratele tau, ntoarce-te si uita-te! Cnd s-a ntors a vzut pe preot rastignit ca si pe Hristos. Si i-a spus cela ce i s-a artat: - Iat n ce slava este! Slaveste, aadar, pe Cel ce slaveste pe cei ce l iubesc cu adevarat.

CAPITOLUL 66 VIA LUI AVVA TEODOSIE SIHASTRUL Ne povestea nou avva Antonie, stareul lavrei Eliotlor, zidita de el , despre avva Teodosie, sihastrul care spunea despre el: - nante de-a ajunge sihastru, am cazut n extaz si vd un tanar care stralucea mai mult dect soarele. Lundu-ma de mn, mi spune: - Haide, ca ai sa lupti! Si m-am dus ntr-un teatru a carui marime n-o pot descrie. Si vd teatrul plin de barbati o parte imbracati n alb si alta parte etiopeni. Cnd m-am apropiat de arena teatrului, vd un etiopian, nespus de mare, viteaz su urat la chip, al carui cap atngea norii. Atunci mi spune tanarul care mi s-a artat: - Cu acesta ai sa te lupti. Eu cnd am vzut pe etiopian, m-am nfricosat si am nceput sa tremur. Si am rugat pe tanarul care ma conducea, zacndu-i: - Care om cu fire muritoare poate sa se lupte cu acesta? - ntra cu curaj, mi-a spus el. Dup ce-l dobori, te ncununez si ii dau cununa de biruitor. Am ntrat n arena si am nceput sa ne luptam unul cu altul. Cnd eram pe cale s-l birui a venit acel bun arbitru si m-a ncununat, dandu-mi

cununa. Poporul etiopian, scotand sunete ascutite, s-a fcut nevzut. Celalalt care era imbracat n alb, a laudat pe cel care m-a ajutat si mi-a dat prlejul sa castig victoria.

CAPITOLUL 67 DESPRE ACELASI Avva Chiriac, ucenicul lui avva Teodosie sihastrul, ne povestea despre el spunnd ca a sihastrit treizeci si cnci de ani. Manca la doua zile si tacea tot timpul nevorbnd cu nimeni. Dac vroia sa spuna ceva, arata prin semne. Pe el l-am vzut si eu n lavra Eliotlor, cci am trait n ea zece ani.

CAPITOLUL 68 DESPRE ACELASI Avramie, stareul noii mnstiri a Sfintei Nascatoare de Dumnezeu Maria, auznd ca avva Teodosie n-are haina pe care s-o poarte iarna, i-a cumparat o haina. ntr-o zi pe cnd era imbracat cu ea si dormea (cci btrnul dormea ntr-un mic scaun) au venit hotii si l-au dezbracat de haina si dup ce i-au luat-o, au plecat. Cu toate ca s-a ntmplat aa totui btrnul na spus nimanui nmic.

CAPITOLUL 69 VIA LUI AVVA PALADIE SI A UNUI CLUGR TESALONICIAN NUMIT DAVID Ne-am dus n Alexandria, eu si clugrul Sofronie, nante de clugria sa, la avva Paladie, barbat iubitor de Dumnezeu si rob al Lui, care isi avea mnstirea lui n Litazomeno. Si la-m rugat sa ne spuna un cuvnt folositor sufletului. Si btrnul a nceput sa ne spuna: - Copilor, timpul de aici este scurt. Sa luptam si sa ne nevoim aici putn, ca sa ne bucuram mai mult de mari bunatti n veac. Uitati-va la mucenici, uitati-va la cuviosi, uitati-va la asceti , cum au suferit ei ca niste viteji! Vremle trecute i-au cunoscut, iar noi ii admiram pentru rabdarea lor. Fiecare din cei care aud despre ei marturisesc cu mare admiratie despre rabdarea fericilor mucenici, rabdare care ntrece firea omeneasca. Unora li s-au scos ochii, altora li s-au taiat madularele, unora manle, altora picioarele, pe alii i-a ars focul deodata iar pe unii ncetul cu ncetul; alii au fost necati n rauri iar alii n mare; pe unii i-au sfasiat de vii fiarele salbatice ca pe niste facatori de rele, iar pe ali prin noi mestesuguri, i-au

mancat nante de a murii, paarle rapitoare. Si ntr-un cuvnt, cine ar putea sa spuna toate felurle de chnuri nascocite impotriva lor, pe care vrajmasul drac le-a adus impotriva muceniclor si ascetlor iubitori de Dumnezeu si pe care le-au rabdat si s-au luptat cu ele? Prin barbatia sufletului au nvns slabiciunea trupului. Au nadajduit ca bunattle viitoare sunt mai de pret dect chnurle prezente. Pe acelea le-au asteptat si le-au prmit. Aceasta purtare a lor a artat taria credintei lor n doua chipuri: pe de o parte ca au suferit cu barbatie extraordinarele chnuri ale trupului , pe care diavolul, dusmanul nostru, le-a adus impotriva lor. Aadar, dac vom suferi chnurle si cu ajutorul lui Dumnezeu le vom rabda, vom fi gasii cu adevarat iubitori de Dumnezeu, iar Dumnezeu va lupta impreuna cu noi si ne va uura mai mult chnurle. Cunoscnd aadar vremurle n care traim si stind copii si de ce lucrare vom avea nevoie, sa ne folosim de pocanta cea buna , ca sa ajungem temple ale lui Dumnezeu. Dac lucram aa vom avea parte de-o cnste nu mica n veacul viitor. Si ne mai spunea iarasi avva Paladie: Sa ne aducem amnte de Cel care nu avea unde sa-si plece capul. (Matei, VIII) *** Spunea iarasi btrnul: Necazul, dupa spusa apostolului Pavel, da nastere la rabdare (Romani V, 3). Sa facem deci mntea noastra n stare sa primeasca Imparatia Cerurlor. *** Spunea iarasi: Sa nu iubim copii , lumea si cele din lume (I Ioan 2, 15). Sa avem grija de gnduri; acesta este un leac care duce la mantuire. *** L-am ntrebat noi pe avva Paladie: - Fii bun parnte si spune-ne ce pricna si ce gnduri te-au fcut sa te clugreti? Btrnul era din Tesalonic si ne-a povetit: - n tara mea, ca la trei stadii deprtare de zidurle orasului era un monah care statea zavorat n chilia sa. Acest barbat foarte virtuos, mlostiv si nfranat, era de fel din Mesopotamia si se numea David. A stat nchis n chilia lui saizeci de ani. Din pricna barbarlor, zidurle orasului erau pazite

de ostasi. ntr-o noapte ostasiicare pazeau zidul din partea n care se afla chilia clugrului, vd ca prin toate ferestrele chliei clugrului iesea foc. Soldatii au crezut ca barbarii au dat foc chliei. Cnd s-a fcut ziua, soldatii au ieit si s-au dus la chilia btrnului; au gasit nsa pe btrn nevatamat si chilia ntreaga si s-au mnunat. Noaptea urmatoare au vzut acelasi foc n chlie. Lucrul acesta s-a ntmplat nopti de-a randul. Si s-a aflat asta n tot orasul si tnutul acela, nct muli oameni privegheau noaptea pe zid ca sa vada focul. Aa s-a ntmplat pn la moartea btrnului. Vazand deci aceasta mnune nu odata ci de mai multe ori, miam zis n sne-mi: Dac Domnul daruieste roblor sai n lumea aceasta o astfel de slava, cat de mare va fi slava n veacul ce va sa vie, cnd fata lor va straluci ca soarele! Aceasta a fost filor, pricna care a fcut sa ma clugresc. CAPITOLUL 70 VIA MONAHULUI ADOLOS MESOPOTAMIANUL NCHIS Tot avva Paladie ne mai spunea ca dupavva David a venit alt monah, numit Adolos, de fel tot din Mesopotamia. Acesta s-a nchis pe sne n alta parte a orasului n scorbura unui platan. Si si-a fcut n el o mica fereastra. Prin ea vorbea cu cei care veneau la el. Cnd au venit barbarii si au jefuit toata tara, s-a ntmplat sa mearg si prin locul acela. Un barbar l-a vzut pe btrn ca se uita pe fereastra, a scos sabia si a ntns mn s-l loveasca; a rmas nsa cu mn ntnsa si nemiscata. Cnd ceilali barbari au vzut aceasta s-au mnunat si s-au rugat de btrn cazand la picioarele lui. Dupce btrnul a fcut rugaciune pentru el l-=a vndect si astfel si-au luat rmas bun de la el n pace. CAPITOLUL 71 FRUMOASELE CUVNTE ALE UNUI UGICAS CATRE UN MONAH CARE L URMA PE CND L DUCEA SA-I TAIE CAPUL Tot avva Paladie ne spunea iarasi: n Arsnoita, oras din Tebaida, a fost nchis unul care savarsise ucidere. Dupce l-au chnuit mult s-a dat hotararea sa i se taie capul. Pe cnd l duceau afr din oras ca la sase mle cci acolo savarsise omorul venea n urma lui un monah care voia sa vada cum ii taie capul. Pe cnd mergea pe cale sa i se taie capul , a vzut pe clugr ca vne dupel si i-a zis; - N-ai oare avva, chlie sau n-ai ce face? - Negresit, am si chlie si treaba. - Atunci, i-a spus ucigasul, pentru ce nu stai n chlie s-i plngi pcatele tale?

- Aa-i frate; nu ma prea ngrijesc de mntuirea sufletului meu. De asta vn sa vd cum ai sa mori, ca macar aa sa vn la pocanta. - Mergi avvo, i-a spus ucigasul! Sezi n chilia ta si multumeste lui Dumnezeu care ne-a mantuit. O data ce s-a ntrupat si a murit Domnul pentru noi, omul numai moare de moarte venica. CAPITOLUL 72 POVESTEA LUI AVVA PALADIE DESPRE UN BTRN UCIGAS, CARE ACUZA PE NEDREPT DE ACEIASI CRIMA PE UN TANAR Iara ne spunea avva Paladie: Un btrn din lume a fost nchis pentru ucidere. Pe cnd era chnuit de magistrate n Alexandria, a spus ca a avut un tovaras de omor pe altcineva. Acesta era un tanar ca de 20 de ani. Si amandoi au fost chnuii foarte rau. Btrnul spunea: Erai cu mine cnd am svrit omorul. Tanarul spunea ca nu are nici o legatura cu omorul si nici nu era cu el. Dupce au fost chnuii multa vreme, au fost condamnati amandoi la spanzuratoare. Au pornit deci spre cea de a cncea mila deprtare de oras, cci acolo se obisnuia sa aib loc spanzuratoarea. La o mila deprtare de locul acela era un templu naruit a lui Saturn. Cnd au ajuns la locul de pedeapsa, poporul si soldatii vroiau s-l spanzure mai ntai pe tanar. Tanarul s-a rugat de soldati si le-a spus: - Fii buni va rog, pentru Domnul si spanzurati-ma cu fata la raarit, ca sa ma uit numai la raarit cnd sunt spanzurat. - Pentru ce ? l-au ntrebat soldatii. - Eu smeritul, judectorlor, n-am dect sapte luni de cnd am prmit Sfntul Botez si m-am fcut crestn. Cnd au auzit soldatii asta au lacrimat din pricna tanarului. Btrnul nsa s-a maniat si a spus cu voce tare: - Pe Serapis, pe mine sa ma spanzurati ca sa ma uit la Saturn! Cnd au auzit hula btrnului au laat pe tanar si au spanzurat mai ntai pe btrn. Dupce l-au spanzurat pe btrn, iat ca vne un calaret trmis de prefectul imperial si a spus ostaslor: - Pe tanar sa nu-l spanzurati, ci aduceti-l napoi! Cuvntele acestea au umplut de bucurie pe soldati si pe toti cei de fata. Soldatii l-au dus n oras si l-au bagat n pretoriu. Aici prefectul imperial l-a eliberat. Tanarul , mantuit impotriva oricarei asteptari, a plecat si s-a clugrit.

Aceasta am scris-o spre folosul multora. CAPITOLUL 73 UN CLUGR SOLDAT Acelasi Paladie ne mai spunea si acestea: n Alexandria era un ostas numit Alexandru, care ducea o astfel de via. n fiecare zi de dimineaa pn la ceasul trei dupa amiaza statea n mnstirea lui langa scara Sfntului Petru. Era imbracat numai cu sarica de piele, impletea cosuri si nu vorbea cu nimeni nmic. n timp ce lucra , statea n rugaciune si rostea cantand numai aceste cuvnte: Doamne de cele ascunse ale mele curateste-ma( Psalmi, XVIII, 13), ca san u fie fcuta de rusne rugaciunea mea. Dupce spunea acest stih, tacea vreme de un ceas apoi iarasi repeta stihul. Si-l rostea de spate ori pe zi, fr sa mai spuna altceva. La ceasul trei dupa-amiaza isi dezbraca mantaua si se imbraca n haina mlitara si astfel se ducea la cazarma sa. Am stat si eu cu el opt ani si m-am folosit mult prin tacerea lui si prin felul lui de a se purta. CAPITOLUL 74 CUVNTELE ADEVARATE ALE LUI PALADIE DESPRE ERETICI Btrnul ne mai spunea si acestea ca sa ne de-a sfaturi: Credeti-ma filor, ca nmic altceva n-au fcut schismele si erezile n biserica dect sa numai iubim pe Dumnezeu si sa nu ne mai iubim unii pe alii. CAPITOLUL 75 MNUNEA MAICII DOMNULUI FATA DE SOTIA SI FIICA UNUI CREDINCIOS CARE OBISNUIA SA GAZDUIASCA PE CLUGRI Tot avva Paladie ne-a istorisit aceste lucruri cnd ne-am dus alta data la el: n Alexandria era un iubitor de Hristos, foarte evlavios, mlostiv. El avea obiceiul sa gazduiasca pe clugri. Omul acesta avea si o sotie care era foarte smerita si postea n fiecare zi; mai avea o fata de sase ani. ntr-o zi s-a dus acest iubitor de Hristos la Constantinopol, cci era negustor. Si-a laat deci acaa sotia , coplul si pe un rob si a plecat n calatorie pe mare. Pe cnd se ducea spre corabie, femeia l-a ntrebat : - Cui ne lasi, omule? - Stapanei noastre, Nsctoarea de Dumnezeu, a rspuns barbatul.

ntr-o zi cum statea femeia si lucra, avand pe copl laturi de ea, robul, impns de diavol, avea de gnd sa omoare pe femeie si copla, sa ia tot ce aveau si sa fuga. Lund din bucatarie un cutit, s-a dus n sufragerie unde era stapn lui. Cnd a ajuns la usa, a fost cuprins de orbire si nu putea sa ntre nauntru, nici sa se ntoarca n bucatarie. A stat acolo cam vreme de un ceas, lovnduse de pereti si slndu-se sa ntre. Vazand ca nu poate , a nceput sa strige pe stapn lui zacnd: Vino pn aici!. Ea s-a mirat ca sta n mijlocul usii si nu vne la ea, ci o striga. Si i-a zis : Vino tu mai bine aici! cci nu stia ca este cuprins de orbire. Robul a nceput sa o conjure sa vna langa dansul. Ea s-a jurat ca n-are sa se duca. Atunci i-a spus: Trmite cel putn coplul! Femeia n-a fcut nici aceasta si i-a zis: Dac vrei vino tu! Atunci sluga pentru ca nu a putut sa faca nmic , s-a lovit cu cutitul si s-a omorat. Stapn a vzut ce a fcut a strigat si au venit vecnii. ndata au venit si slujbasii procuraturii care au gasit pe rob n via si au aflat de la el toate. Si au slavit pe Dumnezeu care a artat lucruri mnunate si a mantuit pe mama si coplul ei. CAPITOLUL 75 NECAREA UNEI FEMEI PACATOASE Tot avva Paladie ne mai spunea: Am auzit pe un stapan de corabii istorisnd urmatoarele. Odata eram pe mare, avand pe corabie barbate si femei. Cnd am ajuns n mijlocul marii nu am mai putut sa ntantam cu toate ca celalate corabii putea naviga, vantul findu-le favorabl, unele spre Constantinopol, altele spre Alexandria iar altele n alta parte. Si am rmas vreme de cncisprezece zile fr sa ne puteem urni din locul n care ne aflam. Eram foarte ntristati si n mare ncurcatura, cci nu pricepeam ce nseamna asta. Eu, ca proprietar al corabiei, ca unul ce avem grija de ntreaga corabie si de toti cei din ea, am nceput s-l rog pe Dumnezeu san e scoata din aceasta ncurcatura. ntr-o zi aud o voce nevzuta care mi spune: - Da jos pe Maria si ai sa poti calatorii mai departe. Ma gndeam ce ar putea nsemna cuvntele acestea si cine este Maria. Si pentru ca puneam la ndoiala cele graite, vocea mi-a grait din nou: - Ti-am spus: da jos pe Maria si mantuii-va! Atunci mi-am nchipuit ce rost au cuvntele si am strigat mereu : Mario! cci nu stiam cine era Maria. Ea sta n pat. Cnd a auzit mi-a spus: - Ce porunceti, stapane?

- Fa bine te rog si vino pn aici. Ea s-a sculat si a venit. Cnd a venit am luat-o deoparte si i-am spus: - Vezi, sora Marie, cate pacate am; din pricna mea vezi pieri cu totii. Ea nsa a suspnat din adancul nmii si a spus: - Eu sunt cea pacatoaa, stapane! - Dar ce pacate ai femeie? - Vai mie, a rspuns ea. Nu-I pacat pe care sa nu-l fi fcut si din pricna pacatelor mele aveti sa murii cu totii. Atunci femeia mi-a povetit urmatoarele: - ntr-adevar, eu nenorocita am fost maritata si am avut doi copii: unul de 10 ani, iar altul de 5 ani. ntre timp mi-a murit barbatul si am rmas vaduva. Un ostas locuia alaturi de caa mea si as fi voit sa ma ia de nevasta. Si am trmis pe cineva la el ca sa vorbeasca. Ostasul a spus: Nu vreau sa ma nsor cu o femeie care are copii de la alt barbat. Cnd am auzit ca nu vrea sa ma ia de nevasta din pricna copilor, pentru ca-l iubeam, mi-am ucis, nenorocita, pe cei doi copii ai mei si i-am trmis vorba: iat acum numai am nici un copl!. Cnd ostasul a auzit ce am fcut cu copiii a zis: Viu este Dumnezeu care locuieste n cer, ca n-am sa o iau de sotie. Temandu-ma sa nu se faca cunoscuta fapta mea si sa fiu ucisa, am fugit. Chiar dupce am auzit acestea de la femeie, povesteste corabierul mai departe, totui nu am voit sa o arunc n mare, si am ntrebuntat un viclesug si am zis: - Iat, eu ma cobor n mare cu o barca; dac va pleca corabia, atunci cunoaste , femeie, ca pcatele mele tn pe loc corabia. Atunci, contnua el povestea, strig barcagiului: - Da jos barca! Cnd am cobarat n barca nu s-a miscat mai mult nici corabia, dar nici barca. M-am suit apoi n corabie si am spus femeii: - Coboara si tu n barca! Ea s-a coborat. Si cum a coborat, barca a fcut ndata vreo cnci nvartituri si s-a dus la fund. Aa am calatorit mai departe. Si am fcut n trei jumatti de zi cat trebuia sa facem n 15 zile.

CAPITOLUL 77 POVESTEA DESPRE TREI ORBI Eu si acelasi dascal Sofronie ne-am dus ntr-o zi la Stefan sofistul ca sa luam lectii. Era amiaza. Stefan sofistul locuia la biserica Nascatoarei de Dumnezeu , zidita de fericitul papa Evloghie, supranumit al Doroteii. Cnd am batut la usa flosofului a venit o fata si ne-a spus: Doarme , dar asteptati putn!. Cnd am aflat asta am spus lui Sofronie: hai sa mergem la Tetraplon si sa stam acolo. Tertaplonul este un loc foarte respectat de locuitorii Alexandriei, cci se spune ca sunt depuse acolo moastele profetului Ieremia de Alexandru cel Mare, ntemeietorul orasului, care le-a luat din Egipt. Cnd am ajuns acolo nu am gasit pe altcineva dect pe trei orbi, cci era la amiaza. Ne-am aezat alaturi de orbi n lniste fr sa scoatem vreun cuvnt si am nceput sa ciim din cartle noastre. Orbii vorbeau ntre ei. Unul din ei a spus celulalt: - Cum ai orbit? - Eu, a rspuns cel ntrebat, eram corabier n tnerete. Am plecat din Africa cu corabia pe mare. n mijlocul marii m-am imbolnavit de ochi. Neputand sa ma vndec am capatt albeata si am orbit. Apoi l-a ntrebat pe celalalt: - Tu cum ai orbit? - Eram din meserie slefuitor de sticla, a rspuns acesta. Din pricna focului mi s-au topit ochii si am orbit. Cei doi l-au ntrebat pe al trelea. - Dar tu cum ai orbit? - Va voi spune adevarul, a rspuns el. Cnd eram tanar, mi-era grozav de urat sa muncesc si am ajuns un stricat. Cnd nu aveam ce sa mnnc furam. ntr-o zi dup ace facusem multe blestematii, stateam n piat si vd ca este dus la groapa un mort bine imbracat. Merg deci n urma cortegiului funebru, ca sa vd unde are s-l ngroape. S-au dus n spatele bisericii sf. Ioan, l-au pus n mormnt si au plecat. Dupce am vzut ca au plecat, am ntrat n mormnt si am dezbracat pe mort de tot ce purta, laandu-i numai panza de ngropare. Cnd vioam sa ies din mormnt, ncarcat cu multe lucruri, gndul meu cel rau mi spuse: Ia si panza de pe el ca-I buna la ceva! Nemernicul de mine m-am ntors. Si cum ii luam panza sa-l las gol, s-a sculat mortul n fata mea si ntixandu-si manle spre mine si-a apropiat degetele de fata mea si mi-a scos ochii. Atunci eu nenorocitul am laat totul jos si am ieit din mormnt, cuprins de mare durere si primejdie. Iat, v-am spus si eu cum am orbit.

Dupce am auzit acestea, Sofronie mi face semn. Si am plecat de la ei. Si mi-a spus: - ntr-adevar avvo, azi sa numai luam lectii, cci ne-am folosit mult din povetirea orblor. Pentru ca noi am tras o nvattura folositoare, am scris-o ca voi sa auzii si sa va folosii. ntr-adevar nici un om care savarseste un rau nu rmne ascuns lui Dumnezeu. Noi nsne am auzit cu urechle noastre aceasta poveste de la cel care a patmit-o. CAPITOLUL 78 MAREA MNUNE A UNEI COPLE MOARTE, CARE A TNUT PE UN JEFUITOR DE MORMNTE SI N-A VRUT SA-I DEA DRUMUL PN CE NU I-A FGDUIT CA O SA SE CLUGREASCA Cnd am ajuns la Ierusalim, avva Ioan, stareul mnstirii Gigantlor, ne-a istorisit o povetire asemenea celei de mai nante: Nu de multa vreme a venit la mine un tanar care mi-a spus: - Pentru numele lui Dumnezeu, primeste-ma cci vreau sa ma pocaiesc! Si spunea aceste cuvnte necat de lacrmi. Cnd l-am vzut att de zdrobit la nima si att de deznadajduit , i-am zis: - Spune-mi ce te-a fcut sa ajungi la o pocanta att de mare?

- Sunt ntr-adevar avvo, foarte pacatos. - Crede-ma fiule, i-am spus, ca duppacate sunt multe si felurite, tot aa de multe sunt si leacurle. Dar dac vrei sa te vndeci , spune-mi cu adevarat pcatele tale si eu ii voi da un canon potrivit lor. Cci ntr-un fel se vndeca desfranatul, altfel ucigasul, altfel fermecatorul si altul este ajutorul dat lacomului. Tanarul oftand din adancul nmii si lovndu-si pieptul se pierdea din pricna lacrimlor si a suspnelor. Din pricna ca nima s-a ii era aa de tulburata nu putea nici sa vorbeasca. Cnd l-am vzut cazut ntr-o neputnta si o durere att de mare, nct numai putea nici sa-si spuna nenorocirea sa, i-am spus: - Fiule, asculta-ma! Sleste-te de-ti potoleste putn cugetul si spune-mi fapta ta! Hristos, Dumnezeul nostrum poate sa-ti dea ajutorul Lui. Cci pentru nespusa Lui iubire de oameni si pentru nemasuratele Lui mlostiviri, a suferit totul pentru mntuirea noastra; a stat cu vamesii la maa, n-a alungat pe desfranata, a prmit pe talhar, din pacatosi a fcut prieteni, iar n urma a prmit si moartea pe Cruce. Te va prmi si pe tne cu bucurie, cu

manle Sale dac te pocaieti si te ntorci. Cci nu vrea moartea pacatosului, ci sa se ntoarca si sa fe viu ( I Tim. 2. 4). La auzul acestor cuvnte s-a fortat pe snesi si stapanndu-si lacrimle mi-a spus: - Eu, avvo, cel plin de tot pacatul, nevrednic cerului si pamantului, am auzit acum doua zile ca o fecioara, fiica unuia din cei dintai din orasul acesta, a murit si ca afost nmormntata imbracata cu hane multe ntr-un mormnt afr de oras. Cnd am auzit, m-am dus noaptea la mormnt, cci aveam obiceiul acesta nelegiut de a jefui mormntele si am nceput sa o dezbrac. Si am dezbracat-o de toata imbracamntea ei. Nu i-am laat nici camasuta, ci am luat-o si pe aceasta, laand-o goala aa cum s-a nascut. Pe cnd vroiam sa ies se ridica fata nantea mea; ntnde mn stng, ma apuca de mn dreapta si-mi spuse: - Om de nmic, aa trebuie sa ma dezgoleti? Nu te-ai temut de Dumnezeu? Nu ti-e frica de osanda rasplatirii viitoare? Nu trebuia oare sa ma jeleti ca pe o moarta? Nu ti-a fost rusne sa-mi vezi trupul gol? Eti crestn si ai socotit ca am sa ma nfatisez aa goala nantea lui Hristos, fr sa te rusnezi de goliciunea mea? Nu te-a nascut oare o femeie ca si pe mine? Oare o data cu mine n-ai nsultat si pe mama ta? Cum ai sa te aperi fata de mine, nenorocitule, nantea nfricosatorului judet a lui Hristos? Pe cnd traiam om stran nu mi-a vzut fata, pe cnd tu, dupce am murit si am fost ngropata, m-ai dezgolit si te-ai uitat la trupul meu gol. Blestemata omenire , n ce decadere a ajuns! Cu ce nima sau cu ce mani ai sa te apropii sa te impartaseti cu Prea Sfntul Trup si Sange al Domnului nostrum Iisus Hristos? Cnd am auzit si am vzut acestea, m-am speriat m-a cuprins frica si tremur nct abia am putut sa-i spun: - Da-mi drumul si n-am sa mai savarsesc asemena fapte. - ntr-adevar, mi-a spus ea, ai venit aici cum ai voit, dar nu ai sa pleci de aici cum vrei, ci mormntul acesta va fi mormnt pentru amandoi. Sa nu crezi ca ai sa mori ndata, ci dupce vei fi chnuit timp de multe zile ii vei da raul tau suflet ntr-un chip groaznic. Eu o rugam cu lacrmi sa-mi dea drumul, jurandu-ma pe Atotputernicul Dumnezeu ca n-oi mai face aceasta fapta nelegiuita si frdelege. Dupce am rugat-o mult si am varsat multe lacrmi, mi-a rspuns zicnd: - Dac vrei sa traieti si sa scapi de nevoia aceasta, da-mi cuvntul ca dac-ti voi da drumul nu numai ca ai sa te lasi de aceste fapte murdare si ticaloase, ci ndata sa pleci, sa te retragi din lume, sa te clugreti si sa te pocaieti de faptele tale, slujnd lui Hristos. M-am rugat ei spunndu-i:

- Voi face nu numai ceea ce mi-ai spus, ba nca chiar de azi nu ma mai duc acaa, ci de-a dreptul la mnstire. - Imbraca-ma cum mai gasit, mi-a spus fata. Dup ce am imbracat-o , iarasi s-a culcat si a murit. Iar eu nenorocitul si pacatosul am ieit ndata din mormnt si am venit aici. Auznd acestea de la tanar l-am mangaiat cu cuvnte de pocanta si de nfranare, iar dupo trecere de timp l-am tuns clugr. Imbracnd haina monahala s-a nchis ntr-o peter din munte si acolo a multumit lui Dumnezeu si s-a nevoit pentru mntuirea sufletului sau. CAPITOLUL 79 MAREA SI MNUNATA MNUNE A SFINTEI EUHARISTII SUB DIONISIE EPISCOPUL SELEUCIEI Cnd am ajuns n orasul Selaucia de langa Antiohia, ne-am ntalnit cu avva Teodosie, episcopul acestui oras. Si ne-a povetit unele ca acestea: S-a ntmplat pe timpul fericitului Deodosie, episcopul dinantea mea al acestui oras, una ca asta: Era aici un negustor foarte evlavios si bogat nsa era eretic, impartasnd nvatturle eretice ale lui Sever. Acest negustor avea un om de ncredere, care facea parte din sfanta Biserica sobornica si apostolica. Dupobieceiul tarii aces tom de ncredere a luat Sfanta Impartaanie n Sfanta si Marea Joi. A legat-o ntr-o batista si a pus-o n dulapul sau. S-a ntmplat ca duppasti sa fie trmis la Constantinopol pentru afaceri, uitand Sfanta Impartaanie n dulap. Dar daduse cheia de la dulap stapanului sau. ntr-o zi stapanul a deschis dulapul si a gasit Sfanta Ipartaanie n batista. Lucru acesta l-a ntrista si nu stia ce sa faca cu Ea, cci nu voia sa se impartaseasca cu ea pentru ca era savarsita de soborniceasca biserica iar el era eretic de-al lui Sever. Atunci a laat-o n dulap cu gndul ca are sa se impartaseasca omul sau la ntoarcerea din calatorie. Cnd a sosit Sfanta si marea Joi nu se ntorsese omul sau de ncredere, negustorul s-a gndit sa arda Sfntele ca sa nu rmn pentru al dolea an. Deschizand dulapul, vede ca toate Sfntele Particele au dat spic. Cuprins de frica si cutremur din cauza privelistei noi si neobisnuite, a luat sfntele particele si impreuna cu toata caa lui a alergat la sfanta biserica la cel ntru sfini episcopul nostrum Deodosie, strignd: Doamne mluieste! Aceasta mnune mare si nfricaatoare, care ntrece orice cuvnt, mai presus de mnte si de cugetare, a fost vzuta nu de doi sau trei, nici de putni oameni usor de numarat, ci a fost vzuta de ntreaga biserica, oraseni si sateni, bastnasi si strani, toti cat merg pe uscat si cati calatoresc pe mare.. stapanitori si puternici. Unii strigau: Doamne mluieste! Alii laudau pe Domnul n alt chip. Cu toti nsa multumeau Lui Dumnezeu pentru

mnunle Lui nepovetite si neobisnuite. Muli au crezut din pricna acestei mnuni si au venit la Sfanta Biserica cea sobornica si apostolica. CAPITOLUL 80 DESPRE IZVORUL DAT DE DUMNEZEU FRALOR DIN MNSTIREA SCOPELOS LA RUGACIUNIELE AVVEI TEODOSIE Am ajuns la Scopelos la mnstirea lui avva Teodosie. ntre orasul Seleucia de pe contnent si orasul Rosos al Cliciei este un munte. Prinii acestei mnstiri ne-au dus deasupra mnstirii ca la o aruncatura de sageata. Acolo ne-au artat un izvor spunndu-ne: Avem acest izvor foarte frumos si mare de la Dumnezeu. Nu-i un izvor natural, ci ne este daruit de Dumnezeu. Cel ntru sfini parntele nostru marele Teodosie, a postit mult si a varsat multe lacrmi nsotite de multe metanii, ca Dumnezeu sa ne dea nou putnta de a ne desfata cu apa aceasta. Mai nante prinii aduceau apa de la parau. Dumnezeu nsa care face totdeauna voia celor ce se tem de El, ne-a dat binecuvntarea apei prin rugaciunle printelui nostru. Acum doi ani, niste frai au cerut stareului sa zideasca baie n mnstire. Stareul nsa nu prea vroia, dar a ngaduit din pricna ca fraii erau bolnavi. Si s-a zidit baia; au fcut nsa, numai o data baie n ea, cci ndata a secat izvorul cel mare si imbelsugat n apa, daruit de Dumnezeu. Si adevarul va spune-mi ca am postit mult timp si am fcut multe rugaciuni nsotie de multe lacrmi si cu toate acestea apa n-a mai ieit din fantana. A trecut un an fr sa izvoreasca un pic de apa. Noi eram tare stramtorati si suparati. Dar cnd stareul nostrum a pus de-a daramat baia, ndata Dumnezeu ne-a dat iarasi apa. CAPITOLUL 81 DESPRE FANTANA UMPLUTA CU APA CND S-A BAGAT N EA ICOANA ACELUIASI AVVA TEODOSIE Tot prinii aceia ne-au povetit aceasta ntamplare: Zilele acestea o femeie iubitoare de Hristos a sapat o fantana n partle Apameii. Cu toate ca a cheltuit o mulime de bani si a sapat adanc fantana, totui nu a dat apa, aa ca era tare suparata din pricna muncii si a cheltuiellor. ntr-o zi vede femeia pe cineva care ii spune: trmite sa-ti aduca icoana lui avva Teodosie cel din Scopelos si cu ajutorul ei Dumnezeu ii va da apa. Femeia ndata a trmis doi oameni, a luat icoana Sfntului si a bagat-o n fantana si numai dect a ieit apa nct s-a umplut fantana pn la jumatte. Cei care au scos icoana din apa ne-au adus si nou apa, am baut si am slavit toti pe Dumnezeu. CAPITOLUL 82

VIA MONAHULUI IOAN DIN MNSTIREA SCOPELOS n aceiasi mnstire am vzut pe un clugr numit Ioan. Prinii de acolo spuneau despre el aa: - Cu adevarat, crestni, acest clugr este mare si nfricosator draclor. Oricine vne aici suparat de un duh necurat, este vndect de acest clugr btrn. CAPITOLUL 83 TOT DESPRE ACELASI Tot prinii din mnstirea Scopelos, ne-au istorisit despre avva Ioan si acestea: Ca la douazeci si patru de mle de mnstire este un port numit Lepti Acra. n acest port un propietar de corabii construise o corabie de treizeci de mii de vedre110 si voia sa o coboare n mare. Si a muncit timp de doua saptamani cu muli lucratori spunea ca avea cate trei sute de lucratori pe zi dar n-a putut sa tarasca corabia n mare si nici sa o mite din loc. Corabia era vrajita de oameni rai. Stapanul corabiei era tare nttristat si suparat si nu avea ce sa faca. Potrivit iconomiei lui Dumnezeu nsa, s-a abatut clugrul Ioan din Scopelos si n partle acelea. Cnd stapanul corabiei l-a vzut, i-a spus, cci stia cine este si cata putere are: - Roaga-te, avvo, pentru corabie , cci din pricna vrajitoriei nu se coboara n mare! - Du-te, i-a spus el corabierului si pregateste ceva de mancare si Dumnezeu are s-i ajute. Clugrul a spus asta ca sa trmita pe stapanul corabiei acaa. Si s-a dus sngur la corabie. A fcut trei metanii la Dumnezeu si a fcut deasupra corabiei de trei ori semnul Crucii n numele Domnului nostru Iisus Hristos. Clugrul s-a dus apoi, acaa la corabieir si i-a spus: - Du-te si coboara corabia n mare! Corabierul l-a crezut pe clugr si a plecat nsotit de cativa oameni. cnd sa apropiat de corabie, corabia a coborat ndata n mare si toti au lsavit pe Dumnezeu. CAPITOLUL 84 VIA SI MOARTEA UNUI ANAHORET, ROB AL LUI DUMNEZEU DIN ACEEAI MNSTIRE Prinii aceleiasi mnstiri ne-au mai istorisit si urmatoarele:

Era un anahoret n muntii acetia, barbat imbunattit cu via dupDumnezeu, care traise muli ani hranndu-se numai cu verdeturi. A murit ntr-o mica peter. Noi nsa nu am stiut de moartea lui, ci am socotit ca a fost dus n alt pustiu. ntr-o noapte s-a artat n vis stareului nostru de acum, bunului si mnunatului pastor, avva Iulian, si-i zise: - Ia cativa frai si vino si ma ia din locul n care ma gasesc, n muntele numit Elafos. Stareul nostru a luat cativa frai si s-a urcat n muntele n care i-a spus. Cu toate ca am cautat vreme ndelungata, n-am gasit trupul anahoretului. Cci era astupata din pricna vremii ntrarea pesterii cu lemne si zapada. Vazand ca nu-l gasim, avva ne-a zis: - Hai, filor, sa coboram! Si pe cnd aveam de gnd sa coboram, iat ca vne un cerb; s-a oprit putn nantea noastra si a nceput sa scurme pamantul cu picioarele. Stareul nostru vazand aceasta , ne zice: - Credeti-ma, filor, acolo este ngropat robul lui Dumnezeu. Am sapat acolo si am gasit trupul nevatamat. L-am dus la mnstire si l-am ngropat. CAPITOLUL 85 CUM A ODRASLIT GRAUL ACELEIASI MNSTIRI PENTRU CA S-A NCETAT MLOSTENIA OBISNUITA Tot prinii din aceiasi mnstire ne povestea zicnd si aceasta: Era obiceiul ca n Sfanta si Marea Joi, sa vna aici sracii si orfanii acetiu tnut si sa primeasca cate o jumatte de banita de grau, cnci prescuri, cam o jumatte de littru de vn si un sfert de litru de miere. Acum trei ani , a foast o lipsa mare de grau, nct se vndea n acest tnut doua banite de grau cu un galben. Cnd a venit Postul Mare cativa parnti au zis stareului nostru: - Anul acesta, avvo, sa numai dam sraclor, dupcum este obiceiul, ca sa nu lipsim mnstirea, cci nu se gsete grau. Stareul a nceput sa spuna fralor: - Sa nu ntrerupem, filor, pomn rnduita de parntele nostru Teodosie. vedeti, este o porunca a btrnului si nu ne va fi de folos dac o calcam.

Fraii nsa staruiau si-l sleau pe stare, zicndu-i: - Graul n-are sa ne ajung nici pentru hrana noastra dar sa mai dam si altora. Stareul s-a ntristat si a spus: -Duceti-va, faceti ce vreti! Aa ca au hotarat sa nu mai faca, ca de obicei, pomn n Sfanta si Marea Joi si n Sfanta si Marea Vineri. Fratele care avea grija de hambar s-a dus sa deschida hambarul si a vzut ca tot graul este ncoltit aa ca au fost slii sa arunce tot graul n mare. Atunci avva a nceput sa spuna fralor: - Aa pateste cel care calca randuielle printelui nostru; culege roadele neascultarii. Trebuia sa dam cnci sute de banii de grau; prin ele puteam cnsti pen ascultare si pe parntele nostru Teodosie si puteam mangaia si pe sraci. Iat, acum am pierdut aproape cnci mii de banii de grau. Ce am folosit noi , filor? Dimpotriva, am fcut doua lucruri rele: unul, ca am calcat porunca printelui nostru; al dolea, ca nu ne-am pus nadejdea n Dumnezeu, ci n hambar. Sa nvatam din asta, fralor, ca Dumnezeu este Cel care conduce toata omenirea si ca Sfntul Teodosie se ngrijeste nevzut de noi, copii lui. CAPITOLUL 86 DESPRE ALT ANAHORET AL ACELEIASI MNSTIRI CARE A MURIT NDATA CE S-A IMPARTASIT Toma din Aegeae ne povestea, zicnd: Cnd veneam de la Aegeae dupsarbatoare, ne-a prins pe drum o mare furtuna si am poposit n mnstirea lui avva Teodosie din Scopelos. Pe cnd eram acolo s-a petrecut aceasta ntamplare. n partle acelea era un anahoret pascator. n fiecare duminic venea la mnstire si se impartasea cu Sfntele Tane. ntr-o zi, anahoretul s-a suparat pentru unele lucruri din mnstire si n-a mai venit dupobiceiul sau la mnstire vreme de cnci saptamani. Si s-au ntristat prinii din mnstire din pricna asta. Aadar, pe cnd eram n mnstire a venit anahoretul ntr-o duminic. Prinii din mnstire s-au bucurat cnd l-au vzut si i-au fcut metanie. Le-a fcut si el metanie si s-au impacat unii cu alii. Dupce anahoretul sa impartasit cu Sfntul Trup si Sange al Domnului nostru Iisus Hristos, s-a aezat n mijlocul bisericii si a murit ndata, fr ca sa i se fi fcut cumva rau nante. Si au cunoscut prinii mnstirii ca anahoretul si-a cunoscut mai dinante sfritul ssau si de asta a venit la mnstire ca sa plece la Domnul, fr sa aib ceva impotriva cuiva. CAPITOLUL 87

AFLAREA TRUPULUI LUI IOAN ANAHORETUL, PORECLIT SMERITUL Am ajuns ntr-un sat, sase mle departe de Rosos si ne-au gazduit doi sateni btrni la biserica satului lor. Satul era la poalele muntelui. n biserica ne-a artat o placa de mormnt, spunndu-ne: - n acest mormnt, crestni, se afla un mare anahoret. - De unde stii? i-am ntrebat noi. - Acum sapte ani, au rspuns ei, locuitorii acestui sat, au vzut pe culmea muntelui, o lumna ca de foc. La nceput am crezut ca a aprins cineva foc din pricna fiarelor salbatice, dar am vzut ca lumna aceasta tne multe zile. ntr-o zi ne-am urcat pe munte, dar n-am vzut nici urma ca a ars vreun foc si nici lemne arse. n noaptea urmatoare am vzut iarasi aceiasi lumna si aa timp de trei luni. ntr-o noapte am luat cativa oameni, narmati cu arme impotriva fiarelor si ne-am suit n munte la acea lumna. Si am rmas unde era lumna pn dimineaa. Dimineaa vedem o mica peter n locul n care era lumna. Cnd am ntrat nauntru, am gasit un anahoret mort. Era imbracat cu stihar de par si cu o mantie de funii iar n mani tnea o cruce mare de argnt. Cu el am gasit o cartulie n care era scris: m-am svrit eu, Ioan cel smerit, n ndictionul al cnsprezecelea. Am socotit anul si am aflat ca murise de sapte ani. Era aa de bine pastrat, ca si cum ar fi murit astazi. l-am luat de acolo si l-am ngropat n biserica. CAPITOLUL 88 VIA LUI AVVA TOMA APOCRISIARUL DIN CHINOVIA APAMEII SI DESPRE MNUNEA FCUTA DE TRUPUL LUI DUPMOARTE Cnd am ajuns n Antiohia un preot al bisericii ne-a povetit despre un oarecare avva Toma, care era apocrisiar al unei chnovii din partle Apameii. Acesta a venit odata la Ierusalim pentru nevole mnstirii. Pe cnd zabovea aici pentru treburi, a murit n Dafni la biserica Sfintei Eufmii. Clerici locului l-au ngropat ca stran n cmiirul pentru strani. n alta zi au ngropat o femeie si au pus-o deasupra lui. Era cam pe la ora opt dimineaa; pe la ora trei dupa-amiaza, pamantul a aruncat-o afr. Localnicii s-au mnunat vazand ntamplarea. Apoi pe seara au ngropat-o din nou n acelasi mormnt si a doua zi au gasit trupul ei iarasi deasupra mormntului. Au luat deci trupul si l-au ngropa n alt mormnt. Dupcateva zile au ngropa o lata femeie si au pus-o deasupra monahului, negndindu-se ca monahul nu ngaduie sa fie ngropata o femeie deasupra lui. Cnd au vzut clericii ca si pe acesta a azvarlit-o pamantul afr, au cunoscut ca btrnul nu primeste ca sa fie ngropat cu o femeie deasupra lui si s-au dus si au spus ntamplarea patriarhului Domnn. Patriarhul a poruncit ca tot orasul sa vna cu lumnri n Dafni si sa poarte cu litanii trupul acelui sfant barbat. Si l-au ngropat n cmiir unde se gasesc multe moaste ale sfinlor mucenici. Au fcut deasupra mormntului si o capela.

CAPITOLUL 89 GASIREA TRUPULUI UNUI SFANT ANAHORET N MUNTELE AMANON Un parnte din Antiohia ne-a istorisit acestea: ntr-o zi ne-am suit am gasit o peter. Cnd nghenunchiat, cu manle pamant. Socotnd ca este n muntele Amanon pentru niste treburi. Acolo am ntrat nauntru am gasit un anahoret ntnse spre cer si cu parul capului pn la viu, i-am fcut metanie zicndu-i:

- Roaga-te pentru mine, parnte! Cum nu mi-a rspuns, m-am sculat si m-am apropiat de el ca sa ii sarut dreapta. Cnd l-am apucat de mn am vzut ca-i mort. L-am laat si am ieit din peter. Dupce am mers putna vreme, vd alta peter. Am ntrat nauntru si am gasit un alt btrn. Si mi-a spus: - Bine ai venit, frate! Ai ntrat si n cealalta peter a btrnului? - Da, parnte, i-am rspuns eu. - N-ai luat cumva ceva de acolo? - Nu, i-am rspuns. Atunci mi-a zis btrnul: - ntr-adevar, frate, btrnul a murit acum cnsprezece ani. Si parea ca murise de un ceas. Dupce mi-am luat blagoslovenie de la btrn, am plecat slavnd pe Dumnezeu. CAPITOLUL 90 MOARTEA A DOI ANAHORRETI N MUNTELE PTERIGHION Doi anahoreti traiau mai sus de muntii Rossos, n muntele numit Pterighion, alaturi de raul Piapi si de mnstirea lui avva Teodosie cel din Scopelos. Clugrul a murit; ucenicul lui i-a fcut slujba nmormntarii si l-a ngropat n munte. Dupcateva zile ucenicul anahoretului s-a pogorat din munte si a venit n apropiere de locuntele omeneti. Aici a gasit un om care-si lucra pamantul si i-a spus: - Fii bun, frate, ia cu tne o sapa si-o lopata si vino cu mine! Sateanul a ascultat ndata de anahoret. Cnd s-a suit n munte, anahorretul i-a artat sateanului mormntul btrnului si i-a spus: - Sapa aici!

Si pe cnd sapa el mormntul, anahoretul se ruga. Dupce si-a termnat rugaciunea l-a imbratisat pe satean si i-a spus: - Roaga-te pentru mine, frate! Apoi s-a pogorat n mormnt, s-a aezat deasupra btrnului si si-a dat duhul. Sateanul a acoperit din nou mormntul si a multumit lui Dumnezeu. Coborandu-se ca la o aruncatura de piatra din munte , a spus ntru sne: trebuie sa-mi iau blagoslovenie de la sfini. Dar cnd s-a ntors nu a mai gasit mormntul sfinlor. CAPITOLUL 91 VIA LUI AVVA GRIGORE ANAHORETUL SI A LUI TALALEU, UCENICUL LUI Spuneau unii dintre parnti despre avva Gheorghe anahorretul ca a trait treizeci si cnci de ani ratacnd gol prin pustiu. *** Spunea iarasi despre el ca pe cnd era n muntii mnstirii, lui avva Teodosie cel din Scopelos, avea un ucenic. Acesta a murit. Pentru ca btrnul nu avea unelte ca sa sape mormntul si sa ngroape trupul fratelui, s-a coborat din munte la mare si a gasit o corabie care se apropia de tarm. Si l-a rugat pe propietarul corabiei si pe corabieri sa se suie cu el n munte si sa ngroape pe frate. Ei au prmit cu bucurie rugamntea btrnului. Au luat uneltele trebuitoare si s-au urcat n munte impreuna cu el. Au sapat groapa si au ngropat trupul fratelui. Unul din corabieri numit Talaleu, miscat de virtutea btrnului, l-a rugat sa-I ngaduie sa rmn cu el. Btrnul i-a spus ca nu are sa poata suporta nevontele ascezei. Tanarul i-a rspuns da, am sa le suport! Si a rmas cu btrnul. A stat cu el un an nevondu-se mult n asceza. Dupun an, fratele Talaleu ii face metanie btrnului si ii spune: - Roaga-te pentru mine, parnte, ca Dumnezeu pentru rugaciunle tale, a ndepartat de la mine chnul; numai simt nici o oboseala si nici vazduhul nu ma mai biciueste; arsita verii nu ma arde si nici iarna nu nghet de frig; dimpotriva ma simt foarte bine. Btrnul l-a binecuvntat. Dupce a mai stat doi ani si jumatte cu btrnul, fratele Talaleu a cunoscut mai dinante ca I se apropie sfritul. Si l-a rugat pe btrn spunndu-i: - Ia-ma la Ierusalim sa ma nchn si Sfintei Cruci si Sfintei nvieri a lui Hristos, Dumnezeul nostru, cci n aceste zile Domnul ma va lua la sne. Btrnul l-a luat si au plecat n Sfanta Cetate. Dupa ce s-au nchnat Sfntelor si cnstitelor locuri, s-au pogorat la Sfntul riu Iordan si s-au spalat pe tot trupul. Dup trei zile fratele Talaleu a murit. Btrnul l-a nmormntat

n lavra Coprata. Dupcatva timp a murit si ava Gheorghe anahoretul si l-au ngropat prinii n lavra Coprata n biserica lor. CAPITOLUL 92 VIA FRATELUI GHEORGHE CAPADOCIANUL SI DESCOPERIREA TRUPULUI LUI PETRU SIHASTRUL DE LA SFNTUL RIU IORDAN Ne povestea nou, mie si fratelui Sofronie, sofistul , cuviosul parntele nostru avva Gheorghe arhimandritul mnstirii Sfntului parnte Teodosie, care se gsete n pustiul Sfintei Cetati a lui Hristos Dumnezeul nostru, spunnd: Aveam un frate aici, numit si el Gheorghe capadocianul. Acesta era pus sub ascultare n Faaelis. ntr-o zi fraii frmntau pane, iar fratele Gheorghe ddea foc cuptorului. Dupce cuptorul s-a ncns, fratele Gheorghe n-a gasit un calt cu care trebuia sters cuptorul. Fraii l ascunsesera sa l ispiteasca. Vazand ca nu-l gsete a ntrat n cuptor si l-a sters cu haina lui si a ieit din cuptor fr sa fie vatamat de foc. cnd am auzit de asta am pus la canon pe frai care l-au ispiit. * * *

Tot avva Gheorghe, parntele nostru, ne mai povesteste despre acelasi frate Gheorghe, spunnd: ntr-o zi pastea porcii n Faaelis si au venit doi lei sa rapeaaca un porc. Fratele Gheorghe si-a luat toiagul si l-a alungat pn la Sfntul riu Iordan. * * *

Tot parntele nostru ne povesteste iarasi, zicnd: Am nceput sa zidim biserica Sfntului Chiriac n Faaelis si am sapat temelia bisericii. ntr-o noapte mi s-a artat n vis un monah, pe fata caruia se vedeau urmele unei mari asceze, imbracat cu o mantie de funii, iar pe umeri un mic veston fcut din papura. Si-mi spuse cu voce blnd: - Spune-mi , avvo Gheorghe, fr s-i dai seama ai vrut sa ma lasi afr de zidurle bisericii pe care o zideti, pe mine care am purtat attea nevonte clugreti si atta asceza? Plin de credinta fata de nfiarea sfanta a btrnului ii spun: - Nu, departe de mine de a face una ca asta!

- Si totui ai fcut-o. - Dar tu cine eti, parnte? - Eu sunt Petru pascatorul, de la Sfntul riu iordan, mi-a rspuns el. - Cnd m-am desteptat dimineaa, am largit temelia bisericii. Si pe cnd sapam, am gasit culcat trupul lui aa cum l-am vzut n vis. Dupce a, zidit biserica, am fcut un mormnt foarte frumos n partea dreapta a bisericii si l-am ngropat acolo. CAPITOLUL 93 VIA LUI AVVA SISNIE, CARE A RENUNTAT LA EPISCOPAT SI VIA UCENICULUI SAU Tot parntele nostru Gheorghe, ne povesteste, zacnd: ntr-o zi m-am dus la avva Sisnie anahoretul. Acest btrn si-a parasit episcopia sa pentru Dumnezeu si a venit sa sihastreasca alaturi de satul numit Betabara, cam la sase mle departe de Sfntul riu Iordan. Cnd am ajuns la el am batut mult la usa lui. Dupmult timp ne-a deschis ucenicul lui si ne-a spus aa: - Btrnul meu, avvo, s-a imbolnavit de moarte si s-a rugat lui Dumnezeu sa nu plece din via aceasta, pn ce nu va auzi ca ai venit n tnutul acesta. ntr-adevar eu fusesem n Constantinopol pentru nevole chinoviei la pre binecredinciosul imparat Tiberiu. Ucenicul s-a dus la btrn si l-a vetit ca am venit. Dupmult timp s-a ntors si ne-a spus: - Venii! Cnd ne-am dus l-am gasit pe btrn mort. Si am cunoscut ca a plecat spre Domnul ndata ce a auzit ca eu eram cel care a batut la usa. Si pe cnd ii sarutam dreapta mi-a spus mortul cu voce blnd: bine ai venit, avvo! si iarasi a adormit. Atunci am fcut cunoscut locuitorlor din sat sa vna sa ngroape pe btrn. Cnd au venit si au sapat mormntul, ucenicul btrnului a spus celor ce sapau: - Fii aa de buni si sapati-l putn mai mare ca sa ncapa doi n el. Dupce au termnat gropa, ucenicul btrnului s-a ntns pe o rogojna si a murit. Si au ngropat pe amandoi, pe btrn si pe ucenicul lui. CAPITOLUL 94

VIA LUI AVVA IULIAN EPISCOPUL BOSTREI Tot parntele nostru Gheorghe ne povestea despre avva Iulian, care a ajuns episcopul Bostrei, spunnd: Dupplecarea lui din chinovie ca sa fie sfinit episcop al Bostrei, unii dintre stapanii orasului, oameni uratori de Hristos, au vrut s-l ucida cu otrava. Si au cumparat cu bani pe slujitorul lui si i-au dat otrava sa o toarne n paharul mitropolitului si sa-I dea sa bea amestecatura. Sluga a fcut aa cum a fost nvatta. Ea a dat paharul otravit dumnezeiescului Iulian. iulian l-a luat, dar cunostea de la Dumnezeu si viclenia si pe cei care au pus-o la cale. A luat paharul, l-a pus nantea lui fr sa spuna ceva slugii. Apoi a trmis sa cheme pe toti stapani orasului, printre care se gaseau si cei care urzisera uciderea. Dumnezeiescul Iulian, pentru ca nu a vrut sa dea pe fata pe cei care pusesera la cale omorul, le-a spus tuturor cu voce blnd: - Dac socotii ca veti ucide cu otrava pe smeritul Iulian, iat beau paharul n fata voastra. Si facnd semnul Sfintei Cruci de trei ori peste pahar cu degetele sale si spunnd: n numele Tatalui si al Fiului si al Sfntului Duh, beau acest pahar, l-a baut nantea tuturor si a rmas nevatamat. Cnd au vzut asta si-au cerut iertare toti. CAPITOLUL 95 VIA BTRNULUI PATRICIU DIN MNSTIREA SCOPELOS Era un btrn care traia n mnstirea printelui nostru Teodosie, de fel din Sevastopoea Armeniei, numit Patriciu. Era foarte btrn - se spunea ca era de o suta treisprezece ani - bland si sihastru. Prinii acestui loc ne povesteau despre acest virtuos btrn ca era stareul chinoviei Avazanu. A parasit stareia de teama de anu pacatui mai mult si de a nu fi osandit, find n fruntea chnoiviei, cci spunea el ca pastorirea olor cuvntatoare se cuvne marlor barbati si a venit la asculatare n mnstirea printelui nostru Teodosie, judecnd ca e mai bine aa pentru mntuirea sufletului lui. CAPITOLUL 96 DESPRE ACELASI SI DESPRE IULIAN, ARABUL CEL ORB Tot despre el ne spuneau si urmatoarele: Era aici un clugr, arab de neam, numit Iulian lipsit de vedere. Acest avva Iulian s-a suparat odata cu privire la Macarie, arhiepiscopul Ierusalimului si nu primea sa fie impartasit de el. ntr-o zi avva Iulian ii face cunoscut lui avva Simeon cel din Muntele Mnunat - muntele era departe de Antiohia ca la nou mle- spunnd: - Sunt orb si nu pot sa ma duc n alta parte si nici n-am pe cineva n stare sa ma ajute, iar de la Macarie nu vreau sa primesc Sfanta Impartaanie.

Dar spune-mi parnte, cum trebuie sa ma port cu un frate care a curvit si cu unul care s-a legat prin jurmnt. Avva Simeon a rspuns lui avva Iulian, zicnd: - Sa nu pleci si nici sa nu te desparti cumva de Sfanta Biserica pentru ca ea, prin harul Domnului nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este nepatta. Dar afla si aceasta, frate, ca aveti n chinovia voastra pe un btrn cu numele Patriciu, care poate sa proscomideasca. Btrnul acesta nuI rnduit printre prmii preoti, vne ntre ultmi la biserica si locuieste aproape dinspre zidul de apus al bisericii. Are si dreptul sa rosteasca sfanta rugaciune a proscomediei; si Sfanta Jertfa adusa de el este bine prmita. CAPITOLUL 97 VIA SI MOARTEA A DOI FRAI MONAHI, CARE S-AU JURAT SA NU SE DESPARTA UNUL DE ALTUL Spunea avva Ioan anahoretul, poreclit Piru: Am auzit pe avva Stefan moabitul, povestnd: Pe cnd eram n chinovia Sfntului Teodosie cel Mare, ncepatorul vieii de obste, erau acolo doi frai, care au fcut jurmnt sa nu se desparta unul de altul, nici n via, nici n moarte. Cum stteau ei n chinovie si ntareau pe toti, unul dintre ei a fost chnuit de curvie. Neputand suporta chnul, ii spune fratelui sau: - Frate, dezleaga-ma de jurmnt, ca sunt chnuit de curvie si vreau sa plec n lume. Fratele lui a nceput sa-l roage si sa-i spuna: - Nu, frate, nu face una ca asta, sa nu-ti pierzi osteneala. Celalalt i-a spus: plec. - Sau vino cu mine ca sa savarsesc fapta, sau dezleaga-ma de jurmnt ca

Fratele nevond sa-l dezlege de jurmnt a plecat cu el n oras. Cel chnuit de curvie a ntrat ntr-o caa de desfrau, iar celalalt a stat afr, a luat tarana din pamant si si-a pus-o pe cap. Si s-a zdrobit pe snesi. Dupa ce a ieit din caa de desfrau, dupa ce si-a ndeplinit pofta, i-a spus celalat frate: - Ce ai folosit, fratele meu, de pe urma pacatului tau? Sa mergem iarasi la locul nostru.

- Nu pot sa mai merg n pustie, a rspuns el. Du-te sngur, cci eu rmn n lume. Desi a staruit mult, nu l-a convns ca sa-l urmeze n pustie, aa ca a rmas si el n lume cu el si au muncit ca sa se hraneasca. Avva Avramie, cel care construise mai nante n Constantinopole, mnstirea Avramilor, arhiepiscopul de mai tarziu al Efesului, acest bun si bland pastor, zidea n acea vreme mnstirea lui numita a Bizantnlor. S-au dus deci cei doi frai si au muncit acolo, primndu-si plata. Cel care cazuse n curvie lua plata amandorura si se ducea n fiecare zi n oras si cheltuia banii n desfrau. Celalalt postea toata ziua si-si ndeplinea cu toata lnistea lucrul sau, fr sa vorbeasca cu cineva. Locuitorii au vzut ca n fiecare zi acesta nici nu mnnca, nici nu vorbeste, ci sta necontenit pe gnduri si au spus celui ntru sfini avva Avramie toata purtarea lui si tot ce stiau despre dansul. Atunci marele Avramie a chemat pe lucrator n chilia lui si l-a ntrebat, zicnd: - De unde eti, frate? Care-i meseria ta? Fratele i-a marturisit lui totul si a adaugat: - Rabd totul pentru fratele meu, si pentru ca Dumnezeu vazandu-mi chnuirea mea sa-l mantuie pe fratele. Cnd dumnezeiescul Avramie a auzit acestea, i-a spus fratelui: - Domnul ti-a daruit sufletul fratelui tau. Dupa ce avva Avramie i-a dat drumul fratelui si a ieit din chilia btrnului, iat ca l striga fratele sau: - Ia-ma n pustie, fratele meu, ca sa ma mantui! ndata l-a luat, a plecat ntr-o peter alaturi de Sfntul riu Iordan si l-a zavorat. Dupa putna vreme, propasnd mult cu duhul n cele dumnezeieti, a murit. Fratele a rmas n aceiasi peter,dupa cum facuse jurmnt, ca sa moara si el tot acolo. CAPITOLUL 98 DESPRE ACELASI FRATE La acest frate, care traia langa Sfntul riu Iordan dupa moartea fratelui sau, a venit un btrn din Lavra Calamon si i-a spus: - Spune-mi, frate, ce fapte deosebite ai svrit sihastrie si asceza? n atta vreme de

- Du-te si vino dupa zece zile, i-a zis fratele, si-ti voi spune.

Btrnul a venit n a zecea zi si l-a gasit pe frate mort, iar pe o coaja scrise urmatoarele cuvnte:" Iarta-ma, parnte, ca niciodata nu mi-am laat mntea pe pamant cnd faceam canonul meu". CAPITOLUL 99 VIA BTRNULUI ANTONIE DIN MNSTIREA SCOPELOS Prinii aceleiasi mnstiri ne povesteau, zicnd: Acum cativa ani traia aici un clugr numit Iantos. Acesta n via lui a postit foarte mult si se ducea mereu la locul ce se numete Cutla. Odata pe cnd era n pustie, iat au venit sracnii n partle acelea. Unul dintre ei cnd a vzut pe clugr si-a scos sabia si s-a ndreptat spre el cu gndul sa-l omoare. Clugrul cnd l-a vzut pe sracn ca vne spre el a ntns manle spre cer si a zis: " Doamne, Iisuse Hristoase, faca-se voia Ta!" Si ndata s-a deschis pamantul si la nghiit pe sracn. Clugrul a fost mantuit si a ntrat n mnstire slavnd pe Dumnezeu. CAPITOLUL 100 VIA MONAHULUI PETRU PONTICUL Prinii aceleiasi mnstiri ne mai povesteau iarasi: Era aici un preot numit Petru, de fel din Pont, care savarsise multe si nenumarate fapte de isprava. Despre acest preot ne povestea Teodor care a juns episcop al Rosului, zicnd: ntr-o zi a venit la mine la Iordan n lavra Turnurilor, cci acolo locuiam si mi-a spus: - Fii bun, frate Teodore, sa mergi cu mine n muntele Sinai, pentru ca am fcut o fagadunta. Eu , pentru ca nu vroiam sa dau ascultare btrnului, i-am zis: - Sa mergem! Dupa ce am trecut sa Sfntul riu Iordan, btrnul mi-a zis: - Frate Teodore, haide sa facem metanie ca nici unul din noi sa nu mnnce nmic pn la muntele Sinai.

- ntr-adevar, parnte, i-am rspuns eu, nu pot sa fac asta. Btrnul a fcut metanie si pn la muntele Sinai n-a mancat nmic. Dupa ce s-a impartasit cu Sfntele Tane n muntele Sinai, a mancat. Din muntele Sinai am plecat la Sfntul Mna din Alexandria. La fel, nici pn aici n-a mancat nmic. Si aici a mancat dupa ce s-a impartasit. De la Sfntul Mna am venit la Ierusalim, fr sa guste ceva pe drum. A mancat numai dupa ces-a impartasit n biserica Sfintei nvieri a lui Hristos, Dumnezeul nostru. ntr-un drum att de lung btrnul n-a mancat dect de trei ori: odata n Muntele Sinai, alta data la Sfntul Mna si a treia oara n Ierusalim. CAPITOLUL 101 VIA LUI PAVEL, MONAHUL ROMAN Prinii aceleiasi mnstiri ne povesteau despre alt btrn, zicnd: Era un clugr aici numit Pavel, roman de neam, care a murit acum catva timp. ntr-o zi s-a dus la Ierihon cu catarii. Pe cnd se afla la han, catarul impns de diavol, fr stirea lui avva Pavel, a calcat pe un copl care se afla la han si l-a omorat. Foarte ntristat din pricna asta,avva Pavel a plecat si s-a dua n Arona. Aici s-a fcut anahoret, plngnd necontenit moartea coplului si spunnd:"eu am ucis pe copl si la judecta am sa fiu osandit ca ucigas". Alaturi de el traia si un leu. n fiecare zi mergea avva Pavel n culcusul leului attandu-l si zadarndu-l , sa se scoale si sa-l mnnce. Leul nsa nu l-a vatamat deloc. Atunci vazand ca nu ajunge la socoteala, spune n el nsusi: "am sa ma culc n calea leului cnd pleaca si se duce la rau sa bea apa; atunci are sa ma mnnce!" S-a culcat aadar, la pamant. Si iat ca dupa putn timp a venit si leul si a trecut pe langa btrn cu toata lnistea ca si un om si nu s-a atns deloc de el. Atunci btrnul a fost ncredintat ca Dumnezeu i-a iertat pacatul. Si s-a ntors iarasi n mnstirea lui si a trait spre folosul si zidirea sufleteasca a multora, pn ce s-a odihnit n Dumnezeu. CAPITOLUL 102 POVETIREA LUI SOFRONIE SOFISTUL DESPRE CELE CE S-AU NTALNIT PE CALE CU EL Avva Sofronie sofistul, fratele meu, trebuia sa dea un examen de absolvire. Eram cu el eu , avva Scolastic, avva Chiric si ali cativa parnti. Si ne-a spus avva Sofronie:

- Mergea, pe drum; nantea mea canta un cor de cople si zicea: " bine ai venit, Sofronie! Sofronie a fost ncununat!" CAPITOLUL 103 VIA SI VIRTUTLE LUI AVVA STRATIGHIE Despre avva Stratighie, stareul mnstirii celui ntru sfini parntele nostru Teodosie, spuneau prinii acestei mnstiri ca avea aceste trei virtuti prin care depasea pe orice monah de anii nostrii: postea mult, priveghea mult, lucra mult. CAPITOLUL 104 VIA LUI AVVA NONU PREOTUL n chinovia celui ntru sfini parntele nostru Teodosie, ne povestea avva Teodosie, care a ajuns episcop de Capitolias despre avva Nonu, zicnd: Odata, nante de a toca de miezonoptica, stateam culcat n patul meu. Si am auzit pe cineva zicnd cu voce dulce si lnistita: " Doamne ,mluieste". Si am vrut sa stiu cine-i cel care l spune. M-am uitat pe fereastra chliei mele n biserica si am vzut pe un clugr ngenunchiat,iar deasupra capului lui o stea lumnoaa, la lumna careia am recunoscut cine era. * * *

Un alt clugr btrn din aceiasi chinovie ne povestea tot despre avva Nonu, zicnd: ntr-o zi, nante de a toca, am ieit din chilia mea, ca sa ma duc la biserica. Si am vzut pe btrn stnd nantea bisericii, rugndu-se cu manle naltate spre cer. Manle lui lumnau ca doua faclii de foc. Cuprins de frica am plecat. CAPITOLUL 105 VIA SFNTULUI BTRN HRISTOFOR DE NEAM ROMAN Pe cnd eram n Alexandria ne-am dus la avva Teodul, care era n sfanta Sofia langa Far. Si ne povestea btrnul zicnd: M-am clugrit n chinovia celui ntru sfini parntele nostru Teodosie, cea din pustiul Ierusalimului, Sfntul oras al lui Hristos Dumnezeul nostru. Si am gasit acolo un clugr vetit numit Hristofor, de neam roman. ntr-o zi ii fac metanie si-i zic:

- Ai dragoste, parnte, care au fost nevontele tale clugreti din tneretle tale? Btrnul s-a laat mult rugat de mine; cnd a cunoscut nsa ca i-am pus aceasta ntrebare spre folosul sufletului, mi-a povetit, spunndu-mi: - Aveam foarte multa dragoste de clugrie, fiule cnd am renuntat la lume. Ziua mi faceam canonul, iar noaptea ma duceam n peter n care obisnuia sa se roage cel ntru sfini Teodosie si ceilali parnti. Cnd coboram n peter faceam lui Dumnezeu cate o suta de metanii pe fiecare treapta. Si erau pn jos optsprezece trepte. Dupce coboram toate treptele, rmneam n peter pn ce toca. Atunci ma duceam la biserica. Dupa ce am fcut timp de zece ani aceasta lucrare cu post, cu multa nfranare si oboseala, ntr-o zi am coborat n peter ca de obicei. Cnd sa pun piciorul n peter, dupa ce am implinit metanile pe fiecare treapta, am cazut n extaz si vd ca toata podeaua pesterii este plina de cndele. Unele erau aprinse, altele nu. Vd si doi barbati imbracati n hlamide albe, pregatnd cndelele. Eu le-am spus: - Pentru ce ati pus cndelele acestea si nu ne ngaduii sa coboram si sa ne rugam? Ei mi-au rspuns, zicnd: - Acestea sunt cndelele prinilor. - Pentru ce unele sunt aprinse iar altele nu? i-am ntrebat din nou. - Cei ce vor, au rspuns ei, si le aprind; cei care nu vor , nu si le aprind. - Fii aa de buni, le-am spus eu si spuneti-mi de arde cndela mea sau nu. - Roaga-te si o aprindem, au rspuns ei. Si le-am zis: - Sa ma rog? Dar pn acum ce-am fcut? Dupa ce am spus aceste cuvnte mi-am venit n fire si ntorcndu-ma nu am mai vzut pe nimeni. Si mi-am zis n sne-mi: - Dac vrei sa te mantui Hristofore, trebuie sa mareti nevontele tale clugreti. A doua zi de dimineaa am plecat din mnstire. M-am dus la muntele Sinai, fr sa iau ceva cu mine, dect haina ce purtam. Dupa ce am trait acolo cnzeci de ani n asceza, am auzit o voce care mi-a spus:

- Hristofore, Hristofore, du-te n chinovia ta, n care bine te-ai nevoit ca sa te sfarseti acolo impreuna cu prinii tai! Nu dupa multa vreme dupa ce mi-a povetit mie acestea, si a termnat avva Teodul povetirea, sufletul lui sfant s-a odihnit n Domnul cu bucurie. Tot avva Teodul ne povestea despre avva Hristofor. Avva Hristofor spunea: ntr-o zi m-am dus de la mnstire la Ierusalim ca sa ma nchn Sfintei Cruci. Dupa ce m-am nchnat, pe cnd ieseam, vd un frate la poarta curtii dinuntru a bisericii Sfintei Cruci, care nici nu ntra, nici nu iesea. Mai vd si doi corbi care zburau fr rusne pe fata lui, lovndu-l peste obraji cu ariple si nu-l laau sa ntre n biserica. Cunoscnd ca cei doi corbi sunt draci, i-am spus: - Spune-mi frate, pentru ce stai n mijlocul portii si nu ntri? - Iarta-ma avvo, mi-a spus el, ma stapanesc doua gnduri: unul mi spune: " ntra si nchna-te Cnstitei Cruci!"; celalalt mi zice: " nu, ci du-te de-ti fa treaba ce ai de fcut si vino altadata de te nchna!" Eu cnd am auzit acestea l-am apucat de mn si l-am bagat n biserica. Si ndata au fugit corbii de la el. Dupce l-am fcut sa se nchne Sfnetei Cruci si Sfintei nvieri a lui Hristos Dumnezeul nostru, i-am dat drumul n pace. Avva Hristofor mi-a povetit aceasta ntamplare, spunea avva Teodul, pentru ca m-a vzut ca eram mult alibit de treburi si laam n parasire rugaciunea. CAPITOLUL 106 POVETIREA LUI AVVA TEODOR DESPRE MONAHUL SIRIAN SEVERIAN Tot avva Teodul ne povestea zicnd: Aici este o caa de oaspeti ntre biserica Sfanta Sofia si biserica Sfntul Faust. Hangiul acestei case m-a rugat ntr-o zi sa ma duc la caa de oaspeti si s-l nlocuiesc cateva zile. M-am dus si am gasit gazduit un monah sirian, care nu avea alceva dect un stihar de par, o manta si cateva pani. Statea necontenit ntr-un colt, spunea ziua si noaptea stihuri din Scriptura si nu vorbea cu nimeni. Cnd a venit duminic, mam dus la el si i-am spus: - Hai frate, la biserica Sfanta Sofia ca sa te impartaseti cu Sfntele si Cnstitele Tane. - Nu merg, mi-a rspuns el.

- Si de ce? - Sunt severian si nu ma impartasesc la biserica voastra. Auznd pe de o parte ca nu se impartaseste la sfanta si apostolica Biserica, iar pe alta parte vazand ca are un trai att de imbunattit si o via att de virtuoas, am plecat plngnd n chilia mea. Am nchis usa, m-am aruncat cu fata la pamant nantea lui Dumnezeu si timp de trei zile m-am rugat cu multe lacrmi, zicnd: - Stapane Hristoase, Dumnezeul nostru, care pentru nespusa si nemasurata ta iubire de oameni ai nclnat cerurle si Te-ai pogorat pentru mntuirea noastra, Cel care Te-ai ntrupat din Stapn Sfanta Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria, descopera-mi cine crede bine si drept, noi cei ai Bisericii sau severienii. n a treia zi am auzit o voce nevzuta care mi-a spus: - Du-te Teodule si vezi credinta lui. A doua zi m-am dus, m-am aezat n fata lui, am asteptat sa vd ce are sa se ntample potrivit celor spuse mie de glasul nevzut. Am stat aa cam un ceas uitandu-ma la el: statea si sirianul spunnd versete din Scriptura. Si am vzut filor, ma jur pe Domnul, deasupra capului lui aezata o porumbita plina de funngne, ca si cum ar fi ieit din cuptor, jumulita si urat mirositoare. Atunci am cunoscut ca porumbita negrita si rau mirositoare, care mi s-a artat, nfatisa credinta lui. Fericitul lui suflet ne povestea acestea cu jurmnt, cu multe lacrmi si suspne. CAPITOLUL 107 LEUL SI AVVA GHERASIM Cam o mila de la Sfntul riu Iordan se afla lavra numita a Sfntului avva Gherasim. Cnd am ajuns n aceasta lavra, prinii de acolo ne-au povetit despre Sfntul Gherasim acestea: ntr-o zi , pe cnd mergea el pe taramul Sfntului riu Iordan, l-a ntalnit un leu care mugea foarte tare, din pricna ca-l durea piciorul. Ii ntrase un spn si deaceea i se umflase laba si era plina de puroi. Cnd leul l-a vzut pe clugr a venit la el si i-a artat piciorul ranit din pricna spnului ntrat n ea. Leul plngea oarecum si se ruga de el sa-l tamaduiasca. Clugrul vanzandu-l ca sufera att, s-a aezat jos, i-a luat laba piciorului si deschizand umflatura i-a scos spnul cu o mulime de puroi. Dupa ce i-a curatt bine rana, i-a legat piciorul cu o bucata de panza si i-a dat drumul. Dar leul dupa ce a fost

vndect, n-a mai parasit pe btrn, ci ca un adevarat ucenic, l nsotea oriunde se ducea, nct se mnuna btrnul de o recunostnta att de mare a fiarei. De atunci, btrnul l hranea, dandu-i pane si boabe muiate. * * * Avva Gherasim avea n lavra un magar pentru carat apa, cci prinii din lavra beau apa din Sfntul riu Iordan. Lavra este departe de riu, cam la o mila. Prinii aveau obiceiul sa dea pe magar n paza leului s-l pasca pe malul Sfntului riu Iordan. ntr-o zi pe cnd magarul pastea sub paza leului, s-a departat leul cam mult de magar. Si iat ca au trecut pe acolo niste conducatori de camle ce veneau din Arabia; cnd au vzut magarul sngur, l-au luat si au plecat cu el mai departe. Leul cnd a vzut ca a pierdut magarul, a venit la lavra foarte suparat si ntristat la avva Gherasim. Avva a crezut ca leul a mancat magarul si i-a spus: - Unde-i magarul? Iar el statea tacut ca un om si cauta n jos. Si i-a spus btrnul: - L-ai mancat? Binecuvntat sa fie Domnul! Ai sa faci tu ceea ce facea magarul. Si de atunci leul, la porunca btrnului, purta samarul magarului cu patru vase de lut n care aducea apa n mnstire. ntr-o zi a venit la btrn pentru rugaciune un ostas. cnd a vzut pe leu carand apa si a aflat pricna i s-a fcut mila de el. A scos trei monezi si lea dat btrnului ca sa cumpere un magar pentru caratul apei si sa elibereze leul de aceasta slujba. Dupcatva timp, dupce scapase leul de caratul apei, conducatorul de camle, care luase magarul a venit la Ierusalim sa vanda grau si avea si magarul cu dansul. Cnd a trecut Sfntul riu Iordan a ntalnit din ntamplare pe leu. Vazand leul a laat camlele si a fugit. Leul recunoscnd magarul a alergat dupel si apucnd capastrul magarului cu gura, cum ii era obiceiul, l-a tarat pe el si pe cele trei camle. Bucurandu-se si mugnd n acelasi timp ca a gasit magarul pe care-l pierduse. a venit la btrn, cci btrnul socotea ca leul l mancase pe magar. Atunci a cunoscut btrnul ca leul fusese hulit. Si i-a pus leului numele Iordan. Leul a stat cu btrnul n lavra cnci ani si nu s-a despartit niciodata de el. Cnd a plecat avva Gherasim la Domnul si a fost ngropat de parnti, leul, potrivit iconomiei lui Dumnezeu, nu se afla n lavra. Dupcatva timp a venit si leul si cauta pe btrn. Ucenicul lui, avva Savatie, vazandu-l, ii spune: - Iordane, btrnul ne-a laat orfani si s-a dus la [Link] vino si mnnca!

Leul n-a vrut sa mnnce ci-si ntorcea necontenit ochii ncoace si ncolo, ca sa-l zareasca pe btrnul, mugnd tare, nesufernd lipsa lui. Avva Savatie si ceilali parnti vazandu-l aa de ndurerat l-au mangaiat pe spate si i-au spus: - A plecat btrnul la Domnul si ne-a laat. Desi au spus aceste cuvnte, totui n-au putut sa faca sa nceteze urletul si mugetul, dimpotriva, cu cat parea ca-l mngie prin cuvnte, cu att mai mult mugea, isi nmultea ureletele, cu o voce mai puternica, crescnd jalea si-si exprima prin glas, prin chip si prin ochi durerea pe care o avea ca nu-l vede pe btrn. Atunci avva Savvatie ii spune lui: - Vino cu noi dac nu crezi i-i voi arata locul unde se afla btrnul. Si l-a luat pe leu si l-a dus la locul unde l-a ngropat pe btrn. Mormntul era departe de biserica, la jumatte de mila. Avva Savatie s-a oprit deasupra mormntului lui avva Gherasim si a zis leului: - Iat btrnul nostru! Si a ngenunchiat avva Savatie. Cnd leul a vzut ca face metanie si-a izbit puternic capul de pamant si mugnd puternic a murit ndata deasupra mormntului btrnului. Aceasta s-a ntmplat nu pentru ca leul avea suflet cugetator, ci pentru ca Dumnezeu a vrut sa arate ca slaveste pe cei care-l slavesc pe El nu numai n timpul vieii lor, ci si dupmoarte si ca sa arate cat erau de supuse lui Adam animalele nante de calcarea poruncii si de alungarea din desfatarea Raiului. CAPITOLUL 108 VIA UNUI PREOT FECIORELNIC SI A SOTIE SALE TOT FECIOARA Cnd am fost n nsula Samos, ne-am dus n chinovia numita Harixenu, la avva Isidor stareul, barbat virtuos, nzestrat cu multa dragoste fata de toti cei impodobii cu smerenie. La opt mle de oras este un sat, n care se afla si biserica. La biserica aceasta era un preot tare mnunat, pe care prinii lui l-au slit sa se caatoreasca impotriva vontei lui. Preotul nu numai ca n-a fost atras n nselaciunea placerii, desi era tanar si unit legat cu o femeie, dar a fcut si pe femeia lui sa traiasca cu el n curatenie si castitate. Au nvatt amandoi psalirea, cantau amandoi n biserica, pazndu-se pe ei nsisi n feciorie pn la btrnete. ntr-o zi a fost parat preotul la episcopul sau cu o mnciuna draceasca.

Episcopul, necunoscndu-i via , a trmis de la scos din sat si l-a bagat n nchisoare acolo unde sunt nchisi si pazii clericii care au savarsit vreo greseala. Pe cnd era n nchisoare, a venit sfanta duminic. n timpul noptii i se arata un tanar foarte frumos la chip si-i spune: - Scoala-te, preotule si du-te la biserica ta sa savarseti Sfanta Proscomedie! - Nu pot, a rspuns preotul, pentru ca sunt nchis. - Ii voi deschide eu usa, i-a spus tanarul; haide si urmeaza-ma! A deschis usa nchisorii si a ieit nantea lui. Au plecat si au mers impreuna cam pn la o mila de sat. Cnd s-a fcut ziua, paznicul nchisorii n-a mai gasit pe preot nauntru. S-a dus la episcop si i-a spus: - A fugit din nchisoare, cu toate ca, cheia era la mine. Episcopul socotnd ca a fugit a trmis pe un slujitor al episcopiei, spunndu-i: - Du-te si vezi dac preotul este n satul lui! Dar sa nu-i faci nmic. Slujitorul a plecat si l-a gasit pe preot n biserica savarsnd Sfanta Liturghie. Slujitorul s-a ntors si a spus episcopului. - E n sat si l-am gasit facnd Sfanta Liturghie. Episcopul s-a suparat si mai mult pe el si s-a jurat: - Mane l voi duce la nchisoare cu mai multa necnste. n noaptea spre luni i s-a artat preotului din nou tanarul din noaptea trecuta si i-a spus: - Haide sa mergem acolo unde episcopul te-a nchis n oras. L-a luat si l-a dus iarasi, l-a bagat n nchisoare, fr sa simta paznicul nchisorii. A doua zi dimineaa afla episcopul de la paznic ca preotul e n nchisoare fr sa stie ceva. Episcopul a trmis ca sa afle de la preot cum a ieit din nchisoare si cum a ntrat din nou fr stirea paznicului. - Un slujitor tanar. a spus, foarte frumos la chip si frumos imbracat al episcopiei, dupcum spunea el, mi-a deschis si m-a dus impotriva voii mele, pn la o mila de sat. Asta noapte a venit din nou si m-a adus napoi.

Episcopul a strans pe toti recunoscut pe nici unul din ei.

slujitorii

episcopiei,

preotul

nsa n-a

Atunci episcopul a nteles ca ngerul lui Dumnezeu a fcut asta, ca sa nu-i fie ascunsa deloc virtutea btrnului, ci sa o cunoasca toti si sa slaveasca pe Dumnezeu, care slaveste pe robii Sai. Dupce episcopul s-a ntarit sufleteste cu privire la preot l-a slobozit n pace, spunnd multe cuvnte grele impotriva celor care l-au hulit. CAPITOLUL 109 VIA LUI AVVA GHEORGHE CARE NU SE NFURIA Despre avva Gheorghe, stareul mnstirii lui avva Teodosie, ne povestea nou avva Teodosie, ucenicul lui cel bun, bland si smerit, care a ajuns episcop al Capitoliadei, zicnd: Am stat impreuna cu avva Gheorghe doisprezece ani si am vrut sa-l vd odata suparandu-se, dar nu l-am vzut, cu toate ca acum stapaneste multa trandavie si multa neascultare. Cine-si nfrana att de mult ochiul ca cel ntru sfini parntele nostru Gheorghe? Cine a pus usa auzului, ca fericitul? Cine si-a legat limba ca parntele nostru? Care raza de soare a lumnat atta pamantul pe cat a lumnat nimle noastre ale tuturora parntele nostru? CAPITOLUL 110 FRUMOASELE SPUSE ALE UNUI SFANT BTRN DIN EGIPT Am luat pe parntele Sofronie si ne-am dus la o lavra la optasprezece mle deprtare de Alexandria, la un btrn tare imbunattit cu via, de neam egiptean. Si-i spun btrnului: - Spune-ne un cuvnt, avvo, cum trebuie sa traim unul cu altul, pentru ca btrnul le-a zis: Sofronie are de gnd sa renunte la lume, sa-si mantuie sulfetul sau. Sedeti n orice chlie vreti numai privegheati; traii n isihie, Rugai-va nencetat si am nadejde n Dumnezeu filor, ca Dumnezeu va va trmite cunostnta Lui sa va lumineze mntea. Spunea iarasi: - Dac vreti sa va mantuii, filor, fugii de locurle cu prea muli oameni. Astazi noi nu ncetam de a bate la toate portle si de a cutreiera orase si tari , ca sa putem dobandii provizii pentru iubirea de argnt si slava desarta si sa ne umplem sufletele noastre de zadarnicie. Si iarasi spunea btrnul: - Sa fugim deci, fralor, ca s-a apropiat timpul!

- Vai, cat vom plnge si ne vom cai de toate faptele de care nu ne-am cait pn acum. Spunea iarasi: - Sa nu ne mandrim cnd suntem laudati si nici sa nu ne suparam cnd ne dojeneste cineva. Cci lauda ne pricnuieste dornta de slava desarta, iar supararea ne baga n suflet mahnirea, nenorocii ce suntem. Iar acolo unde este mahnire si dornta de slava desarta nu se afla nici un bine. - Prinii nostri, pentru ca erau oameni mari si mnunati, pastoreau pe muli oameni. Eu sarmanul, nsa, nu pot sa pastoresc o sngura oaie, ci dimpotriva eu nsumi ma las apucat de fiara salbatica. - Lucrul draclor acesta este: sa ne duca la deznadejde dupce ne-a aruncat sufletul n pacat, spre a ne pierde desavarsit. Dracii spun totdeauna sufletului: - Ai sa mori si are sa se piarda numele tau! Dac sufletul este veghetor va striga impotriva draclor si va spune: - Nu mor, ci voi trai si voi poveti faptele Domnului. Dar pentru ca dracii sunt nerusnati, vor rspunde si ei spunnd: - Muta-te n munti, ca o paare (Psalmi, X, 1). Fata de aceste cuvnte trebuie sa le spunem: - El este Dumnezeul meu si Mantuitorul meu, sprijnitorul meu , nu ma voi muta la altcineva. ( Psalmi LXI, 6). Si ne mai spunea: - Fii usierul nmii tale pentru ca sa nu ntre n ea vreun stran si s-ajungi s-l ntrebi: eti de al nostru ori eti dintre vrajmasii nostri? CAPITOLUL 111 FAPTA UNUI OARECARE BARBAT PLESUV SI IMBRACAT CU SAC Eu si prietenul meu Sofronie ne-am dus ntr-o zi, pe cnd eram n Alexandria, la biserica lui Teodosie. Pe drum ne-am ntalnit cu un om plesuv imbracat cu un sac pn la genunchi. Parea nebun. Avva Sofronie mi spuse: - Da-mi un ban de argnt si vei vedea virtutea omului care se apropie de noi!

I-am dat cnci monede de argnt. Sofronie le-a luat si le-a dat celui care parea nebun. El le-a luat fr sa spuna vreun cuvnt, iar noi am mers n urma lui fr sa ne observe. El si-a ncetnit mersul si a ntns spre cer mn dreapta n care avea si monezile de argnt; dupa aceasta a fcut metanie lui Dumnezeu, a pus monezile pe pamant si a plecat. CAPITOLUL 112 VIA SI MOARTEA LUI LEON MONAHUL CAPADOCIAN n timpul imparatiei imparatului si prea binecredinciosului cezar Tiberiu, am ajuns n Oass. Cnd am ajuns acolo am vzut un monah, mare dupDumnezeu, capadocian de neam. Numele lui era Leon. Muli oameni ne-au povetit despre el lucruri multe si mnunate. Cnd ne-am dus la dansul si am cunoscut ndeaproape pe acest cuvios barbat, ne-am folosit mult, mai cu seama din pricna smereniei lui si a dragostei pe care o avea fata de toti. Acest venerabl btrn ne spunea: - Credeti-ma, filor, eu pot sa fiu imparat. Noi am spus: - Crede-ma, avvo, ca din Capadocia n-a ieit niciodata un imparat. Nu-i un gnd sanatos acesta. El iarasi a spus: - ntr-adevar filor, pot sa fiu imparat. Si nimeni nu-l putea convnge sa-si schimbe gndul. Cnd au venit mazichi si au pustiit toata tara aceea, au venit si n casis. Au omorat pe muli monahi, iar pe ali i-au luat n robie. Printre cei luati n robie din lavra, era si avva Ioan, care fusese anagnost n marea biserica din Constantinopol, avva Eustatie romanul si avva Teodor. Toti trei erau bolnavi. Dupce i-au luat n robie, avva Ioan a spus barbarlor: - Duceti-ma n oras si am sa-l fac pe episcop sa dea pentru voi 24 de monede de argnt. Unul dintre barbari l-a luat si l-au dus aproape de oras. Si avva Ioan s-a dus la episcop. n oras era si avva Leon si ali cativa parnti, de aceea ei nu fusesera luati n robie. ntrand la episcop, avva Ioan a nceput s-l roage sa dea barbarului monedele de argnt. Episcopul nsa n-a putut sa gaseasca dect opt monede si a vrut sa le dea pe acestea barbarului. El nu le-a luat, zicnd: " sau mi dati douazeci si patru de monede de argnt sau monahul". Aa ca au fost slii locuitorii cetatii sa-i dea barbarului pe avva Ioan, care plngea si se vaita.

Barbarul l-a condus la corturle lor. Duptrei zile avva Leon a luat cele opt monede de argnt s-a dus n pustie unde erau barbarii si i-a rugat, zicnd: - Luati-ma pe mine si cele opt monede si dati drumul acestora ca sunt bolnavi! Nu pot sa va slujeasca aa ca aveti sa-i omorati. Eu nsa sunt sanatos si pot sa va slujesc. Atunci barbarii l-au luat pe el si cele opt monede si au dat drumul celor trei. Avva Leon a mers cu ei catava cale, dar pentru ca era slab numai avea putere sa mearg, i-au taiat capul. Si a implinit avva Leon Scriptura care zice: " mai mare dragoste dect aceasta nimeni nu are, ca sa-si puna cineva sufletul sau pentru prieteni" ( Ioan, XV, 13). Atunci am nteles si noi sensul cuvntelor btrnului ca " pot sa fiu imparat". ntradevar, a fost , punandu-si sufletul pentru prietenii lui. CAPITOLUL 113 VIA SFNTULUI AVVA IOAN DIN PETRA M-am dus la avva Ioan cel din Petra si am luat cu mine si pe prietenul meu Sofronie. Si l-am rugat pe avva Ioan sa ne dea un sfat. Btrnul ne-a spus: - Iubii sracia si nfranarea! Credeti-ma pe mine care va vorbesc, ca pe cnd eram n schit n tneretea mea, unul dintre parnti s-a imbolnavit de splina. Si a cautat otet de vn n cele patru lavre ale schitului si n-a gasit. Att de mare era sracia si nfranarea. Si era un schit cam la trei mii cnci sute de parnti. CAPITOLUL 114 VIA LUI AVVA DANIL, EGIPTEANUL Tot avva Ioan din Petra ne povestea iarasi despre danil Egipteanul, zicnd: ntr-o zi avva Danil s-a dus la Teremuta, sa vanda ceea ce lucrase cu manle sale. Un tanar l-a rugat pe btrn si i-a zis: - Pentru Dumnezeu, avvo, vino n caa mea si fa o molifta femeii mele ca e stearpa. Btrnul slit de tanar s-a dus cu el n caa lui si i-a fcut molifta femeii. Prin vonta lui Dumnezeu, femeia a rmas nsarcnata. Cativa barbati fr frica de Dumnezeu, au nceput sa huleasca pe btrn si sa spuna ca tanarul ntradevar este sterp, iar femeia a rmas nsarcnata cu avva Danil. Cuvntele acestea au ajuns la urechea btrnului. Btrnul a trmis vorba tanarului: - Sa ma vesteti cnd ii va naste femeia! Cnd femeia a nascut, tanarul i-a trmis vorba zicnd:

- Cu ajutorul lui Dumnezeu si cu rugaciunle tale, parnte, femeia mea a nascut. Avva Danil s-a dus la tanar si i-a spus: - Fa ospat si cheama pe rudele si prietenii tai. Pe cnd mancau, btrnul a luat coplul n braele lui si n fata tuturor l ntreaba pe copl: - Cine-i tatal tau? - Acesta, a rspuns coplul aratand cu degetul spre tanar. Coplul era de douazeci si doua de zile. Si toti au slavit pe Dumnezeu, care descopera adevarul celor care-l cauta pe El din toata nima. CAPITOLUL 115 SFATURLE LUI AVVA IOAN CLICIANUL Spunea avva Ioan clicianul, stareul Raitului, fralor: - Filor, dupcum am fugit de lume, sa fugim si de poftele trupului. Spunea iarasi: - Sa urmam pe prinii nostri, care au dus aici o via att de aspra si au trait ntr-o att de mare sihastrie. Spunea iarasi: - Sa nu ntnam, filor, locul acesta, pe care prinii nostri l-au curatt de draci. - Locul acesta este pentru sihastrie, nu pentru negutatorie. - Am gasit aici btrni, care timp de saptezeci de ani au mancat numai ierburi si fnice. Spunea iarasi btrnul: - Am trait n locurle acestea saptezeci si sase de ani si am patmit multe necazuri si rautati de la draci. CAPITOLUL 116 DESPRE FRATELE CARE A FOST HULIT PE NEDREPT CA A FURAT O MONEDA

Avva Andrei Mesnia ne povestea zicnd: Cnd eram tanar am plecat n rait eu si cu avva al meu si ne-am dus n Palestna. Btrnul care ne gazduia avea o moneda de argnt. A uitat unde o pusese si m-a banuit pe mine cel tanar, ca as fi furat-o. Btrnul spunea prinilor locului acela ca fratele Andrei i-a furat-o. Avva al meu a auzit asta, m-a chemat si mi-a zis: - Spune-mi, Andrei, tu i-ai luat moneda btrnului? - Fereasca Dumnezeu, avvo, eu nu am luat nmic! Eu aveam o manta. Am vandut mantaua pe o moneda de argnt. Am luat moneda si m-am dus la btrn. I-am fcut metanie si i-am zis: - Iarta-ma, avvo! Satana si-a batut joc de mine si am luat moneda ta. Acolo era si un laic. Si mi-a zis btrnul: - Du-te, fiule, eu nu am pierdut nmic. Iarasi i-am fcut metanie si i-am zis: - Pentru numele lui Dumnezeu, i-a moneda, iat aceasta este! Si roagate pentru mine, ca Satan m-a ispiit s-o fur si sa te mahnesc. Btrnul mi-a zis: - Fiule, n-am pierdut nmic. Cum nu m-a convns laicul mi-a spus: - ntr-adevar, frate, ieri cnd am venit aici am gasit pe btrn plngnd, facnd metanii si foarte ntristat. Cnd l-am vzut att de mahnit i-am zis: Fii bun, te rog si spune-mi ce ai? Am defaimat pe fratele, mi-a rspuns el, ca a luat moneda; si iat am gasit-o acolo unde o pusesem. Aa s-a ncredintat btrnul ca n-am furat moneda si mi-a dat-o zicndu-mi: - Ia moneda, cci eu am furat-o. CAPITOLUL 117 DESPRE UN FRATE DEMONIZAT VNDECT DE AVVA ANDREI Un frate stapanit de demon s-a dus la avva Simeon Stalpnicul n Muntele Mnunat sa-i faca o molifta si sa izgoneasca dracul din el. Avva Simeon l-a ntrebat:

- Unde locuieti? - n Rait, i-a spus fratele. - Ma mnunez, frate, i-a rspuns btrnul, ca te-ai obosit atta si ai mers att cale ca sa vii la mine, om pacatos, odata ce ai n lavra ta att de mari parnti. Du-te deci la avva Andrei, fa-i o metanie sa se roage pentru tne si te vei vndeca ndata. Fratele s-a ntors la Rait, i-a fcut metanie lui avva Andrei, dupcum i-a spus avva Simeon, zicndu-i: - Roaga-te pentru mine, avvo! Avva Andrei i-a spus: - Avva Simenon a prmit harul vndecarii. Dupce s-a rugat pentru fratele, s-a curatit ndata si a multumit lui Dumnezeu. CAPITOLUL 118 VIA LUI MNA DIACONUL, MONAH DIN RAIT Avva Serghie din Rait ne povestea despre un frate, diacon, cu numele Mna, zicnd aa: Diaconul a plecat n lume pentru o treaba a mnstirii. Ce s-a ntmplat cu el, nu stim, dect ca a lepadat haina monahala si s-a fcut laic. Duptrecere de multa vreme s-a dus n orasul sfant. Cum trecea prin Seleucia din provncia Isauria, a vzut de departe mnstirea celui ntru sfini avva Simenon Stalpnicul si-si spune n sne: " am sa ma duc s-l vd pe marele Simeon", cci nu-l vazuse niciodata. S-a dus si s-a apropiat de stalp. Cnd l-a vzut avva Simeon, cunoscnd ca a fost monah si ca era hirotonit diacon, a strigat pe cel care-l slujea si i-a zis: - Adu-mi un foarfece! Cnd i l-a adus, a adaugat: - Binecuvntat este Domnul! Tunde-l pe acela si l-a artat cu degetul pe Ioan, cci erau muli imprejurul stalpului. Diaconul s-a mirat de acest cuvnt, dar a fost cuprins n acelasi timp si de mare frica. A prmit sa fie tuns fr sa spuna un cuvnt, ntelegnd ca Dumnezeu i-a descoperit Sfntului btrn ce-i cu el. Avva Simeon i-a grait: - Fa rugaciunea diaconului!

Dupce s-a rugat, Sfntul i-a spus: - Du-te la Rait, de unde ai plecat! Cnd diaconul i-a spus ca-i este rusne si ca nu poate suferi sa fie rusnat de oameni, i-a grait avva Simeon din nou: Crede-ma, fiule, nu trebuie sa te rusnezi de asta. Prinii te vor prmi cu fata vesela si se vor bucura si se vor veseli de ntoarcerea ta. Afla si asta ca Dumnezeu are s-i faca un semn n trupul tau, ca sa cunosti ca marea Lui bunatte ti-a iertat acest pacat. Si ntr-adevar, cnd a ajuns la Rait l-au prmit prinii cu braele deschise, ba l-au rnduit iarasi slujitorii sfinii. ntr-o duminic, pe cnd tnea n mani Sfntul si Facatorul de via Sange al marelui Dumnezeu si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, i-a ieit din orbite pe neasteptate un ochi. Din acest semn au cunoscut prinii ca Dumnezeu i-a iertat pacatul dupcuvntul dreptului Simeon. CAPITOLUL 119 DESPRE UN DIAVOL ALUNGAT PRIN RUGACIUNE Avva Eusebie, presbiterul lavrei Raitului ne spunea cnd ne-am dus la el ca un drac, imbracat n haina de clugr a venit n chilia unui btrn. A batut la usa lui. Btrnul a deschis si i-a zis: - Roaga-te! Dracul a rspuns: - Acum si pururea si-n vecii veclor, amn! Btrnul i-a zis din nou: - Roaga-te! Dracul a rspuns iarasi: - Acum si pururea si-n vecii veclor, amn! Btrnul i-a spus: - Fii bine venit, dar roaga-te si spune: " Slava Tatalui si Fiului si Sfntului Duh, totdeauna, acum si pururea si n vecii veclor, amn". Cnd a spus btrnul aceste cuvnte, dracul s-a fcut nevzut ca alungat de foc.

CAPITOLUL 120 DESPRE TREI MONAHI MORTI GASII DE PESCARI FARONII Ne povesteau niste pescari fanorii, urmatoarele: ntr-o zi am plecat la Vuhri dincolo de marea Rosie. Dupa ce am pescuit muli peti ne-am ntors si am aruncat ancora la Pteleu. Vond sa trecem n Rait, am fost impiedicati de vanturi potrivnice si am fost tnuti pe loc din pricna furtunii de mare, nouzeci de zile. Mergnd prin pustiul acela care se gasea aproape de locul de unde nam mai putut nanta cu corabia din pricna vantului potrivnic, am gasit sub stanca trei anahoreti morti, imbracati n mantale de sivn si mantalele lor erau puse alaturi de ei. I-am luat si i-am dus la corabie. Deodata marea s-a lnistit, iar vantul potrivnic s-a schimbat n vant favorabl. Find ajutati de vant am trecut si am sosit la Rait. Prinii de acolo au ngropat pe cei trei anahoreti alaturi de btrnii din vechime. CAPITOLUL 121 VIA SI MOARTEA LUI AVVA GRIGORE BIZANTUNUL SI A ALTUI GRIGORE FARONITUL UCENICUL LUI Tot prinii de acolo ne povesteau despre avva Grigore bizantnul si despre ucenicul lui, avva Grigore faronitul, ca traiau ntr-o nsula a marii Rosii. nsula aceea nu avea apa, si-si aduceau apa pentru nevole lor de pe uscat cu o pluta. ntr-o zi au laat pluta n mare si au legat-o de o stanca. Peste noapte nsa s-a pornit furtuna pe mare si s-a scufundat pluta si au rmas cei doi parnti pe nsula nemaiavand cu ce-si sa-si aduca apa. Dupopt luni au venit pe nsula niste monahi de la rait si i-au gasit pe amandoi morti; pe dosul unei carapace de broasca au gasit scris: " Avva Grigore faronitul a murit dupa ce nu bause apa douazeci si opt de zile; eu, nsa, am ajuns pn n ziua a treizeci si saptea fr sa beau apa". I-am gasit pe amandoi ntregi, i-am luat de acolo si iam ngropat n Rait. CAPITOLUL 122 DESPRE DOI MONAHI CARE AU NTRAT GOI N BISERICA SA SE IMPARTASEASCA SI N-AU FOST VZUTI DE ALTCINEVA DECT DE AVVA STEFAN Am venit la avva Stefan, n Muntele Sinai. Si ne-a povetit urmatoarele: Pe cnd eram n Rait, acum cativa ani, se praznuia n biserica n Joia Mare Cna Domnului. n timp ce savarseam sfanta Liturghie si toti prinii erau

de fata, iat ca vd ntrand doi anahoreti n biserica. Erau goi, dar niciunul din parnti n-au vzut ca sunt goi, ci numai eu. Dupce s-au impartasit cu Trupul si Sangele Domnului, au ieit din biserica si au plecat. Eu am ieit odata cu ei. Leam fcut metanei si le-am zis: - Fii buni si luati-ma cu voi! Ei au cunoscut ca i-am vzut goi si mi-au zis: - Stai lnistit unde eti si sihastreste. Iarasi m-am rugat de ei sa ma ia cu ei; atunci mi-au zis: - Nu poti sa mergi cu noi. Stai unde eti, ca ti-i bine acolo. M-au binecuvntat si n ochii mei, au ntrat cu picioarele n marea Rosie si au trecut marea. CAPITOLUL 123 VIA LUI AVVA ZOSIMA CLICIANUL Pe cnd eram n muntele Sinai, m-am dus la avva Zosima clicianul. Avva Zosima parasise scaunul episcopal si a venit iarasi la chilia lui. Ajunsese btrnul la mare asceza. Si mi-a povetit, zicnd: n tnerete am plecat din muntele Sinai si m-am dus n Amomiachi ca sa traiesc ntr-o chlie. Si am gasit acolo un btrn care purta o manta de sivn. Btrnul, cum m-a vzut, mi-a spus nante de a-i da eu binete: aici. - Pentru ce ai venit aici, Zosima? Du-te n alta parte, cci nu poti sa stai

Am crezut ca ma cunostea si i-am fcut metanie, zicndu-i: - Fii bun, clugre si spune-mi de unde ma cunosti? Iar el mi-a spus: - Acum doua zile mi s-a artat cineva si mi-a spus: " iat vne la tne un monah numit Zosima. Sa nu-l lasi sa rmn aici, cci vreau sa-i ncredintez spre pastorire biserica Bablonului, care este n Egipt. Dupa aceste cuvnte a trecut si m-a laat, departandu-se de mine ca la o aruncatura de piatra. S-a rugat apoi cam vreme de doua ceasuri. Dupasta a venit la mine, m-a sarutat pe frunte si mi-a zis: - ntr-adevar, fiule, fii bine venit! Dumnezeu te-a adus aici, ca sa-mi ngropi trupul meu.

- De cati ani eti aici, avvo? l-am ntrebat eu. - Implinesc patruzeci si cnci de ani, mi-a rspuns el. Si mi s-a artat fata lui ca focul. Si mi-a zis: - Pace tie, fiule, roaga-te pentru mine! Spunnd acestea s-a aezat jos si a rposat robul lui Dumnezeu. Eu am sapat groapa, l-am nmormntat si dupa doua zile am plecat, slavnd pe Dumnezeu. CAPITOLUL 124 POVETIREA ACELUIASI Ne povestea nou btrnul si acestea: Acum douazeci si unu de ani m-am dus la Porfirii, ca sa locuiesc acolo. Am luat cu mine si pe ucenicul meu Ioan. Cnd am ajuns, am gasit acolo doi anahoreti si am rmas impreuna cu ei. Unul era din Melitena Armeniei, numit Teodor, iar celalalt numit Pavel din Galata. Teodor era din mnstirrea lui avva Eftmie. Purtau mantale din piele de bivol. Am stat acolo cam doi ani. Eram departe unii de alii ca la doua stadii. ntr-o zi, pe cnd Ioan ucenicul meu sta jos, l-a muscat un sarpe si ndata a murit, curgndu-i sange din tot trupul. Foarte ntristat m-am dus la anahoreti. Cnd m-au vzut att de tulburat si ntristat mi-au spus nante de-a zice ceva: - Ce este avva Zosima? A murit fratele? - Da, le-am spus. Au venit cu mine; cnd l-au vzut ntns la pamant, mi-au zis: - Nu te ntrista avva Zosima! Ne vne Dumnezeu n ajutor. Au strigat apoi pe frate, zicnd: - Frate Ioan, scoala-te! Btrnul are nevoie de tne. Fratele s-a sculat ndata de la pamant. Apoi au cautat sarpele, l-au apucat n mani si n fata noastra l-au rupt n doua. Dupa asta mi-au spus: - Du-te n Muntele Sinai, avva Zosima! Dumnezeu vrea sa-ti ncredinteze spre pastorire biserica Bablonului. Noi am plecat ndata. Dupa putne zile de la sosirea n Muntele Sinai, m-a trmis pe mine si pe ali doi la slujba n Alexandria. Patriarhul Alexandriei, prea

fericitul Apolnarie, ne-a tnut acolo si ne-a fcut pe toti episcopi: pe unul n liopole, pe altul n Leontopole si pe mine n Bablon. CAPITOLUL 125 FAPTA FRUMOAA A LUI AVVA SERGHIE ANAHORET Niste parnti din Sinai ne povesteau depsre avva Serghie anahoretul, urmatoarele: Pe cnd traia n Sinai, iconomul l-a pus pe Serghie mai mare peste catari. ntr-o zi, pe cnd mergea n fruntea lor, iat ca un leu statea n drum. Catariii si pazitorii, la vederea leului, au fost cuprinsi de frica si au fugit napoi. Atunci avva Serghie a luat din desaga lui prescura, s-a dus la leu si i-a spus: - Ia prescura prinilor si pleaca din drum ca sa trecem! Leul a luat prescura si a plecat. CAPITOLUL 126 RSPUNSUL MNUNAT AL LUI AVVA ORENT DIN MUNTELE SINAI Prinii aceluiasi loc ne spunea despre avva Orent ca ntr-o duminic a ntrat n biserica cu cojocul n afr si s-a aezat n strana cantaretlor. Prinii care erau acolo i-au spus: - Clugre, pentru ce ai ntrat aa n biserica spre a ne face de ras fata de stranii care au venit la biserica? Si le-a rspuns lor avva Orent: Voi ati ntors Sinaiul pe dos si nimeni nu v-a spus nmic. Eu mi-am ntors cojocul si ma acuzati. Duceti-va si ndreptati ce ati ntors pe dos si atunci voi ndrepta si eu ce am ntors! CAPITOLUL 127 VIA LUI AVVA GHEORGHE SFNTUL DIN MUNTELE SINAI SI DESPRE O BTRNA DIN GALATIA FRIGIEI Damiana sihastra, mama lui avva Atnighen, episcopul Petrelor ne povestea acestea: n muntele Sinai era un stare numit Gheorghe, barbat foarte mare si ascet. Acestui avva Gheorghe pe cnd sedea n chilia lui, i-a venit dornta n Sfanta si Marea Sambata, sa faca Sfanta nviere la Ierusalim si sa se

impartaseasca cu Sfntele Tane n sfanta biserica a nvierii lui Hristos Dumnezeul nostru. Si toata ziua a fost btrnul ocupat cu aceste gnduri si cu rugaciunea. Pe nserate a venit ucenicul lui si i-a spus: - Porunceste, parnte , sa mergem la slujba! Clugrul i-a rspuns: - Du-te, iar la timpul Sfintei Impartasiri vino la mine ca sa merg si eu. Si a rmas deci btrnul clugr n chlie. Cnd n sfanta biserica a Sfintei nvieri a venit timpul Sfintei Imparasiri, btrnul s-a gasit langa fericitul Petru, patriarhul Ierusalimului si a luat din mn lui impreuna cu ceilali preoti Sfanta Impartaanie. Vazandu-l pe btrn, patriarhul a ntrebat pe Mna, snchelul sau: - Cnd a venit avva din muntele Sinai? - Cu rugaciunle voastre, stapane, nu l-am vzut, dect acum. Atunci patriarhul a spus snghelului: - Spune-i sa nu plece cci vreau sa ia maa cu mine. Snghelul s-a dus de a spus btrnului, la care el a rspuns: - Sa se faca voia lui Dumnezeu. Dupa ce a parasit slujba si dupa ce s-a nchnat Sfntului Mormnt, s-a gasit btrnul iarasi n chilia lui. Si iat ucenicul lui a batut la usa si a zis: - Porunceste, parnte! Vino sa te impartaseti. Clugrul s-a dus n biserica cu ucenicul lui si s-a impartasit cu Sfntele Tane. Arhiepiscopul Petru s-a ntristat ca btrnul nu a dat ascultare chemarii sale. De aceea dupa sarbatoare, patriarhul a scris btrnului avva Fotie, episcopul Frnului si prinilor din Sinai, sa-l aduca pe btrn la el. Cnd a venit cel trmis si a dat scrisorle a trmis si btrnul trei preoti la patriarh: pe avva Stefan capadocianul, cel mare, pe avva Zosima, ( si de acetia am fcut pomenire n cartea acesta) si pe avva Dulciie romanul. Btrnul a scris patriarhului o scrisoare, dezvinovatandu-se si zicnd: - " Departe de mine, Prea Sfinite stapane, gndul de a dispretui pe stapanul nostru ndrumator".

A mai adaugat si acestea: -" Sa cunoasca Prea Fericirea Voastra, ca dupa sase luni ne vom ntalni amandoi la Stapanul Hristos Dumnezeul nostru si de acolo ma voi nchna voua". Preoii s-au dus si i-au dat patriarhului scrisoarea. Si au mai spus preoii ca btrnul de muli ani nu se mai dusese n Palestna. I-au artat scrisorle episcopului Frnului ca era aproape de saptezeci de ani si ca btrnul nu iesise din Sfntul munte Sinai. Dar dumnezeiescul si Sfntul patriarh Petre avea ca martori pe episcopii si clericii care au fost n biserica si spuneau: " noi l-am vzut pe btrn si l-am sarutat cu sarutare frateasca". Dupce au trecut sase luni, btrnul clugr si patriarhul au rposat amandoi, potrivit prezicerii btrnului. * * * Tot Damiana ne povestea si acestea: ntr-o vineri , nante de a ma nchide n chlie m-am dus la biserica Sfntului Cosma si Damian si acolo mi-am petrecut toata noaptea. Pe nserate a venit o btrna de loc din Galatia Frigiei care a dat tuturor celor ce erau n biserica cate doi banuti. O cunosteam pe btrna cci mi daduse de multe ori. ntr-o zi o nepoata de-a mea si de-a preacredinciosului imparat Mauriciu, a venit n Ierusalim sa se nchne Sfntelor locuri si a rmas aici multa vreme. Am luat-o cu mine si m-am dus la sfinii Cosma si Damian. Pe cnd eram n biserica i-am spus nepoatei mele: - Vezi, fiica mea, ca are sa vna o btrna s-i dea doi banuti. Ia-i si nu-i dispretui darul btrnei. Fata se razvrati si a zis: - Este porunca sa iau? - Da, ia-i, i-am rspuns eu, cci femeia este mare nantea lui Dumnezeu. Btrna munceste toata saptamn cu palmele; iar castigul ei l da celor ce se gasesc n biserica. Btrna are aproape optzeci de ani. Ia si tu banutii si dai altuia, numai sa nu respngi jertfa btrnei. Pe cnd vorbeam acestea, iat ca vne btrna ca sa imparta banuti. Si i-a impartit cu multa lniste si n tacere. Ia dat si nepoatei mele zicnd: - Ia-le si mnnca-le! Dupplecarea ei am cunoscut ca Dumnezeu i-a descoperit ei ca am zis: "Ia-le si da-le unui om srac!" Am trmis deci pe un slujitor sa cumpere cu cei doi banuti boabe de lupn si le-am mancat. Si a marturisit nantea lui Dumnezeu ca

erau dulci ca mierea nct s-a mnunat. Si a slavit pe Dumnezeu care da har roblor Sai. CAPITOLUL 128 VIA LUI ADELFIE, EPISCOPUL ARAVESEI SI DESPRE FERICITUL IOAN HRISTOSTOM n lavra celui nttru sfini parntele nostru Sava, ne-am dus la avva Atanasie. Si ne povestea nou zicnd ca a auzit pe avva Atnoghen, episcopul Petrelor, fiul stareei Damianei sihastra, povestnd acestea: Bunica mea, Ioana, avea un frate numit Adelfios. Acesta era episcop al Aravisei. Mai avea si o sora care era starea la o mnstire de maici. ntr-o zi s-a dus episcopul la mnstire s-o vada pe sora lui. Cnd a ntrat n curtea nterioara a mnstirii a vzut pe o sora de mnstire uncita de demon si aruncata la pamant. Episcopul a chemat pe sora lui si i-a zis: -Iii place ca acesta sora sa fie nedreptatita si muncita de demon sau nu stii ca eti raspunzatoare, ca starea, de toate surorle? - Dar ce pot sa-i fac eu demonului? i-a rspuns sora lui. - Dar ce ai fcut aici attia ani? a ntrebat-o episcopul. Si a fcut episcopul rugaciune si a curatit de demoni pe sora aceea. * * *

Tot Atanasie ne povestea iarasi despre acelasi episcop Adelfios, zicnd ca a auzit de la sora lui acestea: Cnd Ioan Hrisostom, episcopul Constantinopolui a fost surghnuit n Cucuzan, a fost gazduit n caa noastra. Cat a stat la noi am avut mare ndrazneala si dragoste catre Dumnezeu. Fratele meu Adelfios spunea: Cnd a murit fericitul Ioan n surghiun, m-a cuprins o durere de nesuferit ca acest btrn, dascal ntregii lumi, care a nveselit cu cuvntele sale Biserica lui Dumnezeu, n-a adormit ntru omnul pe scaunul patriarhal. Si m-am rugat lui Dumnezeu cu multe lacrmi sa-mi arate n ce stare e afla el si dac a fost rnduit impreuna cu patriarhii. Dupa ce m-am rugat multa vreme, ntr-o zi m cazut n extaz si vd un barbat foarte frumos la chip; m-a luat de mn dreapta si m-a dus ntr-un loc lumnos si slavit. Acolo mi-a artat pe predicatorii evlaviei si pe dascalii Bisericii. Eu, povesteste fratele meu, ma uitam de jur imprejur ca s-l vd pe cel ce-l doream, pe marele Ioan. Dupa ce mi-a artat pe toti si mi-a spus numele fiecaruia, m-a apucat iarasi de mn si m-a scos afr. L-am urmat ntristat ca nu l-am vzut impreuna cu prinii pe cel ntru sfini Ioan. La iesire cel care statea la poarta mi-a spus: - Nici unul din cei care vn aici nu iese ntristat.

- Asta mi-i durerea, am rspuns eu, ca n-am vzut cu ceilali dascali pe prea iubitul meu Ioan, patriarhul Constantinopolului. Si m-a ntrebat iarasi: - Vorbeti de Ioan, dascalul pocantei? Pe el nu poate sa-l vada om n trup, cci el acolo sta, unde este tronul Stapanului. CAPITOLUL 129 VIA UNUI STALPNIC Tot avva Atanasie ne povestea iarasi ca a auzit ca a auzit pe avva Atnoghen, episcopul Petrelor, zicnd ca n tara sa traia un stalpnic. Toti care veneau la stalpnic vorbeau cu el de jos, pentru ca stalpnicul nu avea scara. Dac vreun frate ii spunea: "vreau s-i spun un gnd de-al meu", stalpnicul ii spunea cu voce blnd: " vino la piciorul stalpului" si se ducea la cealalta parte a stalpului. Si aa vorbea unul cu altul, stalpnicul sus iar fratele jos. Nimeni din cei ce erau acolo nu auzeau vorbele lor. * * * Spunea si acestea avva Atanasie despre acelasi stalpnic. Erau doi pascatori, care se iubeau mult unul pe altul. Timp de muli ani s-au dus la el amandoi, dar niciodata unul fr de altul. ntr-o zi a venit unul din ei fr stirea celulalt la stalpnic. A batut multa vreme la stalp, dar btrnul n-a voit sa-i deschida. S-a mahnit ntru sne si a plecat. La ntoarcere l-a ntalnit prietenul sau, n drum si el spre stalpnic. S-a ntors deci si el cu celalalt, ca amandoi sa ntre odata la stalpnic. Cnd a batut la stalp, btrnul a trmis vorba sa ntre numai cel de-al dolea. Dupa ce a ntrat, l-a rugat pe btrn sa ntre si celalalt. Btrnul a spus ca nu se poate sa l primeasca. Desi pastoral a staruit mult si l-a rugat multa vreme ca s-l primeasca, btrnul a zis: - Dumnezeu s-a ntors de la el, fiule si nu pot sa-l primesc. Si au plecat la locurle lor. Dupdoua zile prietenul lui a murit. CAPITOLUL 130 SFATURLE LUI AVVA ATANASIE SI MNUNATA LUI VEDENIE Tot avva Atanasie spunea: Prinii nostri au pazit nfranarea si sa racia pn la moarte. Noi nsa neam largit burtle si pungle. * * *

Spunea iarasi btrnul: - Pe timpul prinilor nostri era n mare vaza si rvna nlaturarea oricarei distractii a sufletului; acum, pe timpul nostru, stapanesc oalele de bucatarie si castigul scos din lucrul manlor noastre. * * * Avva Atanasie ne mai spunea si acestea: Mi-a venit odata un gnd si am zis: care este oare deosebirea ntre cei ce se nevoiesc pentru ndeplinirea porunclor lui Dumnezeu si ntre cei ce nu se nevoiesc? Si am cazut n extaz si a venit cineva la mine si mi-a zis: - Urmeaza-ma! Si m-am dus ntr-un loc plin de lumna. M-a oprit langa o usa a carei nfiare nu se poate poveti. Si am auzit ca nauntru lauda pe Dumnezeu o mulime nenumarata. Am batut la usa. Si am auzit pe cineva dinuntru zicndu-mi: - Ce voieti? - Vrem sa ntram, a rspuns conducatorul meu. Cel dinuntru a zis: - Cel care traieste n trandavie nu ntra aici. Dara dac vreti sa ntrati, duceti-va si nevoii-va si nu puneti nici un pret pe zadarnicia lumii. CAPITOLUL 131 VIA LUI AVVA ZAHEU DIN SFNTUL MUNTE SION Procopie Scolasticul Porfirogenitul ne povestea despre avva Zaheu, spunnd: Cei doi fii ai mei erau n Cezareea la studii. Si a izbucnit ciuma n Cezareea si m-am ntristat din pricna filor mei ca sa nu moara. Nu stiam ce sa fac. Si-mi spuneam n mine: " chiar dac trmit ca sa-i ia de acolo, totui nu-i cu putnta sa fug de mania lui Dumnezeu. Dar sa-i las acolo? Mi-i teama sa nu moara si sa nu-i mai vad". Netind ce trebuie sa fac,am zis: " am sa ma duc la avva Zaheu si voi face ce va spune el". M-am dus deci n Sfntul munte Sion, cci acolo statea ntotdeauna. Dar nu l-am gasit. Si am venit n curtea bisericii Sfintei Maria Nascatoare de Dumnezeu. L-am gasit aici si i-am vorbit de copii mei. Cnd a auzit,s-a ntors cu fata la raarit si a naltat manle catre cer si timp de doua ore n-a vorbit deloc. Apoi s-a ntors catre mine si mi-a spus: " ai curaj, nu te ntrista!" Copii tai

nu au sa moara de ciuma! Dimpotriva dupdoua zile are sa nceteze ciuma n Cezareea"! Ceea ce s-a ntmplat dupa spusa btrnului. Si dupa cum am spus, ne-a povetit nou acestea avva Procopie Scolasticul. CAPITOLUL 132 DESPRE ACELASI Cnd ne-am dus la avva Ciprian, a carui mnstire este n afr portii Cezareii. Acesta ne-a povetit, zicnd: Cnd a pustiit cetatea aceasta ciuma aceea cruda si nfricosata, m-am ntors n chilia mea cerand ndurarea lui Dumnezeu ca sa se mlostiveasca de noi si sa ndeparteze de la noi urgia Sa. Si am auzit o voce care mi-a spus: " avva Zaheu a prmit acest har!" CAPITOLUL 133 DESPRE UN SFANT MONAH CARE A FCUT CA UN VANATOR SA STEA NEMISCAT DOUA ZILE Un sracn care locuia n Clismate ne povestea: M-am dus n muntele lui avva Antonie ca sa vanez. Pe cnd mergeam vd un monah aezat jos; avea o carte n mani si citea. M-am ndreptat spre el ca sa-l lovesc si poate chiar sa-l omor. cnd m-am apropiat de el a ntns mn dreapta spre mine spunnd: "stai!". Si am stat acolo doua zile si doua nopti, fr sa ma pot misca din loc. Atunci am spus: - Pe Dumnezeul pe care-l cnsteti, da-mi drumul! El a spus: - Mergi n pace! Aa am putut pleca din locul n care eram. CAPITOLUL 134 VIA LUI TEODOR ANAHORETUL Era un anahoret n partle iordanului numit Teodor. Acesta a venit n chilia mea si mi-a zis: - Fii bun, avvo Ioan si cauta-mi o carte care sa cuprinda tot Noul Testament. Am cautat si am aflat ca avva Petru, episcopul de mai tarziu al Calcedonului, are o carte cu Noul Testament. M-am dus la dansul, i-am spus si mi-a artat o carte foarte frumos scrisa pe pergament. Si am zis:

- Cat costa? - Trei monezi de argnt, mi-a rspuns el. Apoi a adaugat: - Tu vrei s-o cumperi sau altcineva? - Crede-ma parnte, i-am spus eu, un sihastru vrrea s-o cumpere. - Dac vrea s-o cumpere un sihastru, mi-a spus avva Petru, ia-o n dar. Iat trei monede de argnt. Dac ii place cartea sa o tna; dac nu-i place, iat trei monede de argnt sa-si cumpere cartea care o vrea. Am luat cartea si i-am dus-o pustnicului. A prmit cartea si a plecat n pustie. n pustie a stat doua luni, apoi a plecat si a venit la chilia mea si mi-a spus: - Stii, avvo Ioane, ma apaa gndul ca am luat n dar cartea. - Nu te frmnta degeaba, i-am spus eu; avva Petru este bogat si bun si-i face plcere s-o primeti n dar. - Totui nu ma simt lnisiit, a spus iarasi pustnicul, pn ce nu o platesc. - Si ai cu ce sa o plateti? l-am ntrebat eu. - Nu, dar da-mi haina sa o imbrac. Cci ntr-adevar pustnicul era gol. Si i-am dat haina si o veche camaa si a plecat. A lucrat la locul pe care patriarhul Ioan l facea n Sinai. Primea pe zi cnci folii; seara venea la mine n lavra Eliotlor. Manca pe zi numai boabe de lupn si muncea toata ziua. Dupa ce a castigat din munca lui trei monezi de argnt, mi-a spus: - Ia pretul cartii si da-i-l! Dac nu vrea sa-l primeasca , da-i napoi cartea! Eu m-am dus si i-am psus acestea lui avva Petru. El nu voia sa primeasca nici banii, nici cartea. Dar l-am fcut sa primeasca banii si sa nu dispretuiasca osteneala btrnului. Si i-a prmit. Am plecat de la avva Petru, i-am dat pustnicului cartea si el a plecat cu bucurie n pustie.

CAPITOLUL 135 DESPRE CNCI FECIOARE CARE AU FOST STAPANITE DE DEMON PENTRU CA AU VRUT SA PLECE DIN MNSTIRE Eu si fratele Sofronie ne-am dus n mnstirea eunuclor de langa Iordan. Si ne povestea avva Nicolae, preotul acestei mnstirii, urmatoarele:

n tara mea, (era din Licia), este o mnstire de clugrite. Erau de toate cam patruzeci. Cnci fecioare din acesta mnstire au voit sa fuga noaptea si sa-si ia barbati. ntr-o noapte, pe cnd dormeau toate clugritele, voiau sa-si ia hanele sa plece, nsa toate cnci au fost cuprinse de demoni. ntamplandu-se asta n-au mai putut pleca din mnstire, ci si-au marturisit pcatele lor si au multumit lui Dumnezeu, zicnd: - Multumim marelui Dumnezeu ca a adus peste noi acesta pedeapsa, ca sa nu ne pierdem sufletele noastre. CAPITOLUL 136 DESPRE CARITATEA LUI AVVA SISNIE FATA DE FEMEIA DE NEAM ARAB Ne povestea avva Ioan, preotul mnstirii eunuclor ca a auzit pe avva Sisnie anahoretul povestnd acestea: ntr-o zi eram n peter mea de langa Sfntul riu Iordan. Pe cnd citeam ceasul al trelea, iat ca vne o femeie sracna si ntra n chilia mea. S-a aezat nantea mea si s-a dezbracat pn la piele. Eu nu m-am tulburat, ci mi-am contnuat canonul cu toata lnistea si frica de Dumnezeu. Cnd am termnat canonul, i-am spus n evreieste: - Aseaza-te jos sa-ti vorbesc si fac tot ce vrei. Ea s-a aezat si i-am spus: - Eti crestna sau pagana? - Crestna. - Nu stii ca desfranatele sunt osandite? - Da, stiu. - Dar atunci de ce vrei sa faci desfranare? am ntrebat-o eu. - Pentru ca n-am ce manca, mi-a rspuns ea. Atunci i-am zis: - Sa nu mai curveti! Vino aici n fiecare zi. Si i-am dat de mancare din ceea ce Dumnezeu mi da, pn ce am plecat din locul acela. CAPITOLUL 137

POVESTEA PREOTULUI IOAN DESPRE AVVA CALNIC Tot avva Ioan spunea iarasi: n tnerete doream sa ma duc la clugrii mari si vetii sa ma binecuvnteze si sa ma folosesc din convorbirea cu ei. Am auzit despre avva Calnic cel mare, zavoratul, cel din mnstirea Sfntului Sava. Am rugat pe niste prieteni ai mei sa maduca la el. Fratele care m-a dus a stat la fereastra chliei btrnului si a vorbit cu el vreme ndelungata. Eu ma acuzam pe mine nsumi ca nu m-a vzut niciodata btrnul si ca nu are dornta sa ma primeasca. Fratele acela s-a ntors apoi de la fereastra btrnului si mi-a ngaduit sa ntru si sa sarut mn btrnului si sa ma binecuvnteze. Fartele i-a spus: aici. - Roaga-te pentru acest rob al tau, parnte, ca a venit pentru prima data

Btrnul a spus: - Dar l cunosc, fiule! Acum douazeci de zile m-am coborat la Sfntul riu Iordan, m-a ntalnit pe cale si mi-a spus: " roaga-te pentru mine!" Eu l-am ntrebat:" cum te cheama?" El mi-a spus: "Ioan". Aa ca de atunci l cunosc. La auzul acestor cuvnte am nteles ca atunci cnd doream sa-l vd pe el, i-a descoperit Dumnezeu si numele meu si cine sunt. CAPITOLUL 138 DESPRE AVVA SERGHIE ANAHORETUL SI DESPRE BOTEZAREA UNUI CLUGR PAGAN Btrnul ne mai povestea si acestea: cnd avva Serghie anahoretul era n Rban dupa plecarea lui din Sinai, a trmis aici n mnstire pe un monah tanar ca sa fie botezat. Noi am ntrebat pe diaconul lui avva Serghie penttru care pricna se boteaza acum. Diaconul a spus: - Acesta a venit n pustie si avrut sa rmn cu noi; eu ca diacon l-am prmit; l-am sfatuti si l-am povatuit mult sa nu ntre ntr-o astfel de via fr sa fie pus la ncercare. Cnd am cunoscut starunta lui de-a rmne n pustie, l-am luat a doua zi si l-am dus la btrn. La vederea lui, btrnul mi-a spus ndata, ndeosebi, nante de a fi putut spune ceva: - Ce vrea fratele acesta? - Se roaga sa rmn cu noi, am rspuns eu. Atunci btrnul clugr mi-a spus:

- Crede-ma, frate, acesta nu-i [Link]-l nsa la mnstirea eunuclor si cei de acolo sa-l boteze n Sfntul riu Iordan. Eu m-am mnunat de cuvntele btrnului si l-am ntrebat pe frate cine este si de unde este. Mi-a spus ca este din Apus, ca prinii lui sunt pagani si nu stie de a fost botezat sau nu. Atunci a fost catehizat si a fost botezat n Sfntul riu Iordan. Si a rmas n manstire multumnd lui Dumnezeu. CAPITOLUL 139 PREZICEREA LUI AVVA SERGHIE DESPRE GRIGORE, STAREUL MNSTIRII FRN Tot despre avva Serghie anahoretul ne povestea avva Serghie armeanul, ucenicul lui, ca mult l ruga avva Serghie, stareul lavrei Frn, sa-l duca la un clugr btrn. ntr-o zi l-am dus la un schimnic btrn, care traia n partle Marii Moarte. btrnul cnd l-a vzut l-a imbartisat cu multa bucurie, a adus apa, i-a spalat picioarele si a vorbit toata ziua cu el despre folosul sufletului. Dupa plecarea lui avva Grigore, i-am spus btrnului: - Sa stii, parnte, ca m-am suparat pentru ca am adus la tne pe muli episcopi, preoti si alii, dar nici unia nu i-ai spalat picioarele dect numai lui avva Grigore. Btrnul mi-a spus: - Nu stiu, fiule, cine-i avva Grigore. Att stiu numai, ca am prmit n peter mea un patriarh. Am vzut pe el omofor, iar n mani Sfanta Evanghelie. Asta s-a si ntmplat, cci dupa sase ani Dumnezeu a nvrednicit pe avva Grigore sa fie patriarh n cetatea sfanta a Antiohiei, dupa cum vazuse btrnul mai dinante. CAPITOLUL 140 VIA ACELUIASI GRIGORIE PATRIARHUL IERUSALIMULUI Btrnii spuneau despre avva Grigore, patriarhul Ierusalimului. A savarsit aceste virtuti: mlostenia, uitarea relelor fcute de alii, lacrimle. Avea si mare mila de pacatosi. Aceste virtuti ale lui le-am cunoscut le-am cunoscut si noi prin propia noastra traire. CAPITOLUL 141 RSPUNSUL NTELEPT A LUI AVVA OLIMP

Un frate s-a dus la avva Olimp n lavra lui avva Gherasim alaturi de Sfntul riu Iordan si i-a spus: - Cum poti sta aici cu atta arsita si cu attia tantari( attia viermi de lemn care te supara)? Btrnul i-a rspuns: - Rabd viermii ca sa scap de "viermele cel neadormit". De asemena suport si atta arsita de frica focului cel venic. Arsita de aici este trecatoare, focul celalalt nu are sfarsit. CAPITOLUL 142 ALT RSPUNS NTELEPT A LUI AVVA ALEXANDRU Un alt frate s-a dus si el n lavra lui avva Gherasim, la avva Alexandru, stareul si i-a zis: - Avvo, vreau ssa plec din locul n care traiesc. ca m-am scarbit acolo. - ntr-adevar, fiule, acesta este un semn ca n-ai n mntea ta nici pedeapsa cea venica, nici Imparatia Cerurlor. cci dac te gndeai la acestea, nu te-ai mai plictisi. CAPITOLUL 143 VIA LUI AVVA DAVID, CAPETENIA DE HOTI CARE S-A FCUT APOI CLUGR Ne-am dus n Tebaida. n orasul Antno am ntalnit pe sofistul Flamon. Si nea povetit acestea spre folosul sulfetelor noastre: n partle Hermopolei era un talhar, numit David, care a dezbracat pe muli, a ucis pe muli si a fcut nenumarate rele, ca sa spun aa, ca nimeni altul. Odata, pe cnd era n munte si talharea, avand sub stapanirea lui mai mult de treizeci de hoti si-a venit ntru sne, candu-se de toate rautatle pe care le-a savarsit. A laat deci pe slujitorii lui si a plecat la mnstire. A batut la poarta mnstirii si a ieit portatul care l-a ntrebat: - Ce vrei? Capetenia de hoti i-a raspusn: - Vreau sa ma fac monah! Portarul s-a dus n mnstire sa-l vesteasca pe stare. Stareul a venit la poarta. Cnd s-a uitat la el si l-a vzut ca este btrn i-a zis:

- Nu poti sa traieti n mnstire, cci fraii de aici trebuie sa munceasca mult, iar nevontele lor clugreti si asceza sunt mari. Tu eti deprins cu altfel de via si nu poti suporta canonul mamastirii. Talharul l ruga nsa, zicnd: - Voi ndeplini totul, numai primeste-ma! - N-ai sa poti, starui stareul. Atunci capetenia de hoti i-a spus: - Sa stii ca eu sunt David, capetenia de hoti. Am venit aici sa-mi plng pcatele. Dar dac nu vrei sa ma primeti, ii spun cu jurmnt si pe Cel care locuieste n cer ca ma ntorc din nou la meseria mea de mai nante, aduc cu mine aici pe toti supusi mei pe care-i am, va ucid pe toti si daram mnstirea voastra. La auzul acestor cuvnte, stareul l-a prmit n mnstire, l-a tuns si i-a dat sfanta schima. A nceput deci sa se nevoiasca si a ntrecut pe toti cei din mnstire la nfranare, asculatare si smerenie. Si erau n mnstire cam saptezeci de clugri. David era de folos tuturora, era plda tuturora. ntr-o zi, pe cnd sta n chilia lui, a fost trmis la el ngerul lui Dumnezeu si i-a zis: - Davide, Davide, Domnul Dumnezeu ti-a iertat pcatele si de acum vei face mnuni. El a raspusn ngerului: - Nu pot sa cred ca toate acele pacate ale mele, mai grele dect nisipul marii, mi le-a iertat Dumnezeu ntr-un timp att de scurt. - Dac n-am crutat pe preotul Zaharia din pricna fiului sau, i-a spus ngerul, ci i-am legat limba, ca pedeapsa ca n-a data crezare celor spuse de mine, te voi cruta pe tne? Pentru aceea, de acum nante nu vei mai vorbi deloc. Avva David i-a fcut metanie si i-a zis: - Pe cnd eram n lume si faceam nelegiuiri si varsari de sange, vorbeam; iar acum cnd vreau sa slujesc lui Dumnezeu si sa-I nalt laude, sa-mi legi limba ca sa nu vorbesc? Atunci ngerul i-a rspuns: - Vei putea grai atta timp cat vei face canonul; n afr de canon nsa, nu vei putea vorbi deloc. Aa s-a si ntmplat. Dumnezeu a fcut prin el multe mnuni. Canta psalmi, dar alt cuvnt mare sau mic nu putea rosti.

Cel ce ne-a povetit acestea a adaugat: - De multe ori l-am vzut pe avva David si L-am slavit pe Dumnezeu. CAPITOLUL 144 SFATURLE UNUI BTRN DE LA CHLII Spunea unul din btrni fralor care erau n Chlii: Sa nu iubim sa slujim placerle egiptene, care au omorat pe Fron, tiranul cel ucigator. * * * Spunea iarasi: O, dac ar avea oamenii tot atta rvna pentru faptele bune cata au pentru cele rele! Si dac ar schimba n dornta de evlavie rvna lor pentru teatre, pentru sarbatorle pierzatoarte de suflet, pentru dragostea de bani si pentru slava desarta! nu ne dam seama cat de mult am fi cnstii de Dumnezeu si cata putere am avea asupra draclor! * * * Spunea iarasi btrnul: Nmic nu este mai mare ca Dumnezeu; nmic nu este mai egal Lui; nmic nu este care sa-L lase n urma. Cine este deci mai tare si mai fericit dect cel care-L are pe Dumnezeu ca ajutor? * * * Spunea iarasi: Dumnezeu este pretutndeni. Se apropie de cei evlaviosi, de cei care se nevoiesc pe calea desavarsirii, nu se apropie de cei care au ocupatii stralucite si cu vaza si de cei care fac fapte stralucite. Cine va putea sa unelteasca sau cine va putea sa vateme pe cineva care are aproape de el pe Dumnezeu? * * * Spunea iarasi: Puterea oamenlor nu sta n trup, cci este schimbator, ci n vonta, prin ajutorul lui Dumenezeu. Sa avem deci, filor, tot atta grija de sufletul nostru cat avem de trupul nostru! * * *

Spunea iarasi btrnul: Sa adunam n jurul nostru tot ceea ce poate vndeca sufletul nostru: evlavia, dreptatea, smerenia si supunerea. Cel mai mare doctor al sufletelor, Hristos Dumnezeul nostru, este aproape si vrea sa ne vndece. Sa nu le dispretuim. * * * Spunea iarasi: Domnul ne nvata sa fim nfranati si curati. Dar noi, nenorociii, din pricna desfatarii, ne dam pe noi nsne si mai mult placerlor. * * * Spunea iarasi btrnul: Sa ne nfatisam lui Dumnezeu aa cum spune Pavel: " Ca niste nviati din morti" ( Romani, VI, 13); sa nu ne uitam napoi si sa uitam cele dinante, ci sa alergam spre tnta pentru rasplata chemarii celei de sus. * * * A fost ntrebat btrnul de un frate: - Pentru ce judec necontenit pe frate? Btrnul i-a rspuns: - Pentru ca nu te cunosti nca pe tne nsuti. Cel care se cunoaste pe sne nu se uita la via si faptele fralor. CAPITOLUL 145 DESPRE FERICITUL GHENADIE, PATRIARHUL CONSTANTINOPOLULUI SI DESPRE HARISIE ANAGNOSTUL SAU Ne-am dus n chinovia Salamna, n biserica Alexandriei. Aici am gasit doi btrni care spuneau ca sunt din biserica Constantinopolului. Si care ne-au povetit despre fericitul Ghenadie, patriarhul Constantinopolului. Era suparat de multe pricni pe un cleric care avea o via foarte rea. Numele clericului era Harisia. Si a ncercata patriarhul sa-l ndrepte prin sfaturi. Dar cum nu i-au fost de nici un folos sfaturle si-a luat ngaduiala de-al pedepsi si parnteste si bisericeste. Dar cnd a vzut patriarhul ca nici pedeapsa nu este de nici un folos clericului - cci avea legaturi cu ucigasi si cu vrajitorii - a trmis un apocrisiar al sau - cci Harisius era anagnost - si i-a spus:

- Spune Sfntul Elefterie: ostasul tau, sfnte Elefterie, pacatuieste mult; sau ndreapta-l sau taie-l! Apocrisiarul s-a dus n biserica Sfntului mucenic Elefterie; a stat nantea altarului si cu ochii nanitea mormntului mucenicului, a spus acestuia ntnzandu-i mn: - Te vesteste, sfnte mucenice al lui Hristos, patriarhul Ghenadie , prin mine pacatosul. Ostasul tau mult pacatuieste. Sau ndreapta-l sau taie-l! A doua zi savarsitorul rautatlor a fost gasit mort. Toti s-au mnunat si au slavit pe Dumnezeu. CAPITOLUL 146 VEDENIA LUI EVLOGHIE, PATRIARHUL ALEXANDRIEI Pe cnd eram n Ennat, n chinovia Tugara, ne-a povetit avva Mna, stareul chinoviei, despre cel ntru sfini Evloghie al Alexandriei, urmatoarele: ntr-o noapte, n timp ce-si facea canonul ndeosebi n paraclisul episcopiei, vede ca sta alaturi de el Iulian arhidiaconul. La vederea lui s-a tulburat ca a ndraznit sa ntre fr sa-l vesteasca, dar a tacut. Dupa termnarea psalmului, a fcut metanie si cel care s-a artat n chipul arhidiaconului. Patriarhul s-a nchnat; acela nsa a rmas la pamant. Patriarhul sa- ntors si i-a zis: - Pn cnd n-ai sa te ridici? El a zis: -Dac nu-mi ntnzi mn sa ma ridici, nu pot sa ma ridic. Atunci avva i-a ntns mn, l-a apucat si l-a ridicat. Si a nceput iarasi psalmul. Cnd s-a ntors n-a mai vzut pe nimeni. Dupa ce si-a implinit canonul de dimineaa a chemat pe cubicularul sau si l-a ntrebat: - Pentru ce n-ai vetit ntrarea arhidiaconului ci a venit la mine pe neasteptate asta noapte? El i-a spus ca n-a vzut pe nimeni si nici n-a ntrat cineva. Patriarhul n-a vrut sa creada si i-a spus: - Cheama aici pe portar! Cnd a venit l-a ntrebat: - Nu s-a suit aici arhidiaconul Iulian?

Portarul l-a ncredintat cu jurmnt, ca nici nu s-a suit, nici n-a coborat. Atunci patriarhul s-a lnistit. Dimineaa s-a suit arhidiaconul Iulian la rugaciune si la ntrebat patriarhul: - Pentru ce n-ai pastrat rnduiala, arhidiacone Iuliane, ci te-ai suit la mine pe neanuntate, n noaptea asta? - Pe rugaciunle Stapanului meu, a rspuns Iulian nici nu m-am suit aici, nici n-am coborat n caa mea, dect numai n ceasul acesta. Atunci a nteles marele Evloghie ca a vzut pe mucenicul Iulian, care l-a ndemnat sa ridice biserica lui, era stricata de vreme si nvechita si amennta cu caderea. Dumnezeiescul si iubitorul de mucenici Evloghie a pus mn cu multa rvna si a ridicat biserica lui, zidind-o din temelie, impodobnd-o cu tot felul de podoabe cum se cuvenea mucenicului. CAPITOLUL 147 MNUNATA NDREAPTARE DIN EPISTOLA FERICITULUI LEON RMNUL, SCRISA CATRE FLAVIAN Tot avva Mna, stareul aceleiasi chnovii, ne povestea ca a auzit de la acelasi avva Evloghie, patriarhul Alexandriei, zicnd: M-am dus la Constantinopol, la arhidiaconul Romei Grigore, barbat plin de virtuti. Acesta mi-a povetit de prea Sfntul si prea fericitul Leon, papa Romei, ca circula n scris n Biserica Romei, urmatoarele: Dupa ce Leon a scris scrisoarea catre cel ntru sfini Flavian patriarhul Constantinopolului, impotriva ereticlor, Eutihie si Nestor, a pus-o pe mormntul verhovnicului apostollor Petru. A petrecut n rugaciuni, post si culcari la pamant, s-a rugat celui dintai dintre ucenicii Domnului zicnd: : Ceea ce am gresit eu ca om, ndreapta tu ca unul caruia ti-a fost ncredintata Biserica si Tronul de Domnul si Dumnezeul si Mantuitorul nostrum Iisus Hristos. Dupa patruzeci de zile, apostolul s-a artat celui ce se ruga si i-a spus: Am ciit si am ndreaptat. Dupa ce papa Leon a luat scrisoarea din mormntul Sfntului apostol Petru, a deschis-o si a gasit-o ndreaptata de mn apostolului. CAPITOLUL 148 VEDENIA LUI TEODOR EPISCOPUL DARNEI DESPRE ACELASI PREA FERICIT LEON Teodor , prea cuviosul episcope al cetatii Darnei din Libia, ne povestea acestea: Cnd eram n snchel, al celui ntru sfini patriarhul Evloghie, vd n vis pe un barbat plin cuvinta si venerabl, care-mi spune:

-Vesteste-ma la patriarhul Evloghie. Eu i-am spus: - Cine eti, stapane, tu care-mi porunceti sa te anunt? El a rspuns: - Sunt Leon, papa Romei! Am ntrat la avva Evloghie si l-am anuntat zicnd: - Prea sfinitul si prea fericitul papa Leon al Bisericii romanlor, nante stattorul , vrea sa va salute. La auzul acestor cuvnte, patriarhul s-a sculat si a ieit n graba ntru ntampnarea lui. S-au imbratisat unul cu altul, s-au rugat si s-au aezat. Atunci purtatorul de Dumnezeu Leon a spus patriarhului Evloghie: - Stii pentru ce am venit la voi? - Nu, a rspuns avva Evloghie. - Am venit, a rspuns papa Leon, sa va multumesc pentru chipul maret si frumos n care ati luptat pentru epistola mea, scrisa catre fratele nostrum Flavian, patriarhul Constantinopolului. Ati scos la adevar doctrna mea, din acea scrisoare si ati nchis gurle ereticlor. Cunoaste frate, ca nu numai pe mine m-a bucurat dumnezeiasca voastra osteneala, ci sip e Petru, verhovnicul apostollor si nante de toate, pe nsusi Adevarul propovaduit de noi, care este Hristos, Dumnezeul nostru. Vedenia acesta nu am avut-o numai o data, ci am vzut-o de trei ori. ncredintat de a treia vedenie, am povetit-o celui ntru sfini patriarhul Evloghie. Cnd a auzit a lacrimat si a ntns manle sale la cer si a multumit lui Dumnezeu, zicnd: - Multumescu-ti Tie , Stapane Hristoase, Dumnezeul nostru, ca desi sunt nevrednic m-ai fcut propovaduitor al adevarului Tau; si pentru rugaciunle slujitorlor Tai, Petru si Leon bunattea ta a prmit ca pe cei doi banuti ai vaduvei si nensemnata mea rvna. CAPITOLUL 149 MNUNATA POVETIRE A LUI AMOS PATRIARHUL IERUSALIMULUI DESPRE SFNTUL LEON, PAPA ROMEI Cnd a venit avva Amos la ierusalim si a fost hirotonit patriarh, au venit totii stareii mnstirlor sa se nchne lui. Prin acetia m-am dus si eu cu stareul meu.

Si-a nceput sa spuna patriarhul catre parnti: - Rugai-va pentru mine, prinilor, ca mi s-a ncredintat o povara mare si grea de purtat. Ma tem mult de vrednicia patriarhala. Unora ca Petru, Pavel si Moise si altora ca acetia le este dat sa pastoreasca suflete, nu mie, nevrednicul. Dar mai mult ma tem de sarcna hirotonilor. Am gasit scris ca fericitul Leon, care a ajuns papa al Bisericii romanlor, a rmas langa mormntul apostolului Petru patruzeci de zile starund n post si rugaciune, cerand de la apostolul Petru sa mijloceasca la Dumnezeu pentru el spre a I se ierta pcatele lui. Dupa implinirea celor patruzeci de zile I s-a artat apostolul Petru si i-a zis: - M-am rugat pentru tne si ti s-au iertat toate pcatele, n afr de hirotonii. Vei fi raspunzator numai de hirotonile care le-ai fcut, fie ca ai hirotonit pe cine trebuie fie ca nu. CAPITOLUL 150 VIA SI SFNTENIA EPISCOPULUI ORASULUI ROMILA Ne povestea avva Teodor ca la treizeci de mle de Roma este un orasel numit Romila. n acest orasel era un episcope foarte vrednic si virtuos. ntr-o zi niste locuitori din Romila s-au dus la preafericitul papa al Romei Agapet si l-au acuzat pe episcopul lor la papa, spunnd ca mnnca un disc sfinit. La auzul acestei acuzatii papa s-a suparat si a trmis doi clerici sa-l aduca la Roma pe episcope pe jos si legat n lanturi. Adus la Roma a fost bagat n nchisoare. Dupa trei zile de sedere n nchisoare a venit sfanta zi a dumnicii. Pe cnd dormea papa, pe la revarsatul zorlor Sfintei dumnici a vzut pe cineva care i-a spus: - n aceasta zi sa nu proscomideti nici tu, nici alt cleric sau vreunul din episcopii care sunt n oras, ci episcopul pe care l-ai nchis n nchisoare. Acela vreau sa proscomideasca astazi. sne: Cnd s-a desteptat, papa s-a ndoit de vedenia pe care a avut-o si a zis ntru Am prmit impotriva lui o astfel de acuzare si el sa proscomideasca? Si a doua oara a auzit vocea n vedenie, zicnd: - Ti-am spus ca episcopul din nchisoare sa proscomideasca! Deasemenea si a treia oara a auzit aceleasi cuvnte, cci nca statea la ndoiala. Dupce s-a sculat papa, a trmis la nchisoare si a adus pe episcope si l-a ntrebat: - Care este meseria ta?

Episcopul n-a rspuns altceva dect: - Sunt pacatos. Pentru ca nu l-a convns pe episcope sa spuna altceva, papa i-a spus: - Tu ai sa proscomideti astazi! Si ntr-adevar s-a aezat nantea Sfntului altar; papa era alaturi de el, iar diaconii stteau imprejurul altarului. A nceput episcopul sfanta anafora. Dupa ce a termnat slujba Sfintei proscomedii, nante de-a sfarsi slujba, a nceput a doua oara si a treia oara si a patra oara sfanta anafora. Pentru ca toti se mirau de aceasta ntarziere, papa l-a ntrebat: - Ce nseamna asta, cci iat ai spus a patra oara sfanta rugaciune si tot nu termni? - Iarta-ma, sfnte Papa, a rspuns episcopul, nu am vzut ca de obicei pogorarea Sfntului Duh. Pentru aceea n-am termnat rugaciunea. Dar ndeparteaza pe diaconul care tne ripida de langa Sfntul altar, cci eu nu ndraznesc sa-i spun. Atunci dumnezeiescul Agapet a poruncit si s-a ndepartat diaconul ndata a vzut si episcopul si papa venirea Sfntului Duh. Dar si valul care era deasupra Sfntului altar de la sne s-a ridicat si a acoperit timp de trei ceasuri pe papa si pe episcop si pe toti care stteau langa Sfntul altar. Atunci a cunoscut dumnezeiescul Agapet ca mare este episcopul si ca afost hulit. Si a fost aa de ntristat de acest fapt nct a dat porunca sa nu se mai ia nici o hotarare n graba, ci dupa multa chibzuiala si cu multa randula si bagare de seama. CAPITOLUL 151 POVETIREA LUI AVVA IOAN PERSANUL DESPRE PREA FERICITUL GRIGORE, EPISCOPUL ROMEI Ne-am dus la lavra Monidia a lui avva Ioan Persul. Sn e povestea despre marele Grigore, prea fericitul episcop al Romei, zicnd: M-am dus n Roma sa ma nchn la mormntul Sfinlor Apostoli Petru si Pavel. ntr-o zi cum stateam n mijlocul orasului, vd ca episcopul Grigore avea sa treaca pe langa mine. M-am gndit sa-i fac metanie. Cnd cei suita sa au vzut ntentia mea, cel din fruntea lor mi-a zis: - Nu fa metanie, avva! Nu stiam nsa pentru ce-mi spune asta. Eu nsa socoteam lucru nefiresc sa nu -i fac metanie. Cnd episcopul s-a apropiat de mine pe Domnul ma jur, fralor, el mi-a fcut metanie mai ntai si nu s-a sculat de jos pan ace nu m-am sculat eu mai ntai. M-a imbratisat cu multa smerenie si mi-a dat trei monede de argnt si a

poruncit sa-mi dea si tot ce am nevoie. Am slavit deci pe Dumnezeu, care i-a daruit lui o att de mare smerenie fata de toti, mlostenie si dragoste. CAPITOLUL 152 VIA SI SPUSELE LUI MARCEL SCHIIOTUL, STAREUL LAVREI MONIDIA Am ajuns n lavra Monidia si la avva Marchel Schiiotul. Vond btrnul san e fie de folos, ne-a povetit, zicnd: Pe cnd eram n tara mea era din Apameea era acolo un conducator de trasuri, la cursele de cai, numit Flerimos. ntr-o zi a nvns la alergari. Cei care erau de partea lui s-au sculat si i-au strigat: - Flerimos, nu primeti cununa n cetate. Dupa ce am venit n schit ori de cate ori ma muncea gndul sa ma duc n oras sau n sat, spuneam ndat n sne-mi: - Marchele, Flerimos nu primeste cununa n cetate. Si prin harul lui Hristos acest gnd m-a fcut san u ies din schit timp de treizeci de ani, pan ace au venit paganii si m-au vandut n Pentapoli si au pustiit Schitul. * * * Tot avva Marcel ne povestea ca despre alt btrn care traia n Schit dar de el este vorba - ca odata s-a sculat noaptea sa-si faca canonul. Cum a nceput canonul, a auzit un bucium ca la razboi. Btrnul s-a tulburat la auzul tunetului si se gndea ntru sne: - De unde e suntetul acesta aici? Ostasii nu sunt aici, nici nu este razboi prin partle acestea. Cum se gndea aa, iat ca a venit de el un drac care-I spune: - Da, este razboi. Dar dac nu vrei sa te lupti sis a te impotriveti atacurlor, du-te, dormi si n-ai sa ai razboi. * * * Spunea iarasi btrnul: Credeti-ma , filor ca nmic nu tulbura, nu revolta, nu mnie, nu pierde, nu supara, si nu ataca att de pe draci si pe satan, autorul raului, a ciirea necontenit a psalmlor. Toata scriptura este folositoare si ntisteaza mult pe draci dar nu supara att de mult ca Psalirea. Este la fel ca si cu poporul: dac o parte din popor laud ape imparat, cealalta parte nu se supara sn u se porneste impotriva celor care-l lauda; dac nsa laudele lor se prefac n nsulte, atunci se rascoala

impotriva lor. Tot astfel si dracii nu se ntristeaza att de mult, de o lata parte a Scripturii ca de psalmi. Prin ciirea si studierea psalmlor, pe de o parte ne rugam noi nsne, iar pe de alta parte blestemam pe draci. De plda cnd zicem Mluieste-ma Dumnezeule, mluieste-ma dupa mare mila Ta si dupa mulimea ndurarlor Tale, sterge frdelegea mea (Psalm, 50, 1 2). Si iarasi: sa nu ma lepezi la vremea btrnetii, cnd va lipsi puterea mea, san u ma lasi pe mine (Psalmi 70, 10). Prin aceste cuvnte blestemam pe draci ca si atunci cnd spunem: sa nvieze Dumnezeu si sa se risipeasca vrajmasii Lui si sa fuga de la fata Lui cei ce-L urasc pe El (Psalmi 66, 1). Si iarasi: vzut-am pe cel necredincios ngamfat si naltat ca cedrii Libanului si am trecut si iat nu mai era; si l-am cautat si nu s-a aflat locul lui (Psalm, 36, 15). Si iarasi : groapa a sapat si a deschis-o si va cadea n groapa pe care a fcut-o; ntoarce-se-va durerea peste capul lui sip e crestetul lui se va pogori nedreptatea lui (Psalm, 7, 16 17). * Spunea iarasi btrnul: Credeti-ma pe mine, care va vorbesc, filor, ca mare lauda si mare slava si imparatie este pentru cel care renunta la lume si se face clugr, pentru ca mai de pret sunt cele spirituale dect cele materiale. Tot astfel mare este rusnea si necnstea clugrului care paraseste schima monahala chiar dac va ajunge imparat. * * * Spunea iarasi: Omul la nceput era chipul lui Dumnezeu, dar a ajuns chipul fiarelor dupa ce a cazut de la Dumnezeu. * * * Spunea iarasi: Trupul, fralor, desteapta poftele; taria ascezei nsa le stnge. Cunoaste prin experienta via cea buna; nut e teme ca e cu neputnta. Nu te mania dac omul poate sa ajung nger. n fata ta sta o slava egala cu a ngerlor; pe aceasta o fagaduieste impartitorul de daruri. * * * Spunea iarasi btrnul: Nmic nu apropie pe monah att de mult de Dumnezeu ca frumoaa, cnstita si iubitoare de Dumnezeu curatenie, care precum a marturisit despre ea Sfntul Duh prin Dumnezeiescul Pavel, ofera necontenit Domnului un trai cu buna cuvinta si fr smnteala. * *

Sa laam filor, caatorile si nasterle de copii celor care cauta la pamant, care doresc cele prezente nu se gndesc la cele viitoare, nici nu se ndeletnicesc cu dobandirea celor venice si nici nu pot sa se desfraca de cele vremelnice. Sa ne grabim sa iesim din via trupeasca asemeni lui Isral din robia Egiptului. Avem, fralor, nantea noastra darurle stralucitoare si dulci ale lui Dumnezeu n locul placerlor vatamatoare ale lumii. Sa fugim de mama tuturor pacatelor: iubirea de argnti. CAPITOLUL 153 RSPUNSUL UNUI CLUGR DIN MNSTIREA RAIT CATRE UN FRATE DIN LUME n Constantinopol erau doi frai foarte evlaviosi si mari pustnici. Unul din ei s-a dus la rait, a renuntat la lume si s-a fcut monah. Dupo trecere de vreme a venit celalalt frate, care rmasese n lume , la Rait ca sa vada pe fratele sau monahul. Pe cnd era cu el, fratele mirean a vzut pe fratele sau monahul ca mnnca pe la ora trei dupa maa. S-a suparat si a spus: - Cnd erai mirean, frate, nu mancai nante de apusul soarelui. Si a rspuns monahul: - Cu adevarat, frate, cnd eram n lume, ma hraneam prin urechi, cci slava desarta de la oameni si lauda lor, ma hraneau si-mi usurau greutatea ascezei. CAPITOLUL 154 VIA LUI TEODOR MIREANUL, OMUL LUI DUMNEZEU Avva Ioan pascatorul spunea: Am plecat reti anahoreti la prul Vetasim, la avva Nicolae, care traia ntro pester ace se gsete n biserica Sfntului Eplidie si mnstirea numita stranlor. Am gasit alaturi de el un mirrean. Pe cnd vorbeam noi despre mntuirea sufletului avva Nicolae a spus mireanului: - Spune ceva si tu! - Ce poate sa va spuna voua de folos un mirean? Dac as putea sa-mi fiu mie nsumi de folos! - Dar trebuie sa ai ceva de spus! Si a nceput mireanul sa graiasca:

- Timp de douazeci de ani, n afr de sambata si duminic soarele nu m-a vzut mancnd. Sunt tocmai la mosia unui bogat nedrept si lacom. Muncesc la el zi si noapte, de aproape cnsprezece ani sn u se ndura sa-mi plateasca simbria, ci dimpotriva, n fiecare an ma supara mult. Dar eu mi-am spus n mine: Teodore, dac vei rabda pe acest om n locul simbriei pe care are sa ti-o dea, vei castiga Imparatia Cerurlor. Am pastrat pn astazi curat, de femeie si trupul meu. La auzul acestor cuvnte ne-am mnunat mult. CAPITOLUL 155 POVETIREA LUI AVVA IORDAN DESPRE TREI SRACNI (MAORI) CARE S-AU UCIS UNUL PE ALTUL Avva Iordan ne spunea ca povestea btrnul Nicolae acestea: Pe vremea domniei preacredinciosului nostrum imparat Mauriciu, pe cnd Names, capetenia sracnlor, jefuia, eu eram pe langa localitatle Anona si Edona. Si am vzut trei sracni care robisera pe un tanar frumos la chip, ca de douazeci de ani. Tanarul cnd m-a vzut a nceput sa mi se plnga sa-l iau de la sracni. Si am nceput sa rog pe sracni sa-I dea drumul. Unul dintre sracni mi-a rspuns n greceste: - Nu-l slobozim! - Luati-ma pe mine, le-am spus din nou, iar lui dati-i drumul, ca-i prea tanar ca sa poata suporta munci prea grele! - Nu-i dam drumul! - Dar pe bani nu-l slobozii? Dati-mi-l si va void a cat veti cere! Si mi-a spus si el: - Nu putem sa ti-l dam pentru ca am fgduit preotului nostrum: dac vom prinde n robie un om frumos, sa i-l dam lui ca sa-l aduca jertfa. Pleaca deci ca altfel ii aruncam capul la pamant! Atunci am fcut metanie lui Dumnezeu si am zis: - O, Mantuitorul nostru, Doamne Dumnezeule, mantuieste pe robul tau. Si ndata cei trei sracni au fost stapanii de draci si-au scos sabile si s-au omorat unul pe altul. Eu l-am luat pe tanar n peter mea. N-am mai vrut sa se desparta de mine si a renuntat la lume. Dupa ce a trait ca monah sapte ani, a murit. Era de neam din orasul Tir. CAPITOLUL 156

RSPUNSUL UNUI BTRN LA DOI FLOSOFI Doi flosofi s-au dus la un btrn si l-au rugat sa le spuna lor un cuvnt ziditor de suflet. Btrnul a tacut. Flosofii ia-u spus iarasi: - Nu ne raspunzi nmic, parnte? Btrnul le-a spus atunci: - Ca sunteti flosofi stiu, dar nu pot sa marturisesc ca sunteti adevarati flosofi pn nu veti nvata si pe alii sa vorbeasca, voi care niciodata nu stii sa vorbii. Tnta flosofiei voastre sa fie meditarea necontenita asupra mortii si pastrati-va pe voi nsiva n tacere si lniste. CAPITOLUL 157 POVETIREA A DOI MONAHI DIN MNSTIREA SUVIVLOR SIRIENI DESPRE UN CANE CARE A ARTAT UNUI FRATE CALEA Eu si sofistul Sofronie, ne-am dus la avva Alexandru n lavra Palamon, alaturi de Sfntul rau Iordan. Alaturi de el, am gasit doi monahi din mnstirea Suviva Sirienlor. El ne-a povetit urmatoarele: Acum zece zile a venit un btrn din alta parte. S-a dus la mnstirea Suviva Beslor si a dat de pomn. A chemat pe stareul mnstirii si i-a spus: - Fa bine si trmite la mnstirea din apropiere a Sirienlor, ca sa vna sa ia si ei pomn. Aceia la randul lor sa trmita vorba si la cei din mnstirea Horemvi ca sa vna si ei. Stareul a trims pe un frate la stareul mnstirii Suviva Sirienlor. Cnd a ajuns acolo fratele a spus stareului: - Vino la mnstirea Beslor. Vesteste nsa sip e cei din mnstirea Horemvi sa vna si ei. Si a rspuns stareul: - ntr-adevar, frate, n-am pe cine sa trmit. Fa nsa mlostenie desavarsita si du-te si spune-le! - N-am fost niciodata acolo, a spus fratele, si nu stiu drumul. Btrnul a spus atunci canelui sau: - Du-te cu fratele pn la Horemvi ca sa duca un rspuns pn acolo. Si a plecat canele cu el si s-a oprit la poarta mnstirii.

Monahii care ne-au povetit acestea ne-au artat si canele cci l aveau cu ei. CAPITOLUL 158 DESPRE ASNUL CARE SLUJEA LA MNSTIREA MARDES Este un munte numit mardes langa marea Moarta. n acest munte locuiesc anahoreti. Acetia au gradina la o deprtare de sase mle de tarmul marii. Anahoretii au si un gradinar acolo. La orice ora voiesc anahoretii sa trmita zarzavat pun samarul pe magar si-i zic: - Du-te la gradina, la gradinar si adu-ne zarzavat. Si el se duce numai la gradinar, se opreste la poarta gradinii si cu capul loveste poarta. Gradinarul l ncarca ndata cu zarzavat si-i da drumul. Si poti sa vezi magarul n fiecare zi ducndu-se la gradina. Asculta numai de btrn si de nimeni altcineva. ++++

CAPITOLUL 159 VIATA LUI AVVA SOFRONIE PASCATORUL I SFATURILE LUI MINA, STAREUL CHINOVIEI LUI AVVA SEVERIAN Spunea avva Mina, stareul mnstirii lui avva Severian, despre avva Sofronie psctorul, c ptea pe lng Marea Moart. A trit gol aptezeci de ani, i a mncat numai ierburi i nici un altfel de mncare gtit! Spunea i aceasta despre el c l-a auzit zicnd: M-am rugat de Domnul ca s nu se apropie dracii de petera mea i i-am vzut venind pn la trei stadii de peter i nu puteau s vin mai aproape. Tot Mina spunea frailor din chinovie: Fiii mei, s fugim de povetile lumeti, cci ele snt vtmtoare mai cu seam tinerilor. Spunea iari btrnul: Orice vrst are nevoie de pocin, fie a tinerilor, fie a btrnilor, deoarece i una i alta trebuie s se desfteze de via venic, cu laud i cu slav mult. Tinerii, la care poftele snt n floare, spre a-i supune grumazul lor nfrnrii, iar btrnii, care din pricina mulilor ani s-au obinuit n ru, spre a putea s se schimbe. CAPITOLUL 160

N CE CHIP UN DRAC S-A ARTAT N FORMA DE COPIL SARACIN Ne povestea avva Pavel, stareul mnstirii lui avva Teognie, c spunea un btrn sihastru: Intr-o zi, pe cnd edeam n chilia mea i-mi fceam lucrul meu de mn mpleteam couri rostind n acelai timp i stihuri din Psaltire, iat c a intrat pe fereastr ca un copil saracin purtnd mazarion. S-a oprit naintea mea i a nceput s joace n timp ce eu rosteam stihuri din Psaltire i mi-a zis: Joc bine, btrnule? Eu nu i-am dat nici un rspuns. i m-a ntrebat din nou: Ii place, btrnule, cum joc? Vznd c nu-i rspund nimic, mi-a spus: Ce crezi, clugre, c mare lucru faci? Vezi c ai greit i psalmul aizeci i cinci i psalmul aizeci i ase i psalmul aizeci i apte. Atunci m-am sculat, am fcut metanie lui Dumnezeu i ndat a disprut dracul. CAPITOLUL 161 VIAA LUI AVVA ISAAC TEBEUL; CUM I-A APRUT I LUI DRACUL N CHIP DE TNAR n Tebaida este un ora care se numete Lico, iar la opt mile de el este un munte. n muntele acesta locuiesc monahi. Ne-am dus i noi acolo i am dat de avva Isaac, teban de neam. i ne povestea btrnul: Acum cincizeci i doi de ani, pe cnd lucram la lucrul meu de mn fceam conopion mare. Pe cnd lucram am greit lucrul i m-am ntristat c nu gseam greeala. M-am cznit toat ziua i nu tiam ce s fac. Pe cnd m czneam s aflu greala, iat c intr pe fereastr un tnr care-mi zice: Ai greit; d-mi-l mie ca s- ndrept eu! Pleac de aici, i-am spus. N-am s fac asta niciodat. Dar ai s-i faci pagub dac-l faci greit, mi-a rspuns el. Nu te ngriji de asta, i-am spus. Mi-i mil ns de tine, c te osteneti degeaba. Ru ai venit aici i tu i cei care te-au adus. Dar tu m-ai silit s vin aici i eti al meu. Pentru ce spui asta? Pentru c te-ai mprtit trei duminici la rnd cu toate c eti certat cu vecinul tu. Mini, i-am spus ea Nu mint, pentru c te-ai suprat cu el din pricina lintei. Eu snt cel care snt mai mare peste cei care se supr i poart n suflet ranchiuni, aa c de acum nainte eti al mea La auzul acestor cuvinte, am prsit chilia, m-am dus la fratele, i-am fcut metanie i m-am mpcat cu el. Cnd m-am ntors am vzut c a ars conopionul i rogojina n timp ce m dusesem s m mpac cu fratele din pricin c dracul urte dragostea i unirea dintre oameni.

CAPITOLUL 162 RSPUNSUL LUI AVVA TEODOR PENTAPOLITUL DESPRE DEZLEGAREA LA VIN La douzeci de mile de Alexandria, este lavra numit Calamon, ntre mila optisprezece i Mafora. Ne-am dus n aceast lavr la avva Teodor. Am luat cu noi i pe sofistul Sofronie i am ntrebat pe avva Teodor zicnd: Este bine, printe, s facem dezlegare la vin dac ne ducem la cineva sau vine cineva la noi? Nu, a rspuns btrnul! Dar cum se face c prinii din vechime ddeau deslegare, am ntrebat eu? Prinii din vechime, mi-a rspuns avva Teodor, pentru c erau mari i puternici, puteau s dezlege i iari s lege. Fraii notri, fiule, n-au putere ns s dea dezlegare i s lege. Dac dm dezlegare la vin, atunci nu mai sntem stpni pe asceza noastr. CAPITOLUL 163 VIAA LUI PAVEL HELADICUL Spunea avva Alexandru, stareul mnstirii Calamon de lng sfntul ru Iordan: ntr-o zi, pe cnd eram la avva Pavel Heladicul, n petera lui, iat c a venit cineva i a btut la u. Btrnul a ieit i i-a deschis. A luat pine i udtur, le-a pus nainte i mnca. Credeam c este un strin M-am uitat pe fereastr i vd c e un leu. i am spus btrnului: Pentru ce, clugre, i-ai dat s mnnce? Spune-mi pricina! I-am poruncit leului, mi-a rspuns el, s nu fac nici un ru vreunui om sau dobitoc. i i-am spus: vino n fiecare zi i-i voi da de mncare. i iat snt apte luni de cnd vine de dou ori pe zi i-i dau de mncare. Dup cteva zile m-am dus iari la el ca s cumpr vase mbrcate cu nvelitoare de rchit. i i-am spus: Ce m'ai nou, clugre? Ce face leul? Ru, mi-a rspuns el. Pentru ce? Ieri, a venit pe aici ca s-i dau de mncare i l-am vzut cu toat brbia mnjit de snge i i-am spus: ce nseamn asta? Nu m-ai ascultat i ai mncat carne. Domnul s fie binecuvntat, de azi nainte nu-i mai dau mncarea prini lor, mnctorule de carne! Pleac de aici! El n-a vrut s plece. Atunci am luat o funie, am mpletit-o n trei, i-am dat trei lovituri i a plecat. CAPITOLUL 164 RSPUNSUL LUI AVVA VICTOR SIHASTRUL CTRE UN MONAH NEPSTOR

Un frate s-a dus la avva Victor sihastrul, n lavra Elusa, si i-a spus: Ce s fac, printe, c m stpnete patima nepsrii? Btrnul i-a rspuns: Asta este o boal a sufletului. Dup cum celor care au o boal de ochi, li se pare c vd mai mult lumin din pricina suferine lor mari, pe cnd celor cu ochi sntoi nu li se pare lumina att de puternic, tot aa i cu cei care triesc n nepsare i cu nici o grij de sufletul lor: din pricina puinei lor purtri de grij cad repede n ispit i socotesc c este nespus de mare ispita la care au fost supui. Cei care au ns sufletul sntos se bucur cu att mai mult cu ct snt mai mari ispitele cci pot s le nfrng. CAPITOLUL 165 VIAA TLHARULUI CHIRIAC Ne povestea un brbat iubitor de Hristos despre un tlhar numit Chiriac, care tlhrea n prile Emausului, n Nicopole. i era aa de amarnic i de neomenos, c l-au numit oamenii lup. Cu el avea i ali tlhari nu numai cretini, ci i iudei i samarineni. ntr-o zi din Sptmna Mare s-au dus nite oameni dintr-un sat din prile Nicopolei la Ierusalim s-i boteze copiii lor. Dup ce i-au botezat s-au ndreptat spre satul lor ca s fac Patele. Pe drum s-au ntlnit cu tlharii. Cpetenia hoilor nu era de fa. Brbaii au fugit; femeile au fost prinse, li s-au aruncat din mini noii botezai i au fost batjocorite de evrei i de samarineni. Pe cnd fugeau brbaii au fost ntlnii de cpetenia de hoi, i a ntrebat: pentru ce fugii?" ei iau spus cele ce li s-au ntmplat. Cpitanul de hoi i-a luat cu el i s-a dus la confraii lui. Acolo au gsit pe copii aruncai la pmnt. Au cercetat cine a fcut mrvia i le-a tiat capul tuturor fptailor. Cpitanul de tlhari a pus pe brbai s ia copiii n brae, cci femeile nu puteau s se ating de copii fiind pngrite i ia nsoit pn n satul lor. Dup ctva timp cpitanul de hoi a fost prins i a stat n nchisoare zece ani. Nici unul din stpnitorii oraului nu l-a osndit la moarte. Mai trziu a fost eliberat. Totdeauna spunea cpitanul de hoi c a scpat de moartea cea amar datorit acelor copii, i vedeam, povestea el, n vis i ziceau: Nu te teme, cci noi te vom apra". M-am ntlnit cu el eu i avva Ioan, preotul chinoviei Eunucilor i ne-a povestit aceleai lucruri i L-am slvit pe Dumnezeu.

CAPITOLUL 166 UN TLHAR CARE S-A CLUGRIT I APOI I S-A TIAT CAPUL N HAINE CIVILE Spunea avva Sabatie:

Pe cnd triam n lavra Firmin, a venit un tlhar la avva Zosima Cilicianul, si l-a rugat pe btrn, zicndu-i: Pentru numele lui Dumnezeu, ai mil de mine cci am fcut multe omoruri: fm monah, ca s m las pe viitor de nelegiuirile mele. Btrnul clugr l-a sftuit i l-a fcut monah; i-a dat i haina sfnt. Dup cteva zile btrnul i spune: Crede-m, fiule, nu poi rmne aici. Dac stpnitorul inutului acestuia va afla c eti aici te va prinde. De asemenea vor veni aici i dumanii ti i te vor ucide. Dar ascult-m i te voi duce ntr-o chinovie departe de aici. i l-a dus n chinovia lui avva Dorotei, aproape de Gaza i Maiuma. Dup ce a stat aici nou ani i a nvat Psaltirea i toat rnduiala monahiceasc, s-a dus iari la lavra lui avva Firmin, la avva Zosima Cilicianul i i-a spus: Ai mil de mine, avvo, i d-mi hainele mele cele lumeti, i ia-le pe cele clugreti! Btrnul s-a ntristat i i-a spus: Pentru ce, fiule? Dup cum tii, printe, stau de nou ani n chinovie i pe ct am putut am postit, m-am nfrnat, am trit n ascultare cu toat linitea i frica de Dumnezeu. tiu c buntatea lui Dumnezeu a iertat multele mele pcate. Totui, de fiecare dat vd un copil care m ntreab: pentru ce m-ai ucis?" Vd acest copil n somn, n biseric, la mas i spune mereu aceleai cuvinte. Un ceas nu m las n pace. De asta vreau s plec, printe, ca s mor pentru copil, cci lam ucis fr nici o pricin. i-a luat hainele vechi, s-a mbrcat cu ele, a ieit din lavr i s-a dus la Diospoli. In ziua urmtoare a fost prins i i s-a tiat capul. CAPITOLUL 167 VIAA I MOARTEA LUI AVVA BIMEN SIHASTRUL Spunea avva Agatonic, stareul chinoviei Castelului cuviosului printe Sava: ntr-o zi m-am cobort la Ruva s m duc la avva Pimen psctoruL L-am gsit i i-am spus gndul meu. Pentru c s-a fcut sear, m-a gzduit n petera lui. Era iarn i a fost n noaptea aceea uri frig mare nct am ngheat. A doua zi de diminea btrnul mi-a spus: Ce-i, fiule? Iart-m, printe, dar greu am dus-o n noaptea trecut din pricina frigului. Intr-adevr, fiule, eu n-am ngheat. M-am mirat cnd l-am auzit, cci era gol Fii bun i spune-mi, cum de n-ai ngheat? A venit un leu, s-a culcat lng mine i m-a nclzit. Dar i spun, frate, c de fiare am s fiu mncat. De ce? Pe cnd eram n ara noastr (erau amndoi Galateni) eram cioban, am lsat pe un cltor strin s fie mncat de cinii mei. Puteam s-l scap; nu l-am scpat, ci l-am lsat i l-au mncat cinii. i tiu c i eu tot aa am s mor. Dup trei ani a murit mncat de fiare dup cum a spus.

CAPITOLUL 168 SPUSELE LUI AVVA ALEXANDRU BTRNUL Spunea avva Alexandru, btrnul lui avva Vichentie, frailor: Prinii notri cutatau pustiurile i nevoinele. Iar noi urmrim oraele i

tihna.

Spunea iari btrnul: Pe vremea prinilor notri erau n floare aceste virtui: srcia i smerenia astzi ns domnete dragostea de avere i mndria. Spunea iari: Prinii notri niciodat nu-i splau faa, pe cnd noi deschidem bile publice. Spunea iari btrnul: Vai mie, fiilor, am distrus vieuirea ngereasc! Ucenicul su, avva Vichentie, i-a spus: Sntem, ntr-adevr, slabi, printe. Ce spui, Vichentie? Sntem slabi? Crede-m fiule, c sntem la trup tot att de zdraveni ca i lupttorii de la jocurile olimpice; sufletul nostru ne este ns slab. Spunea iari: Sntem n stare s mncm i s bem mult i s ne mbrcm bine, dar nu sntem n stare s ne nfrnm i s ne smerim. Spunea iari btrnul: Vai ie, Alexandre, vai ie! Cum ai s fii fcut de ruine cnd alii se vor ncununa! CAPITOLUL 169 VIAA UNUI BATRN LIPSIT DE OCHI DIN MNSTIREA LUI AVVA SISOE Era un btrn lipsit de vedere n Schit, n lavra lui avva Sisoe. Fntna se afla departe de chilia lui cam la o mie de pai. Btrnul nu lsa pe altul s-i aduc ap de la fntn, ci a fcut o funie; un capt al ei l-a legat de fntn iar cellalt l-a legat de chilia lui. Funia se tra pe pmnt. Cnd se ducea s-i scoat ap, mergea pe funie. A fcut btrnul aceasta ca s poat s se duc la fntn. Dac se ntmpla ca funia s fie acoperit de nisipul adus de vnt, lua funia n mn, o scutura, o punea iari pe pmnt i mergea pe ea. Un frate l-a rugat s-i ngduie s-i aduc ap. Btrnul i-a spus: De douzeci i unu de ani, frate, aa mi-aduc ap. Vrei s ma lipseti i de aceasta munc a mea?

CAPITOLUL 170 VIAA UNEI FEMEI SFINTE CARE A MURIT N PUSTIE La o deprtare oarecare de Ierusalim se afl mnstirea numit Samon. Doi monahi din aceast mnstire s-au dus n muntele Sinai pentru rugciune. Cnd s-au ntors la mnstire ne-au povestit nou, zicnd: Dup ce ne-am nchinat la sfntul munte, s-a ntmplat ca la ntoarcere s ne rtcim n pustie. i am colindat n pustie, ca pe ocean, timp de mai multe zile. ntr-o zi vedem de departe o mic peter i ne-am ndreptat spre ea. Cnd ne-am apropiat de peter am vzut un pu foarte mic, nconjurat de puin verdea i urm de om. i ne-am spus: cu adevrat aici este un rob al lui Dumnezeu". Am intrat n peter, dar n-am vzut pe nimeni, ci am auzit pe cineva gemnd. Dup ce am cercetat mult interiorul peterii, am gsit un fel de iesle, iar n ea, pe cineva culcat. Ne-am apropiat, de robul lui Dumnezeu i l-am rugat s ne vorbeasc. Vznd c nu ne rspunde, l-am apucat de mn. Trupul nc i era cald, dar i dduse Domnului sufletul Atunci am cunoscut c murise cnd am intrat noi n peter. Am luat deci trupul lui din locul n care se afla i i-am spat chiar n peter o groap. Unul din noi care era mbrcat cu o manta, s-a dezbrcat de ea i a nvelit trupul btrnului cu mantaua, i l-a aezat cu ea n mormnt. Atunci am aflat c era femeie. i am slvit pe Dumnezeu. Am fcut deasupra ei slujba nmormntrii i am ngropat-o. CAPITOLUL 171 VIAA A DOI BRBAI MINUNAI: TEODOR FILOSOFUL I ZOIL ANAGNOSTUL n Alexandria erau doi brbai minunai i virtuoi: avva Teodor filosoful i Zoii anagnostul. Ne duceam de multe ori la dnii: la unul ca s lum lecii, iar la cellalt pentru c era din aceeai patrie cu noi i pentru c ne fcusem mpreun nvtura. Avva Teodor filosoful nu avea nici un fel de avere dect o manta i cteva cri. Dormea pe un scunel i n orice vreme l gseai n biseric. Mai trziu s-a retras n chinovia Salama i acolo i-a terminat viaa. Zoil anagnostul era tot aa de srac. N-avea nici un fel de avere, dect o manta, i acesta foarte vechi, i cteva cri. Cnd i el a murit ntru Domnul a fost ngropat n mnstirea lui avva Paladie. Civa prini s-au dus la Cosma crturarul i l-au ntrebat despre avva Teodor filosoful i Zoii anagnostul, zicnd: Care din cei doi a lucrat mai mult n nevoinele ascetice ? Cosma le rspunse: Amndoi mncau aceleai mncrile, aveau aceleai aternuturi, aceleai haine. La fel se ndeprtau de tot ce este de prisos, la fel erau de smerii, de sraci i de cumptai. Totui avva Teodor filosoful, umbla descul i cu toate c suferea de ochi, a nvat pe de rost tot Vechiul i Noul Testament. Se mngia ns prin legturile lui cu fraii, prin convorbirile lui cu prietenii; avea mult putere de convingere prin ceea ce fcea, prin ceea ce nva, n ce privete pe Zoii anagnostul nu-i vrednic de laud numai pentru dragostea cu care gzduia pe

strini, dar i pentru dragostea lui de pustie, pentru munca lui neostoit, pentru paza gurii. Nu-i plcea s aib n jurul lui prieteni; nu avea nimic al su; nu-i plcea vorbirea i strigtul; tiase orice legtur cu lumea; nu-i ngduia nici o desftare i nu suferea s fie servit de cineva cu ceva. i pregtea singur mncarea, singur i spla, fr s se gndeasc c-i poate uura oarecum traiul, prin faptul c era anagnost. Era gata s serveasc pe alii; nu se ngrijea de loc de frig sau de cldur sau de mbolnvirea trupului; nu rdea, nu se supra, nu se ntrista, nu era peste msur de vesel. Suporta cu rbdare mnctura pricinuit de asprimea mbrcmintei i nepturile fcute de nenumratele insecte. Avea i acesta mai mult dect cel dinti, mare putere n a ndrepta sufletele din pricina propirii lui pe calea virtuii. Avea mare siguran i libertate n desvrirea sufleteasc de zi i de noapte, dei aceast siguran i libertate era urmat de multe oboseli i nevoine, cu toate c evita prea multa legtur cu mirenii. Dar fiecare i va primi rsplata sa, dup propira lui osteneal, dup msura nfierii, a cureniei duhovniceti i intelectuale, a fricii de Dumnezeu i a dragostei, a slujirii,a cinei, a statornicei cntri de psalmi i rugciuni, a credinei puternice i a bunei plceri naintea lui Dumnezeu, ascunse i netiute de oameni. CAPITOLUL 172 VIAA LUI COSMA CRTURARUL, MAI SUS AMINTIT Despre acest Cosma scolasticul muli ne-au povestit multe; unii unele, alii altele. Noi, ns, ca unii care au vzut acestea i care le-au urmrit cu scumptate, le-am scris pentru folosul celor care le vor citi. Brbatul era smerit, milostiv, nfrnat, feciorelnic, linitit, nemnios, prietenos, iubitor de strini, iubitor de sraci. Acest minunat brbat ne-a prilejuit mult folos sufletesc, nu numai prin faptul c-l vedeam i eram instruii de el, dar i prin faptul c avea o bibliotec foarte bogat cum n-avea nimeni din Alexandria, mprumuta cri cu bucurie celui ce-i cerea. Era srac, n toat casa lui nu vedeam nimic altceva dect cri, un pat i o mas. ngduia oricrui om s intre la el, s-l ntrebe cele ce-i erau de folos i s citeasc. n fiecare zi m duceam la el i adevrat v spun c totdeauna l-am gsit sau citind sau scriind mpotriva iudeilor, cci avea mare rvn de a ntoarce pe evrei la adevr. Din pricina asta m-a i trimis de multe ori la unii evrei ca s discut cu ei Sfnta Scriptur, cci nu-i plcea s ias repede din cas. ntr-o zi m-am dus la acest crturar Cosma i pentru c eram bun prieten cu el l-am ntrebat: Fii bun i spune-mi ci ani de sihstrie ai? El a tcut i nu mi-a dat nici un rspuns. L-am ntrebat iari: Pentru Dumnezeu, spune-mi! De treizeci i trei de ani! Cnd am auzit asta, am dat slav lui Dumnezeu. Altdat m-am dus iari la el i l-am ntrebat:

 Fii att de bun, cci tii c pentru folosul sufletului te ntreb i spune-mi ce isprvi ai fcut n atta timp de sihstrie i nfrnare? Marele brbat a suspinat din adncul inimii i mi-a spus: Ce isprvi poate s svreasc un mirean, mai cu seam cnd st n casa lui? Eu l-am rugat din nou i i-am spus: Pentru Dumnezeu spune-mi i-mi fii de folos. Atunci, silit mult de mine mi-a spus: Iart-m, tiu c am svrit numai aceste trei fapte vrednice de amintit: s nu rd, s nu m jur i s nu mint. CAPITOLUL 173 FAPTA MINUNATA A LUI TEODOR ANAHORETUL, CARE PRIN RUGCIUNEA SA A NDULCIT APA MARII n prile sfntului ru Iordan era un anahoret, eunuc, numit Teodor. Acesta, silit de nite treburi a plecat la Constantinopol. S-a urcat ntr-o corabie. Fcnd corabia mai mult timp pe mare, au terminat apa i erau tare ndurerai i dezndjduii i corbierii i cltorii. Anahoretul s-a sculat n picioare, a ntins minile la cer ctre Dumnezeu, Care mntuie de la moarte sufletele noastre; s-a rugat, a fcut deasupra mrii cu mna semnul crucii, apoi a zis corabierilor: Binecuvntat este Domnul! Scoatei ap ct v trebuie! i au umplut toate vasele cu ap dulce din mare i au slvit pe Dumnezeu. CAPITOLUL 174 FAPTA MINUNAT A UNUI STPN DE CORBII CREDINCIOS, CARE A CPTAT PLOAIE DE LA DUMNEZEU Avva Grigore anahoretul ne povestea, urmtoarele: Pe cnd cltoream din Bizan cu corabia, s-a suit n corabie i un copist cu soia lui, care dorea s se nchine n Ierusalim. Cpitanul corbiei era foarte evlavios i postitor, n timpul cltoriei, copiii copistului au consumat apa fr chibzuin. Cnd am ajuns n mijlocul mrii s-a terminat apa i eram n mare nevoie. Era o privelite plin de jale s vezi femei, copii i prunci topii de sete i ntini la pmnt ca mori. Am dus-o n aceast nevoie cam trei zile i nu mai aveam nici o ndejde de via; copistul nemaiputnd suferi chinul i-a scos sabia ca s omoare pe cpitanul corbiei i pe corbieri, cci spunea el: ei snt de vin c pierim noi, c n-au luat destul ap pentru trebuina noastr". Eu l-am rugat pe copist i i-am spus: S nu faci asta, ci mai degrab s ne rugm Domnului nostru Iisus Hristos, adevratul nostru Dumnezeu, care face lucruri mari i neptrunse, crora nu este numr. Iat i cpitanul corbiei, dup cum vezi, postete i se roag de trei zile. Copistul s-a linitit, n a patra zi, cam pe la ora dousprezece, s-a ridicat n picioare cpitanul corbiei i a strigat cu voce mare, zicnd: Slav ie, Hristoase, Dumnezeul nostru! Toi s-au mirat de strigtul lui, apoi le-a spus corbierilor:

 Intindei pieile! Cum le-au ntins, iat c au venit nori deasupra corbiei i a plouat atta ap c au strns ct era de trebuin. Minunea era mare i nfricoat, c norul mergea mpreun cu corabia micat de vnt i nu a plouat n afar de corabie. CAPITOLUL 175 DESPRE MPRATUL ZENON, BRBAT MILOSTIV Un printe ne povestea despre Zenon, urmtoarele: O femeie a nedreptit pe fiica ei. Fiica s-a dus la biserica Preasfintei Stpnei noastre Nsctoarei de Dumnezeu i s-a rugat ei, zicnd: Rzbun-m pe mpratul Zenon! Timp de multe zile s-a rugat aa. n sfrit i se arat Maica Domnului i-i spune: Crede-m, femeie, de mult am vrut s te rzbun, dar nu m las mna lui cea dreapt. Cci era foarte milostiv. CAPITOLUL 176 FRUMOASA NTMPLARE A LUI AVVA ANDREI DESPRE CEI ZECE PEREGRINI, NTRE CARE I UN TNAR EVREU Avva Paladie ne povestea: Am auzit povestind pe un printe cu numele Andrei, botezat cu nisip cu care ne-am ntlnit i noi, zicnd: n tinereea mea eram tare dezordonat. Fiind rzboi i neornduial, eu mpreun cu ali nou am fugit n Palestina. Unul din noi era meteugar, iar altul evreu. Cnd am ajuns n pustie, evreul s-a mbolnvit de moarte. Eram n mare ncurctur i nu tiam ce s facem cu el. Totui nu l-am prsit, ci fiecare din noi l ducea n spate ct putea. Vroiam s-l ducem ntr-un ora sau n vreun port, ca s nu moar n pustie. Dar pentru c tnrul se slbise cu totul i leina din pricina nemncrii, a marii fierbineli, a oboselii nemsurate i a setei din pricina ariei, nct era pe moarte i nu mai putea s se in pe picioare, ne-am sftuit cu multe lacrimi ca s-l lsm n pustiu, de team s nu murim i noi din pricina setei. Cnd l-am pus pe nisip plngnd i ne-a vzut c avem de gnd s plecm, a nceput s ne conjure, zicnd: Pe Dumnezeul care are s judece viii i morii nu m lsai s mor ca evreu, ci ca cretin. Facei-v mil cu mine i botezai-m, ca s plec i eu cretin din viaa aceasta i s m duc la Domnul. Bine, frate; dar nu-i nimeni printre noi care te poate boteza. Toi sntem mireni. Botezul nu poate s-l fac dect episcopii sau preoii. Dar nici ap aici nu avem. El ns struia rugndu-ne cu lacrimi cu aceleai jurminte i zicnd: Nu m lipsii de acest dar, cretini!

Pe cnd noi eram ntr-o ncurctur aa de mare, meteugarul micat de Dumnezeu ne spune: Ridicai-l i dezbrcai-l! Cu mult chin l-am sculat n picioare i l-am dezbrcat. Meteugarul a luat nisip cu minle lui, l-a vrsat de trei ori pe capul evreului, zicnd: Se boteaz Teodor, n numele Tatlui i al Fiului i al Sfntului Duh". Noi am rspuns: Amin", dup fiecare nume al sfintei i deofiinei Treimi. i iau ca martor pe Domnul, frailor, c Hristos, Fiul Dumnezeului celui viu, l-a vindecat i l-a ntrit att de mult, nct nu se mai vedea n el nici urm de boal, ci a mers mpreun cu noi, restul drumului prin pustie sntos i zdravn, cu toat veselia. Cnd am ajuns la Ascalon am povestit tot ce s-a ntmplat pe cale cu fratele fericitului i celui ntru sfini Andrei, episcopul oraului. Cuviosul Dionisie la auzul spuselor noastre, s-a minunat de aceast strin minune i a chemat tot clerul ca s-i spun ntmplarea i s hotrasc dac trebuie socotit botez sau nu botezul cu nisip. Unii spuneau c trebuie s fie socotit botez din pricina minunii strine; alii spuneau: Nu! Grigore Teologul enumr toate botezurile: botezul mozaic, dar cu ap; nainte de acesta botezul prin nori i prin mare; apoi botezul lui Ioan, deosebit de cel iudaic; boteza i Iisus, dar cu Duhul; acest botez este botezul desvrit; tiu i al patrulea botez, cel prin mucenicie i snge; cunosc i pe al cincilea nc, prin lacrimi. Cu care din aceste botezuri a fost el botezat ca s-i dm aprobarea, mai cu seam c Domnul a spus lui Nicodim: Dac nu se va nate cineva din ap i din Duh, nu va intra ntru mpria Cerurilor" (Ioan, III, 5). Alii iari le obiectau acestora, spunnd: Cum asta? Pentru c nu este scris despre apostoli c au fost botezai nu intr ntru mpria lui Dumnezeu? Nu-i adevrat, rspundeau ceilali; apostolii au fost ntr-adevr botezai dup cum amintete Clement Alexandrinul n volumul al cincilea al Hipotiposelor sale; Clement tlcuind cuvintele apostolice: Mulumesc lui Dumnezeu c pe nimeni din voi n-am botezat" (I Corinteni I, 14), zice: Se spune c Hristos a botezat numai pe Petru iar Petru pe Andrei; Andrei pe Iacov i pe Ioan i aceia pe ceilali". Acestea i multe altele discutnd i s-a prut fericitului Dionisie episcopul s trimit pe fratele la sfntul ru Iordan i s fie botezat acolo. Iar pe meteugar l-a hirotonit diacon.

CAPITOLUL 177 REAUA MOARTE A UNUI MONAH EGIPTEAN, CARE A VOIT SA LOCUIASC N CHILIA LUI EVAGRIE ERETICUL Spunea avva Ioan Cilicianul: Pe cnd triam noi n Enatul Alexandriei, a venit la noi un monah egiptean care ne-a povestit nou, zicnd: n lavra Chiliilor a venit un frate dintr-un alt inut i a voit s rmn aici. A fcut metania preotului i l-a rugat s-i ngduie s locuiasc n chilia lui Evagrie. Preotul i-a spus c nu poate s locuiasc acolo. Fratele i-a rspuns: Dac nu pot locui acolo, atunci voi pleca de aici.

 Dar, frate, i-a spus preotul, n chilia aceea locuiete un demon cumplit. Demonul acesta a rtcit pe Evagrie, l-a ndeprtat de la dreapta credin i i-a bgat n mintea lui dogmele cele rele, aa c nu se ngduie nimnui s locuiasc acolo. Fratele ns a struit i a spus: Dac rmn n aceast lavr, apoi acolo vreau s locuiesc. F cum hotrti, i-a rspuns preotul. Locuiete acolo! i ntr-adevr fratele a plecat i a locuit acolo o sptmn; cnd a venit ziua Duminicii a venit la biseric. Cnd l-a vzut preotul s-a mngiat. Duminica urmtoare, fratele n-a mai venit la biseric. Preotul a rugat pe doi frai s se duc s afle pentru ce n-a venit fratele la biseric. Intrnd fraii n chilie l-au gsit cu funia la gt i spnzurat. CAPITOLUL 178 VIAA UNUI BATRN, BRBAT SIMPLU, DIN CHINOVIA SHOLARILOR Ne povestea nou avva Gheorghe, preotul chinoviei Sholarilor, c n Monadia tria un btrn tare srguitor; era ns simplu la credin i se mprtea oriunde se gsea fr nici o deosebire, ntr-o zi s-a artat un nger al lui Dumnezeu spunndu-i: Spune-mi, btrne, cnd ai s mori cum vrei s fii ngropat: cum ngroap monahii egipteni sau cum ngroap monahii ierusalimlen? Nu tiu, i-a rspuns btrnul. Gndete-te, i-a spus atunci ngerul, i-am s vin peste trei sptmni s-mi spui. Btrnul s-a dus la un altul i i-a spus ceea ce a auzit de la nger. Cnd a auzit acest btrn s-a minunat de spusele lui. S-a uitat mult la el i micat de Dumnezeu i-a spus: Unde te mprteti cu Sfintele Taine? El i-a rspuns i i-a zis: Unde m gsesc, acolo m mprtesc. Atunci btrnul i-a spus: S nu crezi c poi s te mprteti n afar de sfnta sobornic i apostolic Biseric, care ine cele patru sfinte sinoade ecumenice; cel din Niceea, al celor trei sute optsprezece prini, cel din Constantinopol, al celor una sut cincizeci de prini, primul din Efes al celor dou sute de prini i cel din Calcedon al celor ase sute treizeci de prini. Cnd va veni ngerul spune-i: Vreau s fiu nmormntat cum se ngroap monahii ierusalimleni". Dup trei sptmni a venit ngerul i a spus btrnului: Ce mai este btrne? Te-ai gndit? Vreau s fiu nmormntat cum ngroap monahii ierusalimleni, i-a rspuns btrnul. Bine, bine, a zis ngerul i ndat i-a dat duhul btrnul. Aceasta s-a ntmplat ca s nu piard btrnul ostenelile lui i s fie osndit la un loc cu ereticii. CAPITOLUL 179

VIAA UNEI SFINTE FEMEI CARE ERA DIN IERUSALIM Am ajuns la avva Ioan anahoretul, poreclit Pirul, i ne povestea nou, zicnd: Am auzit pe avva Ioan Moabitul spunnd c era n Ierusalim o clugri foarte evlavioas i desvrit n ce privete viaa dup Dumnezeu. Diavolul ns pizmuia virtutea fecioarei: de aceea a bgat n sufletul unui tnr o dragoste satanic pentru clugri. Dar acea minunat fecioar cnd a vzut viclenia demonului i pierderea tnrului i-a luat ntr-un coule puin udtur i s-a dus n pustiu. Prin plecarea ei a fcut ca mntuirea tnrului s nu se zdruncine i s se pun i ea n siguran prin faptul c a locuit n pustie. Dar dup mult vreme, potrivit iconomiei lui Dumnezeu, ca s nu rmn necunoscut viaa virtuoas a acelei femei, o vede un anahoret n pustia sfntului ru Iordan i-i spune: Ce faci, maic, n pustia acesta? Ea ns a vrut s ascund de anahoret traiul ei n pustie i, de aceea i-a spus: Iart-m, am rtcit calea. Dar fii bun, printe i arat-mi drumul. Anahoretul cunoscnd de la Dumnezeu vieuirea ei i spune: Crede-m, micu, c nici n-ai rtcit calea i nici n-o caui. i pentru c tii c minciuna este de la diavol, spune-mi adevrata pricin pentru care ai venit aici. Iart-m, avv, i-a rspuns fecioara. Un tnr s-a ndrgostit de mine. De asta am venit n pustia aceasta c este mai bine s mor aici dect s ajung sminteal pentru cineva, potrivit cuvintelor sfntului Apostol Pavel (I Corinteni, VIII, 9). De ct vreme eti aici, maic, a ntrebat-o btrnul. Prin harul lui Hristos snt aici de aptesprezece ani. Ce-ai mncat n pustiul acesta? Clugria i-a scos couleul i udtura din el i a spus anahoretului: Iat acest coule pe care l vezi; am ieit cu el din cetate i Dumnezeu a fcut aceast milostenie cu mine smerita c am mncat atta vreme din udtura aceasta i nu s-a mpuinat. Cunoate i aceasta, printe, c buntatea lui Dumnezeu aa m-a acoperit, c timp de aptesprezece ani nu m-a vzut om, afar de tine astzi, dei eu i vedeam pe toi. Anahoretul aflnd aceasta a slvit pe Dumnezeu. CAPITOLUL 180 VIAA LUI IOAN ANAHORETUL CARE LOCUIA N PETERA ORAULUI SOHU Ne povestea nou preacuviosul Dionisie, preotul i schevofilaxul prea sfintei biserici a Ascaloniilor,despre avva Ioan anahoretul, zicnd: Cu adevrat mare a fost dup Dumnezeu omul n vremea noastr. Iar ca mrturie c a bine plcut lui Dumnezeu, se povestete despre el aceast minune: Btrnul locuia ntr-o peter n mprejurimile satului Sohu, cam la 20 de mile de Ierusalim. Btrnul avea n petera lui icoana Preasfintei Preacuratei Stpnei noastre Nsctoarea de Dumnezeu i pururea Fecioara Mria, purtnd n brae pe Dumnezeul nostru. De cte ori voia s plece n vreun loc sau n pustieti ndeprtate sau la Ierusalim ca s se nchine Sfintei Cruci i cinstitelor locuri sau i la Muntele Sinai, ca s se roage i la mormintele mucenicilor care se gsesc la mari

deprtri de Ierusalim cci era btrnul mare iubitor de mucenici i se ducea cnd la sfntul Ioan n Efes, cnd la sfntul Teodor n Evhaita, cnd n Seleucia Isauriei la sfnta Tecla, cnd la sfntul Serghie n Safa; se ducea cnd la un sfnt cnd la altul pregtea candela i o aprindea cum avea obiceiul i stnd la rugciune i rugnd pe Dumnezeu ca s-l ajute n cltoria lui, spunea Stpnei uitndu-se la icoana ei: Sfnta Stpn Nsctoare de Dumnezeu, pentru c am de fcut o cale ndeprtat care-mi ia multe zile, ai grij de candela ta i pstreaz-o nestins, potrivit gndului meu, cci eu plec avnd ca nsoitor de cltorie ajutorul tu". Dup ce spunea aceste cuvinte ctre icoan, pleca. Dup ce-i termina cltoria ce i-o pusese n gnd, se ntorcea uneori dup o lun, alteori dup dou i trei luni, iar cteodat chiar i dup cinci sau ase luni i se gsea candela pregtit i aprins dup cum o lsase cnd plecase n cltore. i nu o vedea stins de la sine nici cnd se detepta din somn, nici cnd se ntorcea din cltorie, nici cnd venea n peter din pustie. CAPITOLUL 181 DESPRE ACELAI Tot Dionisie preotul ne spunea despre acelai btrn aceasta: ntr-o zi btrnul mergea prin satul Sohu. Acolo era i petera lui. Pe cnd mergea a vzut un leu c venea spre el. Drumul era foarte strmt aezat ntre dou garduri fcute din spini sdii aa cum obinuiesc stenii s-i mprejmuiasc ogoarele lor. Drumul era att de strmt, din pricina spinilor nct putea s ncap un om cu sloboda pe jos i chiar aa, cu greu putea s treac. Cnd btrnul i leul s-au apropiat unul de altul, nici btrnul nu s-a ntors ca s fac loc leului, nici leul nu putea s se ntoarc din pricina ngustimii drumului, dar nici amndoi nu puteau s treac. Cnd leul a vzut c slujitorul lui Dumnezeu vrea s nainteze i nu vrea s se ntoarc din drum s-a ridicat pe picioarele dinapoi i stnd drept a aplecat gardul de spini n partea stng a btrnului i prin greutatea i puterea trupului lui a fcut puin loc ca s poat trece dreptul nempiedicat. i astfel a trecut btrnul atingndu-se de spatele leului. Dup trecerea lui leul s-a ridicat de pe gard i s-a dus n drumul su. La avva Ioan a venit un frate i n-a gsit nimic n petera lui i l-a ntrebat: Cum stai aici, printe, dac nu ai cele de trebuin? Btrnul i-a rspuns: Petera aceasta, fiule, este o negutorie duhovniceasc: dai i iei. CAPITOLUL 182 VIAA LUI AVVA ALEXANDRU CILICIANUL CARE A FOST NDRCIT DE DIAVOL APROAPE DE MOARTE Alturi de sfntul Vitleem la o deprtare de dou mile este o mnstire a sfntului Serghie, numit Xiropotamu. Stare al acestei mnstiri era un brbat foarte evlavios numit Evghenie, care a ajuns mai trziu stare al Ermopolei din

Egipt, n hotarele primei Tebaide. Cnd ne-am dus n mnstire avva Evghenie ne-a povestit despre avva Alexandru Cilicianul c dup ce a mbtrnit n peterile sfntului ru Iordan, l-a luat n mnstirea lui. Aproape de sfritul vieii lui a czut la pat timp de cteva luni. Cu zece zile nainte de a se muta la Domnul, din invidia diavolului s-a ndrcit. i a nceput btrnul s spun dracului: Ctre sear ai venit, nemernice. Nu-i mare lucru acesta, cci snt legat n pat i nu pot s m mic. i-ai artat, nemernice, slbiciunea ta fr s vrei. Cci dac erai tare i puternic ai fi venit la mine acum cincizeci sau aizeci de ani, ca s-i art neputina ta prin Hristos care m ntrete, ca s-i dobor mndria ta i s-i zdrobesc nenduplecata ta cerbicie. Acum ns dac ai pus stpnire pe mine nu-i din pricina slbiciunii mele sufleteti, ci din pricina bolii care m apas. Dar mulumesc lui Dumnezeu, ctre care m duc i cruia i voi arta nedreptatea pe care a suferit-o de la tine, c ai nvlit fr de mil asupra mea dup osteneala attor ani petrecui n nevoin. Btrnul spunea n fiecare zi aceste cuvinte mpreun cu altele i n a zecea zi i-a dat duhul lui n pace Stpnului Hristos cu toat linitea CAPITOLUL 183 FAPTA MINUNATA A UNUI CLUGR EGIPTEAN NUMIT DAVID Spunea avva Teodor Cilicianul: Pe cnd triam n Schit era acolo un clugr numit David. ntr-o zi a plecat cu ali monahi la secerat. Acesta era obiceiul schitioilor, ca s se duc prin sate i s secere. S-a dus btrnul ntr-un sat i s-a tocmit la secerat. Un stean l-a angajat, ntr-o zi, n timpul seceriului, pe la ceasul doisprezece, a fost o ari grozav i btrnul s-a dus ntr-o colib i s-a aezat acolo. Cnd a venit steanul i l-a vzut stnd i-a zis cu mnie: Pentru ce nu seceri, btrne, nu tii c te pltesc? Da, i-a rspuns btrnul. Dar pentru c este ari mare i boabele de gru cad din spice, de asta atept puin ca s treac aria s nu avem pagub. Steanul i-a spus: Scoal-te, lucreaz, chiar dac ar arde tot grul. i vrei s ard? l-a ntrebat btrnul. Da, i-a rspuns steanul cu mnie. Btrnul s-a sculat i iat pe neateptate a nceput s ard arina. Steanul cuprins atunci de fric s-a dus n alt parte unde secerau ali btrni i i-a rugat s vin s roage pe btrn s se roage i s nceteze focul. Ei au venit i i-au fcut metanie btrnului. Btrnul le-a zis: El a spus s-i ard arina. Fiind totui nduplecat btrnul de ei, s-a dus unde a stat ntre grul care ardea i cel care nu ardea S-a rugat i deodat s-a stins focul de pe arin i a scpat restul de gru. Toi s-au mirat i au dat slav lui Dumnezeu. CAPITOLUL 184 VIAA LUI AVVA IOAN EUNUCUL DESPRE,

UN MONAH TNAR CARE S-A HOTART SA NU BEA I DESPRE UN ALTUL BATRN CARE SE RUGA MULT Cnd eram n Alexandria, la Enat, ne-am dus n mnstirea lui avva Ioan Eunucul pentru folos sufletesc. Acolo am gsit un brbat foarte btrn care sttuse n mnstire aproape 80 de ani. Era aa de milostiv cum n-am mai vzut altul nu numai cu oamenii, ci i cu animalele. Ce fcea btrnul? N-avea alt grij dect acestea: cnd se scula dimineaa se ducea la toi cinii care erau n lavr i le ddea de mncare; furnicilor celor mici le arunca fin, iar celor mari gru; muia i pesmei pe care-i arunca n camer, ca s-i mnnce psrile. Astfel trind n mnstire nu trecea cu vederea n mnstirea lui nici u nici fereastr, nici candel, nici icoan, i ca s spun toate, nu lsa nimic din cele pmnteti. Nu pstra nici un ceas la el, nici carte, nici bani, nici hain, ci pe toate le ddea celor sraci, ngrijindu-se cu totul de cele viitoare . Cei care voiau s nfieze milostenia i dragostea lui de oameni, ne povesteau i aceasta despre el: ntr-o zi a venit la el un stean rugndu-l s-i dea un ban de aur. Fiindc btrnul nu avea, cci nu inea la el niciodat aur, s-a dus cu el, s-a mprumutat din mnstire i a dat-o omului. Acesta i-a spus: Dup o lun i-o dau napoi". Dup ce au trecut ani i nu i-a napoiat-o, steanul nici nu avea de unde s o dea avva Ioan l chem i-i spuse: D-mi banul, frate! Dumnezeu tie c nu am, a rspuns omul. Gsete, frate, vreun mijloc prin care s poi s-mi dai banul. Poruncete-mi s fac ceva i voi face. Apoi i-a dat de mncare i butur. Omul socotea c are s-i porunceasc s fac ceva. Atunci avva Ioan i-a spus: Cnd ai s ai timp i n-ai de lucru, vino aici i f treizeci de metanii i-i voi da un ban de cinci parale. Steanul a consimit s fac aa i de cte ori avea timp venea i-i fcea metaniile, btrnul i ddea un ban de cinci parale, i ddea i mncare i butur, ba nc i cinci pesmei pentru cas. Cnd a fcut 25 de bani de cte cinci parale, adic un ban de aur, btrnul a primit-o de la stean. Apoi i-a dat drumul dndu-i i binecuvntare. Tot avva Ioan Eunucul ne povestea nou, zicnd: M-am dus n Tebaida n chinovia lui avva Apolon i am vzut acolo un frate mai tnr, care avea pe tatl su trupesc i el monah. i a fgduit tnrul s nu bea n viaa lui nici ap, nici vin i nici alt butur. Mnca cicoare i alte ierburi care puteau s-i potoleasc setea. Slujba lui era de a bga pine n cuptor. Dup trei ani s-a mbolnvit din care pricin a i plecat la Domnul. Pentru c era ars de febr i de o sete foarte mare, era rugat de toi s bea puin; fratele ns n-a vrut deloc Avva chinoviei a chemat doctorul ca s-i uureze puin suferina dac e cu putin. Cnd a venit doctorul i l-a vzut pe frate ntr-o suferin att de mare, l-a rugat s bea puin ap. Fratele n-a vrut. Atunci doctorul a spus stareului: Aducei-mi aici o albie mare! Dup ce au adu-o, au pus n ea patru vedre de ap cald, l-au bgat n ea pn la coapse i l-au inut acolo vreme de un ceas. i ne-a ncredinat pe noi

dumnezeiescul btrn cci eram de fa, spuneau ei, cnd l-au scos din ap c doctorul cnd a msurat apa a gsit ceva mai mult de o vadr. Iat ce rbdau asceii; se supuneau la grele ncercri, suferind pentru Dumnezeu ca s dobndeasc buntile cele venice. Acelai btrn ne povestea iari: n aceeai chinovie m-am dus n chilia unui btrn; am vzut c locul n care fcea el metanii era o lespede de piatr; i se adncise lespedea de patru degete n locul n care i punea minile i genunchii n timp ce fcea metanii. Aa de multe metanii fcea. CAPITOLUL 185 VIAA UNEI FEMEI CREDINCIOASE CARE PRIN MINUNATA SA NELEPCIUNE A ADUS PE BRBATUL SU PAGN LA CREDIN Pe cnd eram n insula Samos, ne povestea nou iubitoarea de Dumnezeu i de sraci Maria, mama dregtorului Pavel, zicnd: n oraul Nisibi era o femeie cretin; brbatul ei era pgn. Aveau n casa lor cincizeci de miliarisia, un fel de monede de mic valoare. ntr-o zi brbatul i-a spus femeii lui: S dm banii acetia ca s avem ceva folos din ei; cci dac i cheltuim unul cte unul i vom pierde pe toi. Femeia a rspuns i i-a zis: Dac vrei s dai cu dobnd banii, du-te i f-o, dar mprumut cu ei pe Dumnezeul cretinilor. Unde este Dumnezeul cretinilor ca s-L mprumutm pe El? a ntrebat brbatul. Am s i-L art eu, i-a rspuns femeia. Nu numai c n-ai s pierzi banii, dar i d i dobnzi i-i ndoiete i capitalul. S mergem, a spus soul; arat-mi-L i s-I dm lui banii. Femeia a luat pe brbatul su i l-a dus ntr-o prea sfnt biseric. Biserica din Nisibi avea ui mari. Cnd au ajuns n porticul bisericii unde erau cele cinci ui mari, i-a artat soului ei pe sraci i i-a spus: Dac le dai lor banii, atunci i primete Dumnezeul cretinilor. Toi acetia snt ai Lui. Brbatul a dat ndat cu bucurie cele cincizeci de monezi sracilor i a plecat la casa lui. Dup trei luni ei erau strmtorai de nevoi. Brbatul i-a zis femeii: Nu trebuie oare ca Dumnezeul cretinilor s ne dea ceva din datoria aceea c sntem strmtorai? Femeia i-a rspuns: Da, du-te acolo unde ai dat i i se va da i ie cu mult grab. Brbatul s-a dus repede la sfnt biseric. Ajungnd n locul n care a dat sracilor monezile i colindnd toat biserica, cu ndejdea c va vedea pe cineva care s-i dea datoria, n-a gsit dect pe sraci care stteau la u. Pe cnd se gndea cui s se adreseze i de la cine s-i cear, vede naintea picioarelor lui pe

marmor o moned din acelea pe care le dduse sracilor. S-a aplecat, a luat-o i s-a ntors acas. i a spus soiei: Iat, m-am dus la biserica voastr i crede-m, femeie, c n-am vzut, dup cum ai spus, pe Dumnezeul cretinilor i nu mi-a dat nimic, ci am gsit numai o moned acolo unde i eu am dat cele cincizeci de monede. Atunci minunata femeie i-a spus: El este cel care i-a dat ie n chip nevzut moneda. Cci El este nevzut i conduce lumea cu puterea i mna Lui nevzut. Du-te ns, stpnul meu, cumpr-ne ceva de mncare pentru azi i El i va da iari. Brbatul a plecat i a cumprat pentru ei pine, vin i un pete. A venit acas i le-a dat femeii. Ea a luat pestele i a nceput s-l curee. Cnd l-a spintecat a gsit n el o piatr foarte minunat nct femeia s-a minunat de ea. Nu tia ce piatr este aceea, dar a pstrat-o. Cnd s-a ntors brbatul ei acas de la treburi i pe cnd mncau, femeia i-a artat piatra pe care a gsit-o, spunndu-i: Iat, am gsit aceast piatr n pete. Brbatul s-a minunat i el de frumuseea pietrei cnd a vzut-o, dei nu-i cunotea nici el valoarea. Dup ce au mncat a spus femeii: D-mi piatra; m duc s o vnd, s vd de voi lua ceva pe ea. Cci dup cum am spus nici el nu-i cunotea valoarea, cci era om simplu. A luat piatra i s-a dus la un zaraf care era i vnztor de argint. Era pe timpul nchiderii prvliei cci era sear. i a spus negustorului: Vrei s-mi cumperi pietricica asta? Negustorul, dup ce a vzut-o, l-a ntrebat: Ct vrei s-i dau pe ea? D-mi ct vrei, a rspuns omul. Negustorul i-a spus: Ii dau cinci miliarisia. Omul creznd c-i bate joc de el i-a spus: Att vrei s-mi dai pe ea? Negustorul socotind c i-a rspuns cu vicleug i-a spus: i dau zece miliarisia. Omul socotind c-i bate iari joc de el a tcut. i dau douzeci de miliarisia, a spus din nou negustorul Omul tcea i nu spunea nimic. Cum ns negustorul a urcat preul la treizeci apoi la cincizeci de miliarisia, ntrindu-i cu jurmnt c ntr-adevr i d aceti bani, atunci a priceput i i-a dat seama c dac n-ar fi o piatr preioas nu i-ar fi dat pe ea cincizeci de miliarisia. Negustorul ns urca preul puin cte puin pn ce a ajuns la trei sute de miliarisia. Omul a luat banii, i-a dat piatra i a venit cu bucurie la femeia lui. Cnd l-a vzut i-a spus: Cu ct ai vndut-o? Socotind c a vndut-o cu cinci sau zece bnui. Brbatul a scos cele trei sute de miliarisia, le-a dat ei, spunndu-i c cu atta a vndut-o. Iar ea minunndu-se de buntatea iubitoare de oameni a lui Dumnezeu i-a spus: Iat, brbate, ct este de bun, de recunosctor i de bogat Dumnezeul cretinilor. Vezi c i-a dat napoi nu numai cele cincizeci de miliarisia i dobnda lor, ci n puine zile i i-a dat ndrt nesit. Cunoate deci c nu este alt Dumnezeu nici pe pmnt, nici n cer, dect numai EL. Fiind ncredinat prin aceast minune i cunoscnd astfel prin experiena adevrului, s-a fcut ndat cretin i a slvit pe Dumnezeul i Mntuitorul nostru

Hristos, mpreun cu Tatl i cu Duhul Sfnt, mulumind nespus de mult nelepciunea femeii sale, prin care i s-a druit lui cunoaterea cu adevrat a lui Dumnezeu. CAPITOLUL 186 VIAA LUI MOSHU, NEGUSTORUL DIN TIR Ne-am dus n chinovia peterii lui avva Sava, la stareul ava Eustaiu. i ne-a povestit: n Tir era un negustor numit Moshu. Cnd ne-am dus n Tir el ne-a povestit, zicnd: Pe cnd eram comerciant m-am dus ntr-o sear trziu s fac baie. Pe drum m-am ntlnit cu o femeie care sttea n ntuneric. Eu am trecut mai departe pe lng ea; ea ns a nceput s vin n urma mea. Cuprins de drceasc bucurie nu m-am mai dus la baie, ci m-am ndreptat cu ea la un han ca s mnnc. Dei am ndemnat-o mult, n-a vrut s guste deloc n sfrit ne-am sculat i ne-am dus s ne culcm. Cnd am vrut s o mbriez, a strigat cu mare glas cu i lacrimi: Vai mie, nenorocita! M-am ruinat de plnsul ei i am ntrebat-o pentru ce plnge. Ea ns plngnd i mai mult mi-a spus: Brbatul meu face negustorie pe mare; a suferit un naufragiu i a pierdut i averea lui i pe a altora. Acum este nchis pentru averea altora. Pentru c n-am ce s fac ca s-i ctig pinea m-am hotrt s-mi vnd trupul ca s gsesc mcar pine ntr-un chip att de ruinos. Cci am pierdut totul. Am ntrebat-o: Ct e de mare datoria? De cinci livre. Am scos aurul, i l-am dat ei, zicndu-i: Iat, pentru hotrrea lui Dumnezeu nu m-am atins de tine. D banii i scoate-i brbatul din temni i rugai-v pentru mine. Dup ctva vreme m-a prt cineva la mprat c am risipit marfa ncredinat mie. mpratul a trimis de mi-a ridicat toat averea mea, m-a ridicat n cma, m-a dus la Constantinopole i m-a bgat la nchisoare. i am stat nchis mult vreme numai cu cmaa cea veche. ntr-o zi am auzit c mpratul vrea s m condamne la moarte. Mi-am pierdut ndejdea c voi mai tri. Pe cnd plngeam i m tnguiam, am adormit. i am vzut n vis pe femeia aceea care a avut brbatul n nchisoare i mi-a spus: Ce ai, frate Moshu? Pentru ce eti nchis aici? Am fost prt i mi se pare c mpratul are s m omoare, i-am rspuns eu. Vrei ca s vorbesc mpratului ca s-i dea drumul, m-a ntrebat femeia. Dar te cunoate mpratul? am ntrebat-o eu. Da, mi-a rspuns ea. M-am deteptat i puneam la ndoial visul. Dar am vzut a doua oar i a treia oar spunndu-mi aceste cuvinte. Nu te teme! Mine i se d drumul. La porunca mpratului, a doua zi pe la revrsatul zorilor, am fost dus n palat. Cnd am intrat i m-a vzut mpratul cu cmaa aceea murdar mi-a spus: m milostivesc fa de tine i voi ndrepta pe viitor nedreptatea ce i s-a fcut".

La dreapta mpratului am vzut stnd acea femeie, care mi-a spus: ai curaj i nu te teme!" mpratul a poruncit s mi se dea napoi toat averea. Dup ce mi-a dat i multe alte avuii m-a pus din nou la locul meu cu mult cinste i m-a fcut i lociitor. n noaptea urmtoare mi se arat aceeai femeie i-mi spune: tii cine snt? Snt femeia de care te-ai milostivit i de trupul creia nu teai atins, pentru Dumnezeu. Iat i eu te-am izbvit de primejdie. Vezi iubirea de oameni a lui Dumnezeu? Ceea ce ai fcut tu pentru mine, am mrit i eu mila asupra ta. CAPITOLUL 187 NVTURA LUI AVVA IOAN DIN CIZICUL DESPRE DOBNDIREA VIRTUILOR Plecnd noi de la sfntul Ghetsimani n sfntul munte al Mslinilor am dat de mnstirea numit a lui Avram, pe care a i nfiinat-o marele Avramie de la biserica cea nou a Prea Ludatei Nsctoarei de Dumnezeu i Pururea Fecioarei Maria, ajuns stare dup Eudoxie. n aceast mnstire era stare avva Ioan din Cizicul. ntr-o zi l-am ntrebat, zicnd: Cum dobndete cineva virtuile? Btrnul a rspuns: Dac cineva dorete s dobndeasc virtutea nu o poate dobndi dac mai nti nu va ur viciul opus virtuii. Dac doreti s dobndeti virtutea lacrimilor, urte rsul! Vrei s dobndeti smerenia? Urte mndria! Vrei s fii nfrnat? Urte lcomia! Vrei s fii cast? Urte desfrul! Vrei s fii srac? Urte averea! Vrei s fii milostiv? Urte zgrcenia! Cel care voiete s locuiasc n pustiu urte oraele; cel care voieite s triasc n linite urte ndrzneala; cel care voiete s fii strin, urte dorina de a fi vzut de oameni; cel care voiete s-i nfrneze mnia, urte ntovrirea cu cele lumeti; cel care vrea s nu fie ranchiunos, urte ofensa; cel care nu vrea s fie vesel, st singur; cel care vrea s-i nfrneze limba s-i astupe urechile de a nu auzi multe; cel care vrea s aib totdeauna frica lui Dumnezeu va ur odihna trupeasc, va iubi necazul i strmtorarea; i astfel va putea s slujeasc curat lui Dumnezeu. CAPITOLUL 188 VIAA A DOI FRAI SIRIENI ZARAFI Avva Teodor, stareul Vechii Lavre, ne povestea nou: n Constantinopol erau doi frai sirieni zarafi. i a spus fratele mai mare celui mai mic: Haide s ne ducem n Siria, i s rscumprm casa noastr printeasc! Pentru ce s ne ducem amndoi, ca s fim silii s nchidem zrfia? Sau du-te tu i rmn eu aici sau m duc eu i rmi tu. i s-au neles ca s se duc fratele mai mic. Puin vreme dup plecarea fratelui mai mic, fratele, care a rmas n Constantinopol, a avut un vis i a vzut un btrn vrednic zicndu-i:

 tii c fratele tu a curvit cu soia crmarului? Cnd s-a deteptat s-a ntristat i i-a zis ntru sine: Eu snt de vin. Pentru ce l-am lsat s se duc singur? Dup ctva timp a vzut iari n vis pe acelai i i-a spus: tii c fratele tu a czut cu femeia crmarului? S-a ntristat din nou la vederea lui. i l-a vzut iari a treia oar pe acelai btrn zicndu-i: Nu tii c fratele tu i-a pierdut cugetul i a fcut desfrnare cu femeia crmarului? Fratele cel mai mare i-a scris din Constantinopol n Siria: Las totul i vino numaidect la Bizan". Fratele cel mai mic, primind scrisoarea a lsat totul i a venit la fratele cel mai mare. Cnd l-a vzut l-a luat n biserica cea mare i a nceput cu durere s-l in de ru, zicnd: Bine ai fcut, frate, c ai curvit cu femeia crmarului? Cnd a auzit a nceput s se jure pe Dumnezeu Atotputernicul: Nu tiu ce spui, nici n-am curvit, nici nu m tiu cu pcat dect cu femeia mea adevrat. La auzul acestor cuvinte, fratele cel mai mare i-a zis: N-ai svrit cumva ceva mai ru? Fratele su i-a spus: Nu tiu s fi fcut ceva nelalocul lui, dect c am gsit n satul nostru nite monahi aparinnd nvturilor lui Sever; netiind dac este ceva ru, m-am mprtit de la ei. Nu tiu s fi fcut altceva. Atunci a neles fratele cel mai mare c acest sens aveau cuvintele btrnului, c el a curvit, c a lsat Biserica sfnta, sobornic i a czut n erezia lui Sever Acefalul, care era ntr-adevr crmar, s-a fcut de ruine i a pngrit nobleea dreptei credine. CAPITOLUL 189 VIAA UNEI FEMEI A CREI CREDIN A IZBVIT PE BRBATUL EI DE LA NCHISOARE I AMNDOI AU FOST AJUTAI DE DUMNEZEU Am ajuns n Ascalon i am gzduit n casa de oaspei a prinilor. i ne povestea nou avva Eusebie preotul: n oraul nostru era un negustor, care ntr-un naufragiu a pierdut ntreaga lui avere i a altora i a scpat numai el singur. Cnd s-a ntors n ora, a fost prins de datornicii lui, a fost aruncat n nchisoare i i s-a vndut la mezat tot ce avea n casa sa i nu i-au lsat dect ce purta el i soia lui. Aceea strmtorat de lips s-a hotrt s hrneasc cu pine cel puin pe soul ei. ntr-o zi, pe cnd edea i mnca cu brbatul ei n nchisoare, a intrat un mare personaj ca s fac bine celor nchii acolo. Cnd a vzut-o pe femeie stnd alturi de brbatul ei, s-a ndrgostit de ea, cci era foarte frumoas, i a chemat-o la el, prin ferestruica de la ua temniei. Ea a ieit cu bucurie, ateptnd s primeasc ceva de poman. El a luat-o ndeosebi i i-a zis: Ce-i s-a ntmplat? Pentru ce eti aici? Ea i-a povestit lui totul. El i-a spus: Dac voi plti datoria, te culci cu mine n noaptea aceasta?

Ea, ns, ca una ce era cu adevrat foarte frumoas i neleapt i-a zis: Am auzit, stpnul meu, pe apostol zicnd c femeia nu are stpnire peste trupul su, ci brbatul, ngduie-mi, stpne, s ntreb pe brbatul meu. Ce va porunci, aceea voi face. Femeia s-a dus i a vestit brbatului ei totul. Brbatul, plin de nelepciune i de iubire fa de femeia lui n-a vrut s fie slobozit din nchisoare n felul acesta, ci suspinnd a spus nevestei lui cu lacrimi: Du-te, soro, i respinge propunerea omului. Ndjduim c Dumnezeu nu ne va lsa pn n sfrit. Femeia s-a sculat, s-a dus la omul acela i desprindu-se de el i-a spus: Am spus brbatului meu i n-a vrut. n timpul acela era nchis n celul un tlhar de drumul mare, care a auzit tot ce a vorbit brbatul cu femeia, a suspinat i a zis ntru sine: Iat n ce necaz au ajuns acetia; nu i-au vndut libertatea lor pentru a primi bani i a se libera. Dimpotriv au socotit castitatea mai presus de bogie i au dispreuit pe toate cele din lumea aceasta. Ce voi face eu nenorocitul , care niciodat nu m-am gndit vreodat de exist Dumnezeu. Pentru aceasta snt i pricina multor omoruri. i i-a chemat pe ei la el prin ferestruica celulei n care era nchis i le-a spus: Eu am fost tlhar i am fcut multe rele i multe omoruri. tiu c n ceasul n care judectorul va veni i m va judeca, am s fiu osndit la moarte ca uciga. Cnd am vzut curenia vieii voastre mi s-a fcut mil de voi. Ducei-v ns n locul cutare de la zidul cetii. Spai acolo i luai banii pe care i vei gsi acolo. Banii de acolo v vor fi de ajuns ca s v pltii datoriile i s v mai rmn i pentru milostenie. Rugai-v pentru mine ca s gsesc i eu mil n faa lui Dumnezeu. Dup cteva zile conductorul oraului stnd la judecat a poruncit s fie adus tlharul i a fost condamnat s i se taie capul. La o zi de la uciderea lui, femeia a spus brbatului: Poruncete, stpnul meu, s m duc la locul unde mi-a spus tlharul, s vd dac snt adevrate cuvintele lui. F cum crezi, i-a rspuns el. Seara, femeia a luat o splig, s-a dus la locul artat, a spat i a gsit o oal acoperit plin cu aur. Au ntrebuinat cu nelepciune banii, i-a pltit datoriile ncetul cu ncetul ca i cum ar fi mprumutat bani de la unul i de la altul, pn ce a pltit la toi. Dup asta, a scos i pe soul ei din nchisoare. Cel ce ne-a povestit nou aceasta a terminat povestirea sa, zicnd: Iat cum au pzit ei porunca lui Dumnezeu. Astfel Domnul i Dumnezeul nostru a mrit fa de ei mila Sa. CAPITOLUL 190 MINUNEA CU LEMNUL DAT LUI AVVA VROHA EGIPTEANUL Atanasie Antiohianul ne povestea nou despre avva Vroha Egipteanul zicnd: Cnd avva Vroha Egipteanul a venit n Seleucia n apropiere de Antiohia, a gsit n afar de ora un loc pustiu i cuta s-i fac acolo o mic chilie. Dup ce a

zidit-o, n-a mai avut lemne cu ce s o acopere. ntr-o zi s-a dus n ora, a gsit pe Anatolie poreclit Chirtu, ctitorul Seleuciei, eznd n faa casei sale. Avva Vroha s-a apropiat de el i i-a zis: F buntate i d-mi cteva lemne ca s-mi acopr casa. El, mniat, i-a spus: Iat lemnul, ia-l i du-te. i i-a artat un catarg pe care-l avea aezat n faa casei lui, ce se ntrebuineaz la o corabie cu o capacitate de mai multe sute de mii de tone. Avva Vroha i-a rspuns: Binecuvnteaz ca s-l iau. Domnul este binecuvntat, i-a spus Anatolie tot mnios. Btrnul a luat n brae catargul, l-a ridicat singur de la pmnt, l-a pus pe umrul su i a plecat la chilia sa. Anatolie uimit de aceast strin minune, i-a druit lui attea lemne spre trebuina lui ct a vrut. Cu ele nu i-a acoperit numai chilia, ci a fcut i multe alte lucruri n mnstirea sa. CAPITOLUL 191 VIAA CUMPNITA A SFNTULUI IOAN HRISOSTOM PATRIARHUL CONSTANTINOPOLEI Se spunea despre sfntul Ioan al Constantinopolei, care pe drept a fost numit Gur de Aur, din pricina cureniei nvturii sale i din pricina strlucitei sale elocine, c dup ce a primit sfntul botez nu s-a mai jurat, nici n-a pus pe altul s se jure, nici n-a minit, nici n-a spus glume, nici n-a ngduit ca alii s spun glume.

CAPITOLUL 192 POVESTIRE DESPRE UN OARECARE MONAH DIN MNSTIREA DUMNEZEIESCULUI GRIGORE PAPA: N CE CHIP A FOST IERTAT DUP MOARTE DE AFURISENIE Un preot cu numele Petru, ntors din Roma, ne povestea despre cel ntru sfini Grigore, Papa aceluiai ora. Cnd a ajuns pap a zidit o mnstire mare de brbai i a dat porunc ca nici un monah din aceast mnstire s nu aib nici un fel de avere, nici chiar un obol. Un mirean din mnstire avea un frate mirean i i-a cerut lui, zicnd: N-am cma. F buntate i cumpr-mi o cma. Iat trei monede, i-a rspuns mireanul; ia-le i cumpr-i ce-i place. Monahul a luat cele trei monezi i s-a dus i a vestit pe stare. Stareul, cnd a auzit, s-a dus i a vestit pe preasfinitul pap. Fericitul Grigore, la auzul acestei veti, l-a afurisit din obte, ca unul ce a clcat canoanele mnstirii. Dup ctva vreme, fratele cel afurisit a murit. Papa n-a tiut de moartea lui. La dou zile sau trei zile, stareul s-a dus la pap i l-a vestit ca a murit

fratele. Papa s-a ntristat mult la auzul acestei tiri c nu l-a dezlegat de pedeapsa afuriseniei nainte de a iei din viaa aceasta. A scris o rugciune pe un pitac i a dat-o unui arhidiacon cu porunca s se duc s o citeasc deasupra mormntului fratelui. Rugciunea aceasta l dezlega de afurisenie pe cel mort. Arhidiaconul s-a dus dup cum i s-a poruncit i a citit deasupra mormntului fratelui epistola n care era scris rugciunea de dezlegare. n aceeai noapte, vede n vis stareul pe fratele cel mort. Stareul l-a ntrebat: Unde ai fost pn acum? ntr-adevr, Domnule, n nchisoare, a rspuns fratele. Pn ieri n-am fost slobozit de acolo. i s-a fcut cunoscut tuturora c n ceasul n care arhidiaconul a citit rugciunea deasupra mormntului, n acelai ceas a fost dezlegat de afurisenie i a fost slobozit sufletul lui de osnd. CAPITOLUL 193 MINUNATA FAPTA DE DRAGOSTE A SFNTULUI AVVA APOLINARIE PATRIARHUL ALEXANDRIEI FA DE UN TNR BOGAT CARE A SRCIT Ni se povestea despre cel ntru sfini ava Apolinarie, papa Alexandriei, c era foarte milostiv i iubitor de oameni. i spunea aceasta cineva vrednic de credin c era n Alexandria un fiu tnr al celor mai de frunte oameni din ora. La moartea lor i-au lsat multe averi n corbii i aur. Pentru c n-a tiut s administreze bine motenirea, a pierdut-o i a ajuns n cea mai neagr srcie. N-a mncat averea, nici n-a cheltuit-o n desfrnri, ci a pierdut-o n diferite naufragii, aa c din om de frunte a ajuns mic, potrivit celor spuse n psalmi: Se suie pn la ceruri i se pogoar pn n adncuri" (Psalmi, CVI, 26). Tot astfel i acest tnr fusese foarte sus prin averea pe care o avea, dar a ajuns cu mult mai jos. Cnd a auzit aceasta fericitul Apolinarie i vznd c tnrul a ajuns n o mizerie i o srcie att de mare, pentru c i cunotea i prinii i tia c erau bogai, a vrut s-l miluiasc i s-l ajute cu ceva, dar i era ruine, n tain i muca sufletul su cnd l vedea n fiecare zi cu hainele murdare i cu faa ntristat, semn c ajunsese n cea mai neagr srcie. Papa, cuprins de astfel de gnduri a fost inspirat ntr-o zi de Dumnezeu i a gsit un mijloc minunat potrivit i prea fericirii sale. A trimis s cheme pe iconomul prea sfintei Biserici. Lundu-l ndeosebi i-a spus: Poi s pstrezi o tain, Domnule iconoame? Ndjduiesc, Stpne, n Fiul lui Dumnezeu, a rspuns iconomul. Dac vei porunci nu voi spune nimnui i nici n-are s afle de la mine ceva din ceea ce vei ncredina robului tu. Atunci papa Apolinarie i-a spus: Du-te i f o chitan de cincizeci de livre de aur ca din partea prea sfintei Biserici ctre Macarie, tatl acestui tnr, pune martori i adu-o la mine. Iconomul a fcut ndat ce i-a poruncit papa, a adus chitana i i-a dat-o. Dar pentru c tatl tnrului murise de zece ani i chiar mai muli, iar hrtia era nou, papa i-a spus iconomului: Du-te, domnule iconom, i bag hrtia aceasta n gru sau n ovz i adu-mi-o dup cteva zile.

Iconomul a plecat i a venit dup cele cteva zile aducnd papei chitana. Mergi acum, a spus papa, i spune tnrului. Ce-mi dai ca s-i dau o scrisoare folositoare ie? Bag de seam, domnule iconoame, s nu iei de la el mai mult de trei monede i d-i chitana. Iconomul i-a rspuns: Cu adevrat, Stpne, dac-mi porunceti nu iau nici cele trei monede. Negreit vreau ca s iei cele trei monede i-a spus papa. Atunci iconomul s-a dus la tnr i i-a spus: Ce-mi dai i-i voi da ceva care are s-i pricinuiasc cel mai mare bine? Tnrul i-a fgduit c-i va da ce va voi. Iconomul, gndindu-se, i-a zis: Acum cinci sau ase zile, cutnd printre hrtiile din casa mea, am gsit chitana aceasta i mi-amintesc c Macarie, tatl tu, avnd ncredere n mine, mia lsat-o pentru cteva zile. Rposnd el, s-a ntmplat c a rmas chitana la mine pn astzi i am uitat i nu mi-a venit n minte s i-o dau. Ce porunceti s-i dau? a ntrebat tnrul. Trei monede, a rspuns iconomul. Cunoti dac e bogat persoana care mi-i datoare? a ntrebat tnrul. Da, negreit, este om bogat i om de cuvnt i poi s primeti de la el banii fr mult osteneal Dumnezeu tie, a spus tnrul, c n-am nimic n cas; dar dac voi ncasa chitana i voi da i altceva, orice vrei, odat cu cele trei monede. Atunci iconomul i-a dat chitana de cincizeci de livre de aur. Tnrul a luat chitana, s-a dus la prea sfinitul pap, i-a fcut metanie i i-a dat chitana. Dup ce papa a luat-o i a citit-o, a nceput s fac pe supratul i i-a spus: Unde ai fost pn acum? Tatl tu a murit de mai bine de zece ani. Du-te, Domnule; acum nu pot s-i dau nici un rspuns. Tnrul i-a spus papei: n adevr, Stpne, n-am avut-o eu, ci a avut-o iconomul i nu tia; dar Dumnezeu s-a milostivit de mine c mi-a dat-o acum, zicnd: Am gsit-o, cutnd printre hrtii. Papa l-a refuzat din nou, zicnd: M voi gndi. i a inut chitana la el. Dup o sptmn a venit iari tnrul la pap. Papa l-a inut din nou de ru, zicndu-i: Pentru ce ai ntrziat de a aduce chitana? Ca i cum n-ar fi vrut s-i dea nimic. Stpnul meu, i-a spus tnrul, Dumnezeu tie c nu am cu ce s hrnesc pe ai mei. Dac Dumnezeu v d gndul cel bun, miluii-m! Atunci cel ntru sfini Apolinarie, fcndu-se c cedeaz rugminii lui, i spune: Dac-i dau toat suma, te rog aceasta, Domnul meu, s nu ceri dobnzi sfintei biserici. Tnrul i-a fcut metanie i i-a spus: Fac ce mi poruncete i vrea Stpnul meu i dac vrei s micorezi i din capital, micoreaz. Nu, a rspuns papa, ci ni-i de ajuns c nu ne pretinzi dobnda. Apoi papa a scos i i-a dat cele cincizeci de livre de aur; i-a luat rmas bun de la el mulumindu-i c a renunat la dobnda . Aceasta-i lucrarea cea ascuns a dumnezeiescului Apolinarie, aceasta-i una din cele mai frumoase fapte ale lui, dragostea de semeni. i astfel Dumnezeu prin

milostenia i binecuvntarea lui a ajutat tnrului c s-a ridicat din srcia lui att de mare i a ajuns din nou n situaia pe care o avea mai nainte, ba a ntrecut n bogie i pe prinii lui cu mare folos sufletesc.

CAPITOLUL 194 SFATUL UNUI CLUGR CARE LOCUIA N SCHIT CTRE UN MONAH CA S NU INTRE N CRM Un btrn, tritor n Schit, s-a dus n Alexandria ca s-i vnd lucrul minilor sale. n Alexandria a vzut pe un tnr clugr intrnd ntr-o crm. S-a ntristat de lucrul acesta i a ateptat afar ca s se ntlneasc cu el cnd va iei. Ce s-a i ntmplat. Dup ce tnrul a ieit din crm, btrnul l-a apucat de mn, l-a luat deoparte i i-a spus: Nu tii, frate, c eti mbrcat ntr-o hain sfnt? Nu tii c eti tnr? Nu tii c multe snt cursele diavolului? Nu tii c monahii care triesc n orae se vtma i cu ochii i cu auzul i cu chipurile omeneti? Tu pentru c intri fr team n crm, auzi ce nu vrei, vezi ce nu vrei i te ntlneti ntr-un chip necuviincios cu femeile. Te rog nu mai f asta, ci fugi n pustiu, unde poi s te mntui dup cum vrei. Las-m n pace, clugre, i-a rspuns monahul cel tnr, Dumnezeu nu are nevoie dect de inim curat. Btrnul la auzul acestor cuvinte, a ridicat minile spre cer i a spus: Slav ie, Dumnezeule, c snt n Schit de cincizeci de ani i n-am inim curat; iar acesta trind prin crme a dobndit inim curat. ntorcndu-se ctre monah, a spus: Dumnezeu s te mntuie pe tine, iar mie s nu-mi fac de ruine ndejdea mea. CAPITOLUL 195 VIAA LUI EVAGRIE FILOSOFUL, CONVERTIT LA CREDINA N HRISTOS DE SINESIE EPISCOPUL CIRINEI Pe cnd eram n Alexandria a venit din Pentapole Leontie Apameul, brbat iubitor de Hristos i evlavios. Trise muli ani n Cirena. A venit pe vremea celui ntru sfini Evloghie, papa Alexandriei, fost mai-nainte episcop al Cirinei. Imprietenindu-ne cu Leontie ne-a povestit, zicnd: Pe timpul lui Teofil , fericitul pap al Alexandriei, episcop al Cirinei era Sinesie Filosoful. La venirea sa n Cirena a gsit acolo pe un filosof, numit Evagrie, coleg cu el din coal i bun prieten al su, dar clduros aprtor al slujirii idolilor. Pe acesta a voit Sinesie episcopul s-l convertesc la cretinism. i nu numai voia, dar se i silea s-l converteasc. i au discutat mult mpreun pentru dragostea i

grija ce-o avea pentru el nc din copilrie. Evagrie ns nu voia i nici nu primea nvtura lui. Totui episcopul, pentru prietenia mare ce o avea pentru el, n-a dat ndrt, nici nu s-a oprit de a-l nva, a-l ruga i a-l sftui n fiecare zi, ca s primeasc nvtura cretin, creznd n Hristos. nct ntr-o zi filosoful a spus episcopului: ntr-adevr, domnule Episcop, ceea ce-mi displace printre altele este i ceea ce spunei voi cretinii c are s fie la sfritul lumii, iar dup sfritul lumii vor nvia n acest trup toi oamenii care au fost de la nceputul veacului; c vor avea acest trup nestriccios i nemuritor, c vor tri venic, c vor primi rsplata i c cel care miluiete pe srac mprumut pe Dumnezeu, iar cel care mparte averea la sraci i la nevoiai o adun n ceruri i c o primete nsutit odat cu viaa venic, de la Hristos cu prilejul naterii din nou. Toate acestea ce se spun mi se pare c snt nelciuni, btaie de joc i poveti. Episcopul Sinesie susinea c ntreaga nvtur a cretinilor este adevrat, nu are nici umbr de minciun sau ceva mpotriva adevrului i ncerca s dovedeasc prin multe argumente c toate acestea aa snt. Dup mult vreme l-a fcut cretin, l-a botezat pe el, pe copiii lui i pe toat casa sa. La ctva timp dup botez i d episcopului trei dinari de aur pentru sraci, spunndu-i: Primete banii acetia i d-i sracilor; iar mie d-mi o chitan ca Hristos s mi-i dea napoi n veacul ce va s fie. Episcopul a primit aurul i i-a dat cu plcere chitana pe care a voit-o. Evagrie, dup ce a mai trit ctva vreme dup sfntul botez, s-a mbolnvit de moarte. Pe patul de moarte a spus copiilor si: Cnd m vei ngropa, s-mi punei aceast hrtie n mna mea i aa s m ngropai cu ea. Cnd a murit copiii au fcut cum le-a poruncit lor i l-au ngropat cu hrtia aceea n mn. In a treia zi dup nmormntare, s-a artat noaptea lui Sinesie, episcopul, pe cnd dormea i a spus: Vino la mormntul n care snt ngropat i ia-i chitana. Am primit datoria i am fost pltit. i am scris cu mna mea pe ea spre ncredinarea ta c nu-mi mai datorezi nimic. Episcopul nu tia c filosoful a fost ngropat cu chitana scris de el. A doua zi dimineaa a trimis dup fiii filosofului i le-a spus: Ce ai pus odat cu filosoful n mormnt? Ei au crezut c le vorbete despre bani i i-au rspuns: Nimic, Stpne, dect giulgiurile de ngropare. N-ai ngropat cu el nici o hrtie? Copiii i-au adus aminte, cci nu tiau c de hrtie i ntreab i au rspuns: Da, Stpne, cnd era pe moarte ne-a dat o hrtie, spunnd: Cnd m vei ngropa, dai-mi s in n mn aceast hrtie". Mai mult dect atta nu tim nimic. Atunci episcopul le-a spus visul pe care l-a avut n noaptea aceea. Episcopul a luat apoi pe clerici, pe mai marii oraului i pe civa locuitori i au plecat la mormntul filosofului. Cnd au deschis mormntul au gsit pe fiolsof aezat n sicriu innd n mini chitana scris de episcop. Au luat din mna lui chitana i desfcndo au gsit de curnd scris de mna filosofului urmtoarele: Eu Evagrie filosoful ctre prea cuviosul Domn Sinesie episcopul, salutare.

Am primit suma scris n acest pitac, am fost pltit i nu-mi mai datorezi nimic pentru aurul pe care i l-am dat, adic prin tine lui Hristos Dumnezeul i Mntuilorul nostru". Cei care au vzut s-au minunat i mult vreme au strigat: Doamne miluiete!" au slvit pe Dumnezeu care face lucruri minunate i d totdeauna robilor si o astfel de ncredinare. Tot Domnul Leontie ne-a mai asigurat c chitana cu isclitura filosofului se pstreaz pn astzi i se gsete n tezaurul bisericii Cirenei. Cel care este numit pzitor al tezaurului primete odat cu celelalte odoare i aceast chitan, o pstreaz cu grij i o transmite succesorilor si ntreag i nevtmat. CAPITOLUL 196 O MINUNE A SFINTEI LITURGHII Ne povestea nou Gheorghe, care a fost prefectul rii Africii, acest brbat iubitor de Hristos, iubitor de monahi i iubitor de sraci, care se bucur de toate buntile celor pe care i iubete Dumnezeu. n ara mea, era din prile Apamiei a doua provincie a Siriei este un sat departe cam la patruzeci de mile de ora, numit Conagos. La marginea acestui sat la o deprtare de o mil nite copiii pteau vitele. i dup cum se ntmpl i obinuiesc copiii s fac, au voit s se joace dup obiceiul copiilor. Cum se jucau au spus unii ctre alii: Haidei s ne jucm de-a slujba bisericeasc i s facem liturghia. Jocul acesta a plcut tuturora i au ales dintre ei un preot i doi diaconi. Sau dus la o piatr neted. Pe piatr au pus ca pe altar pini, iar ntr-o ulcic de but ap, vin. i s-au aezat n faa pietrei, preotul la mijloc, iar de o parte i de alta cte un diacon. Preotul rostea sfnta slujb, iar diaconii cltinau deasupra vlul. S-a ntmplat c cel care o fcea pe preotul s tie pe de rost anaforaua, pentru c este obiceiul n biseric ca la sfintele slujbe s stea copiii n faa sfntului altar i s se mprteasc cu sfintele taine ndat dup clerici. i pentru c n unele locuri preoii obinuiesc s rosteasc cu glas mare rugciunile, s-a ntmplat ca s nvee pe de rost copiii rugciunea sfintei anaforale, din faptul c a fost rostit cu glas mare necontenit. Dup ce copiii au fcut totul dup obiceiul bisericesc, nainte de a frnge pinile s-a pogort foc din cer i a mistuit pe toate cele puse, proscomidite i a ars ntreaga piatr, nct n-a mai lsat nici o urm nici de piatr, nici de cele ce au fost puse pe ea. Aceasta s-a ntmplat pe neateptate, n vzul copiilor, care au czut de fric la pmnt i au rmas pe jumtate mori, neputnd s vorbeasc, sau s se ridice de la pmnt. Pentru c nu s-au ntors n sat la vremea n care aveau obiceiul s se ntoarc i zceau ca trsnii la pmnt, prinii lor au ieit din sat ca s vad pentru care pricin n-au venit acas ca de obicei. Cutndu-i i-au gsit zcnd la pmnt, fr s fie n stare s-i cunoasc i s le rspund la ntrebri. Prinii, vzndu-i c snt pe jumtate mori, i-au luat n brae fiecare pe copilul su i l-a dus n sat. S-au spimntat vzndu-i copiii n starea aceasta i neputnd s afle pricina strii lor. Dei i-au ntrebat toat ziua, totui n-au primit rspuns de la ei i n-au putut s afle deloc ce li s-a ntmplat, pn ce n-a trecut toat ziua aceea i noaptea. Dup asta copiii i-au venit cte puin n fire i le-au povestit toate cum au fcut i cum s-a ntmplat. Prinii i mai marii oraului i-au luat, au ieit din sat

i le-au artat locul n care s-a petrecut minunea aceea neobinuit, artndu-le urmele focului pogort din cer. Ei auzind cele ntmplate i ncredinndu-se din nsui faptul au alergat n ora i au povestit amnunit totul episcopului oraului. El, minunndu-se de mreia celor spuse, s-a dus la locul acela cu tot clerul; a vzut pe copii, a auzit de la ei cele ntmplate i a vzut semnele focului ceresc. Pe copii i-a bgat ntr-o mnstire, iar n locul acela au fcut o sfnta mnstire; a zidit biserica i a aezat sfntul altar pe locul n care a czut focul. Tot domnul Gheorghe ne spunea c se poate vedea unul din copiii aceia n mnstirea zidit pe locul unde s-a ntmplat o astfel de minune. Aceast minune dumnezeiasc i ngereasc ne-a povestit-o iubitorul de Hristos Gheorghe. CAPITOLUL 197 POVESTIREA LUI RUFIN DESPRE SFNTUL ATANASIE I ALI COPII Rufin, autorul istoriei bisericeti, ne descrie, o ntmplare asemntoare petrecut n timpurile de mai de demult, tot prin joc de copii. Rufin povestind copilria marelui Atanasie, spune despre sfntul Atanasie, marele lupttor i predicator al adevrului, patriarhul marelui ora al Alexandriei, pstorul veghetor al tuturora potrivit voinei lui Dumnezeu, c ridicarea lui la episcopat s-a fcut de la Dumnezeu prin pretiina dumnezeiasc. S nfim i noi cititorului, aa cum le-am primit repetnd o parte din viaa brbatului din vechime, istorisind felul n care i-a petrecut copilria i ce fel de educaie a avut. Cel ntru sfini Alexandru, care a ajuns pap al Alexandriei dup Ahila, potrivit prezicerii sfntului Petru arhiepiscopul i mucenicul, care a osndit pe necredinciosul Arie se uita ntr-o zi pe fereastr i privind spre mare, vede pe rm pe nite copii jucndu-se; i dup cum este obiceiul copiilor imitau pe episcop i toate cele care se ntmpl de obicei n biseric. Uitndu-se cu atenie mult timp la ei, a vzut c svresc unele taine mari. Tulburat deci a chemat ndat pe clerici i le-a artat ceea ce fceau copiii; apoi a poruncit s se duc s strng pe toii copiii i s-i aduc la el. Cnd au fost adui i-a ntrebat care a fost jocul pe care-l jucau. La nceput s-au spimntat cci erau copii, dar pe urm i-au povestit tot jocul lor c au botezat pe nite catehumeni prin Atanasie pe care copiii i l-au fcut lorui episcop. Alexandru a ntrebat pe copii cu grij pe cine au botezat. Astfel a aflat i a gsit c s-a ndeplinit toat rnduiala religiei noastre i a comunicat asta clericilor lui, ornduind ca cei care au fost nvrednicii de sfntul botez nu mai au nevoie s fie botezai a doua oar. Alexandru a chemat pe prinii lui Atanasie i ai celorlali copii care n jocul lor fcuser pe preoii sau pe diaconii i i-a dat bisericii prin mrturia lui Dumnezeu ca s fie crescui de ea. Dup trecere de puin vreme, dup ce a nvat desvrit de la dascli primele elemente de citit i de scris, iar de la dasclul de gramatic ndestul gramatica a fost ncredinat ndat de prini ca o comoar credincioas a lui Dumnezeu preotului i a fost crescut n biserica lui Dumnezeu ca i Samuil. Iar cnd Alexandru la btrneea lui se ducea la episcopi, era ales s-l nsoeasc i s-i duc haina preoeasc care n limba evraic poart numele de efud.

Aa de mari au fost luptele lui Atanasie cu ereticii n biseric, nct pare c despre el s-au scris acele cuvinte: Eu i voi arta lui ct trebuie s sufere pentru numele meu". Toat lumea s-a pornit cu prigoan mpotriva lui. mpraii pmntului s-au micat i otiri s-au adunat mpotriva lui. El ns a pzit cuvntul Domnului care zice: Tabere de dumani de s-ar rndui mpotriva mea, nu se va nfricoa inima mea; sfat de s-ar face mpotriva mea, eu n aceasta voi ndjdui" (Psalmi, XXVI, 5-6). Dar pentru c faptele lui snt att de nsemnate i att de mari, nct mreia lor nu-mi ngduie s le trec cu vederea, iar mulimea lor m silete s omit multe, mintea mea n neputina de a le consemna pe toate, st la ndoial, ce anume trebuie scris i ce trebuie lsat la o parte. Pentru aceea s facem pomenire numai de acele puine fapte care snt n legtur cu subiectul nostru; pe celelalte le va povesti faima lui, cu toate c i faima lui va vesti mai puine dect snt n realitate, cci nici nu va gsi s le povesteasc aa cum au fost n realitate.

CAPITOLUL 198 RSPUNSUL SFNTULUI ATANSIE, EPISCOPUL ALEXANDRIEI LA NTREBAREA: OARE POATE FI BOTEZAT CINEVA FR CREDIN? A fost ntrebat odat sfntul Atanasie, papa Alexandriei, dac poate fi botezat cineva fr s cread, potrivit rnduielii i propovduirii cretine, sau dac ar fi botezat pentru alte pricini, prefcndu-se c crede, ce va fi cu el i cum l primete Dumnezeu. Sfntul Atansie a rspuns zicnd: Ai auzit c n timpul unei ciume cnd muli de frica morii alergau la botez s-a artat fericitului Petru i mucenicului cineva n chip de nger i i-a spus: Pn cnd tot trimii aici pungi sigilate i complet goale i fr nimic nuntru? Att ct se poate nelege din cuvintele ngerului pungile sigilate snt cei care au pecetea botezului, care socotind c au s capete vreun bine dac s-ar boteza, sau botezat. CAPITOLUL 199 POVESTIRE DESPRE UN CLUGR OARECARE SIMPLU CARE A VZUT NGERI CND SAVREA SFNTA EUHARISTIE Unul dintre prini povestea c un clugr curat i sfnt, vedea ngeri n dreapta i n stnga lui n timp ce svrea Proscomidia . Acesta ns luase rnduiala proscomidiei de la eretici i pentru c era nepriceput n dumnezeietile dogme i n simplitatea i nerutatea lui o spunea aa, netiind c greete.

Prin hotrre dumnezeiasc ns, a venit la el un frate care era priceput n dumnezeetile dogme. S-a ntmplat ca monahul acesta s svreasc sfnta Euharistie de fa cu el. Fratele, era diacon, i-a spus: Slujba pe care o faci, printe, nu este ortodox ci eretic. Btrnul ns, pentru c vedea ngeri n timp ce svrea sfnta tain a Euharistiei n-a dat atenie celor spuse, ci le-a dispreuit. Diaconul ns struia zicnd: Greeti, clugre! Biserica nu primete acestea. Pentru c btrnul s-a vzut astfel acuzat i mustrat de diacon i tot odat vedea ca de obicei i pe ngeri, i-a ntrebat: Diaconul mi griete mie n chipul acesta. Este adevrat ce spune? Ascult de el, cci are dreptate, i-au rspuns ngerii. Dar pentru ce nu mi-ai spus voi mie asta? a ntrebat btrnul. Aa a ornduit Dumnezeu, au rspuns ei, ca om pe om s se ndrepte. i de atunci s-a ndreptat mulumind lui Dumnezeu i fratelui. CAPITOLUL 200 N CE CHIP GIUVAERGIU A FOST ADOPTAT DE UN PATRICIAN Ne povestea unul din btrni c un tnr iscusit s-a dus s nvee ntr-un atelier de giuvaergie i a nvat meteugul n chip desvrit. Un patrician a comandat la giuvaergiu o cruce btut n pietre scumpe spre a o afierosi bisericii. i pentru c tnrul era foarte iscusit, patronul i-a ncredinat lui lucrarea. Tnrul s-a gndit: Acesta afierosete lui Hristos atta bnet; pentru ce s nu adaug i eu leafa mea la valoarea crucii ca s m socoteasc i pe mine Hristos ca pe cei doi bnui ai vduvei? A socotit ce leaf are s primeasc, s-a mprumutat i a adugat aurul la facerea crucii. Cnd a venit patricianul i a cntrit crucea nainte de a fi btute pietre preioase, a gsit c este mai grea dect aurul pe care-l dase. A nceput s amenine c a fcut o viclenie falsificnd aurul. Atunci tnrul i-a spus: Singurul care cunoate cele din inima oamenilor tie c n-am fcut una ca asta. Dimpotriv, cnd am vzut ci bani ai afierosit lui Hristos, m-am gndit s adaug i salariul meu ca s am parte i eu mpreun cu tine ca s m primeasc i pe mine Hristos ca pe cei doi bnui ai vduvei. Mirat de cele spuse de tnr, a zis: ntr-adevr, fiule, aa te-ai gndit? Da, i-a rspuns el. Pentru c te-ai gndit aa i i-ai druit toat voina ta lui Hristos, n dorina de a lua parte cu mine, iat de astzi te voi face fiul i motenitorul meu. i l-a luat cu el i l-a fcut motenitor. CAPITOLUL 201 VIAA UNUI BRBAT NOBIL DIN CONSTANTINOPOLE CRUIA I-A FOST LSAT HRISTOS CA NGRIJITOR PE TATL SAU CND A MURIT

Unul dintre Prini povestea c s-a dus odat pentru o trebuin la Constantinopole. Pe cnd stteam n biseric, povestea el, a intrat unul din mai marii oraului, brbat foarte iubitor de Hristos. Cnd m-a vzut s-a aezat lng mine. i a nceput s m ntrebe despre mntuirea sufletului. Cum eu i spuneam c Dumnezeu d cele cereti celor care administreaz bine cele pmnteti, mi-a spus: Bine ai spus, printe, c este fericit cel care are ndejdea n Dumnezeu i se d pe sine lui Dumnezeu. Eu, a continuat el, snt fiul unui om foarte cu vaz. Tatl meu era foarte milostiv i ddea mult sracilor, ntr-o zi m cheam, mi arat toi banii lui i-mi spune: Ce i-i mai plcut, fiule? s-i las banii sau pe Hristos ca purttor de grij?" ntrit sufletete pe cele ce fcea, i-am spus: Mai bine pe Hristos, cci toi banii acetia azi-mine se duc". De cnd a auzit deci rspunsul meu, a dat la sraci fr s se mai gndeasc, nct la moartea lui mi-a lsat puin avere. Eu, pentru c eram srac, am dus-o mai departe smerit, avnd ns ndejdea n Dumnezeu, n grija cruia m-am lsat. Era un alt bogat, iari dintre cei de frunte, care avea o femeie iubitoare de Hristos i temtoare de Dumnezeu. Ei aveau o singur fat. Femeia a spus soului ei: Avem numai pe aceast singur fiic, iar Domnul ne-a druit attea bunti. Care brbat are nevoie de attea bunuri? Dac vom cuta s dm fata dup un brbat dup acelai rang social cu noi dar fr purtri bune, necontenit o va supra. Dimpotriv s cutm fetei noastre un brbat smerit, dat temtor de Dumnezeu, ca s o iubeasc i s o ngrijeasc aa cum dorete Dumnezeu". Brbatul i-a spus: Bine te-ai gndit. Du-te deci la biseric, roag-te struitor i stai acolo i cel care va intra nti n biseric acela este cel trimis de Domnul". Femeia a fcut aa. Dup ce s-a rugat s-a aezat jos. S-a ntmplat c ndat am intrat eu n biseric. Femeia a trimis numaidect pe un rob la mine, m-a chemat i a nceput s m ntrebe: De unde eti? Din oraul cutare, fiul cutruia, i-am spus. Eti fiul omului aceluia milostiv? Da, chiar aa! Eti nsurat? Nu. Apoi i-am spus femeii tot ce mi-a grit tatl meu i ce i-am spus eu. Ea, slvind pe Domnul a spus: Iat, bunul ngrijitor pe care i l-ai ales, i-a trimis femeie i avere, ca amndoi s v folosii de ea n frica lui Dumnezeu. i m rog ca s merg pe calea tatlui meu pn la sfrit. CAPITOLUL 202 VIAA LUI AVIVA ROBUL LUI DUMNEZEU, FIUL UNUI MIREAN Unul dintre prini ne povestea c un mirean avea un fiu evlavios, curat sufletete i trupete i nfrnat n toate, care de mic copil nu bea vin. Tatl lui voia s-l bage n afaceri i nu putea. Avea i ali fii, dar el era cel mai mare. i

pentru c gndul lui nu se potrivea cu gndul tatlui su, tatl lui l inea venic de ru i-l mustra pentru nfrnarea lui zicnd: Pentru ce nu eti la fel cu fraii ti i nu te ocupi de afaceri? El ns rbda n tcere. Toi ns l iubeau pentru evlavia i pentru curenia lui sufleteasc. Cnd tatl lui era aproape de moarte, unele rude de ale lui i ali prieteni, socotind c tatl l urte din pricin c-l mustra mereu, s-au adunat i au spus: Nu cumva tatl s-l dezmoteneasc pe robul lui Dumnezeu, ci s mijlocim pentru el" (Cci era bogat tatl). S-au dus deci la el i i-au spus: Avem s te rugm ceva. Ce vrei s m rugai? Pentru Domnul Avivu (acesta era numele fiului), ca s nu-1 treci cu vederea la motenire. Pentru el m rugai voi? Chemai-l aici! Ei socoteau c vrea s-l mustre ca de obicei. Cnd a intrat i-a spus: Apropie-te. Cnd s-a apropiat s-a ntins la picioarele lui plngnd i zicnd: Iart-m, fiule, i roag pe Dumnezeu ca s nu-mi socoteasc suprarea ce i-am fcut-o. Tu cutai pe Hristos, iar eu umblam dup cele lumeti. Apoi a chemat i pe ceilali fii ai lui i le-a spus: El este Domnul i Stpnul vostru. Dac v va spune: Avei ceva, avei; dac v va spune: Nu avei, nu avei. Toi s-au minunat de cuvintele lui. i ndat a murit tatl lor. Avivu a dat frailor lui partea lor i i-a luat partea lui. Partea sa a dat-o n ntregime, fr si lase lui nimic. i-a zidit o chilie ca s triasc n singurtate. Dup ce a terminat de zidit chilia, s-a mbolnvit. A ajuns aproape de sfritul lui. Fratele lui sttea alturi de el. i i-a spus: Du-te, frate, i f o rugciune n casa ta c este sfnt ziua de astzi. Era srbtoarea sfinilor Apostoli. Cum s te las i s plec? i-a spus fratele. Du-te i cnd are s-mi vin ceasul am s te chem. Cnd i-a venit ceasul s-a uitat la fereastr, a btut, s-a uitat la fratele su i i-a fcut semn: Vino!" i ndat ce a venit fratele lui i-a dat duhul Domnului. Toi s-au minunat i au slvit pe Dumnezeu zicnd: Vrednic de dragostea cu care a iubit pe Hristos i-a gsit sfritul".

CAPITOLUL 203 POVESTIRE DESPRE UN GIUVAERGIU CARE PRIN O HOTARRE NELEAPT I-A SALVAT VIAA DE LA NEC Unul din prini povestea c o dat un giuvaergiu care avea pietre preioase i mrgritare s-a suit ntr-o corabie cu copiii lui voind s plece n cltorie i s fac comer cu pietre preioase. S-a ntmplat c potrivit iconomiei dumnezeieti

s-i fie drag unul din slujitorii corbiei care-l slujea pe el. Acesta dormea la el i mnca din cele ce mncau ei. ntr-o zi slujitorul aude pe corbieri optind i sftuindu-se ntre ei ca s arunce pe giuvaergiu n mare pentru c avea pietre preioase. Slujitorul s-a dus apoi cu mult tristee la giuvaergiu ca s-l slujeasc dup obicei. Giuvaergiul i-a spus: Pentru ce eti trist azi, copile? Acela i-a ascuns tristeea i n-a spus nimic. i l-a ntrebat din nou: Spune-mi ce ai? Atunci a izbucnit n lacrimi i a spus: Corbierii s-au sftuit asta i asta despre tine. Da? Da, aa s-au sftuit. Atunci a chemat pe copiii lui i le-a spus: Dac v voi spune ceva facei fr ntrziere i fr s v gndii. Atunci a ntins un cearaf i a nceput s le spun: Aducei-mi cutiile! Le-au adus. Deschizndu-le a scos pietrele preioase i dup ce le-a pus pe cearaf a spus: Aceasta este viaa? Pentru aceasta s-mi primejduiesc viaa, s m lupt cu marea i dup puin timp s mor fr s iau nimic cu mine din lumea aceasta? Apoi a spus copiilor: Aruncai totul n mare! ndat dup aceste cuvinte le-a aruncat n mare. Corbierii au rmas nlemnii de cele petrecute i astfel s-a risipit sfatul lor. CAPITOLUL 204 N CE CHIP O FEMEIE EVLAVIOASA I TEMTOARE DE DUMNEZEU A POTOLIT POFTA UNUI CLUGR Spunea cineva c un clugr a fost mucat de un arpe i s-a dus n ora s se vindece. L-a primit o femeie evlavioas i temtoare de Dumnezeu i l-a ngrijit. Cnd l-au mai lsat puin durerile a nceput diavolul s-i bage n sufletul su gnduri rele fa de femeie i a nceput s ating mna ei. Femeia i-a spus: Hristos, printe, nu ngduie una ca asta. Gndete-te la durerea i la cina pe care o s-o ai cnd vei fi n chilia ta. Gndete-te la suspinele i lacrimile pe care ai s le veri. La auzul acestor cuvinte i a altora asemenea a plecat ispita i chinul de la clugr i ruinat a voit s plece, neputnd s o mai priveasc n fa. Femeia ns, n virtutea milostivirii lui Hristos i-a zis: Nu pleca ai nc nevoie s fii ngrijit. Gndurile acelea nu erau pornite din sufletul tu curat ci era ispita invidiosului diavol. i astfel l-a tmduit pe el fr s se mai sminteasc i s-a desprit de el ncrcndu-l cu provizii. CAPITOLUL 205 DESPRE ALTA FEMEIE NELEAPT

CARE A NDEPRTAT DE LA SINE PE UN MONAH PRINTR-UN SFAT NELEPT Povestea cineva c un frate care tria n chinovie era trimis n sat pentru treburile chinoviei. n sat era un mirean evlavios, care-l primea cu credin ori de cte ori venea n sat. Omul acela avea o fiic vduv de curnd care nu trise cu brbatul ei dect un an sau doi. Fratele tot venind mereu n casa acelui om s-a ndrgostit de fata lui. Ea, ns, fiind neleapt a simit dragostea clugrului i sa ferit s dea ochii cu el. ntr-o zi s-a dus tatl ei la oraul din apropiere pentru nite treburi i a lsat-o pe ea singur acas. Dup cum i era obiceiul, a venit i fratele i a zis: Unde-i tatl tu? S-a dus la ora. i a nceput clugrul s fie tulburat de ispit, voind s triasc cu ea. Ea ns i-a spus: Nu te tulbura de loc. Pn disear nu vine acas tatl meu. Sntem aici numai noi doi. tiu ns c voi monahii nu facei nimic fr de rugciune. Scoal-te, roag-te lui Dumnezeu i f ceea ce-i va bga Dumnezeu n inima ta. Monahul n-a primit sfatul femeii, ci era tulburat mai mult de ispit. Te-ai apropiat vreodat de o femeie? l-a ntrebat ea. Nu, i de asta vreau s tiu cum este. De asta eti atit de tulburat c nu tii de ct miros greu snt pline nefericitele femei. Vrnd s-i micoreze patima lui, a adugat plngndu-i trupul ei: Snt la lun i nimeni nu poate s m ating sau s suporte mirosul ce iese din mine din pricina putorii. Auzind acestea de la ea i altele asemenea a fost nepat n inim i-a venit n sine i a lcrimat: Cnd femeia a vzut c i-a venit ntru sine i-a spus: Iat, dac te-a fi ascultat i i-ai fi cedat ne-am fi scrbit unul de altul prin svrirea pcatului. Cu ce ochi ai mai fi privit eu pe tatl meu, sau cum te-ai fi ntors tu la mnstirea ta ca s auzi corul acelor sfini care nal laude lui Dumnezeu. Pentru asta te rog, fii veghetor. S nu mai voieti s pierzi pentru o mic plcere attea osteneli ale tale pe care le-ai svrit pn acum i s fii lipsit de venicele bunti. Auzind fratele aceste cuvinte ale femeii, a mulumit lui Dumnezeu, c prin nelepciunea i castitatea ei, nu l-a lsat s cad desvrit. CAPITOLUL 206 N CE CHIP O FEMEIE A FOST NVATA S FIE BLNDA Povestea unul din prini c femeia unui senator a venit s se nchine la sfintele locuri. Cobornd la Cesareea a preferat s se liniteasc acolo i a rugat pe episcop, zicnd: D-mi o clugri care s m formeze i s m nvee frica lui Dumnezeu. Episcopul a ales o clugri smerit i i-a dat-o. Dup ctva vreme o ntlnete episcopul i o ntreab: Cum este clugria pe care i-am dat-o?

 Este bun, a rspuns ea, dar nu-i de mare folos sufletului meu, cci fiind smerit m las s-mi fac toate voile mele. Am nevoie de una care s m in de ru i s nu-mi ngduie s-mi fac voile mele. Episcopul i-a dat o alt clugri aspr. Aceasta i spunea soiei senatorului: Bogta nebun", i o mustra i cu alte cuvinte asemntoare. Dup aceasta iari a ntrebat-o episcopul: Cum este clugria? ntr-adevr, i-a rspuns ea, aceasta mi-i de folos sufletului meu. Aa a dobndit femeia senatorului mult blndee sufleteasc. CAPITOLUL 207 VIAA UNEI COPILE DIN ALEXANDRIA CARE A AVUT CA NAI LA BOTEZ PE UN NGER Ava Teonas i ava Teodor povesteau c n Alexandria, pe vremea patriarhului Pavel, o fat de oameni bogai a rmas fr prini. Ea nu era nc botezat. ntr-o zi s-a dus n grdina pe care i-o lsase prinii ei cci snt grdini n mijlocul oraului la casele fruntailor. Pe cnd era n grdin, a vzut pe un om care se pregtea s se spnzure. A alergat la el i i-a spus: Ce faci, omule? Las-m, femeie, cci snt n mare ncurctur i suprare. Spune-mi adevrul i poate pot s te ajut. Snt plin de datorii, i-a spus omul, i snt strns de gt de creditorii mei. Prefer s mor mai repede ca s nu mai duc o via att de amrt. Te rog ia toat averea mea i pltete-i datoriile, numai nu te omor. Omul acela a luat averea ei i i-a pltit datoriile. Fata aceea strmtorat de srcie, lipsit de cineva care s-i poarte de grij, cci era fr prini, a fost silit de mprejurri i a nceput s triasc din curvie. i spuneau unii din cunoscuii ei care tiau n ce stare erau prinii ei: Cine cunoate judecile lui Dumnezeu? El singur iart sufletul pentru princina pentru care a czut. Dup ctva timp s-a mbolnvit i i-a venit n sinei. Ptruns de cin spunea vecinilor: Pentru Domnul fie-v mil de sufletul meu i vorbii cu patriarhul ca s m cretineze. Toi au dispreuit-o zicnd: Oare o va primi, c este o desfrnat? i era tare suprat din pricina asta. Fiind ntr-o stare sufleteasc ca aceasta i s-a nfiat ngerul Domnului n chipul omului pe care-l miluise. El i-a spus: Pentru ce eti ntristat? Doresc s m fac cretin i nimeni nu vrea s vorbeasc pentru mine. Vrei cu adevrat s te faci cretin? Da, m rog. Nu te mai ntrista, i-a spus el. Voi mai aduce pe civa i te vom duce n biseric. A adus deci pe ali doi, i acetia ngeri, i au dus-o n biseric. i au luat iari chipul unor persoane vestite din rangul Augustanilor i au chemat pe clericii rnduii pentru botez. Clericii i-au ntrebat: Dragostea voastr garanteaz pentru ea? Da, au rspuns ei.

Dup ce clericii au fcut slujba pentru cei care au s se boteze, au botezat-o n numele Tatlui i al Fiului i al Sfntului Duh. Apoi au mbrcat-o n hainele luminoase ale noilor botezai. Aa mbrcat n alb a fost dus acas purtat de ei. Dup ce au aezat-o n pat, brbaii aceia s-au fcut nevzui. Cnd vecinii au vzut-o mbrcat n haine albe au ntrebat-o: Cine te-a botezat? Ea le-a povestit, zicnd: Au venit civa, m-au dus la biseric, au spus clericilor i m-au botezat. Cine snt aceia? au ntrebat ei. Pentru c ea n-a tiut ce s le rspund, vecinii s-au dus i au adus asta la cunotina patriarhului. Patriarhul a chemat pe cei rnduii cu svrirea botezului i i-a ntrebat: Voi ai botezat pe aceasta? Ei au mturisit c au fost rugai de cutare din Augustali s o boteze. Episcopul a trimis dup ei s-i ntrebe dac ei au fost naii femeii. Acetia au spus: , Nu o cunoatem i nici nu tim s fi fcut asta. Atunci a cunoscut episcopul c lucru dumnezeiesc este acesta. Apoi a chemat-o pe femeie i i-a spus: Spune-mi, fiic, ce fapt bun ai fcut tu n viaa ta? Am fost o femeie pctoas i o desfrnat i srac! Ce bine puteam s fac? Nu-i aduci aminte s fi fcut vreodat vreun bine? Nu, a rspuns ea, dect c am vzut pe unul c are de gnd s se spnzure, strns de gt de creditorii si. I-am dat toat averea mea i l-am scpat. Dup ce a spus aceste cuvinte a rposat ntru Domnul, slobozit fiind i ea de pcatele cele de voie i cele fr de voie. Atunci episcopul, dnd slav Domnului, a spus: Drept eti, Doamne, i drepte snt judecile Tale!" (Psalmi, CXVIII, 137). CAPITOLUL 208 FRUMOSUL RSPUNS AL UNUI CLUGR BTRN DAT UNUI FRATE STPNIT DE TRISTEE Un frate, stpnit de tristee, a ntrebat pe un btrn: Ce s fac? Gnduri mi se ridic ntru mine i-mi spun: n zadar ai renunat la lume, c nu poi s te mntui. Btrnul i-a rspuns: tii, frate, c chiar dac n-am putea s intrm n pmntul fgduinei, totui este mai de folos s ne rmn oasele n pustiu dect s ne ntoarcem n Egipt? CAPITOLUL 209 FRUMOASA TLMCIRE A UNUI SFNT BRBAT LA CUVINTELE RUGCIUNII DOMNETI: I NU NE DUCE PE NOI NTRU ISPITA A spus unul dintre sfini:

Cnd ne rugm Domnului spunnd: i nu ne duce pe noi ntru ispit, nu ne rugm ca s nu fim ispitii cci aceasta este cu neputin ci ca s nu cdem n ispit fcnd ceva care nu-I place lui Dumnezeu. Acest sens l au cuvintele: a nu fi dus, n ispit. Cci sfinii mucenici, fiind ispitii prin chinuri, pentru c n-au fost nvini n-au fost dui n ispit; nici cel care se lupt cu o fiar nu este dus n ispit pn ce nu-i mncat de ea; dar cnd a fost mncat, atunci a fost dus n ispit. Aa se ntmpl cu orice patim. Atta vreme ct nu eti biruit de patim, nu eti dus n ispit. CAPITOLUL 210 N CE CHIP UN EPISCOP SUPRAT CU ALT EPISCOP L-A BIRUIT PE CELLALT PRIN SMERENIE Unul dintre prini povestea c doi episcopi vecini se dispreuiau odat unul pe altul. Unul era bogat, iar cellalt mai smerit. i cuta cel bogat s fac ru celuilalt. Acela a auzit i a spus clerului su tiind ce are s fac: Avem s-l biruim cu harul lui Hristos. Ei i-au spus: Cine poate, Stpne, s se msoare cu acesta? Ateptai i avei s vedei, le-a rspuns el. Episcopul a inut seam i cnd cellalt episcop avea s mearg la srbtoarea tuturor sfinilor a luat clerul lui i a spus: nsoii-m; avem s biruim. Clericii spuneau ntre ei: Ce are s fac oare? i s-au dus cu el. i s-a dus episcopul n procesiune i cnd s-a apropiat de cellalt episcop a czut la picioarele lui cu clerul, zicnd: Iart-ne, Stpne, robii ti sntem. Acela, uimit de ce a fcut, a fost ptruns la suflet, i schimbndu-i Dumnezeu inima lui a mbriat picioarele lui i i-a spus: Tu s m ieri, stpnul i tatl meu! i de atunci a fost ntre ei o mare dragoste. i a spus episcopul clerului su: Nu v-am spus c avem s nvingem cu harul lui Hristos? i voi cnd avei ceva cu cineva, facei aa i vei birui. Spunea iari btrnul: Cel smerit depete n slav chiar pe mprat, pentru c mpratul este slvit numai n fa, pe cnd cel smerit este slvit i fericit nu numai n fa, ci i cnd nu este de fa.

CAPITOLUL 211 DESPRE UN CLUGR VIRTUOS CARE A ELIBERAT DIN NCHISOARE PE FRATELE SU

DEI EL L FURASE Un stare povestea: Alturi de chinovia noastr tria un clugr foarte bun la suflet. Vecin cu el era fratele lui. n lipsa btrnului, fratele su s-a sculat, a deschis chilia lui, a intrat nuntru i i-a luat crile i lucrurile. Cnd btrnul a venit acas i a deschis chilia a gsit toate lucrurile luate i s-a dus s vesteasc pe fratele lui i a gsit lucrurile tocmai n mijlocul casei lui, c fratele lui nu le dosise nc. Btrnul vrnd s nu-l fac de ruine, nici s-l mustre, s-a fcut c-l doare stomacul, a plecat i a rmas la closet vreme ndelungat pn le va ascunde i va ridica lucrurile din mijlocul casei. Cnd s-a ntors, btrnul a nceput s-l ntrebe despre altceva i nu la inut de ru pe fratele su. Dup cteva zile s-au gsit la el lucrurile btrnului i l-au luat i l-au bgat la nchisoare fr ca btrnul s tie ceva. Cnd a auzit c fratele su este n nchisoare, n-a tiut pricina pentru care este nchis. A venit la mine, povestete stareul, cci venea des pe la noi i mi-a zis: D-mi cteva ou i puin pine. Ai oaspei astzi, l-am ntrebat? Da, mi-a rspuns el. Btrnul a luat acestea ca s le duc n nchisoare i s mngie pe fratele su. Cnd a intrat n nchisoare, fratele su a czut la picioarele lui i i-a spus: Din pricina ta snt eu aici, av. Eu i-am furat lucrurile tale, dar iat cartea ta este la cutare, iar haina ta este la cutare. S-i fie ncredinat inima ta, fiule, i-a spus btrnul c n-am venit pentru asta aici, nici pentru c am aflat c din pricina mea eti aici; dimpotriv, am auzit c eti nchis, m-am ntristat i am venit ca s te mngi. Iat aici pine i ou. Voi face totul ca s te scot din nchisoare. Dup ce a plecat, a rugat pe unii din cei mari cci era cunoscut lor din pricina virtuii i trimindu-i l-a scos din nchisoare. CAPITOLUL 212 DESPRE DOI BATRNI CARE AU NTREBUINAT O MINUNATA RBDARE FA DE TLHARI Spunea un btrn: A venit la noi un clugr virtuos. Noi citeam n grdin zisele sfinilor prini. Btrnului i plcea s le citeasc necontenit, le purta n sufletul su i din ele scotea roade pentru orice virtute. Citeam tocmai povestirea aceea n care se istorisete c au venit tlharii la un btrn. i i-au spus lui: Am venit ca s lum tot ce ai n chilia ta. Luai, fiilor, tot ce vedei, le-a spus el. Dup ce au luat toate, au plecat, dar au uitat s ia o pung ce era atrnat n chilie. Btrnul a luat-o, a alergat n urma lor, strignd i zicndu-le: Luai, fiilor, i aceasta pe care ai uitat-o n chilia mea. Hoii, mirai de sufletul curat al btrnului i-au dat napoi tot ce luaser din chilia lui i s-au cit spunnd unul ctre altul: Cu adevrat acesta este om al lui Dumnezeu. Dup ce am citit bucata aceasta, btrnul ne-a spus:

 tii ceva, av? Mult mi-a folosit mie povestirea aceasta. Cum, printe? l-am ntrebat eu. Odat, a nceput el s povesteasc, pe cnd locuiam n prile Iordanului, am citit aceast povestire. M-am minunat de virtutea btrnului i mi-am zis: Doamne, nvrednicete-m s merg pe urmele lui, tu care m-ai nvrednicit s port haina aceasta". Cum aveam dorina aceasta, iat c dup dou zile au venit asupra mea hoii. Cnd am vzut c ciocnesc la u, am cunoscut c snt hoi i mi-am zis n sine: Slav ie, Dumnezeule! Iat timpul ca s rodeasc dorina mea!" Am deschis ua i i-am primit cu faa vesel. Am aprins lumnarea i am nceput s le art lucrurile zicnd: Nu facei zgomot, cred n Domnul c n-am s ascund nimic de voi. Ai aur? m-au ntrebat ei. Da, le-am rspuns. Am dat trei monede n fata lor. Dup ce le-au luat au plecat n pace. Eu, rznd, l-am ntrebat pe btrn: i s-au ntors hoii, cum s-a ntmplat cu cellalt clugr? Nu, mi-a rspuns ndat btrnul. S nu fi fcut Dumnezeu una ca asta! Nici nu am dorit ca ei s se ntoarc. CAPITOLUL 213 PENTRU CE SE FAC SEMNE I MINUNI N SFNTA BISERICA Unul dintre btrni spunea: n Biserica lui Dumnezeu se fac i acum minuni dumnezeieti din pricina ereziilor ce s-au ivit i se ivesc mereu mai cu seam din pricina ereziei lui Sever acefalul i a celorlalte schisme pierztoare pentru ntrirea i ncredinarea sufletelor mai slabe i pentru convertirea acelora care ar voi. Cci n biserica sobornic a lui Dumnezeu se fac i astzi semne prin dumnezeietii prini, dup cum mai nainte se fceau n fiecare zi prin sfinii mucenici. CAPITOLUL 214 MINUNEA DE LA BAPTISTERIUL DIN SATUL SORUDA Soruda este un sat din eparhia cetii Chiana. n el este un baptiseriu, care de srbtoarea sfntului Botez al Domnului asud i din pricina sudorii se umple n timp de trei ceasuri. Dup botez se golete, dar nu deodat, ci ncetul cu ncetul timp de trei ceasuri. CAPITOLUL 215 ALTA MINUNE CU BAPTISERIUL DIN SATUL CHEDRAVAT n satul Chedravat din eparhia cetii Inoand este un baptisteriu, fcut dintro singur bucat de piatr, care se umplea de la sine cu ap n srbtoareanvierii; i rmne apa n el pn la Rusalii i deodat dup Rusalii dispare.

Amndou aceste minuni se petrec n provincia Licia. Dac cineva nu crede, drumul pn la Licia249 nu-i departe spre a se ncredina de adevr. CAPITOLUL 216 SFAT NELEPT CA NU TREBUIE SA RESPECTAM HOTARRILE RELE PE CARE LE LUAM spus: Pentru c snt certat puin cu fratele meu i nu vrea s se mpace cu mine, fii bun i cheam-l i-i vorbete. Am primit cu plcere i l-am chemat pe fratele su. I-am vorbit i l-am ndemnat la dragoste i pace. Mi s-a prut c l-am convins; mai pe urm ns mi-a spus: Nu pot s m mpac cu el c m-am jurat pe cruce. Eu am zmbit i am spus: Jurmntul tu are atta trie ca i cum ai fi spus: M jur pe cinstita ta cruce, Hristoase, c nu voi pzii poruncile tale, ci voi face voina dumanului tu, a diavolului. Nu trebuie s inem i s respectm ceea ce ru a fost hotrt de noi, ci dimpotriv s ne cim i s ne suprm dac am luat o hotrre rea, dup cum spune purttorul de Dumnezeu Vasile: Cci dac Irod s-ar fi cit i nu i-ar fi inut Jurmntul lui, n-ar fi svrit acel mare pcat de a tia capul Mergtorului nainte al lui Hristos. I-am adus apoi cuvintele sfntului Vasile pe care le-am spus cu privire la locul din Evanghelie atunci cnd Domnul a voit s spele picioarele sfntului Petru; acesta la nceput s-a mpotrivit, dar apoi a primit. Auzind acestea s-a mpcat cu fratele su. CAPITOLUL 217 UN FOARTE BUN SFAT AL UNUI BATRN CA MONAHUL NU TREBUIE SA SE APROPIE DE FEMEIE Spunea un btrn: Fiilor, sarea este din ap; dar dac se apropie de ap se descompune i piere. Tot aa i monahul: este din femeie dar dac se apropie de femeie, piere i ajunge de nu mai este monah. CAPITOLUL 218 N CE CHIP AVVA SERGHIE A ADUS LA POCINA PE UN STEAN CARE-L NJURA Ne povestea avva Serghie, stareul mnstirii lui avva Constantin , zicnd: Odat, cltoream noi mpreun cu un alt sfnt btrn i am rtcit drumul. Fr voia noastr i fr s tim unde mergem, ne-am pomenit n nite semnturi i Pe cnd eram odat n Ierusalim, a venit la mine un iubitor de Hristos i mi-a

clcm puin pe semnturi. Steanul care lucra pe ogor, ne-a vzut i a nceput s ne ocrasc tare mnios, zicndu-ne aa: Clugri sntei voi? Voi v temei de Dumnezeu? Dac avei frica lui Dumnezeu naintea ochilor votri n-ai face aceasta! Sfntul btrn ne spune ndat: Pentru Domnul, nimeni s nu-i spun ceva. i a spus steanului: Bine grieti, fiul meu! Dac am avea fric de Dumnezeu n-am face aceasta. i din nou ne-a ocrt steanul cu mnie. i iar-i btrnul i-a spus: Adevrat grieti, fiule, dac am fi adevrai clugri n-am face aceasta; dar pentru Domnul iart-ne c am greit. Steanul, mirat de cuvntele btrnului, s-a apropiat de noi, s-a aruncat la picioarele btrnului i a zis: Am pctuit! Iart-m i pentru Domnul luai-m cu voi. i a terminat fericitul Serghie aa povestirea sa: i cu adevrat a mers cu noi i ajungnd n mnstire a mbrcat schima clugreasc.