brusc transformat �n cenusa stralucitoare, albie a lacrimilor de vanilie trupul tau le lumina barbatilor noptile �ntunecate si-acum noaptea-n care esti e mai departe de orice lumina si-ntr-un fel sau altul, o sa te uitam, si nu e cinstit dar aici pe-aproape s�nt trupuri adevarate si viermii t�njesc dupa oasele tale iar asta li se �nt�mpla si ursilor si elefantilor, tiranilor si eroilor si furnicilor si broastelor, si totusi, tu ne-ai daruit ceva, un fel de victorie, de-aia-ti zic: e bine asa, iar acum pune capat doliului nostru; uitam, cum uitam o floare ofilita si aruncata, uitam, ne amintim, asteptam. copile, copile, copile, ridic paharul, �l tin ridicat un minut �ntreg si z�mbesc.
* din volumul "dragostea e un c�ine venit din iad";
Editura Polirom; traducere de Dan Sociu
Un z�mbet de re?inut - Charles Bukowski
am avut aur ?i am circulat �n jurul nostru �n castronul de pe masa, l�nga draperiile grele care acopera fereastra de imagine ?i mama, mereu z�mbind, ne-a dorit pe to?i sa fiu fericit, mi-a spus: "Fii fericit, Henry!" ?i avea dreptate: e mai bine sa fii fericit daca tu po?i sa dar tatal meu a continuat sa o bata pe ea ?i pe mine de mai multe ori pe saptam�na furios �n interiorul cadrului sau de 6 metri pentru ca nu putea sa �n?eleaga ce-l ataca din interior.
mama mea, pe?tele sarac,
care dorea sa fim ferici?i, batut de doua sau de trei ori a saptam�na, spun�ndu-mi sa fiu fericit: "Henry, z�mbe?te! de ce nu z�mbe?ti vreodata?
?i apoi ea ar z�mbi, sa-mi arate cum, ?i a fost
cel mai trist z�mbet pe care l-am vazut vreodata
�ntr-o zi a murit aurul, to?i cei cinci,
pluteau pe apa, pe laturile lor, pe ei ochii �nca deschi?i, ?i c�nd tatal meu a ajuns acasa, ia aruncat la pisica acolo pe podeaua bucatariei ?i am privit pe mama mea z�mbind
Un z�mbet care sa ne aminteasca - Charles Bukowski
aveam pe?ti?ori aurii ?i ei se roteau �n bolul de pe masa
din apropierea draperiilor grele care acoperau fereastra mama mea, mereu z�mbind, dorind ca noi to?i sa fim ferici?i, mi-a spus: fii fericit, Henry! ?i avea dreptate. este mai bine sa fii fericit daca po?i. dar tata continua sa o bata pe ea sa ma bata pe mine de c�teva ori pe saptam�na �n timp ce urla din rama lui de 6 pe 2 cm pentru ca nu putea �n?elege ce �l ataca din interior.
mama mea, biet pe?te,
dorind sa fie fericita, batuta de 2 sau 3 ori pe saptam�na spun�ndu-mi sa fiu fericit. Henry, z�mbe?te! de ce nu z�mbe?ti niciodata?
apoi ea a z�mbit ca sa-mi arate cum
?i acela a fost cel mai trist z�mbet pe care l-am vazut vreodata
�ntr-o zi pe?tii au murit, to?i 5,
au plutit, pe o parte, aveau ochii �nca deschi?i. c�nd tata a ajuns acasa, i-a aruncat pisicii acolo, pe podea, ?i noi am privit cum mama z�mbea.