Astronomia este știința observării aștrilor, căutând să explice originea, evoluția, mișcarea precum și proprietățile

lor fizice și chimice. Cu peste 5.000 de ani de istorie[1], originile astronomiei își au obârșia în practicile religioase
din preistorie. Astronomia este una din rarele științe în care amatorii joacă încă un rol activ. Este practicată ca
loisir[2] de un larg public de astronomi amatori.

În perioada contemporană, aproape toți astronomii au cunoștințe solide de fizică, iar rezultatele observațiilor sunt
puse în context astrofizic, astfel încât astronomia și astrofizica au dobândit definiții foarte apropiate.

Astronomia nu trebuie confundată cu astrologia, o pseudoștiință care încearcă să prezică destinul persoanelor pe
baza traiectoriilor unor obiecte cerești.

În Grecia Antică, ca și în alte civilizații antice, astronomia conținea în mare parte astrometrie, calculând pozițiile
stelelor și ale planetelor pe cer. În secolul al VII-lea în Anglia astronomii se foloseau de poziția stelelor în navigație
(vezi Istoria astronomiei). Mai târziu, Kepler și Newton au publicat lucrări despre mecanica cerească, descriind
matematic mișcarea corpurilor din sistemul solar și interacțiunea lor sub acțiunea gravitației. Astronomii moderni
se folosesc de aceste principii, iar cu ajutorul telescoapelor, spectrografelor, calculatoarelor, observatoarelor
astronomice, le este mai ușor de înțeles natura fizică a acestor obiecte cerești.

Astronomia (din limba greacă, άστρον astron: stea, νόμος nomos: lege[3]) este știința care se ocupă cu studiul
aștrilor și a legilor mișcării lor, al constelațiilor, galaxiilor și al universului în totalitatea sa.[4] De asemenea,
studiază evenimentele ce au loc dincolo de atmosfera terestră, planetele, cometele, radiațiile cosmice de fond,
forma și formarea universului. Cei care studiază astronomia se numesc astronomi.

Telescopul Hubble

În timp, „astronomia” a inclus și studiul mișcării stelelor, în greacă logos (λογία) – studiu , adică astrologia. La
început cele două noțiuni, astronomie și astrologie, erau sinonime, dar datorită posibilității de a calcula exact când
vor avea loc anumite fenomene cerești (poziția planetelor, eclipse, etc.), astrologia a preluat și sensul de prezicere
de evenimente. Din cauza legăturii mitologice dintre zei și planete, astrologia a căpătat sensul actual, acela de a
prezice viitorul oamenilor după poziția și mișcarea astrelor (horoscop).[5][6]

Utilizarea termenilor „astronomie” și „astrofizică”[modificare | modificare sursă]

Ambele termene astronomie și astrofizică pot fi folosite pentru a se referi la același subiect.[7][8] Potrivit definițiilor,
„astronomia” se referă la „studiul obiectelor și materiei în afara atmosferei Pământului și al proprietăților lor
fizice și chimice”[9], în timp ce „astrofizica” se referă la ramura astronomiei care se ocupă de „proprietățile fizice și
procesele dinamice ale obiectelor și fenomenelor celeste.”[10]