Academicianul Mihai Cimpoi – fondatorul direcției eminescologice în știința literară din Republica

Moldova.

Fiecare domeniu științific își are personalitățile paradigmatice care îi asigură notorietatea și care constituie
pilonii fundamentali ai dezvoltării sale. Academicianul Mihai Cimpoi se identifică totalmente cu știința
filologică din întregul spațiu românesc și cu realizările cele mai valoroase care s-au produs în domeniul
științei literare contemporane. Autor a 70 de cărți și eseuri monografice și a peste 3000 de articole, emeritul
critic și estetician basarabean a impus în știința literară din Republica Moldova rigoarea judecăţii de valoare,
profesionalismul de mare talent și autonomia estetică a actului critic.

Domnia Sa reprezintă nu numai un remarcabil creator de operă critică și literară, unanim apreciată de
exegeți consacrați ai domeniului, ci și un promotor constant al valorilor culturii naționale. Meritul
incontestabil al distinsului savant este de a moderniza demersul critic și de a-i reda dimensiunile esteticului
într-o perioadă a obscurantismului ideologic. Prin investigațiile Domniei Sale cu largi deschideri
interdisciplinare, academicianul Mihai Cimpoi a asigurat trecerea de la mentalitatea literară anchilozată de
canoane proletcultiste la cea întemeiată pe principiile esteticului și ale valorilor autentice. Readucerea, prin
actul critic și hermeneutic, în arealul cultural basarabean a unor personalități literare emblematice precum
M. Eminescu, L. Blaga, C. Brâncuși, I. Heliade Rădulescu a însemnat pentru noi șansa apropierii de matricea
culturală românească și a facilitat integrarea noastră într-un orizont literar și cultural diferit de cel sovietic.

Pornind de la teorii literare dintre cele mai moderne și de la sisteme de filosofie, antropologie, culturologie,
semiotică și lingvistică, academicianul Mihai Cimpoi și-a edificat propriul sistem critic, prin care a interpretat
opera literară din unghiuri noi și a angajat-o într-un dialog multicultural și interdisciplinar. Mihai Cimpoi a
adunat, ierarhizat și valorizat literatura română din Basarabia în pagini memorabile de istorie literară,
îmbogățind substanțial, prin sinteze de anvergură, panorama literară naţională.

Valoroasele cercetări în domeniul eminescologiei realizate de Domnia Sa redimensionează și amplifică

perspectivele de receptare a creației eminesciene, situându-l printre cei mai reputați eminescologi din lume.

Una din contribuțiile esențiale ale Dlui academician în mediul academic moldovenesc și românesc în
general, de rând cu Dicționarul enciclopedic Mihai Eminescu (Chișinău: Gunivas, 2012), este inițierea,
fondarea și organizarea anuală a Congresului Mondial al Eminescologilor – manifestare științifică de
amploare universală, pe care o cere imperios inegalabila creație a poetului român. Prin poezia, proza şi
publicistica sa, Mihai Eminescu a angajat cultura și literatura românească într-un dialog valoric
multicultural, de aceea o abordare temeinică, ancorată în actualitate a creației lui Eminescu, impune ieșirea
din cadrul exegetic național și accederea în contextul hermeneutic universal.

Congresul eminescologilor oferă fericitul prilej de întâlnire a reprezentanților mai multor culturi și literaturi
ale lumii, pentru abordarea multiaspectuală a creației eminesciene. Evenimentul adună în cadrul
dezbaterilor scriitori, traducători, graficieni, critici și cercetători literari – eminescologi din Republica
Moldova, România, Italia, Germania, Albania, Spania, China, Polonia, Cehia, Slovacia, Rusia, Turcia, Ucraina
etc., care se pronunță asupra aspectelor mai puțin cercetate ale creației eminesciene, asupra felului în care
este tradus poetul în spațiul universal și asupra modalităților de receptare a creației sale în diferite medii
geografice și culturale ale lumii.

Prin vasta erudiție și spiritul enciclopedic, academicianul Mihai Cimpoi s-a impus cu fermitate în perimetrul
valoric al culturii române, prodigioasa sa activitate literară și estetică situându-l nu doar printre
eminescologii notorii, ci și în conștiința critică din întregul spațiu românesc.
 Eliza Botezatu
Eliza Botezatu (n. 7 noiembrie 1938, Briceni, jud. Soroca) este o scriitoare și critic literar din Republica
Moldova.

S-a născut în familia țăranilor Ana și Nicolae Cracan din comuna Briceni, jud. Soroca (azi raionul Dondușeni).
A absolvit școala de șapte clase din satul natal, după care a mers la școala medie din Sudarca. În adolescență
a lucrat un an ca instructoare de pioneri.

A vrut să devină actriță, dar nu a reușit să intre la facultatea de specialitate, așa că și-a depus actele la
literatură. A urmat studii filologice la Universitatea de Stat din Moldova între anii 1956–1961, cât și diverse
cursuri de pedagogie, stilistică și știință literară. După absolvirea studiilor, lucrează la Institutul Pedagogic
din Bălți (azi Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți) ca lector-asistent (1961–1966). În 1966 devine
lector superior, apoi doctor în științe filologice în 1972 și conferențiar în 1973. În perioada 1974–1979 este
șef de catedră la același institut. Din 1979 este colaborator științific superior la Institutul de Limbă și
Literatură al Academiei de Științe a Moldovei, iar între 1986 și 1987 este șef de catedră și profesoară
la Universitatea Pedagogică „Ion Creangă” din Chișinău.

Eliza Botezatu a publicat peste 400 de articole în ziare, reviste și periodice de specialitate, printre
care Poezia meditativă moldovenească (Chișinău, 1974), Teoria și metodica compunerii (Chișinău,
1978), Literatura moldovenească pentru copii: Manual pentru școala superioară (Chișinău, 1984). A scris un
studiu despre creația lui George Meniuc, intitulat „Cheile creației” (Chișinău, 1980).

Este Eminentă a învățământului public din Moldova (1978) și a fost distinsă cu Ordinul „Gloria Muncii” în
1999. A primit titlul de Doctor honoris causa al Universității de Stat din Bălți în 2005.

Eliza Botezatu este căsătorită cu Ion Botezatu, lector universitar. Unica lor fiică, Stela, este filolog.