Cuprins 3.

STRUCTURA ACTIVITATILOR

3.1.9. Potentialul pedologic al terenurilor agricole

ing. Elena STANCU

3.1.9.1. Tipuri de soluri

Condiţiile naturale se diferenţiază, pe cele două mari unităţi: câmpia (inclusiv
terasele Dunării) şi lunca Dunării.

Calitatea buna a solurilor şi lucrările de îmbunătăţiri funciare realizate conferă

teritoriului studiat o favorabilitate deosebită pentru dezvoltarea unor activităţi agricole
intensive, cu o structură diversificată şi productiva. În general fertilitatea bună a
solurilor dominante (cernoziomurile) şi relieful predominant de câmpie, au determinat
folosirea în agricultură, pe scară mare a fondului funciar şi caracterul predominant
cerealier al agriculturii.
Datorită uniformităţii condiţiilor pedoclimatice, în zona de studiu s-a dezvoltat o
gamă de soluri mai puţin variată. Cea mai mare răspândire o au cernoziomurile
carbonatice cu variantele lor afectate de hidromorfie (cernoziomuri freatic umede şi
cernoziomuri carbonatice freatic umede) care acoperă aproape în totalitate câmpiile
netede interfluviale.

Cernoziomurile ocupă 70-75% din suprafaţa zonei şi cuprind o gamă foarte

variată: cernoziomuri castanii şi ciocolatii, cernoziomuri carbonatice, cernoziomuri
levigate argiloase compacte, cernoziomuri levigate nisipoase, cernoziomuri aluviale
etc. Dintre cernoziomurile menţionate, mai răspândite sunt cele castanii, ciocolatii,
carbonatice şi levigate. Acestea au profilul de sol mai conturat, fertilitatea mai mare şi
sunt răspândite în special in Câmpia Brăilei.

Solurile aluviale sunt răspândite în lunca Dunării (inclusiv Balta Brăilei si a

Siretului). Solurile aluviale se caracterizează printr-un stadiu incipient de solificare
care are loc pe cele mai recente depozite fluviale depuse în timpul revărsărilor. La
fertilitatea lor contribuie şi regimul hidric aflat sub influenţa apelor freatice din luncă.
Pentru folosirea în condiţii optime a solurilor aluviale cea mai mare parte a luncilor
(din judeţul Brăila) a fost scoasă de sub influenţa inundaţiilor prin îndiguire.

Sub influenţa predominantă a unui exces de umiditate de lungă durată s-au

format o serie de soluri hidromorfe, reprezentate prin lăcovişti şi soluri gleice în
PATZP.Brăila–Et.2:Analiza multicrit. Iul.2010 Cp. STRUCT. ACTIV. pg.34 /40
Cuprins 3. STRUCTURA ACTIVITATILOR

diverse stadii de evoluţie. Apa freatică se află la adâncimi mai mici de 1,5-2 m şi este
slab mineralizată (0,5 – 1,5 g/l). Deşi sunt bogate în humus, prezintă proprietăţi fizice
şi biologice puţin favorabile pentru plantele de cultură, fiind folosite de regulă pentru
păşuni.

Partea nordică a câmpiei Brăilei prezintă soluri nisipoase în diferite stadii de evoluţie.

În partea de nord a arealului de studiu, in zona aferenta judetului Galati pe un

relief mai înalt (Podişul Covurlui) s-au dezvoltat solurile argiloiluviale (cernoziomuri
argiloiluviale, soluri cenuşii, soluri brun roşcate podzolite).

În zona dobrogeană solul este mozaicat datorită variaţiei reliefului şi rocii

parentale. Părţile marginale mai coborâte ale reliefului sunt acoperite în general cu
soluri bălane.

3.1.9.2. Gruparea terenurilor in clase de calitate (după pretabilitatea la

folosinta arabila)

Calitatea solului este determinată de factori naturali cum sunt relieful, clima,
vegetaţia, dar şi de factori antropici. Practicile agricole neadaptate la condiţiile de
mediu, tratamentele şi fertilizările făcute fără fundamentare agro-pedologică,
agrotehnică, deversările de substanţe chimice periculoase, depozitările de deşeuri de
toate categoriile, reprezintă factori antropici care modifică sensibil şi rapid calitatea
solurilor.

Pe baza datelor din studiile elaborate de Institutul de Cercetări pentru Pedologie

şi Agrochimie Bucureşti se deosebesc în teritoriul de studiu 5 clase de pretabilitate
ale fondului funciar agricol la arabil. Cele mai severe limitări se întâlnesc la terenurile
din clasele a IV şi a V-a din teritoriu.
Clasa I. (Foarte bună)- Terenuri fără limitări în cazul utilizării ca arabil -
76.631 ha.

Clasa I-a reprezintă terenurile fără limitări în cazul utilizării ca arabil şi cuprinde
terenurile din zonele relativ plane de câmpie. Aceste terenuri sunt în cea mai mare
parte amenajate pentru irigaţii şi echipate cu lucrări de desecare care asigură un
drenaj bun al apelor subterane.

PATZP.Brăila–Et.2:Analiza multicrit. Iul.2010 Cp. STRUCT. ACTIV. pg.35 /40

Cuprins 3. STRUCTURA ACTIVITATILOR

Practic aceste terenuri nu au nici o restricţie sau pericol de degradare în

folosinţă ca arabil şi deci nu au factori restrictivi faţă de culturile de câmp. Singura
problema este cea de ordin climatic manifestată prin deficitul mare de umiditate în
perioada de vegetaţie a culturilor, de unde rezultă necesitatea irigaţiei.

Ele se întâlnesc în zona bine drenată a câmpiei şi terasei in partea nordică a

Bărăganului, cu un relief plan, orizontal, format pe loess şi depozite loessoide. Apa
freatică este situată dominant între 5-0 m, local 3-5 m. În învelişul de sol domină
solurile automorfe reprezentate prin cernoziomuri carbonatice, cernoziomuri şi
cernoziomuri cambice, local cernoziomuri freatic umede.

Însuşirile fizice, chimice şi activitatea biologică intensă asigură acestor soluri o

fertilitate naturală bună asupra căreia acţionează negativ deficitul de apă.

Clasa a II-a. (Bună) - Terenuri cu limitări reduse în cazul utilizării ca arabil.

- 79.175 ha.

Aceasta clasa cuprinde terenurile cu limitări reduse în cazul utilizării ca arabil

situate aproape în totalitate în lunci. Factorii care limitează încadrarea terenurilor
arabile în această clasă sunt: adâncimea apei freatice la 2-3 m; textura de suprafaţă
a solului fie nisipoasă, fie lutoargiloasă; salinizare şi alcalizare slabă; neuniformitatea
terenului. Este clasa cea mai răspândită în cadrul zonei

În general aceste terenuri au o pretabilitate bună la arabil, ele constituind a

doua clasă ca pondere în cadrul zonei. Terenurile din această clasă se întâlnesc pe
un relief plan, cu loess şi depozite loessoide în câmpie şi pe un microrelief cu
depozite fluviatile în cadrul luncii. Sunt în general terenuri bine drenate, apa freatică
situându-se la adâncimi de 2-3 m în câmp şi în lunci, rar 1-2 m.

O categorie aparte o formează terenurile situate pe un relief vălurit, alcătuit din

depozite nisipoase şi nisipolutoase, bine drenat, apa freatică situându-se la peste 10
m adâncime. Factorii limitativi şi acestei clase sunt: textura fină, sărăturarea
(salinizarea şi/sau alcalizarea), neuniformitatea terenului, adâncimea mică a apei
freatice.

Solurile sunt reprezentate prin cernoziomuri tipice şi carbonatice freatic umede

şi cernoziomuri cambice. Local apar lăcovişti, uneori salinizate. Pentru anumite
unitati de sol sunt caracteristice cernoziomurile tipice şi cele freatic umede cu areale

PATZP.Brăila–Et.2:Analiza multicrit. Iul.2010 Cp. STRUCT. ACTIV. pg.36 /40

Cuprins 3. STRUCTURA ACTIVITATILOR

de soloneţuri, la care se adaugă cernoziomurile gleizate şi cele salinizate şi solurile

aluviale salinizate din lunci.

Tot în luncă se găseşte o subclasa alcătuită din protosoluri aluviale şi soluri

aluviale, cu textură nisipolutoasă la lutoargiloasă şi apa freatică la 2-3 m adâncime.
O categorie bine individualizată o constituie terenurile cu cernoziomuri cambice,
automorfe (apa freatică la peste 10 m adâncime).

Clasa a III-a. – (Mijlocie) - Terenuri cu limitări moderate în cazul utilizării ca

arabil. - 33.877 ha

Clasa a III-a este constituită din terenuri cu limitări moderate în cazul utilizării ca
arabil situate preponderent în zonele de luncă..

Limitările moderate sunt determinate de: nivelul ridicat al apelor freatice care, în
condiţii climatice nefavorabile antrenează spre suprafaţă sărurile dezvoltate în apă şi
le depune în profilul de sol; textura argiloasă frecvent întâlnită în fostele lacuri
desecate; textura nisipoasă din perimetrele cu dune eoliene.

Pe terenurile situate în zona de luncă cu depozite fluviatile având textură

predominant fină (argiloasă) până la lutonisipoasă şi apa freatică situată la 1-2 (3) m
adâncime, deci cu un drenaj global deficitar, solurile sunt reprezentate prin
cernoziomuri freatic umede, cernoziomuri cambice, de depresiune şi soluri aluviale
gleizate, la care se adaugă incluziuni de lăcovişti şi soluri gleice în acord cu condiţiile
locale de microrelief (depresionar) şi drenaj deficitar. De asemenea apar areale de
cernoziomuri gleizate, vertice şi lăcovişti pe depozite cu textură argiloasă.

Terenurile din câmpie sunt situate pe loess şi depozite loessoide, cu textură

lutoasă lutoargiloasă şi apa freatică la aceeaşi adâncime.

Învelişul de sol este diferenţiat pe cele două unităţi de relief: cernoziomuri freatic
umede şi gleizate, parţial salinizate în asociaţie cu soloneţuri şi solonceacuri în
câmpie şi soluri aluviale gleizate, unele salinizate şi alcalizate, protosoluri aluviale
salinizate şi lăcovişti salinizate în cadrul luncii.

Pe bordul nordic al Bărăganului brăilean se întâlnesc terenuri pe un microrelief

vălurit eolian, alcătuit din depozite nisipoase – nisipolutoase (local nisip grosier) slab
neuniform şi cu apa freatică la peste 10 m adâncime. Solurile sunt reprezentate prin
cernoziomuri cambice, local cu nisipuri (promosoluri) şi soloneţuri.

PATZP.Brăila–Et.2:Analiza multicrit. Iul.2010 Cp. STRUCT. ACTIV. pg.37 /40

Cuprins 3. STRUCTURA ACTIVITATILOR

Clasa a IV-a. – (Slaba)- Terenuri cu limitări severe în cazul utilizării ca

arabil - 888 ha.

Aceasta clasa cuprinde terenuri cu limitări severe în cazul utilizării la arabil

situate în Insula Mare a Brăilei si câmpia joasă a Siretului. Limitele severe sunt
determinate în principal de nivelul ridicat al apelor freatice, de salinizare şi alcalizarea
pe suprafeţe mici etc.
Ca urmare solurile sunt reprezentate prin protosoluri aluviale, în general
gleizate. În acest caz limitările acestei clase de terenuri sunt date de adâncime
extrem de mică a apei freatice, textura grosieră, pentru unele suprafeţe şi pericolul
de inundabilitate.

Clasa a V-a. – (Foarte slaba)- Terenuri cu limitări extrem de severe

nepretabile la arabil, vii şi livezi

Terenurile de acest tip sunt situate în luncă, pe depozite fluviatile, cu textură

variind de la lutoasă la argiloasă. Apa freatică este situată între 1 şi 3 m adâncime.
Învelişul de sol are în compoziţie, aproape în exclusivitate, solonceacuri şi soloneţuri,
deci soluri cu salinizare şi alcalizare extrem, greu sau imposibil de ameliorat.

3.1.9.3. Bilantul terenurilor agricole pe categorii de folosinte si clase de

pretabilitate

Bilantul terenurilor agricole pe categorii de folosinte si clase de pretabilitate la

folosinta arabila din tabelul de mai jos releva urmatoarea situatie.
Terenuri arabile. Ponderea terenurilor arabile (171.201 ha) in suprafata totala a
zonei studiate este de aproximativ 95%. Terenul arabil de foarte buna calitate
(clasele I si II - 154.404 ha) reprezinta 90% din totalul arabil. Cele mai mari suprafete
de terenuri arabile de calitate foarte buna si buna sunt detinute de urmatoarele unitati
administrativ teritoriale:
- Clasa I - 76.631 ha: Traian - 14.121 ha., Silistea - 9.520 ha., Jijila - 8.025 ha.
(partea tulceana a teritoriului de studiu), Gropeni - 6.795 ha., Romanu -
5.830 ha., Td. Vladimirescu - 5.837 ha., Unirea - 5.725 ha., Chiscani - 5.171
ha..
- Clasa II - 77.773 ha. Frecatei - 35.610 ha., Marasu - 31.029 ha., Vadeni -
11.134 ha.

PATZP.Brăila–Et.2:Analiza multicrit. Iul.2010 Cp. STRUCT. ACTIV. pg.38 /40

Cuprins 3. STRUCTURA ACTIVITATILOR

Suprafete de terenuri arabile cu limitari moderate (clasa III) se intalnesc in

limitele localitatilor Smardan si Galati din zona de nord a teritoriului de studiu.
Vii. Viile acopera o suprafata de 1489,0 ha. si sunt bine reprezentate in zonele
cu terenuri de clasele II si III:
- Clasa II – 99 ha: – Galati.
- Clasa III – 1123 ha: –Gropeni – 182 ha., Tichilesti – 81 ha., Oras Macin – 89
ha., Jijila – 224 ha., Branistea – 176 ha., Sendreni – 80 ha.
- Clasa IV –155 ha. - Cazasu, Frecatei, Marasu, Traian.
Livezi. Livezile acopera o suprafata de 548 ha. din care livezi pe terenuri de
clasa III si II – 473 ha. in zonele Chiscani, Silistea, Mun. Galati, Sendreni si
clasa a IV in zona comunei Cazasu.
Pasuni. Pasunile ocupa 1.545 ha. si se intalnesc in urmatoarele zone:
- Clasa II – 1.161 ha. - Unirea, Chiscani, Gropeni, Tichilesti
- Clasa III – 5.628 ha., Frecatei, Romanu, Silistea, Traian, Vadeni , Td.
Vladimirescu, Oras Macin, Jijila, , Branistea Sendreni
- Clasa IV – 622 ha. - Marasu, Galati
Fanetele sunt slab reprezentate in teritoriu, exista suprafete restranse in zona
localitatii Vadeni.

PATZP.Brăila–Et.2:Analiza multicrit. Iul.2010 Cp. STRUCT. ACTIV. pg.39 /40

Cuprins 3. STRUCTURA ACTIVITATILOR

PATZP.Brăila – Et. 2:Analiza multicrit. Iul. 2010 AGRICULTURA. pg.40 /7