Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Povestea Alice in Tara Minunilor PDF
Povestea Alice in Tara Minunilor PDF
Intr-o clipa, Alice il urma, fara sa se intrebe nici un moment cum Dumnezeu
avea sa mai iasa de-acolo. Descoperi ca se pravalea in aceea ce parea a fi un put
nespus de adanc. Marginile acestuia erau intesate cu rafturi si dulapuri, pline de
carti, lampi si borcane, iar Alice cadea destul de incet ca sa se uite la ele in
trecere.
Alice izbuti sa potriveasca cheia in usita. Iar cand incerca s-o descuie, spre
bucuria ei, usita se deschise. Privind prin deschizatura mare cat pentru o pisica,
vazu o gradina minunata cu flori viu colorate.
Necajita, Alice puse cheia la loc pe masa de sticla. Dar, spre mirarea ei, pe
masa aparu o sticluta, pe a carei eticheta erau scrise cuvintele: "BEA-MA".
Lua o inghititura, dar bautura avea un gust atat de delicios, incat Alice o
sorbi pe toata.
Si, intr-adevar, asa si era; Alice era acum inalta doar de-o schioapa. Chipul i
se insenina la gandul ca va incapea pe usita. Dar cheia se gasea inca pe masa si
fetita intelese ca nu mai avea nici o cale de a ajunge la ea.
Dar nu trecu mult timp si Alice descoperi sub masa o cutiuta. In cutiuta era o
prajitura pe care era scris, cu litere din zahar: "MANANCA-MA". Alice manca
prajitura si simti cum creste. Crescu atat de inalta, incat ajunse cu capul in tavan.
- Acum n-o sa mai incap pe usa cea mica, spuse Alice si incepu sa planga.
In cele din urma iesira cu totii la mal, uzi leoarca si nefericiti. Atunci Pasarea
Dodo spuse:
Marcara traseul si toti o luara la goana, care cum se pricepu, pana se uscara
de-a binelea.
Timp de o clipa, Alice ramase singura in acest loc atat de ciudat, dar apoi
Iepurile se intoarse, murmurand:
- Of, Ducesa! Of, blanita si mustatile mele! Unde le-oi fi pierdut oare?
Si, inainte sa fi ajuns la jumatatea sticlei, se trezi cu capul in tavan. Era prea
mare ca sa mai poata iesi pe usa si, pentru ca continua sa creasca, isi scoase o
mana pe geam si picioarele prin casa scarii.
Apoi, Alice auzi pe Iepure strigang la Mary Ann sa-i deschida usa, proptita
zdravan in piciorul ei. Dar cand vazu mana ei uriasa iesind pe geam, Iepurele
scoase un strigat. Alice isi vantura mana prin aer si atunci o puzderie de pietricele
se repezira asupra ferestrei, azvarlite de Iepure.
Alice o lua la fuga cat o tinea picioarele. "As vrea sa cresc pana la inaltimea
mea obisnuita si sa mai gasesc odata gradina aceea minunata", isi spuse ea. Se
intalni cu o omida colorata in albastru si galben, care sedea pe o ciuperca si tragea
dintr-o narghilea.
- O parte a ciupercii te va face mai inalta, cealalta parte te face mai mica,
spuse Omida.
"Trebuie sa fie Ducesa despre care vorbea Iepurele", isi spuse Alice.
Curioasa, Alice batu la usa, dar pentru ca nu-i deschise nimeni, intra. Holul
dadea intr-o bucatarie, unde o zari pe Ducesa care sedea pe un scaunel si zgaltaia
din toate puterile un prunc. O bucatareasa amesteca intr-o oala care umplea aerul
cu nori de piper, iar o pisica mare dormea deasupra caminului, cu un zambet pe
fata. Aerul incarcat de piper era de nesuportat pentru Alice, care nu stiu cum sa
iasa mai repede.
Mare ii fu mirarea lui Alice cand constata ca pisica sedea acum pe creanga
unui copac.
Apoi Alice dadu peste Iepurile de Martie si peste Palarier, care isi luau
ceaiul la o masa intinsa sub un copac, cu un Harciog adormit intre ei. Palarierul ii
spuse ca, in urma unui decret al Reginei de Inima Rosie, pentru ei era totdeauna
vremea ceaiului si niciodata vremea de culcare sau vremea cinei. Nu peste multa
vreme, Alice porni mai departe.
Trecu printr-o usa taiata intr-un copac si se trezi din nou in sala cea lunga.
Lua cheia de pe masuta de sticla si ciuguli din ciuperca pana ajunse inalta de-o
schioapa. Apoi, in sfarsit, deschise usita si patrunse in gradina minunata.
Uimita, Alice vazu cum gradinarii dadeau peste trandafirii albi cu vopsea
rosie.
- Prostii!
Ciocanele erau de fapt flamingi, bilele erau arici, iar portile erau soldatii
care faceau podul. Pentru Alice, jocul era destul de greu.
Alice nu-si mai gasea ciocanul si bila. Vazand-o ca nu joaca, Regina tipa:
- Taiati-i capul!
- Juvetele de Inima Rosie a furat tarta Reginei, spuse Regele catre jurati.
Va rog sa dati verdictul!
Auzind acestea, tot pachetul acela de carti de joc se arunca asupra ei, iar
Alice se porni sa tipe, incercand sa le indeparteze.
Si, in timp ce-si beau ceaiul, Alice ii povesti minunatele ei aventuri in Tara
Minunilor.