Bătălia de la Hastings

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Bătălia de la Hastings a fost lupta decisivă după care normanzii au
finalizat cucerirea normandă a Angliei. Bătălia a avut loc pe un deal Bătălia de la Hastings
la aproximativ 10 km nord de Hastings, unde mai târziu s-a Parte din Cucerirea normandă
construit o mănăstire (Battle Abbey) și orașul Battle, din comitatul
actual East Sussex, Anglia. La 14 octombrie 1066, în această
bătălie, regele Harold al II-lea al Angliei (c.1022-66) a fost învins
de către forțele normande conduse de William Cuceritorul (c.1028-
87). Până la sfârșitul sângeroasei bătălii, care a durat întreaga zi,
Harold a fost ucis și forțele sale au fost distruse. El a fost ultimul
rege anglo-saxon al Angliei.

Cuprins
Preludiu
Bătălia
Moartea regelui Harold Godwinson în Bătălia de la
Armata saxonă
Hastings, (imagine din Tapiseria de la Bayeux)
Armata normandă Informații generale
Desfășurarea bătăliei Perioadă 14 octombrie 1066
Urmări Loc localitatea Battle, lângă
Hastings, Anglia
Legături externe 50°54′43″N 0°29′15″E
Rezultat victorie decisivă a
normanzilor
Preludiu Beligeranți
Normanzi ajutați de: Anglo-saxoni
Bretoni,
Aquitanieni,
Flamanzi
Conducători
William de Normandia, Harold Godwinson†
Odo din Bayeux
Efective
7000 - 8000 7000 - 8000
Pierderi
Necunoscut, dar Necunoscut, dar
probabil în jur de 2.000 numărul a fost mai
Locul bataliei morți și răniți mare decât al
normanzilor
William a fost fiul lui Robert I, duce de Normandia, și al amantei Modifică date / text (https://ro.wikipedia.org/w/index.ph
p?title=B%C4%83t%C4%83lia_de_la_Hastings&action=
sale, Herleva (numită și Arlette), fiica unui tăbăcar de la Falaise. edit&section=0)
Ducele, care nu a avut fii, l-a desemnat moștenitor pe William, și
odată cu moartea sa în 1035, William a devenit duce de Normandia.
William a fost de origine vikingă. Deși el a vorbit un dialect al limbii franceze și a crescut în Normandia, devenind un fief loial al
regatului francez, el și normanzii erau descendenți ai invadatorilor scandinavi. Una dintre rudele lui William, Rollo, a prădat
nordul Franței însoțit de prădătorii vikingi (la sfârșitul secolului IX), acceptând în cele din urmă să primească și să se stabilească
pe teritoriul numit Normandia, în schimbul păcii.

În 1051, William, la invitația lui Harold Godwinson, a vizitat Anglia și s-a întâlnit cu vărul său, Edward Confesorul, care nu avea
copii pe care să-i desemneze moștenitori. Potrivit istoricilor normanzi, Edward a promis să-l desemneze pe William ca
moștenitorul său. Chiar însuși Harold a depus jurământ de credință noului moștenitor. Pe patul de moarte, cu toate acestea,
Edward i-a acordat regatul lui Harold Godwineson (sau Godwinson), capul familiei nobiliare în Anglia, care era mai puternic
decât regele însuși. În ianuarie 1066, regele Edward a murit, iar Harold Godwineson a fost proclamat ca Regele Harold al II-lea
de către marii nobili de frunte. William s-a simțit ofensat și a contestat imediat încoronarea lui Harold.

Bătălia
Doar cu două săptămâni înainte de Bătălia de la Hastings, în octombrie 1066, William a invadat Anglia, pretinzând dreptul său la
tronul englez.

Armata saxonă
A mai luptat în alte douǎ lupte importante. Cea de la Fulford și cea de la Stamford Bridge împotriva vikingilor conduși de Harold
Hardrada. În ultima bătălie, armata vikingă a fost distrusă, dar armata englezilor a fost afectată astfel scăzând șansele ca ea să
poată învinge armata normanzilor. Trupele saxonilor erau în mare parte infanterie cu mici unități de cavalerie care au descălecat
ca să lupte „pe jos”. Grosul armatei îl constituiau soldații profesioniști numiți "Housecarls" înarmați cu topoare daneze, săbii și
scuturi, fiind protejați de cǎmăși din zale.

Armata normandă
Armata normandă era formatǎ din nobilime, mercenari,
și trupe din Normandia (cam jumătate) din Flandra,
Bretania, Franța și câțiva soldați tocmai din sudul
Italiei. Aceste trupe erau bine înarmate cu sǎbii, lănci,
coifuri conice și armuri grele. Arcașii erau echipați cu
arcuri de rază scurtǎ și cu arbalete.

Desfășurarea bătăliei
În septembrie, Tostig, fratele lui Harold al II-lea , s-a
Batalia de la Hastings-reconstituire
aliat cu regele Harald al III-lea al Norvegiei și au
invadat Anglia prin Scoția. Pe 25 septembrie, regele
Harold i-a înfruntat pe amândoi la Stamford Bridge, unde i-a înfrânt și ucis. La 28 septembrie 1066, William a descălecat în
Anglia la Pevensey, pe coasta de sud-est din Marea Britanie, cu mii de trupe și de cavalerie. Sechestrează Pevensey, apoi
mărșăluiește spre Hastings, unde a făcut o pauză pentru a-și organiza forțele sale. Pe 13 octombrie, Harold a ajuns aproape de
Hastings, cu armata sa, iar a doua zi, pe 14 octombrie, William a condus forțele sale pentru a lupta. Lupta trebuia să se sfârșească
înainte de căderea nopții. Învingătorul urma să devină regele Angliei.

O parte din armata saxonă era formată din mercenari danezi, țărani din Sussex, care nu purtau armuri și erau înarmați cu măciuci.
Harold și-a înălțat stindardele pe vârful unui deal, pe care englezii l-au numit mai târziu „locul de la mărul cenușiu”. Acolo era
așteptat să vina William. Lupta a început dimineață, la oră 9. Saxonii au rezistat pe poziții în înfruntarea cu arcașii normanzi; ei i-
au măcelărit cu securile lor grele pe pedestrașii normanzi. Le-au ținut piept chiar și cavalerilor normanzi care i-au atacat în
repetate rânduri, dar au fost respinsi. Atacurile au fost conduse de William și nobilii săi, printre care se află și episcopul Odo.
Cum Biserică nu îngăduia preoților să facă vărsare de sânge, Odo își ucidea inamicii cu lovituri de bâtă. Normanzii s-au prefăcut
că se retrag. Saxonii au făcut greșeala de a-i urmări. Normanzii i-au înconjurat și i-au măcelărit. William avea să se folosească și
mai târziu de acest șiretlic. Spre seară, Harold a fost ucis fiind lovit în ochi cu o săgeatăƒ, conform legendei. Vestea morții sale s-
a răspândit, astfel, mulți dintre oștenii săi au luat-o la fugă. Bătălia se încheiase. William a ieșit biruitor.

Tapiseria de la Bayeux .

Urmări
Vezi și: Cucerirea normandă.
După victoria sa de la Bătălia de la Hastings, William a
mărșăluit prin ținuturile din sudul Angliei,pârjolind
totul în cale. El i-a înspăimântat atât de tare pe anglo-
saxoni încât toți locuitorii Londrei s-au supus noului
rege. În ziua de Crăciun din 1066, el a fost încoronat ca
primul regele normand al Angliei, la Westminster
Abbey. Astfel, perioada anglo-saxonă din istoria
Angliei s-a încheiat.

Franceza a devenit limba oficială a administrației

regelui și, treptat, s-a amestecat cu limba anglo-saxonă
pentru a da naștere la engleza modernă. Marea
majoritatea nobililor erau analfabeți, iar William nici nu
vorbea engleza când a urcat pe tron și nici nu a reușit să
Moartea lui Harold
o stăpânească. William I s-a dovedit a fi un rege eficient
prin publicarea cărții „Domesday Book”, în care
întocmea un recensământ a terenurilor și a locuitorilor din Anglia, fiind una dintre realizările sale notabile.

La moartea lui William I, în 1087, fiul său, William Rufus (c.1056-1100), a devenit William al II-lea, cel de-al doilea rege
normand al Angliei.

Legături externe
en Invasion of England, 1066 (http://www.eyewitnesstohistory.com/bayeux.htm)
en [1] (http://www.history.com/topics/battle-of-hastings)

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Bătălia_de_la_Hastings&oldid=12430579
Ultima editare a paginii a fost efectuată la 29 octombrie 2018, ora 16:13.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și
clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.