Triburi germanice

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Istoria Germaniei

Acest articol este parte a unei serii

Antichitatea
Triburile germanice în preajma anului50
Triburile germanice
Perioada migrațiilor
Popoarele germanice sunt un grup istoric de triburi și popoare indo-europene, cu
Imperiu Francilor
originea în Europa de Nord, identificați prin folosirea limbilor germanice, care au
apărut din germana comună, în timpul epocii pre-romane a fierului. Popoarele Evul Mediu
germanice din epoca romană a fierului și din perioada migrațiilor prezintă o Sfântul Imperiu Roman
cultură materială uniformă și credințe religioase relativ comune. Colonizarea răsăritului

Apariția națiunii germane

Popoarele germanice s-au răspândit în Europa, în timpul Antichității Târzii și al
Confederația Rinului
Evului Mediu Timpuriu. Limbile germanice au devenit dominante de-a lungul
Confederația Germană
granițelor romane (Austria, Germania, Olanda și Elveția), însă în restul
Confederația Germană de Nord
provinciilor romane apusene, imigranții germani au fost asimilați lingvistic de
populațiile autohtone de limbă latină, mai concret au adoptat dialecte romanice Imperiul German
(latine). În plus, toate populațiile germanice s-au convertit, în cele din urmă, la Imperiul German
creștinism dea lungul Antichității târzii și Evului Mediu timpuriu. Unele triburi Primul Război Mondial
germanice au jucat un rol important în Europa central-occidentală la trecerea de la
Republica de la Weimar
Imperiul Roman la Europa Medievală.
Republica de la Weimar

Germania nazistă
Etnonim Germania nazistă
Vezi și: Theodiscus. Al Doilea Război Mondial
Cuvântul românesc "germani" provine din cuvântul latinesc "germani", în timp ce
Germania postbelică
cuvântul "nemți" este de origine romanica . Există diferite etimologii pentru
Germania între 1945-1990
cuvântul "germani". Ca adjectiv, el este pluralul adjectivului "germanus" (de la
Ocupația și împărțirea
"germen", ("sămânță")), care are sensul de "înrudit".[1] Ca etnonim, acest cuvânt
Expulzarea germanilor
este atestat pentru prima oară în anul 223 î.Hr., în inscripția "Fasti Capotolini",
Republica Democrată Germană
DE GALLEIS INSVBRIBVS ET GERM, unde ar putea pur și simplu să se refere
Germania de Vest
la popoare "înrudite" cu galii. Dacă substantivul ulterior "Germani" provine din
Reunificarea Germaniei
acest cuvânt, s-ar putea ca el să provină de la faptul că romanii vedeau triburile
germanice ca aliați ai celților. Germania modernă
Germania
Termenul este folosit pentru prima oară cu sensul de "popoare din "Germania", Portal Germania
separate de gali" de Cezar. În acest sens, ar putea fi un împrumut dintr-o limbă
celtă, un exonim aplicat triburilor germanice pe baza cuvântului celt pentru
"vecin". O a III-a sugestie consideră că numele provine direct de la numelehermundurilor.

Sugestia că ar proveni din termenul gal pentru "vecin" ia în calcul cuvintele "gair" din irlandeza veche, "ger" din galeză, însemnând
"aproape",[2]"gearr" din irlandeză, "scurt" (cu sensul de distanță scurtă), dintr-o rădăcină proto-celtă "gerso-s*, înrudită mai departe
cu "chereion" din greaca antică, "inferior" și cu englezescul "gash".[3] Rădăcina proto-indo-europeană ar putea fi de forma: "*kar-",
"*ker-", "*gar-", "*gher-".

Din câte se pare, germanii nu aveau un endonim care să includă toate popoarele vorbitoare de limbi germanice și să le excludă pe
celelalte. Pe de altă parte, negermanii, în principal celți, romani, greci, erau numiți "walha-*" (acest cuvânt este la originea unor
cuvinte precum Wales, Vlahi, Valonia etc.).

Cuvântul generic "þiuda-*" ("oameni") (care apare în numeroase nume proprii, precum "Thiud-reks" și, de asemenea, în etnonimul
"Suedezi" din engleza veche "sweo-ðēod") nu este o auto-denumire. Totuși, adjectivul derivat din acest substantiv, "þiudiskaz*",
("popular"), a fost folosit în referire la limba poporului, în opoziție cu limba latină (primul exemplu menționat în 786). Cuvântul a
evoluat diferențiat apoi în perioada medievală, în germană: "Deutsch" (însemnând: german), engleză "Dutch", olandeză: "Duits" și
"Dietsch" (primul însemnând: "german", ultimul: "olandez"), daneză: "tysk" (însemnând: "german"). Din jurul anului 875, scriitorii
latini se referă la limba germană sub numele de "teutonicus". De aici, folosirea termenului de "teutoni" ca referire la popoarele
germanice în general, în afară de tribul specific deteutoni înfrânți în Bătălia de la Aquae Sextiae, în 102 î.Hr.

Clasificare
Popoarele germanice sunt clasificate, în funcție de limbă și origine astfel:

Germanicii de nord (scandinavii), urmașii vikingilor (normanzi, varegi):

Suedezii;
Norvegienii;
Danezii;
Islandezii;
Feroezii.
Germanicii de vest (apuseni):

Germanii
Olandezii
Englezii
Austriecii
Alemani (dispăruți)
Saxoni (dispăruți)
Marcomani (dispăruți)
Longobarzi (dispăruți)
Franci (dispăruți) Thor/Donar, zeul germanic al
Turingieni (dispăruți) etc. trăsnetului. Ciocanul este asociat
fulgerului. Tablou de Mårten Eskil
Germanici de est (răsăriteni), grup dispărut:
Winge, aproximativ 1872
Goți:

Ostrogoți (dispăruți în secolul VI);

Vizigoți (dispăruți în secolul VIII);
Goții din Crimeea (goții crimeeni), au trăit în PeninsulaCrimeea și au dispărut abia în secolul XVIII.
Vasali (dispăruți în secolul VI).

Note
 1. ^ și din care provin cuvintele "germà" dincatalană, "hermano"
din spaniolă și "irmão" din portugheză, toate având sensul de
"frate"
2. ^ "Oxford Dictionary of English Etymology" 1966)
3. ^ McBain's "An Etymological Dictionary of the Gaelic Language"

Odin călărind pe Sleipnir (secolul VIII)

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=T
riburi_germanice&oldid=12372653

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 9 septembrie 2018, ora 10:37.

Acest text este disponibil sub licențaCreative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice
; pot exista și clauze
suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.