Aleksandr Kerenski

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Aleksandr Fiodorovici Kerenski (în rusă Алекса́ ндр Фёдорович
Ке́ренский, n. 22 aprilie/4 mai 1881, Ulianovsk, Imperiul Rus[1] – d. Aleksandr Kerenski
11 iunie 1970,[2][3][4][5][6] New York, SUA[7]) a fost al doilea prim-
ministru al Guvernului provizoriu rus, chiar înainte ca bolșevicii lui
Lenin să cucerească puterea.

Kerenski s-a născut în Simbirsk (azi Ulianovsk), ca fiul al unui

director de școală. Simbirsk este și locul de naștere al lui Lenin.
Întâmplarea face ca tatăl lui Kerenski, Feodor, să fi fost profesorul și
directorul tânărului Vladimir Ilici Ulianov.

Alexandr Kerenski a primit licența în drept a Universității din Sankt

Peterburg în 1904. Și-a arătat repede simpatiile politice atunci când a
apărat revoluționarii antițariști. A fost ales membru al celei de-a patra
Dume (parlament) în 1912 ca membru al Trudovicilor (un partid
moderat liberal). Kerenski, un orator strălucit și un lider parlamentar
priceput, a devenit membru al Comitetului Provizoriu al Dumei ca
membru al Partidului Socialist Revoluționar și lider al opozanților
socialiști ai țarului Nicolae al II-lea.
Date personale
Când a izbucnit Revoluția din Februarie în 1917, Kerenski a fost unul Nume la Александръ Ѳедоровичъ
dintre cei mai proeminenți lideri revoluționari și a fost ales naștere Керенскій
vicepreședinte al Sovietului din Petrograd. Când a fost format Născut 22 aprilie/4 mai 1881
Guvernul provizoriu rus, el a fost numit la început Ministru al Ulianovsk, Imperiul Rus[1]
Decedat 11 iunie 1970 (89 de
Justiției, dar a devenit Ministru de Război în mai și Prim-ministru în
ani)[2][3][4][5][6]
iulie 1917. După tentativa eșuată de lovitură de stat a generalului
New York, SUA[7]
Lavr Kornilov din august și după demisia miniștrilor, el s-a Înmormântat cimitirul Putney Vale[*]
autoinvestit și în funcția de Comandant Suprem al armatei. Părinți Fedor Kerensky[*]
Căsătorit cu Lydia Tritton[*]
Principala problemă a guvernului lui Kerenski era aceea că Rusia era
Copii Oleg Kerensky[*]
vlăguită după trei ani de război și rușii nu doreau altceva decât pacea.
Cetățenie Imperiul Rus
Lenin și partidul bolșevic promiteau, dacă aveau să ajungă la putere,
Religie creștinism ortodox[*]
"pâine, pace și pământ". Armata se dezintegra, iar soldații – țărani și
Ocupație om politic
muncitori – dezertau pe capete. Kerenski și alți lideri politici s-au avocat
simțit obligați de angajamentele luate de Rusia față de aliați să Prim-ministru al Rusiei
continue războiul, temându-se de asemenea că Germania va cere În funcție
compensații teritoriale enorme ca preț al păcii. Refuzul lui Kerenski 21 iulie 1917 – 7 noiembrie 1917
de a cere pacea separată l-a distrus. Precedat de Gheorghi Evghenievici Lvov
Succedat de Vladimir Ilici Lenin
Pe durata tentativei de lovitură de stat a lui Kornilov, Kerenski a Deputat în Duma de Stat a Imperiului Rus
distribuit arme muncitorilor din Petrograd și, până în octombrie, Deputat al Adunării Constituante Ruse
majoritatea acestor muncitori înarmați trecuseră de partea
bolșevicilor. Lenin era hotărât să răstoarne guvernul Kerenski mai Partid politic Partidul Socialist Revoluționar
înainte ca acesta să fie legitimizat de alegerile plănuite să se țină Trudoviks[*]
Alma mater Facultatea de Drept a
pentru Adunarea Constituantă Rusă și, pe 25 octombrie(stil vechi)/7
Universității de Stat din Sankt
noiembrie (stil nou), bolșevicii au preluat puterea în ceea ce avea să Petersburg[*]
devină cunoscut sub numele de Revoluția din Octombrie. Semnătură

Kerenski a scăpat de urmărirea bolșevicilor și a fugit la Pskov, unde

a concentrat trupe loiale guvernului provizoriu în încercarea de a
recuceri capitala. Trupele lui au ocupat Țarskoe Selo, dar au fost
Prezență online
învinse a doua zi la Pulkovo. Kerenski de-abia a scăpat din această
Internet Movie Database (https://tools.wmflabs.
înfrângere și în următoarele câteva luni s-a ascuns până când a putut org/wikidata-externalid-url/?p=345&url_prefix=
părăsi țara, ajungând în cele din urmă în Franța. În timpul războiului https://www.imdb.com/&id=nm0449292)
Modifică date / text (https://ro.wikipedia.org/w/index.ph
civil rus, el nu a susținut nici o tabără – s-a opus atât regimului
p?title=Aleksandr_Kerenski&action=edit&section=0)
bolșevic roșu cât și Mișcării Albe a generalilor monarhiști.

Kerenski a trăit în Paris până în 1940, angajându-se în certurile și fracționările nesfârșite ale liderilor democratici ruși exilați.
Când germanii au ocupat Franța în 1940, el a fugit în SUA, unde a trăit până la moarte. Când Hitler a invadat Uniunea Sovietică
în 1941, Kerenski și-a oferit sprijinul lui Stalin, dar nu a primit nici un răspuns. Totuși, el a făcut emisiuni radio în limba rusă în
sprijinul efortului de război. După război, a format un grup numit Uniunea pentru Eliberarea Rusiei, dar nu a reușit să
înfăptuiască prea multe lucruri.

Kerenski s-a stabilit în cele din urmă în orașul New York, dar și-a petrecut cea mai mare parte a timpului la Institutul Hoover și la
Universitatea Stanford în California, unde a utilizat, dar și a contribuit la îmbogățirea marii arhive de istorie rusă a Institutului. A
scris și a făcut emisiuni radio numeroase despre istoria și politica Rusiei. Printre principalele lui scrieri se numără Preludiul
bolșevismului (1919), Catastrofa (1927), Crucificarea libertății (1934) Punctul de cotitură al istoriei Rusiei (1966). A murit în
orașul New York în 1970, fiind unul dintre ultimii supraviețuitori importanți ai evenimentelor din 1917.

Bisericile locale ortodoxe ruse din New York au refuzat să-i facă slujba de înmormântare lui Kerenski, considerându-l unul dintre
vinovații principali pentru căderea Rusiei în mâna bolșevicilor. O biserică ortodoxă sârbă i-a refuzat de asemenea slujba de
înmormântare. Trupul neînsuflețit al lui Kerenski a fost transportat pe calea aerului la Londra, unde a fost îngropat într-un cimitir
multiconfesional.

Note
1. ^ a b „Aleksandr Kerenski” (https://d-nb.info/gnd/118721909), Gemeinsame Normdatei, accesat în 10 decembrie
2014
2. ^ a b Autoritatea BnF (http://data.bnf.fr/ark:/12148/cb12399777h), accesat în 10 octombrie 2015
3. ^ a b Alexander Kerensky (https://snaccooperative.org/), SNAC, accesat în 9 octombrie 2017
4. ^ a b Aleksandr Kerenskij (http://www.ne.se/), Nationalencyklopedin, accesat în 9 octombrie 2017
5. ^ a b Alexander Kerensky (https://www.findagrave.com/), Find a Grave, accesat în 9 octombrie 2017
6. ^ a b Aleksandr Kerensky (http://britannica.com/), Encyclopædia Britannica Online, accesat în 9 octombrie 2017
7. ^ a b „Aleksandr Kerenski” (https://d-nb.info/gnd/118721909), Gemeinsame Normdatei, accesat în 30 decembrie
2014

Legături externe
An account of Kerenski at Stanford in the 1950s (http://www.stanfordalumni.org/news/magazine/2001/janfeb/feat
ures/Kerenski.html)
 Predecesor: Prim-ministru al Guvernului
Gheorghi Evghenievici provizoriu rus Succesor:
Lvov 21 iulie 1917 – 8 noiembrie 1917 Vladimir Ilici Lenin (ca
Președinte al
Sovietului Comisarilor
Poporului)

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Aleksandr_Kerenski&oldid=11945601

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 4 martie 2018, ora 17:48.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și
clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.