Ardere pe rug

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Arderea pe rug a fost o pedeapsă aplicată, în special în Evul Mediu, celor acuzați
de vrăjitorie sau erezie. Execuția celor condamnați la moarte consta prin arderea lor
de vii pe rug constituit dintr-o grămadă de lemne.

Această metodă de execuție la moarte a fost aplicată din Evul Mediu timpuriu până
în ultima perioadă a acestei ere (secolul al XV-lea–secolul al XVI-lea). Sentința era
dată de inchiziție, fiind astfel executați cei învinuiți de vrăjitorie sau erezie. Dacă
osânditul recunoștea vinovăția faptei sale, atunci călăul îl strangula înainte de
aprinderea rugului sau i se legau saci cu praf de pușcă pentru a simula focul
Sodomei care, după Biblie, ar fi ars sub o ploaie de foc. Vrăjitoarele erau arse pe rug
pentru ca sufletul lor să ajungă în rai.

Arderea cavalerului de
Cuprins Hohenberg împreună cu
servitorul său, în faţa zidurilor
În India oraşului Zürich. Ei fuseseră
În Transilvania condamnaţi pentru sodomie.
Persoane cunoscute arse pe rug
Referințe
Legături externe

În India
Arsul pe rug a fost practicat până în secolul al XIX-lea, fiind arse frecvent văduvele împreună cu cadavrul soțului decedat.
Această moarte a văduvei care își urma benevol soțul era considerată o faptă eroică; totuși, se presupune că văduva era obligată să
accepte acest ritual barbar. Cu toate că din anul 1829 această practică este interzisă prin lege, se relatează că și în prezent se mai
practică acest ritual în unele regiuni din India.

În Transilvania
Principalele acuzații ce le erau aduse "vrăjitoarelor" din Ardeal erau legate de îmbolnăvirea copiilor sau de distrugerea căsniciilor
prin magie. Arderea pe rug a apărut aici în timpul lui Mihai Apafi I. Unul dintre cele mai lungi procese a durat trei ani, având loc
în zona Sibiului. Mai târziu, procesele au fost interzise de către Maria Tereza, deși exista posibilitatea ca acestea sa fi continuat.[1]

„Am auzit, de la bietul meu tată răposat, că, odată, într-o noapte, pe când erau culcați, doi gândaci negri s-au urcat pe mâna lui. Pe
unul, care i s-a urcat pe picior, l-a strivit mama mea și așa a pocnit, de parcă cineva ar fi strivit o alună veche. Pe celălalt, însă,
care, după cum se cuvine să se știe, era pe pieptul ei, tatăl meu l-a aruncat pe pământ. Din acea clipă, mama mea, de fiecare dată,
o bănuia pe doamna Ehrlinger și, de câteva ori, a calificat-o în public, pe stradă, ca vrăjitoare” - Paulus Albert[2]
Persoane cunoscute arse pe rug
Jan Hus
Jakob Hutter
Hans Böhm (Pauker von Niklashausen)
Girolamo Savonarola
Jörg Blaurock
Balthasar Hubmeier
Giordano Bruno
Ioana d’Arc
Lucilio Vanini
Michael Servet
Jacques de Molay
Fra Dolcino
Dirk Willems
Quirinus Kuhlmann
Gilles Garnier

Referințe
1. ^ Vânătoarea de vrăjitoare, de la motivele aberante la metodele de tortură | Historia (http://www.historia.ro/exclusi
v_web/general/articol/v-n-toarea-vr-jitoare-motivele-aberante-metodele-tortur)
2. ^ http://www.sibiul.ro/download-pdf/stiri-locale-sibiu/cronica-neagra-a-sibiului_6340.pdf

Legături externe
en Arderea pe rug (http://www.capitalpunishmentuk.org/burning.html) la CapitalPunishmentUK.org

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ardere_pe_rug&oldid=12377091

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 12 septembrie 2018, ora 20:47.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și
clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.