[ascunde]

Egipt
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigationJump to search

Egipt
Republica Arabă a Egiptului
‫جمهوريّة مصرالعربيّة‬
Jumhūriyyat Miṣr al-ʿArabiyyah (arabă)

Drapelul Egiptului Stema Egiptului[*]

Imnul național: Bilady, Bilady, Bilady

MENIU

0:00

Geografie
Suprafață
- totală 1.010.407 km² (locul 30)
Apă (%) 0,63
Cel mai înalt punct Mount
Catherine[*] (2.629 m)
Cel mai jos punct Qattara Depression[*] (-
133 m)
Vecini Sudan
Libia
Israel
Fâșia Gaza
Bir Tawil
Fus orar UTC+2
Ora de vară UTC+3
Populație
Populație
- Recensământ 2006 72.798.000
Densitate 84 loc/km²
- Estimare 2015 89.098.000 [1] (locul 15)
Limbi oficiale araba1
Etnonim Egiptean
Guvernare
Sistem politic Republică semi-prezidențială
Președinte Abdel Fattah el-Sisi
Prim-ministru Moustafa Madbouly
Legislativ Camera
Reprezentanților (temporar
dizolvată)
Capitala Cairo
Istorie
Formare
Unificarea Egiptului de
cca. 3150 î.Hr.
Sus cu cel de Jos
Independența față
28 februarie 1922
de Regatul Unit
Ziua Revoluției 23 iulie 1952
Declararea Republicii 18 iunie 1953
Constituția actuală 18 ianuarie 2014
Economie
PIB (PPC) 2015
- Total 989,886 miliarde
$ [2] (locul 24)
- Pe cap de locuitor 11.194 $ (locul 100)
PIB (nominal) 2015
- Total 324,267 miliarde $ (locul 34)
- Pe cap de locuitor (locul 115)3.724 $
Gini (2008) 30.8 (mediu)
IDU (2013) ▼ 0,682 (mediu) (locul 110)
Monedă Liră egipteană ( EGP )

Coduri și identificatori
Cod CIO EGY
Cod mobil 602
Prefix telefonic +20
ISO 3166-2 EG
Domeniu Internet .eg
1 Varianta vorbită este Araba egipteană.

Prezență online
site web oficial
Modifică date / text

Egipt (în arabă ‫ جمهورية مصر العربية‬Ǧumhūriyyat Miṣr al-ʿArabiyyah;

în coptă: Ⲭⲏⲙⲓ Kimi) este o țară arabă din nordul Africii și
din Orientul Mijlociu, limitată la nord de Marea Mediterană, la est
de Fâșia Gaza, de Israel, de Golful Aqaba (prin intermediul căruia
are contact cu Iordania și cu Arabia Saudită) și de Marea Roșie, la
sud de Sudan iar la vest de Libia. Capitala sa este Cairo. Are o
întindere de aproximativ 1.000.000 km², fiind pe poziția a 30-a ca
întindere și o populație de circa 86.000.000 de locuitori (estimată în
2014), rezultând o densitate de circa 86 locuitori /km² (poziția a 126-
a).

Cuprins

 1Istorie
o 1.1Perioada antică
o 1.2Perioada modernă
 2Politică
o 2.11953-2011
o 2.2Diviziuni administrative
 3Geografie
o 3.1Vegetație
 o 3.2Climă
o 3.3Economie
o 3.4Demografie
o 3.5Educație
o 3.6Fauna
 4Cultură
o 4.1Vestimentația Egiptului Antic
o 4.2Arta egipteană antică
o 4.3Patrimoniul universal UNESCO
 5Vezi și
 6Bibliografie
 7Note
 8Legături externe

Istorie[modificare | modificare sursă]

Perioada antică[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Istoria Egiptului Antic

Marele Sfinx de la Giza și Piramida lui Khafra, simbolurile principale ale

Egiptului.

Miṣr, numele arab oficial al Egiptului, este de origine semitică,

însemnând probabil "o țară" sau "un stat". Numele Egipt își are
originea în latinul Aegyptus derivat din cuvântul grecesc antic
Αἴγύπτος "aiguptos", care la rându-i este derivat din antica frază
egipteană ḥwt-k3-ptḥ ("Hut ka Ptah"), numele unui templu al
zeului Ptah la Memphis.[necesită citare]
Regularitatea și bogăția revărsărilor Nilului, precum și o oarecare
izolare determinată de deșerturile din est și vest, au condus la
dezvoltarea uneia dintre cele mai importante civilizații
ale antichității. Pe Valea Nilului, strânsă între maluri înalte și
stâncoase, s-a făurit, cu multe milenii înaintea erei noastre, o veche
civilizație a lumii mediteraneene, aceea a Egiptului Antic. Ea ne
înfățișează cel mai vechi stat din lume, anterior tuturor celorlalte,
înzestrat cu o administrație, o fiscalitate, o justiție și o armată
comparabile cu cele ce-au luat naștere mai apoi în țările de pe toate
continentele, înainte și după era noastră. Dar lumea Egiptului antic
a zămislit o cultură spirituală scânteietoare pe care o admirau grecii
vechi și romanii care se minunau, precum fac azi mulțimile de
turiști, să contemple templele, piramidele sau obeliscurile înălțate
de faraoni și supușii lor.
Primul regat unit a fost fondat de regele Menes, pe la 3200 î.Hr.,
fiind stăpânit de numeroase dinastii aproape trei milenii. Sub
conducerile faraonilor Tutmes și Ramses, prin
cucerirea Africii și Asiei, Egiptul devine un imperiu. Ultima dinastie
nativă, a căzut sub dominația persanilor, în 595 î.Hr. și cucerit apoi
de Alexandru cel Mare în 320 î.Hr.
Nu numai arta egipteană și monumentele colosale au atras prin
frumusețea tainică și prin splendoarea lor enigmatică pe grecii vechi
și pe romani, ca și pe noi cei de azi; călătorii veneau să găsească
mai cu seamă cultura egipteană, "înțelepciunea egipteană" pe care
au cunoscut-
o Thales, Pitagora, Herodot, Platon, Solon, Licurg sau Plutarh.
Arabii au cucerit Alexandria în 642 și în 647, completând astfel
cucerirea musulmană a Egiptului și sfârșind 975 de ani de
dominație greco-romană asupra Egiptului.
Perioada modernă[modificare | modificare sursă]
Vezi și:

 Prima bătălie de la El Alamein

 A doua bătălie de la El Alamein

Politică[modificare | modificare sursă]

1953-2011[modificare | modificare sursă]
Egiptul este republică din 18 iunie 1953. Hosni Mubarak a devenit
președintele republicii în 14 octombrie 1981, urmându-i în funcție
lui Anwar Sadat. Mubarak a îndeplinit cinci mandate în fruntea țării,
ca lider al Partidului Național Democrat, îndepărtat de la putere în
2011.
Sub conducerea lui Mubarak, Egiptul a fost administrat după
reformele din 2005 sub un sistem prezidențial multipartit, unde
puterea executivă era împărțită între președinte și prim-ministru.
Alegeri prezidențiale și parlamentare erau organizate în mod
frecvent, ultimele fiind ținute în 2005, dar, ca în toate regimurile
autoritare, ele erau formale, regimul politic fiind o dictatură a unui
singur partid. Formațiunile politice aveau dreptul să propună
candidați în alegeri doar în măsura în care erau recunoscuți de
puterea politică, fapt care excludea atât reformatorii modernizatori
și seculariști, cât și partidele islamiste. Organizațiile non-
guvernamentale internaționale și-au manifestat, în mod repetat,
îngrijorarea în privința libertății de expresie și a intervenției
guvernului în alegerile locale.Coptii când voiau să-și construiască
sau măcar repare lăcașuri de cult, trebuiau să primească o
aprobare din partea statului (decretul Hamayuni, care datează din
epoca otomană), fapt foarte improbabil. Când totuși o primeau, erau
victimele atacurilor grupurilor de radicali musulmani, care le
incendiau bisericile. Ei nu aveau dreptul la emisiuni radio sau TV
religioase. Copții erau victimele convertirilor forțate ale fiicelor lor
(legea musulmană nu permite decât convertirea de la altă religie la
islam, niciodată invers). "Profilajul", care este interzis în țările
democratice, este practică legală în Egiptul de azi, unde pe
documentele de identitate se specifică religia posesorului. Legea
permite emiterea de formulare de angajare cu rubrică unde se cere
precizarea religiei candidatului. Mass-media era adesea sursa unor
campanii de ură contra acestei minorități, care se solda cel mai
frecvent cu "pogromuri". Statutul femeilor este și el unul de cetățean
de mâna a doua: pentru că legislația este influențată de legea
islamică (shariah), o femeie nu poate obține un pașaport sau o viză
fără acordul soțului ei[3], anumite meserii fiindu-le
interzise.[4] Conform statisticilor Ministerului Sănătății[5], o femeie din
două este bătută de către soțul ei, iar legile de protecție, deși există,
sunt inaplicabile pentru că cer, în mod absurd, un martor ocular,
altul decât victima.[6] Așa numitele "crime de onoare", care sunt
monedă curentă în toată lumea musulmană, sunt mai puțin
pedepsite decât alte crime. O femeie creștină care se căsătorește
cu un musulman trebuie să-și crească copiii conform shariah, ea
fiind obligată să urmeze cursuri religioase islamice. Musulmanele
nu au voie să se căsătorească cu un creștin sau evreu. Legile
Egiptului permit poligamia, fapt ce are efecte perverse: un studiu
realizat de centrul Ibn Khaldun interogând 500 de femei egiptene, a
arătat că unul dintre motivele principale pentru care femeia
egipteană dorește să aibă copii este faptul că asta face mai
improbabilă repudierea (permisă de legea islamică) și poligamia.
(64 la sută).[7] Ca în aproape toate țările islamice, femeia are dreptul
la jumătate din moștenirea la care este îndreptățit legal un bărbat:
astfel că, atunci când o fiică unică își moștenește părinții, ea va
împărți moștenirea cu unchii ei.
Sediul Ligii Statelor Arabe se află la Cairo. Egiptul a fost primul stat
arab care a încheiat un acord de pace cu Israelul prin semnarea
tratatului de pace israeliano-egiptean la Camp David în 1978, fapt
ce i-a atras ura celorlalte state arabe, care l-au și sancționat de
altfel, muncitorii egipteni fiind trimiși acasă din statele petroliere
ale Golfului. Același lucru s-a repetat și când regimul egiptean s-a
aliniat politicii americane în timpul primului război din
Golf contra Irakului. Un alt drept încălcat de către autorități
este libertatea presei: ca în România de altă dată, în Egiptul
contemporan există un oficiu al cenzurii sub privirile căruia trec
toate publicațiile, ca și toate formele de expresie artistică. Anumite
subiecte rămân tabu, fie că acestea sunt de natură critică la adresa
regimului, fie că abordează subiecte sensibile pentru societatea
patriarhală musulmană, cum este critica religiei sau oamenilor
religiei. De altfel, ca în multe alte state musulmane, funcționează o
poliție a viciului (sau moralei), numită Adab. În cadrul acestei poliții
există, de exemplu, un departament care se ocupă cu dansatoarele
din buric, însă tot ea are sub control și presa, radioul, televiziunea,
în ce privește chestiunea "moralei" în sens musulman. Astfel, în
Egipt există tot timpul două cozi, una pentru bărbați, alta pentru
femei. În metroul cairiot există vagoane rezervate femeilor, iar dacă,
spre exemplu, într-un lift se află deja două femei singure, bărbatul
egiptean va refuza să urce.
Diviziuni administrative[modificare | modificare sursă]

Harta administrativă a Egiptului

Egiptul este împărțit în 27 de regiuni:

1. Matruh
2. Al Iskandariyah Alexandria
3. Al Buhayrah
4. Kafr ash Shaykh
5. Ad Daqahliyah
6. Dumyat
7. Bur Sa'id
8. Shamal Sina'
9. Al Gharbiyah
10. Al Minufiyah
11. Al Qalyubiyah
12. Ash Sharqiyah
 13. Al Isma'iliyah
14. Al Jizah
15. Al Fayyum
16. Al Qahirah
17. As Suways
18. Janub Sina'
19. Bani Suwayf
20. Al Minya
21. Al Wadi al Jadid
22. Asyut
23. Al Bahr al Ahmar
24. Suhaj
25. Qina
26. Luxor
27. Aswan

Geografie[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Geografia Egiptului, Geografia Egiptului antic

Harta Egiptului

Pe lângă capitala Cairo, alte orașe importante ale Egiptului

sunt Alexandria, Al-Mansurah, Aswan, Asyut, El-Mahalla El-
Kubra, Giza, Hurghada, Luxor, Kom Ombo, Port Safaga, Port
Said, Sharm el-Sheikh, Shubra-El-Kheima, Suez și Zagazig.
Pe teritoriul Egiptului se întind și părți din Deșertul
Sahara și Deșertul Libian. Aici se găsesc oaze, printre care se află
Bahariya, Dakhleh, Farafra, Kharga sau Siwa.
Egiptul se învecinează cu Libia la vest, cu Sudanul la sud și
cu Israelul la nord-est. Țara controlează canalul Suez, care
leagă Marea Mediterană de Marea Roșie.
Rolul important pe care îl are Egiptul în geopolitică vine de la poziția
sa strategică, ca punte terestră între Africa și Asia și ca punct de
trecere între Marea Mediterană și Oceanul Indian.
Vezi și:

 Lista orașelor din Egipt

Vegetație[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Vegetația Egiptului.
Vegetația săracă este alcătuită din specii mediteraneene în nord
(palmier, lotus, leandru) și specii adaptate mediului uscat din deșert
(xerofite). Se remarcă oazele în care cresc curmali.
Climă[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Clima Egiptului.
Clima este subtropicală pe litoralul Mării Mediterana și în Delta
Nilului, cu valori medii ale temperaturii de 16 °C iarna și 24 °C vara.
Precipitațiile sunt scăzute și cad îndeosebi în timpul iernii: 322 mm
la Alexandria și numai 160 mm la Cairo. La sud de capitală clima
este tropical-deșertică cu precipitații aproape inexistente și valori
ridicate ale temperaturilor.
Economie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Economia Egiptului
Economia Egiptului este dependentă în principal de turism,
exporturile de petrol și de cele peste cinci milioane de egipteni care
lucrează în străinătate,[8][9] preponderent în Arabia Saudită, Golful
Persic și Europa. O sursă importantă de venituri este ajutorul
financiar acordat de S.U.A. în mod permanent după încheierea păcii
între Egipt și Israel. Activitatea principală a populației este
agricultura. Prima sursă de venituri a țării este turismul (așa-numita
"pensie a lui Ramses"), care aduce opt miliarde de dolari anual. De
aceea, autoritățile duc campanii susținute pentru a explica
populației importanța turismului și, astfel, a descuraja terorismul
islamic, care a afectat în ultimii ani această activitate economică
vitală. O altă sursă de venituri este așa-numita "pensie a lui
Ferdinand", adică banii obținuți pentru permisiunea de trecere a
vaselor comerciale prin Canalul Suez (francezul Ferdinand de
Lesseps este cel care a construit canalul) - aproximativ două
miliarde de dolari anual. Și încă o sursă importantă de venituri este
și așa-numita "pensie a lui David", referire la ajutorul financiar pe
care Statele Unite îl acordă anual țării, ca urmare a încheierii păcii
la Camp David în 1978 - alte două miliarde de dolari anual, deși
ajutorul american depășește cel mai adesea această cifră.
Construirea barajului de la Aswan, în 1971, și a lacului Nasser,
rezultat în urma acestuia, au alterat poziția Nilului în agricultura și
ecologia Egiptului. O populație în continuă creștere (cea mai mare
din lumea arabă), teren arabil limitat și dependența de Nil determină
suprataxarea resurselor și stres social.
Guvernul a încercat să pregătească economia pentru noul mileniu
prin reforme economice și investiții masive în comunicații și
infrastructură, finanțate cu fonduri americane. Egiptul este cel de-al
doilea beneficiar al unor astfel de fonduri din partea Statelor Unite,
după Israel. [necesită citare] Condițiile economice încep să se
îmbunătățească considerabil după o perioadă de stagnare, datorită
adoptării, de către guvern, a unor politici liberale, cât și datorită
veniturilor din ce în ce mai ridicate din turism și a bursei de valori.
Demografie[modificare | modificare sursă]

Densitatea populației în Egipt (locuitori/km2)

Egiptul are o populație de aproximativ 78,5 milioane de persoane.

Majoritatea populației este concentrată de-a lungul Nilului, fiind în
proporție de 80% de religie islamică, restul fiind creștini (în
principal copți)- 17%.
Educație[modificare | modificare sursă]
Mai mult de jumătate din studenții universităților egiptene sunt
femei.Deoarece pe bărbați nu ii preocupa educația .
Fauna[modificare | modificare sursă]
Fauna Egiptului este concentrată aproape în exclusivitate în valea
și delta Nilului și în oaze. Cuprinde puține specii de mamifere –
gazele, hiene, șacali, manguste egiptene, șopârle, șerpi veninoși,
numeroase păsări.

Cultură[modificare | modificare sursă]

Vestimentația Egiptului Antic[modificare | modificare
sursă]
Articol principal: Vestimentația Egiptului Antic
Arta egipteană antică[modificare | modificare sursă]
S-a spus foarte des despre arta egipteană că este o artă hieratică,
care prezintă reprezentarea personajelor în atitudini convenționale,
solemne, rigide, conform regulilor fixate de canoanele religioase. În
realitate este mai degrabă o artă funerară, a artă ale cărei
monumente erau destinate cultului morților sub diferite forme. Ar fi
inexact să considerăm operele de artă egiptene ca o expresie a
vieții religioase intense.
Arta egipteană nu este o adeziunea la divinitate și nici o credință
fierbinte în transfigurarea vieții după poruncile lui Maat ce
reprezentau adevărul și dreptatea. Această artă exprimă năzuința
ca fericirea din lumea aceasta, a celor nobili, bogați și puternici, să
continue și pe lumea cealaltă.
Putem admira valoarea estetică a multor opere de artă egiptene,
dar nu putem ignora faptul că ele au fost create cu prețul unor mari
suferințe omenești. Herodot relatează, admirând piramidele,
suferințele și munca istovitoare ale egiptenilor ca să le înalțe: “Au
fost necesari două zeci de ani ca să se zidească piramida însăși…”
Despre faraonul care a construit-o scrie: “După ce Keops a domnit,
poporul a îndurat tot felul de suferințe … el sili pe egipteni să
lucreze pentru el. Unora le-a dat sarcina să tragă până la Nil pietre
extrase din malul libian (malul libian = malul Nilului). Ei lucrează fără
odihnă în număr de o sută de mii, schimbați la fiecare trei luni.
Poporul copleșit a construit drumul pe care erau aduse pietrele în
zece ani, și el era o lucrare, cu puțin mai mică decât piramida
însăși, după cât mi se pare.”
Sigur este însă că arta egipteană există de peste trei zeci și trei de
secole, adică, după cum afirma E. Drioton și P. du
Bourguet [necesită citare] în studiul lor Arta faraonilor, mai mult decât
oricare alta din lume. Lucrul remarcabil este că de la ea ne-a rămas
cel mai mare număr de mărturii ale apogeului ei, chiar mai mult
decât de la arta grecească, romană sau asiro-babiloniană.
Dar egiptenii nu aveau noțiunea de artă în sensul pe care îl
cunoaștem noi astăzi. Artiștii lor, sculptori sau pictori, se confundau
cu artizanii. De abia în Grecia din secolelor VI-V î.H. sculptorul și
pictorul capătă un statut aparte în rândul artizanilor. Cea mai mare
parte a operelor de artă egiptene sunt anonime tocmai fiindcă
artistul nu era socotit demn de o cinste deosebită. Pe de altă parte,
arta egipteană era o artă angajată, având scopuri precise. Ea nu
urmărea realizarea frumosului ci să reprezinte o alegorie a binelui, a
virtuții. În ceea ce privește conceptul de “frumos” în egipteană se
știe că acest termen are și sensul de “bun” (moral și utilitar) și
sensul de “frumos” (estetic). Aceste tendințe sunt vizibile încă din
imperiul vechi, unde cele două sensuri coexistă. În greacă termenul
“frumos” – kalos capătă sensul de “bun” doar în epoca creștină.
Opera de artă egipteană nu trebuie admirată pentru frumusețea ei,
ci înțeleasă, interpretată prin degajarea sensului magic
și mitic pentru care a fost creată. Mesajul ei trebuie citit și pus în
relație cu împrejurările, locurile, personajele, zeitățile, episoadele
mitice sau acțiunile magice la care se referă. O operă de artă
egipteană trebuie așadar nu admirată pentru frumusețea ei, ci citită,
înțeleasă în sensul în care scrie Spinoza: “Non ridere, nec flere;
neque mirari sed intelligere” (“Să nu râzi, să nu plângi, nici să
admiri, ci să înțelegi”).[necesită citare]
Este de remarcat imobilismul artei egiptene, faptul că nici variații de
gust, nici influențe exterioare nu au putut să modifice vreodată
această artă. Acest imobilism nu trebuie pus pe seama
imobilismului credințelor și religiilor egiptene, ci pe stabilitatea și
constanța modului de producție tributal, care s-a menținut până în
vremea dominației bizantine și arabe. Neschimbate au rămas și
interdicțiile ritualice, vrăji, descântece, mituri, ceremonii sacre și
practici magice pe care le putem numi “religiile egiptene”. Odată cu
declinul statului egiptean și cu biruința creștinismului se dezvoltă o
altă artă, diferită de cea “arhaică” egipteană.
Câteva caractere esențiale ale creației egiptene de-a lungul
veacurilor ar fi:

 O operă de artă egipteană este recunoscută cu multă ușurință

printre multe alte creații pentru că ea are atribute absolut
specifice. Unicitatea artei egiptene frapează pe orice om de
cultură prin originalitatea singulară a caracterelor ei
constituente.

 O operă de artă egipteană nu este o creație gratuită, o căutare

a frumosului în sine, ci are un sens mitologic ori mistic care
trebuie căutat, identificat.

 Imobilismul artei egiptene și lipsa ei de evoluție sunt urmări ale

imobilismului modului de producție tributal.

 Arta egipteană a fost anonimă și nu cunoaștem decât foarte rar

numele sculptorilor sau al pictorilor care au realizat o operă.
Aceasta se datora și faptului că la o operă au colaborat mai
mulți artizani, creația artistică fiind colectivă. Diodor din
Sicilia scrie: “Astfel, după ce artizanii s-au înțeles între ei
asupra înălțimii statuii, se duc să facă fiecare la el acasă părțile
pe care și le-au ales.”[necesită citare]

 În pictură și în sculptură artiștii egipteni folosesc o serie de

reguli cu privire la proporțiile corpului omenesc, canon:
reprezentarea feței și chipul omenesc în general urmează o
convenție impusă de fondul magic și mitic al artei egiptene.

 Culorile din picturi, ca și cele cu care se acopereau statuile,

aveau un anumit sens magic.
Pentru studierea artei egiptene criteriul cronologic este lipsit de
semnificație din două motive. Primul este datorită imobilismului
artei, care face creațiile din imperiul vechi să fie similare celor
din mileniul I î.Hr. Al doilea motiv este faptul că a existat în istoria
artei egiptene o epocă marcată de arhaism, în vremea dinastiei
saite, când au început să se reproducă opere similare celor din
imperiul vechi.
Patrimoniul universal UNESCO[modificare | modificare
sursă]
Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt incluse următoarele
obiective din Egipt:

 Teba și necropolele sale

 Centrul istoric din Cairo
 Piramidele din Gizeh și orașul antic Memphis
 Vestigiile paleocreștine de la Abu Mena
 Monumentele de la Abu Simbel și Philae
 Mănăstirea Sf. Ecaterina de pe Muntele Sinai
 Wadi Al-Hitan („Valea Balenelor“)

Vezi și[modificare | modificare sursă]

 Mitologia Egiptului antic

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

 Daniel, Constantin – Cultura spirituală a Egiptului antic, Editura
Cartea Românească, București, 1985
 Drimba, Ovidiu – Istoria culturii și civilizației, vol. I, Editura
Științifică și Enciclopedică, București, 1984
 Popa, Eugen – Jurnal egiptean, Editura Sport-Turism,
București, 1988
 Hitti, Philip K. - Istoria arabilor, Traducere, note și index: Irina
Vainovski-Mihai, București, Editura All, ISBN 973-571-855-8
 Egipt//Horia Matei, Țările Lumii, Enciclopedie, Ed. Meronia,
București, 2002
 Egipt//Horia Matei, Enciclopedie de istorie, B., 2007
 Egipt// Enciclopedia Universală Britannica, B.- Chișinău, Ed.
Litera, 2010
 Egipt//Factmonster

Note[modificare | modificare sursă]

1. ^ "Population Clock". Central Agency for Public Mobilization and
Statistics. 27 April 2013. Retrieved 27 April 2013.
2. ^ „Egypt”. International Monetary Fund. Accesat în 9 octombrie
2008.
3. ^ p. 159 în "Egypte Plus - Repères de Vie Quotidienne", Jean-
Louis Pagès (suivi éditorial), éditions Solilang 2006, achevé
d'imprimer en Union Européenne en mars 2006.).
4. ^ p. 159 în "Egypte Plus - Repères de Vie Quotidienne", Jean-
Louis Pagès (suivi éditorial), éditions Solilang 2006, achevé
d'imprimer en Union Européenne en mars 2006 (Violences :
Selon leministère de la Santé, une femme sur deux est battue par
 son mari. La quasi-totalité de fillettes entre 7 et 12 ans, coptes ou
musulmanes, sont soumises à l'excision.).
5. ^ p. 159 în "Egypte Plus - Repères de Vie Quotidienne", Jean-
Louis Pagès (suivi éditorial), éditions Solilang 2006, achevé
d'imprimer en Union Européenne en mars 2006 ("Violences :
Selon le ministère de la Santé, une femme sur deux est battue
par son mari. La quasi-totalité de fillettes entre 7 et 12 ans, coptes
ou musulmanes, sont soumises à l'excision.").
6. ^ p. 159 în "Egypte Plus - Repères de Vie Quotidienne", Jean-
Louis Pagès (suivi éditorial), éditions Solilang 2006, achevé
d'imprimer en Union Européenne en mars 2006.
7. ^ "64 procente văd nașterea (de copii) ca un gaj pentru viitor, și
un mijloc de a se păzi de divorț (adică repudiere) sau luarea de
către soț a unei alte neveste." - p. 167 în "Egypte Plus - Repères
de Vie Quotidienne", Jean-Louis Pagès (suivi éditorial), éditions
Solilang 2006, achevé d'imprimer en Union Européenne en mars
2006 ("64 % voient les naissances comme un gage de sécurité
pour le futur, et un moyen de se prémunir contre le divorce (i.e. la
répudiation) ou la prise d'une seconde épouse.").
8. ^ Economia depinde enorm de agricultură, turism și banii trimiși
de egiptenii care muncesc în străinătate, în special în Arabia
saudită și țările Golfului. - BBC - Egypt country
profile http://www.bbc.co.uk/news/world-africa-13313370 (The
economy depends heavily on agriculture, tourism and cash
remittances from Egyptians working abroad, mainly in Saudi
Arabia and the Gulf countries.)
9. ^ Din 2005 pâna în 2009, petrolul și gazul au reprezentat între 44
și 55 procente din export și între 6 și 10 procente din PNB. -
Revenue Watch Institute,
Egypt http://www.revenuewatch.org/countries/middle-east-and-
north-africa/egypt/extractive-industries (From 2005-2009, oil and
gas accounted for 44 to 55 percent of total exports, and 6 to 10
percent of GDP.)

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Puteți găsi mai multe informații
despre Egypt prin căutarea în proiectele
similare ale Wikipediei, grupate sub
denumirea generică de „proiecte surori”:

Definiții și traduceri în
Wikționar

Imagini și media la Commons

Citate la Wikicitat

Texte sursă la Wikisursă

Manuale la Wikimanuale
Resurse de studiu la
Wikiversitate

La Wikivoyage găsiți
un ghid turistic despre
Egipt

 Atlasul Wikimedia pentru Egypt

Vezi și articolele în
Egyptian Arabic language

Guvern

 ro Profil de țară pe situl Ministerului Afacerilor Externe al

României
 ro Îndrumar de afaceri Document elaborat de Ministerului
Comerțului din România
 Egypt's Government Services Portal (Arabic, English)
 Egypt Information Portal (Arabic, English)
 Egypt Information and Decision Support Center (Arabic,
English)
 Egypt State Information Services (Arabic, English, French)
 Chief of State and Cabinet Members
 Egyptian Tourist Authority
Date generale

 ar Profil de țară pe situl Ligii Statelor Arabe

 Country Profile from the BBC News
 Egypt la The World Factbook
 Egypt at UCB Libraries GovPubs
 Egipt pe DMOZ
 Egypt Maps - Perry-Castañeda Map Collection
 Ziua Națională a Egiptului, 23 iulie 2011, Amos News
 Ziua Națională a Republicii Arabe Egipt, 22 iulie 2010, Amos
News
 Moduri in care egiptenii au influentat viata moderna, 10 august
2016, CitesteAsta
Primăvara arabă

 ro Laura Sitaru, „Letargia orientală, un alt mit înfrânt de istorie”,

în Club 2020, 10 februarie 2011
Altele
  Leonard William King, History of
Egypt, Chaldæa, Syria, Babylonia, and Assyria in the Light of
Recent Discovery, Project Gutenberg.
 Egyptian History (urdu)
 By Nile and Tigris, a narrative of journeys in Egypt and
Mesopotamia on behalf of the British museum between the
years 1886 and 1913, by Sir E. A. Wallis Budge, 1920 (a
searchable facsimile at the University of Georgia
Libraries; DjVu &layered PDF format)
 Napoleon on the Nile: Soldiers, Artists, and the Rediscovery of
Egypt.

Subiecte Egipt — Egipteni -- Limba arabă

v•d•m

Apărare • Așezări • Capitala • Climă • Conducători • Cultură • Demografie

Economie • Educație • Faună • Floră • Geografie • Hidrografie • Istorie • Orașe • Politică
Sănătate • Sport • Steag • Stemă • Subdiviziuni • Turism • • Cioturi • • Formate • • Imagini • • Po
rtal

v•d•m
L

v•d•m
Țări independente sau recunosc

v•d•m
Orie

a0a9-f2d344f10667
890862
Categorii:
 Wikipedia articles with faulty HDS identifiers
 Egipt
 Țări în Africa
 Țări în Orientul Mijlociu
 State membre ale Organizației Națiunilor Unite
Meniu de navigare
 Nu sunteți autentificat
 Discuții
 Contribuții
 Creare cont
 Autentificare
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric
Căutare
Salt

 Pagina principală
 Schimbări recente
 Cafenea
 Articol aleatoriu
 Facebook
Participare
 Cum încep pe Wikipedia
 Ajutor
 Portaluri tematice
 Articole cerute
 Donații
În alte proiecte
 Wikimedia Commons
 Wikinews
 Wikivoyage
Tipărire/exportare
 Creare carte
 Descarcă PDF
 Versiune de tipărit
Trusa de unelte
 Ce trimite aici
 Modificări corelate
 Trimite fișier
 Pagini speciale
 Navigare în istoric
 Informații despre pagină
 Element Wikidata
 Citează acest articol
În alte limbi
 Български
 Deutsch
 Ελληνικά
 English
 Español
 Français
 Magyar
 Српски / srpski
 Türkçe
Încă 245
Modifică legăturile
 Ultima editare a paginii a fost efectuată la 14 noiembrie 2019, ora 10:22.
 Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în
condiții identice; pot exista și clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de
utilizare.
 Politica de confidențialitate

 Despre Wikipedia

 Termeni

 Dezvoltatori

 Statistics

 Cookie statement

 Versiune mobilă