DD

Întrebări pentru examenul de promovare la chirurgia
oro-maxilo-facială
anul II de studii 2018-2019
Compartimentul Prevenția și Anestezia în stomatologie și chiurgia OMF.
1. Etajele feței. Regiunile superficiale și profunde ale feței.

Etajele feței. Regiunile superficiale și profunde ale feței.
Etajele fetei: superior- portiunea frontala situata intre liniile inceperii cresterii parului si cea care uneste marginile
supaorbitale, mediu – marginile supraorbit + linia ce trece prin margina infer a aripilor nazale, inferior – linia precedenta
si marginile inf a mentoului, inferior
Regiunile
1. Etajele şi regiunile feţei
•Etajul Superior
prezintă porţiunea frontală a feţei situată întreliniile începerii creşterii părului şi cea care uneşte ambele margini
supraorbitale.
•Etajul Mediu
este situat ”ntre liniile care unesc ambele margini
supraorbitale şi cea care trece la nivelul marginilor inferioare ale
aripilor nazale.
•Etajul Inferior
prezintă porţiunea dintre linia care trece la nivelulmargionilor ionferioare ale aripilor nazale şi marginea inferioară a
mentonului
Regiunile feţei
Regiunile superficiale
alcătuite din totalitatea părţilor moi situate pe părţile
antero-laterale ale masivului osos facial, cuprind regiuni mediane (nazală,labială şi mentonieră) şi regiuni laterale
(geniană, parotidomaseterică şitemporomalară).
Regiunile profunde
alcătuite din părţile moi situate la partea interioară şi posterioară a masivului facial, cuprind regiunile cavităţii
bucale(dentoparodontale, palatină, amigdaliene şi planşeul bucal), regiuneazigomatică şi spaţiile latero
-şi retrofaringian.
Regiunile planşeului bucal
formează etajul supramilohioidian alcătuit din regiunile lingualăşi sublinguale şi etajul submilohioidian alcătuitin
regiunile submentonieră şi submandibular
 Regiunea nazală
 Regiunea orală
 Regiunea mentală
 Regiunea orbitală
 Regiunea infraorbitală
 Regiunea zigomatică
 Regiunea parotideomaseterină
2. Oasele și mușchii scheletului facial
Oasele si muschii scheletului facial
Oasele ce formează scheletul facial există 22 de oase care formează craniul, toate fiind în poziţie fixă cu
excepţiamandibulei. Scheletul feţei constă din 15 oase, restul de 7 fiind
situate
în profunzime şi nuafectează conturul capului
Oasele feţei sunt:
1. Maxilarele (2) formează falca superioară, poartă dinţii superiori, ocupă cea mai mare parte afeţei, cerul gurii,
cavităţile orbitale şi formează peretele exterior al cavităţii nazale. este un os pereche și neregulat, situat în centrul
feței, făcând parte din viscerocraniu. Are un corp (cu 4 fețe: anterioară, infratemporală, orbitară, nazală) și 4
procese (zigomatic, frontal, alveolar, palatin); conține sinusul maxilar și canale ce străbat maxila (canalul
suborbitar, canale alveolare). Fiecare maxilă este formată din două oase care s-au sudat în timpul dezvoltării
embrionare: maxila propriu-zisă și osul incisiv (Os incisivum). Uneori, cele două părți pot fi separate prin sutura
incisivă (Sutura incisiva) sau pot fi complet izolate (cheiloschizis sau buza de iepure).
2 Mandibula (1) formează falca inferioară, bărbia şi partea de jos a feţei. Este singurul os al craniului care se mişcă
şi poartă dinţii inferiori. Mandibula este formată din două jumătăți simetrice, independente la făt și sudate pe linia
mediană la adult. Prezintă un corp și două ramuri. Corpul în formă de potcoavă are 2 fețe (externă, internă), 2
porțiuni (superioară - porțiunea alveolară, inferioară - baza mandibulei) și 2 margini (inferioară, superioară); pe
marginea superioară (arcada alveolară inferioară) se află dinții mandibulari. Ramurile mandibulei în formă de
lame patrulatere îndreptate oblic în sus și înapoi prezintă 2 fețe (laterală, medială), 4 margini (anterioară,
posterioară - parotidiană, inferioară și superioară), 2 procese (procesul coronoidian și procesul condilian).
Procesul condilian se articulează cu temporalul (articulația temporomandibulară). Mandibula este străbătută de
canalul mandibulei
3 O a s e l e z i g o m a t i c e s a u a l e o b r a j i l o r ( 2 ) (Os zygomaticum) numit încă și osul malar sau jugal, este un
os pereche, de formă patrulateră, situat pe partea laterală și superioară a craniului facial, ca o punte între față și
craniu. Formează proeminența pometului obrazului, peretele lateral și planșeul orbitei și ia parte la formarea
pereților fosei temporale și infratemporale și arcadei zigomatice. Are 3 fețe (laterală – facială, temporală,
orbitară), 5 margini (antero-inferioară – maxilară, antero-superioară – orbitară, postero-superioară – temporală,
postero-inferioară, postero-medială), 2 procese sau apofize (frontal, temporal). Se articulează cu osul frontal,
sfenoid, temporal și maxilă
4 Osul nazal (1) formează puntea nazală - este un os pereche, de formă patrulateră, care ajută la formarea peretelui
nasului. Oasele nazale au 2 fețe(anterioară și posterioară) și 4 margini(inferioară, superioară, laterală, medială).
Oasele interne ale feţei:
1. Oasele palatine - sau palatinul este un os pereche a viscerocraniului, situat în porțiunea posterioară a cavității nazale
între maxilă și procesul pterigoid al osului sfenoid. Are o formă în L, fiind alcătuit dintr-o lamă orizontală (Lamina
horisontalis) și o lamă verticală sau perpendiculară (Lamina perpendicularis), unite între ele în unghi drept. De
asemenea, acesta are și trei mici procese: orbitar (Processus orbitalis), sfenoidal (Processus
sphenoidalis), piramidal (Processus pyramidalis) și o scobitură sfenopalatină(Incisura sphenopalatina) aflată între
procesul orbitar și procesul sfenoidal. Osul palatin participă la formarea peretelui lateral și a planșeului cavității
nazale, a planșeului orbitei, 1/3 posterioare a palatului dur, fosei pterigopalatine și fosei pterigoide și a fisurei orbitare
inferiore. Se articulează cu osul etmoid, sfenoid, vomer, maxila, cornetul inferior, palatinul de partea opusă.
2. Osul vomer formează partea din spate şi de josa septului nazal. este un os nepereche, situat în planul median, întins
între corpul osului sfenoid și podeaua foselor nazale și formează partea postero-inferioară a septului nazal. Are forma unei
lame osoase trapezoidale asemănându-se cu un fier de plug. Prezintă 2 fețe (dreapta, stânga) și 4 margini (superioară,
inferioară, anterioară, posterioară). Se articulează cu osul etmoid (lama perpendiculară), sfenoid, ambele maxile, ambele
oase palatine și cu cartilajul septului nazal.
3. Oasele lacrimale sunt două oase foarte mici în interiorul orbitelor. este un os mic patrulater ce ia parte la formarea
peretelui medial al orbitei și al celui lateral al foselor nazale; are 2 fețe (laterală - orbitară, medială - nazală) și 4 margini
(superioară, inferioară, posterioară, anterioară)
4. Oasele cornetului inferior care formează o partea nasului. este un os pereche care se află pe peretele lateral al foselor
nazale, sub concha mijlocie a etmoidului. Are forma unei lamele trapezoidale răsucită ca un cornet de hârtie; de aici și
numele de cornet sau conchă. Are 2 fețe (laterală și medială), și 2 margini (superioară și inferioară). Se articulează cu osul
etmoid, lacrimal, palatin și maxila
Mușchii
Clasificarea muşchilor capului:

- Muşchi mimici
- Muşchi masticatori
Mușchii feței sunt mușchi subcutanaṭi, mai poartă denumirea ṣi de mușchii expresiei faciale și sunt reprezentați de:
Muṣchii fantei palpebrale:
- Muṣchiul orbicularul ochiului;
- Muṣchiul corrugator supercili;
- Muṣchiul depressor supercili;
Muṣchii nazali:
- Muṣchiul procerus;
-Muṣchiul nazal;
- Muṣchiul depressor al septului nazal;
- Muṣchii peribucali:
- Muṣchiul orbicularul gurii;
- Muṣchiul buccinator;
- Muṣchiul ridicǎtor al buzei superioare ṣi al aripei nasului;
- Muṣchiul ridicǎtor al buzei superioare;
- Muṣchii mic ṣi mare zigomatic ;
- Muṣchiul ridicǎtor al unghiului gurii;
- Muṣchiul rizorius;
- Muṣchiul coborâtor al unghiului gurii;
- Muṣchiul coborâtor al buzei inferioare;
- Muṣchiul mental;
- Muṣchiul platisma;
- Muṣchiul incisiv al buzei superioare;
- Muṣchiul incisiv al buzei inferioare;
- Muṣchiul transvers al bǎrbiei.

(1)Muschii mimici:
--Muschiul orbicular al ochiului :p. palpebrala;p.orbitala;p.lacrimala
Actiune: rol in apararea bulbului ocular si in distribuirea si drenarea lacrimilor
-M .sprancenos este oacoperit de m.frontal si orbicular al ochiului
Actiune- trage pielea infero-medial , formand cute vertical ce exprima manie , durere
(2) Muschiul nazal

Actiune : p.transversale –>constrictia orificiului nazal
p.alara ->dilateaza orificiul nazal
-Muschiul depressor al septului nazal
Actiunea:trage septul nazal in jos
-Muschiul pyramidal al nasului
Actiune-formaarea cutelor transversale la nivelul pielii radacinii nasului (emotii , durere, amintiri dureroase)
(3) Muschiul orbicular al gurii-

2 portiuni-labiala care inchide orificul bucal si marginala care e responsabil de inchiderea fortata a orificiului bucal
-Muschiul ridicator al buzei superioare
Actiune-ridica buza superioara si contribuie la formarea santului nazolabial
-Muschiul depresor al buzei inferioare
Actiune-coboara buza inferioara exprimand ironia
-Muschiul ridicator al unghiului gurii

Actiune –este ridicator al comisurii labiale si buzei superioare
-Muschiul depresor al unghiului gurii
Actiune- coboara comisura labiala si lungeste santul nazolabial(exprimand tristete)
-Muschiul buccinator
-cel mai profund muschi pielos
-contribuie la formarea obrajilor
-are originea pe creasta buccinatorie a mandibulei,pe apofiza alveolara a maxilei ce corespunde dintilor molari
Actiune-apasa obrazul la dinti , impreuna cu orbicularul gurii exercita presiuni asupra alimentelor in timpul masticatiei ,
participa la fluierat si cantatul cu instrumentele de suflat
-Muschiul mental
Actiune- participa la propulsarea buzei inferioare inainte
-Muschiul zzigomatic mic
Actiune-contribuie la ridicarea buzei superioare
-Muschiu zigomatic mare
Actiune-contribuie la provocarea risului , dand fetei expresia veseliei
-Muschiul rizoriu –responsabil de gropita din obraz.
Muşchii masticatori:
M. temporal:
- Origine: largă sub formă de evantai pe osul temporal
- Inserție: apofiza coronoidă a mandibulei
- Funcție: la contracția fasciculului anterior are loc numai ridicarea mandibulei, la contracția fasciculului mijlociu
– ridicarea și retropulsia mandibulei, iar la contracția fasciculului posterior - numai retropulsia mandibulei.
M. maseter:
- Originea: arcada zigomatică
- Inserția: fața externă a zonei angulare a mandibulei
- Funcție: contracția bilaterală a mușchiului deplasează mandibula în sus și puțin înainte. La o contracție
unilaterală mandibula este trasă în sus și deplasată în direcția mușchiului contractat.
M. pterigoidian intern (medial):
- Origine: foseta apofizei pterigoidiene
- Inserție: fața internă a zonei angulare a mandibulei
- Funcție: La contracția bilaterală, ridică mandibula în sus și o deplasează puțin înainte. La o contracție unilaterală,
mandibula e deplasată în sus, înainte și înăuntru, în sens opus direcției de contractare a mușchiului.
M. pterigoidian extern (lateral):
- Fasciculul superior are punctul fix de inserție pe aripa mare a osului sfenoid și cel mobil – porțiunea anterioară a
meniscului articular.
- Fasciculul inferior – se inseră în punct fix pe fața externă a aripii mari a apofizei pterigoide, având inserția
mobilă pe foseta condilului articular al mandibulei.
- Funcție: la o contracție bilaterală și simetrică mușchiul efectuează propulsia mandibulei, iar la o contracție
unilaterală deplasează mandibula lateral în sens opus mușchiului contractat.
3. Particularităţile anatomo-morfologice ale maxilarului superior.

Maxila sau maxilarul (superior) este un os pereche și neregulat, situat în centrul feței, făcând parte din viscerocraniu. Are
un corp (cu 4 fețe: anterioară, infratemporală, orbitară, nazală) și 4 procese (zigomatic, frontal, alveolar, palatin); conține
sinusul maxilar și canale ce străbat maxila (canalul suborbitar, canale alveolare). Fiecare maxilă este formată din două
oase care: maxila propriu-zisăși osul incisiv
CORPUL MAXILEI Corpul maxilei este porțiunea centrală, globuloasă, a maxilei, având forma unei piramide
triunghiulare. Corpul maxilei are o bază, un vârf, patru fețe (nazală, anterioară, infratemporalăși orbitară) și trei margini
(anterioară, posterioarăși inferioară) Fața anterioară este ușor concavăși situată anterolateral.
Ea prezintă: Fata anterioara
• gaura suborbitară , aflate dedesubtul marginii orbitale - unde se deschide canalul infraorbital.
• fosa canină o mică depresiune aflată sub gaura suborbitară, în care își are originea mușchiul ridicător al unghiului gurii
• incizura sau scobitura nazală o scobitură concavă largă, semiovală aflată medial și anterior. Incizurele nazale ale ambelor
maxile participă la delimitarea aperturii piriforme ce duce în cavitatea nazală. Fața posterioară sau infratemporală Fața
posterioară sau infratemporală este concavăși rugoasăși privește posterolateral formând peretele anterior al fosei
infratemporală. Esre separată de fața anterioară prin procesul zigomatic. În partea inferioară ea se articulează cu osul
palatin și cu procesul pterigoid.
Pe fața posterioară se află :
• tuberozitatea maxilei o convexitate aflată pe partea inferioară a feței posterioare a maxilei
• orificii alveolare în număr de 2-3 situate pe tuberozitatea maxilei. Orificiile alveolare se continuă în grosimea osului cu
canalele alveolare prin care trec ramurile nervoase și arteiale pentru molari Fața superioară sau orbitară Fața nazală
PROCESELE (APOFIZELE) MAXILEI
Procesul zigomatic - Procesul zigomatic al maxilei este o proeminență laterală a maxilei, situată la partea de sus a
unghiului format între fețele sale anterioară, posterioarăși orbitală se articulează cu osul zigomatic, formând sutura
zigomatico-maxilară Procesul frontal Procesul alveolar Procesul alveolar al maxilei este situat în porțiunea inferioară a
maxilei. Cu direcție în jos, de-a lungul marginii inferioare a maxilei, procesul alveolar prezintă o față externă convexă
situată anterior și alta internă, concavă, situată posterior. Împreună cu apofiza alveolară, de partea opusă, formează arcada
dentară superioară. Marginea sa liberă descrie o curbă cu concavitate posterioară numită arcada alveolară, în care sînt
săpate cavități numite alveole dentare, pentru rădăcinile a opt dinți supriori. Alveolele dentare, despărțite între ele prin
septuri interalveolare, se îngustează în profunzime. În alveolele dinților multiradiculari (molari) se văd și septuri
interradiculare care separă rădăcinile acestor dinți. Pe fața anterioară (externă) a apofizei alveolare se văd reliefurile
alveolelor dentare, proeminențile alveolare ,relieful cel mai pronunțat este determinat de canin. Procesul alveolar lipsește
la sugar, apare o dată cu dentiția și involuează la edentați. Procesul palatin STRUCTURI AFLATE ÎN INTERIORUL
MAXILEI Sinusul maxilar ,Canale ce străbat maxia. Funcții Procesul alveolar al maxilei prezintă cavitățile de recepție
pentru rădăcinile dinților, numite alveole dentare (Alveoli dentales). Maxila ia parte la formarea a trei cavității: •
plafonului cavității bucale • planșeului și peretelui lateral al foselor nazale • planșeului orbitei Parțial ia parte la formarea a
două fose: infratemporalăși pterigopalatină, și a două fisuri: orbitară inferioarăși pterigomaxilară. Articulații Maxila are
articulații cu 9 oase: • 2 oase ale neurocraniului: frontal și etmoid • 7 oase ale viscerocraniului: maxila de partea opusă,
zigomatic, lacrimal, oasele nazale, vomer, cornetul inferior, palatin
4.Vascularizația și inervația maxilarului superior.

a. Vascularizația
Vasele arteriale din diferite surse formează între ele multiple anastomoze, asigurând astfel o alimentație bogată a întregii
regiuni faciale. Datorită acestui fapt, plăgile în regiunea facială se cicatrizează rapid, iar operațiile plastice se termină în
mod favorabil. Intervențiile chirurgicale pe față sunt însoțite de hemoragii considerabile (în cazul rezecției maxilarului,
sau amputarea limbii) este necesară ligaturarea în prealabil a arterei carotide externe.
Sursa principală în vascularizarea maxilarului superior o reprezintă artera maxilară, ramură a a. carotide externe. Artera
maxilară se divide în trei porțiuni:
- din prima porțiune pornește a. auriculară profundă, a.timpanică anterioară, a.alveolară inferioară, a.meningee
medie
- din porțiunea a 2-a, pornesc ramuri spre vascularizarea mușchilor masticatori, având denumirea mușchiului
omonim
- din porțiunea a 3-a pornesc următoarele ramuri: a.infraorbitală, a. palatină descendentă și sfenopalatină.
A. Infraorbitală – din fosa pterigopalatină pătrunde prin fisura orbitală inferioară în cavitatea orbitei, apoi în sulcus et
canalis infraorbitalis până la orificiul omonim și se ramifică în limitele fosei canine. Artera infraorbitală generează
arterele alveolare superioare anterioare spre dinții maxilarului superior.
Rețeaua venoasă este reprezentată de rețeaua profundă venoasă – plexul venos pterigoid (situat în spațiul temporo-
pterigoidian) și rețeaua venoasă superficială: care prin 2 vene principale retromandibulară și facială, care se vor vărsa în
jugulară externă.
Vena retromandibulară se formează la confluerea venelor temporale superficiale și maxilare, care colectează sângele
venos de la teritoriile vascularizate de arterele omonime.
b. Inervația maxilarului superior este asigurată de către ramura a 2-a a nervului trigemen – n. maxilar.
N. maxilar iese din cavitatea craniului prin orificul rotund. El va inerva pielea pleoapei inferioare, a unghiului extern al
ochiului, regiunii temporale, suprafața laterală a nasulu, buza superioară, porțiunea superioară a obrajilor. De asemenea de
la el pleacă ramuri spre dinții și gingia maxilarului superior.
Cea mai mare ramură a n.maxilar – n.infraorbital. Iese pe fața corpului maxilei prin foramen infraorbitale și se ramifică
sub formă de evantai formând – pes anserinus minor (laba de gâscă). De la nervul infraorbital pornesc ramuri alveolare
superioare anterioare, medii și posterioare, care formează la baza apofizei alveolare a maxilei plexul dentar superior, de la
care pleacă ramuri dentare și gingivale.
5. Vascularizația și inervația maxilarului inferior.

Vascularizația :
Este asigurată de a. maxilară, ramură a a. carotide externe.
Artera maxilară pe traiectul său prezintă trei proțiuni :
- din prima porțiune pornește a. auriculară profundă, a.timpanică anterioară, a.alveolară inferioară, a.meningee
medie
- din porțiunea a 2-a, pornesc ramuri spre vascularizarea mușchilor masticatori, având denumirea mușchiului
omonim
- din porțiunea a 3-a pornesc următoarele ramuri: a.infraorbitală, a. palatină descendentă și sfenopalatină.
Ramura porțiunii a 2-a este responsabilă pentru vascularizarea mandibulei, și anume, a. alveolară inferioară. Ea prin
foramen mandibulae se îndreaptă în canalul omonim și alimentează cu sânge dinții și gingiile. Iese din canal prin orificiul
mental (foramen mentale) sub denumirea de a. mentalis și se ramifică în pielea și mușchii bărbiei.
Sângele venos va fi colectat de vena alveolară inferioară, care ieșind in canalul mandibular prin orificiul mandibulei,
formează vena maxilară, care se va varsă la rândul ei în vena retromandibulară, iar cea din urmă în vena jugulară externă.
Inervația:
Este asigurată de a treia ramură a nervului trigemen (V) – n. mandibular, care are în componența sa atât fibre senzitive cât
și fibre motorii. Fibrele senzitive vor inerva pielea porțiunii inferioare a obrajilor, tâmplei, porțiunea anterioară a
pavilionului urechii și a conductului auditiv extern, a mandibulei, bărbiei și buzei inferioare, mucoasa obrajilor și buzelor,
porțiunea posterioară și inferioară a cavității bucale, dinții și gingia mandibulei, ATM. Rădăcina motorie inervează
mușchii masticatori.
N. mandibular iese din cavitatea craniului prin foramen ovale și imediat se divide în ramuri senzitive și motorii.
Ramurile motorii: se numesc conform mușchilor inervați: n. maseter, n. temporal profund, n. pterigoizi etc
Ramurile senzitive sunt: nervul bucal, nervul lingual, n. auriculo-temporal, n. alveolar inferior.
N. alveolar inferior pătrunde prin foramen mandibule. În canalul omonim trimite ramuri către toți dinții mandibulei și
gingii, apoi iese din canal prin orificiul mental sub denumirea de nervul mental.
6.Particularităţile anatomo-morfologice ale sinusului maxilar. Funcțiile acestuia.
Sinusul maxilar (antrul lui Highmore) este o cavitate pneumatică situată în corpul osului maxilar şi inconstant
în procesele acestuia. Este cel mai voluminos dintre sinusurile paranazale, fiind şi singurul prezent la nou-
nascut, cu un volum de 6-8 cm³ [10, 14]. Sinusul maxilar ia nastere în săptămâna 10 de viaţă intrauterină, când
are loc prima pneumatizare a acestuia dintr-un mugure localizat la nivelul meatului nazal mijlociu, extinzându-
se apoi spre cartilajul etmoidal. În săptămâna 20 de viaţă intrauterină are loc cea de-a doua pneumatizare a
sinusului, care se dezvoltă în corpul maxilei, participând în acest fel şi la modelarea acesteia [5].
La adult, sinusul maxilar ocupă aproape în totalitate osul maxilar, având un volum mediu de aproximativ 15
cm³ [6, 14, 41] putând prezenta importante variaţii, între 2 si 20 cm³, în funcţie de vârsta pacientului şi de
prezenţa sau absenţa dinţilor. Are forma unei piramide triunghiulare cu vârful orientat lateral spre osul
zigomatic şi i se descriu cinci pereţi: superior, inferior, anterior, posterior si medial
Peretele superior formează parţial podeaua orbitei si conţine în grosimea lui şanţul, canalul şi mănunchiul
vasculonervos infraorbitar. Nervul infraorbitar este dehiscent în sinus la 14 % din populaţie şi poate fi lezat in
timpul manoperelor clasice de elevare a podelei sinusale [17].
Peretele inferior sau podeaua sinusală este format din osul alveolar corespunzător alveolelor molarilor şi
premolarilor, uneori extinzându-se până la nivelul caninului. La adult în 70 % din cazuri podeaua sinusală este
situată la aproximativ 4-5 mm sub nivelul planseului foselor nazale [6, 17], iar în absenţa dinţilor laterali
extinderea sinusului poate ajunge până la nivelul crestei alveolare reziduale.
De asemenea în urma pneumatizării neuniforme a sinusului în urma pierderii dinţilor laterali, iau naştere
septele sinusale secundare sau dobandite. Acestea împreuna cu septele sinusale primare sau congenitale ce apar
în cursul dezvoltării maxilarului superior, sunt prezente la 16-58% din populaţie conform studiilor recente [22].
Septele sinusale mai poartă numele de “septele lui Underwood” după cel care le-a descris pentru prima dată şi
au o importanţă clinică deosebită în alegerea tehnicii chirurgicale de elevare a membranei sinusale.
Peretele anterior corespunde fosei canine, este subţire şi străbătut de canalele dentare superioare şi anterioare.
Reprezintă alături de peretele inferior, locul de elecţie în abordarea chirurgicală a sinusului maxilar în scop
implantologic.
Peretele posterior este cel mai gros şi corespunde tuberozităţii maxilare. Prin intermediul său, sinusul maxilar
vine în raport cu fosa pterigomaxilară.
Peretele medial corespunde peretelui lateral al foselor nazale şi conţine ostiumul sau hiatul semilunar, orificiu
de comunicare între sinus şi cavitatea nazală care se deschide la nivelul meatului nazal mijlociu, asigurând
astfel drenajul fiziologic al secreţiilor sinusale în cavitatea nazală. Dupa unii autori [17] în 15-40% din cazuri
este prezent şi un ostium accesoriu de dimensiuni mult mai mici.
Mucoasa sinusală este de tip respirator, formată dintr-un epiteliu cilindric pluristratificat, cu cili, care are rolul
de a evacua mucusul şi secreţiile sinusale prin ostium, în meatul mijlociu. Această mucoasă este susceptibilă
patologiei infecţioase, alergice şi neoplazice.
Funcţiile sinusului maxilar sunt multiple acesta fiind implicat în respiraţie, prin umidifierea, incălzirea şi
filtrarea aerului inspirat, în reglarea presiunii intranazale, în apărarea imună nespecifică, în special prin sinteza
de monoxid de azot, considerat un mediator al inflamaţiei pentru caile aeriene superioare. De asemenea se
consideră că prin pneumatizarea sa succesivă în perioada de creştere contribuie activ la dezvoltarea masivului
facial, iar prin volumul şi configuraţia sa anatomică, constituie adevarate “cavităti de rezonanţă” pentru fonaţie.
În plus, prezintă capacitatea de a absorbi şocurile traumatice de la nivelul etajului mijlociu al feţei.
7. Elementele anatomice principale ale ATM. Funcţiile de bază ale acesteia.
Localizate anterior de urechi, de o parte și de alta a feţei, articulațiile temporo-mandibulare, au rolul de a uni oasele
mandibulare cu cele craniene. Sunt de asemenea implicate în realizarea mișcărilor de deschidere și închidere ale gurii,
precum și cele de lateralitate.
Articulația temporo mandibulară este frecvent sediul unor dureri ce împiedică realizarea corectă și completă a mișcărilor
funcționale. Reprezintă o componentă sensibilă a aparatului dento-maxilar, activitatea fiziologica fiindu-i perturbată cu
ușurință, chiar și de către stimuli considerați minori.
Structura ATM :
- Fețele articulare (condilul mandibulei și fosa mandibulară a osului temporal)

- Discul articular
- Ligamente
- Lichid sinovial Ligamente :

intracapsulare – discomandibular și discotemporal
Extracasulare – sfenomandibular și stilomandibular și lateral
7.FUNCȚIILE ATM :
- Asigură mobilitatea mandibulei
- Asigură procesele precum masticația, deglutiția
Menține corpul mandibulei într-o poziție fiziologică
Articulatia temporo mandibulara, este o articulatie a organismului, cu mobilitate dubla, in doua etaje, care
receptioneaza indirect dar continuu presiunile ocluzale.
Contribuie la indeplinirea functiilor sistemului stomatognat : masticatia, fonatia, functia ocuzala. Articulatia
temporo mandibulara este o articulatie dubla. Articulatia temporo mandibulare este alcatuita din: elemente
craniene (fosa mandibulara cu tuberculul articular); elemente mandibulare (condilul mandibular); elemente
comune (discul articular, capsula articulara si ligamentele).
Tuberculul articular mai este numit si eminenta glenoida si este situat anterior de fosa mandibulara. Se prezinta
sub forma unei creste osoase alungite in sens transversal, convexa in sens antero-posterior. Prezinta o panta
posterioara si o muchie anterioara, care reprezinta linia deplasarii anterioare a condilului mandibular.
Tuberculul articular este acoperit de fibrocartilaj, iar restul cavitatii glenoide de periost.
Componenta mandibulara
Componenta mandibulara a articulatiei temporo-mandibulareeste reprezentata de fata anterioara a condilului
mandibular care este unit cu ramul ascendent al mandibulei prin colul mandibulei. Condilul mandibular
reprezinta extremitatea superioara a procesului posterior al ramurii mandibulei. Are forma unui trunchi de con,
elipsoidala cu baza mare orientata superior si actioneaza ca un pivot al miscarilor mandibulare. Fata superioara
a condilului este divizata de o creasta osoasa transversala in doua versante: postero-superior si antero-superior.
Versantul posterior este extracapsular in timp ce versantul anterior este intracapsular, fiind rotunjit convex,
priveste spre superior si anterior.
Meniscul articular
Spatiul dintre suprafetele articulare oasoase ale articulatiei temporo mandibulare este ocupat de discul articular,
o formatiune fibro cartilaginoasa cu forma de lentila biconcava, care se adapteaza incongruentei intre
suprafetele articulare: craniana si condiliana.
Meniscul articular imparte articulatia in doua compartimente:
1. superior,menisco-temporal in care se realizeaza miscari de translatie;
2. inferior, menisco-condilian in care se realizeaza miscari de rotatie.
Functiile meniscului:
1. rol mecanic - se adapteaza formelor suprafetelor articulare, asigurand protectia si amortizarea fortelor;
2. rol proprioceptiv - prin mecanoreceptorii de la acest nivel declanseaza diferite reflexe neuro-musculare;
3. rol morfogenetic - in modelarea condilului mandibular.
Elemente de unire ale capetelor artilculatiei
Sunt reprezentate de: capsula articulara si de ligamentele articulatiei. Capsula articulara este o membrana de
natura conjunctiva, are forma conica, cu baza mare spre baza craniului si varful la nivelul colului condilian. In
interior capsula articulara prezinta o membrana sinoviala si adera de discul articular, contribuind astfel la
delimitarea celor doua compartimente articulare, supradiscal si infradiscal.
Functiile capsulei articulare:
- leaga componentele osoase ale articulatie;
- delimiteaza compartimentele articulare;
- sustine membrana sinoviala;
- este sediul unor terminatii nervoase;
- asigura continuitatea insertiilor musculare la nivelul discului;
- nu interfereaza cu miscarile mandibulare.
Ligamentele articulare
Aceste structuri au rolul de a lega unele componente ale articulatiei si de a le limita miscarile.
8. Scopul esențial al examenului clinic.

Adoptarea celei mai potrivite atitudini față de bolnavul cu o afecțiune oro-maxilo-facială este condiționată de o
corectă evaluare a stării sale.
Scopurile esențiale ale cercetării anamnezei și semnelor clinice,paraclinice și de laborator ale pacienților sunt :
- Descoperirea tuturor manifestărilor patologice dentoparodontale și maxilofaciale ,care vor trebui

diagnosticate și tratate ;
- Depistarea tuturor semnelor orale determinate de boli generale,care vor trebui tratate în prealabil ;
- Recunoașterea pacientului pentru care o intervenție chirurgicală poate prezenta un risc;
- Identificarea unor eventuale boli contagioase și protejarea medicului,a celorlalți pacienți și a
personalului auxiliar ;
- Găsirea metodelor optime de obținere a colaborării pacientului,care să permită elaborarea unui plan
terapeutic adecvat.
Etapele examenului clinic al pacienților cu afecțiuni OMF
În chirurgia buco-maxilo-facială examenul clinic cuprinde :

- 1.Anamneza
- 2.Examenul loco-regional
- 3.Examenul general
- 4.Examenele paraclinice ( de laborator și complementare)
- Uneori sunt necesare , pentru corecta diagnosticare a pacientului :
- 5.Consultarea confraților de alte specialități
- 6.Cercetarea bibliografică.
Stabilirea identității pacientului (datele de pașaport).
Prin interogatoriu se stabilește,în primul rînd,identitatea bolnavului : numele,prenumele,vîrsta,sexul,starea

civilă,ocupația și adresa.
• Vîrsta poate da indicații importante : unele boli au protagonist mai sever la tineri( tumorile
maligne,parodontopatiile marginale cronice ș.a) ; vîrsta poate indica dacă bolnavul se află într-o perioadă
critică (pubertate,menopauză) ; unele indicații de intervenții chirurgicale sînt în funcție de vărstă (în incluzia
dentară,despicăturile labio-maxilo-palatine, anomaliile dento-maxilare ș.a.).
• Condițiile de muncă și viață precizează activitatea în mediul toxic sau necesitînd efort fizic
intens,existența unor factori de stres,felul alimentației,abuzul de condimente ,alcool,tutun.
Examenul subiectiv.Anamneza.Metode.Avantaje,dezavantaje.
În cadrul examenului subiectiv se efectuează :
• Înregistrarea datelor personale și de contact ;
• Înregistrarea datelor anamnestice privind :
a)istoricul medical general
b)istoricul medical dentar
3.Documentarea status-ului inițial al pacientului.
Anamneza reprezintă ansamblul accidentelor medicale și stomatologice raportate de pacient în cursul unui
interogatoriu sistematic.
Metode.
Pentru obținerea elementelor anamnestice necesare există trei posibilități :
• Interogatoriul
• Chestionarul simplu la care răspunde pacientul
• Asocierea celor două metode

Interogatoriul se face cu ajutorul unor întrebări-cheie asupra stării de sănătate la care pacientul răspunde în
timpul consultației. Metoda dă rezultate excelente în cazul unui practician experimentat,permițînd și stabilirea
unor relații interumane corespunzătoare între pacient și medic,dar reprezintă și o serie de dezavantaje :
-depinde prea mult de felul de a fi și experiența medicului,fiind evident dezavantajați începătorii,întrucît

obținerea unui antrenament eficient în facultate este dificilă ;
-clinicianul poate omite să pună unele întrebări importante ;
-consumul de timp pentru această metodă este relativ mare.
Chestionarul reprezintă o listă de întrebări simple la care pacientul este chemat să răspundă în scris.
Avantajele acestui sistem sunt :
-economia de timp ;
-compensarea lipsei de experiență a practicianului ;
-siguranța acoperirii tuturor domeniilor de interes.
Dezavantaje :
-metoda este oarecum mecanicistă și lasă mai puțin loc raporturilor interumane ;
-unii pacienți subapreciază chestionarul și răspund incomplet la întrebări ;
-chestionarul,fiind standartizat,nu se adaptează întotdeauna la nivelul intelectual al fiecărui pacient ;
-este destul de dificilă stabilirea unui chestionar simplu,care să acopere mai multe posibilități de răspuns.
Asocierea chestionarului cu interogatoriul îmbină avantajele celor două procedee.Metoda constă în

completarea,de către pacient, în scris,a unui chestionar,după care urmează o discuție axată pe problemele mai
importante.
Indiferent de metoda utilizată,pentru obținerea datelor anamnestice este necesară parcurgerea anumitor etape :
Observația preliminară
Această etapă permite obținerea unor informații minore despre bolnav înaintea examinării propriu-zise și
constă în notarea :
a)motivelor consultației solicitate ;
b)numelui,vîrstei,adresei și numărului de telefon al pacientului ;
(Se va preciza cu această ocazie ocupația,care poate fi de multe ori cauza unor îmbolnăviri ,cum ar fi bolile
profesionale,accidentele de muncă,etc. ;de asemenea,prezintă interes mediul geografic și mediul social din care
provine bolnavul,știind că acestea pot influența manifestările patologice,cît și evoluția clinică).
c)datelor anamnestice generale,dintre care vom reține printre altele :
-data aproximativă a ultimelor tratamente oro-maxilofaciale;

-complicațiile medicale sau chirurgicale survenite în cursul acestor tratamente;
-numărul,data și tipul examenelor radiologice și ședințelor de radioterapie efectuate pînă la data prezentării
la consultație;în funcție de aceste date,vom aprecia oportunitatea și tipul unor radiografii suplimentare;
-faptul dacă pacientul este trimis de un confrate,caz în care se va consemna numele și adresa acestuia,pentru
a-l ține la curent cu evoluția bolnavului.
Acuzele principale cu care se adresează pacienții cu afecțiuni OMF.
Una dintre cele mai importante părți ale anamnezei – istoricul afecțiunii – furnizează date deosebit de utile
pentru conducerea în continuare a examenului clinic și stabilirea diagnosticului preliminar.Din relatările
bolnavului,dirijate prin întrebări judicios selectate,sunt prezente o serie de aspecte deosebit de importante ,și
anume :
-momentul debutului ;
-modul în care a debutat afecțiunea ;
-tratamentele aplicate ;
-evoluția afecțiunii de la debut pînă în momentul prezentării la consultație ;
În general, pacienții se adresează medicului pentru una din următoaree cauze :
-durere ;
-apariția unor deformații – tumefacții sau formațiuni anormale ;
-tulburări funcționale ;
-tulburări generale.
Anamneza va fi astfel condusă,încît să ofere cît mai multe elemente referitoare la aceste acuze principale ale
pacientului.
Durerea. În legătură cu durerea se vor preciza următoarele elemente : momentul

declanșării,localizarea,iradierea,dacă este spontană sau provocată ;factorii care o declanșează,exacerbează sau
calmează ;intensitatea și felul în care este percepută(pulsatilă,fulgurantă,etc.) ;dacă apare în crize,în ce condiții
se declanșează și ce durată au ;dacă se asociază cu alte fenomene(hipersalivație,lăcrimare,congestia feței).
Deformațiile. Se va stabili,încă de la început,cînd și în ce condiții au apărut aceste deformații –spontan sau

provocate( de exemplu cele post-traumatice),dacă au fost precedate de alte simptome(dureri dentare).
Se vor preciza caracterul deformațiilor – unice sau multiple ,bine delimitate sau difuze - și raporturile cu
elementele anatomice din vecinătate.
Evoluția deformației prezintă un deosebit interes : creștere rapidă,în cîteva ore sau zile,sau creștere
lentă,progresivă ,în luni sau ani(evoluție de tip cronic).
Atît în această etapă a anamnezei ,cît și în cursul examenului fizic,e necesară identificarea tipului de deformație
despre care este vorba,în raport cu etiologia :
Anomalii de creștere :
-lipsuri tisulare(despicături ale feței,anodonții,hipoplazii) ;
-excese tisulare(dinți supranumerari,odontoizi,torus palatin /mandibular ,hemangioame).
Deformații dobîndite :
• Atrofiile : reducerea de volum a unei structuri tisulare sau a unui organ(atrofia crestelor alveolare la
edentați, atrofii ale glandelor salivare,atrofia hemifeței,etc.).
• Hipertrofiile : mărirea de volum a unui organ/țesut fără creșterea numărului de celule care le compun.
• Hiperplaziile : creșterea de volum a unor organe/țesuturi,legate de creșterea numărului de celule care le

alcătuiesc.
• Tumefacțiile : de regulă,consecința unor reacții de apărare și reparație ale organismului.Din punct de

vedere histologic se caracterizează printr-un infiltrat leucocitar,vasodilatație,edem și proliferare
endotelială și fibroblastică.Uneori,se poate produce necroză,urmată de regenerarea țesuturilor respective.
• Tumorile,care ,conform lui Willis,reprezintă ”masa anormală de țesuturi a căror creștere o depășește pe
aceea a țesuturilor normale,nu este coordonată cu aceasta și persistă în același mod,chiar și după
suprimarea stimulului care determină această transformare”.
9. Explorari paraclinice loco-regionale si generale utilizate in chirurgia OMF. Scopul si rolul lor pentru
precizarea diagnosticului.
EXAMENE PARACLINICE
Se pot enumera urmatoarele posibilitati de investigatii paraclinice ale afectiunilor oro-maxilo-faciale.
1. Examenul radiologic
2. Scintigrafia
3. Ecografia
4. Biopsia
5. Citodiagnosticul
6. Punctia exploratoare
7. Stomatoscopia
8. Teste de colorare vitala a mucoasei bucale
9. Transiluminarea
10. Examenul secretiei salivare
11. Examenul bacteriologic
12. Craniometria
1. Examenul radiologic - foloseste radiografiile standard fie in incidente endobucale, retrodentare pentru leziuni ale
regiunilor dento-alveolare, fie incidente extraorale in tehnici extrem de variate pentru explorarea oaselor maxilare:
semiaxiala, axiala, profil si baza craniului.
Tehnici speciale
Radiografiile panoramice obtinute prin diferite operatii si tehnici (Panoramix, Panorax) care realizeaza pe un singur film
intr-o singura expunere imaginea intregii regiuni alveolo-dentare a mandibulei si a infrastructurii maxilarului.
Tomografii conventionale simple, permit obtinerea de imagini ale unor straturi subtiri la profunzimi diferite.
Sialografia (Iacobovici- 1929) - consta in executia de radiografii dupa introducerea in glandele salivare (parotide,
submaxilare) a unei substante de contrast (lipiodol).
Arteriografia carotidiana prin punctie directa a arterei carotide externe sau prin cateterism retrograd pe calea arterei
temporale superficiale si introducerea unei substante radioopace triiodata. Este indicata in malformatiile si tumori vasculare
tumori ale maxilarelor si glandelor parotide, anevrisme arteriovenoase.
2. Scintigrafia salivara realizata cu Th 99, este indicata pentru explorarea morfologica a parenchimului salivar, precizând
sediul topografic al unei leziuni.
3. Ecografia sau ultrasonodiagnosticul completeaza radiologia furnizând date pentru diferentierea tumorilor solide de cele
lichidiene, rezultate pozitive in diagnosticul tumorilor maligne ale glandelor parotide.
4. Biopsia este in unele cazuri singura metoda care poate preciza diagnosticul. Ca metode se folosesc:
- biopsie prin excizie - indicatie pentru leziuni mici, superficiale sau profunde bine delimitate;
- biopsie prin incizie - folosita pentru leziunile intinse si voluminoase care pentru rezolvare necesita o interventie mai
laborioasa;
- biopsie prin chiuretaj - folosita pentru leziunile ulcerate, vegetante sau cele profunde exteriorizate;
- biopsie prin aspiratie (forajul bioptic) - se practica pentru leziuni profunde, dificil accesibile.
Dintre regulile generale privind biopsia subliniem necesitatea de a nu se face biopsie unei leziuni presupusa maligna, daca
nu dispunem de posibilitatea sau competenta de a efectua tratamentul complet al cazului, intrucât biopsia poate accelera
boala (evolutia tumorii); un rezultat bioptic negativ la un caz clinic considerat malign necesita repetarea biopsiei.
5. Citodiagnosticul sau citologia exfoliativa, consta in examinarea directa a celulelor superficiale recoltate prin amprenta
direct pe lama sau punctie cu un ac subtire. Da relatii aproximative despre caracterul benign sau malign al unei leziuni.
6. Punctia exploratoare se face cu ace groase sau trocare adaptate la o seringa. Este indicata pentru precizarea diagnosticulu
unor formatiuni tumorale ale partilor moi sau ale maxilarelor, evacuarea unui hematom, in colectii purulente. Permite
examenul bacteriologic, histologic, etc. al produsului recoltat.
7. Stomatoscopia, investigatie a mucoasei bucala executata cu un aparat optic, care mareste imaginea de 10-20 ori. Permite
observarea santurilor superficiale ale mucoasei bucale si chiar a chorionului cu vascularizatia sa; poate surprinde precoce
modificari suspecte de malignitate.
8. Teste de colorare vitala a mucoasei bucale pentru depistarea leziunilor maligne. Se utilizeaza curent testul Schiller cu
lugol sau testul Richard cu albastru de toluidina; zonele patologice retin mai intens colorantul.
9 Transiluminarea sau diafanoscopia este folosita pentru descoperirea leziunilor dentare, ale sinusului maxilar sau ale
obrazului. Foloseste o sursa de lumina puternica si se executa intr-o camera obscura. Se observa pe fondul luminat,
transparenta, opacifierile produse de un sinus bolnav, calculi, mici tumori sau dinti devitali.
10. Examenul secretiei salivare - Saliva parotidiana sau submandibulara se recolteaza prin cateterism prin tuburi de
polietilen si se analizeaza cantitativ si calitativ (pH., structura chimica, citologie).
11. Examenul bacteriologic al produselor patologice recoltate direct de pe suprafata leziunilor, de la nivelul orificiilor
fistuloase sau prin punctie din colectii inchise, in vederea izolarii si identificarii germenilor si antibiogramei.
12. Craniometria consta in masurarea distantelor dintre diferite puncte antropometrice cranio-faciale, fiind indicata in
vederea corectiei unor deformatii congenitale sau dobândite, ale masivului osos cranio-maxilar.
EXPLORARI GENERALE:
1.Examenul radiologic - foloseste radiografiile standard fie in incidente endobucale, retrodentare pentru leziuni
ale regiunilor dento-alveolare, fie incidente extraorale in tehnici extrem de variate pentru explorarea oaselor
maxilare: semiaxiala, axiala, profil si baza craniului.
Tehnici speciale
Radiografiile panoramice obtinute prin diferite operatii si tehnici (Panoramix, Panorax) care realizeaza pe un
singur film intr-o singura expunere imaginea intregii regiuni alveolo-dentare a mandibulei si a infrastructurii
maxilarului.
Tomografii conventionale simple, permit obtinerea de imagini ale unor straturi subtiri la profunzimi diferite.
Sialografia (Iacobovici- 1929) - consta in executia de radiografii dupa introducerea in glandele salivare (parotide,
submaxilare) a unei substante de contrast (lipiodol).
Arteriografia carotidiana prin punctie directa a arterei carotide externe sau prin cateterism retrograd pe calea
arterei temporale superficiale si introducerea unei substante radioopace triiodata. Este indicata in malformatiile si
tumori vasculare, tumori ale maxilarelor si glandelor parotide, anevrisme arteriovenoase.
Scanner - tomodensitometrie sau tomodensimetrie (Cormack - 1963, Hounsfield - 1972) este o tehnica de
explorare cu razele X a unei structuri sub diferite unghiuri si reconstituirea imaginii acesteia cu ajutorul unui
ordinator care aprecieaza cantitativ diferentele de structuri. Ei situeaza o tumora in contextul sau anatomic.
2. Scintigrafia salivara realizata cu Th 99, este indicata pentru explorarea morfologica a parenchimului salivar,
precizând sediul topografic al unei leziuni.
3. Ecografia sau ultrasonodiagnosticul completeaza radiologia furnizând date pentru diferentierea tumorilor solide
de cele lichidiene, rezultate pozitive in diagnosticul tumorilor maligne ale glandelor parotide.
•
10. Biopsia. Definiţia. Metodele. Indicaţii şi însemnătatea clinică.
Biopsia reprezintă prelevarea in vivo a unui frament de țesut (normal sau patologic) in scopul efectuarii unui examen
hitologic(anatomopatologic)
Biopsia este in unele cazuri singura metoda care poate preciza diagnosticul.
Ca metode se folosesc:
- biopsie prin excizie- in urma intervenției chirurgicale se extrage un organ(zona de țesut anumit ce necesită
biopsie:indicate pentru leziuni mici,special bine delimitate
- indicatie- pentru leziuni mici, superficiale sau profunde bine delimitate;
- biopsie prin incizie - se ia către biopsie doar un fragment de țesut(organ,indicat pentru leziuni,voluminoase,profunde
- folosita pentru leziunile intinse si voluminoase care pentru rezolvare necesita o interventie mai laborioasa;
- biopsie prin chiuretaj
- folosita pentru leziunile ulcerate, vegetante sau cele profunde exteriorizate;
- biopsie prin aspiratie (forajul bioptic)
- se practica pentru leziuni profunde, dificil accesibile.
Biopsia piermite diagnosticarea unei maladii(anomalii) locale,de exemplu:tumoare sau alte simptome
generalizate.Uneori se caută să se asigure ca o leziune cunoscută,nu contine celule canceroase.
Mai multe biopsii succesive pot fi practicate pentru a verifica dacă evoluția unei boli este favorabilă sub tratament
- aduce o certitudine a diagnosticului și nu o probabilitate și indică intre mai multe varietați cunoscute ale unei aceeași
boli pe cea care este in cauza
-biopsia precizeaza intinderea leziunilor,gradul lor de penetrare in țesuturi.
Dintre regulile generale privind biopsia subliniem necesitatea de a nu se face biopsie unei leziuni presupusa maligna, daca
nu dispunem de posibilitatea sau competenta de a efectua tratamentul complet al cazului, intrucât biopsia poate accelera
boala (evolutia tumorii); un rezultat bioptic negativ la un caz clinic considerat malign necesita repetarea biopsiei.
11. Examenul alergologic.Caracteristica.Indicații și insemnătarea clinică.
Testul alergologic poate consta intr-un test de sânge sau într-un test cutanat.Testul cutanat este insă cea mai utilizata
metoda de stabilire a elementelor care ne produc reacții alergice.
Testele alergice cutanate sunt cele mai folosite.Ele sunt folosite pentru a identifica atât alergii din aer-
semințe,tutun,praf,păr de animale,pene,cât și alergenii alimentari-ouă,lapte,nuci,alune,stridii sau pește.De
asemenea,testul alergologic cutanat este folosit si pentru a identifica alergiile la medicamente sau la veninul anumitor
animale.În OMF cel mai des se fac teste alergologice pentru a determina sensibilitatea organismului pacientului la
anumite preparate(anestezice).
Testul alergologic cutanat constă in introducerea,in special in zona brațului,subcutanat sau direct pe piele a unei cantități
mici dintr-un alergen pentru a se vedea care este reacția organismului la alergenul respctiv.În unele cazuri in zona
ințepata nu apare nici un fel de reacție,fapt ce sugereaza lipsa unei alergii față de substanța respectivă,in timp ce in alte
cazuri pot apărea: prurit,tumefierea zonei sau sensibilizarea locului.Cu cât reacția este mai intensâ,cu atât indiciul este
mai concludent si anume:exista o reactie alergica la stimulul respectiv.De regula,dupa realizarea testului alergologic
cutanat,zona intepata este acoperita cu un material racoros sau cu o crema pe baza de corticosteroizi,astfel incat
posibilele reactii adverse sa fie estompate.
Indicatii: inainte de orice fel de interventie/manopera chirurgicala.
Insemnatate clinica:se efectueaza cu scop de a evita orice complicatie in urma manoperelor chirurgicale,cum ar fi:soc
anafilactic,edem,eruptii cutanate.
12. Explorari paraclinice radiologice ( intra- si exoorale ) .

Examenul radiologic foloseste radiografiile standard fie in incidente endobucale, retrodentare pentru leziuni din
regiunile dento-alveolare, fie incidente extraorale in tehnici extrem de variate pentru explorarea osaelor maxilare.
RADIOGRAFIILE ENDOORALE
* Radiografia periapicala :
- ofera o imagine a intregului dinte, de la coaroana pana la apex si osul in care aceasta este ancorata;
- filmul este amplasat din partea orala in proiectia dintelui care necesita examinarea fiind tinut fie de un dispozitiv
special fie de degetul pacientului;
* Radiografia muscata ( bitewing ) :

- se evidentiaza coroanele dintilor, aratand in acelasi timp dintele de sus si cel de jos. Se pot observa si cele mai intalnite
probleme stomatologice : caria, tartrul dentar, pierderi in densitatea osoasa si boli gingivale. Pentru efectuarea acestui
tip de radiografie se introduce filmul in gura pacientului si acesta trebuie sa efectueze o muscatura cat mai naturala;
* Radiografia ocluzala :
- cuprinde intreaga arcada dentara, fie cea superioara fie cea inferioara;
- este utilizata pentru a vedea dintii care inca nu au erupt, fracturile de maxilar, chisturi, calculi in ducturile salivare si
obiecte straine;
RADIOGRAFIILE EXTRAORALE
Sunt efectuate cu filmul amplasat in afara cavitatii bucale si au dimensiuni mult mai mari :
-OPG;
-Proiectii cefalometrice;
-Sialografie;
-Tomografie computerizata;
-Scintografia;
-Arteriografia;
-Citologia Exfoliativa;
* OPG- permite derularea pe un singur film a imaginilor ambelor arcade dentare de la o articulatie la alta. Ea ofera o
imagine panoramica extinsa in cadrul unei singure expuneri cu o doza de radiatii redusa intr-un timp de examinare foare
scurt. Acest tip de radiografie capteaza imaginea unor locuri mai greu accesibile cum ar fi dintii 8, ATM, fracturile
mandibulare, sinusurile maxilare si alte afectiuni ale acestei zone.
* Tomografia computerizata ( CT ) - este o metoda de investigatie radiologica ce permite reprezentarea grafica a unor
sectiuni sau planuri tomografice ale corpului cu ajutorul unui computer care prelucreaza valorile de absorbtie a unui
fascicul de raze Roentgen ce exploreaza in diferite incidente, aceste sectiuni anatomice.
Cel mai important avantaj a TC este ca poate evidentia clar structurile tisulare, cu opacitate redusa fata de razele
Roentgen.
* Proiectii cefalometrice- evidentiaza tot craniul, pentru a examinarea dintilor in legatura cu maxilarul si profilul
pacientului, fiind posibile masuratorile unor unghiuri si raporturi antropometrice. Des utilizata de medicii-ortodonti.
* Arteriografia carotidiana- prin punctie directa a arterei carotide externe sau prin calea arterei temporale superficiale se
introduc substante radioopace triiodate. Indicata in malformatii, tumori anevrisme ale vaselor sangvine.
* Scintigrafia- foloeste izotopi radioactivi utilizati intr-un tesut sau organ cu concentratie diferita fata de ea;
* RMN ( rezonanta magnetica ) - bazata pe receptia impulsurilor electrono-magnetice sau a densitatii protonilor in
ajutorul unei instalatii supraconductoare; ofera imagini in multiple planuri, facilitand evaluarea raporturilor cu partile
moi.
13. Cerintele organizarii si amenajarii cabinetului chirurgical.
Cabinetul chirurgical – amplasat la ultimul etaj; trebuie sa corespunda normelor igieno-sanitare si rigorilor de protectie a
muncii, tehnicii de securitate, etc. In cabinetul chirurgical trebuie sa fie obligatoriu asigurata alimentarea centralizata cu
apa rece si calda, canalizare, containere cu capac pentru colectarea deseurilor si materialelor contaminate.
Trebuie sa fie obligatoriu asigurata alimentarea centralizata cu energie electrica si o sursa autonoma de energie electrica;
* Podeaua – tapetata cu linoleum, pardosita cu gresie ;
* Tavanul si peretii – acoperiti cu vopsea lavabila (pasta de silicat/ulei) ;
* Conditie obligatorie – dotarea cu nisa de ventilatie;
* Iluminarea – dubla: naturala (fotoliu orientat spre geam, geamurile orientate spre Nord, nu se permite orientarea spre
strada sau alte surse de zgomot) + artificiala;
* Instalatia de apa – 2 chiuvete (apa rece si calda ) – pentru spalarea mainilor si pentru instrumente;
* Inzestrarea cu lampa de cuart;
Utilarea:
- Dulapuri pentru medicamente, instrumente, materiale;
- Masuta pentru instrumente sterile;
- Port-deseu cu pedala;
- Unit stomatologic;
- Scaunul medicului chirurg;
- Biroul medicului (masa de scris);
Cerinte sanitaro-igienice catre mobilier:

- Sa fie din materiale usor lavabile, ce nu absorb lichidele (ca in cazul lemnului);
- Rezistente la dezinfectante, decontaminari radioactive, la actiunea acizilor;
- Fara aspiritati care sa retina praful;
14. Prevenția primară, secundară și terțiară. Metode.

Prin prevenția primară se încearcă descoperirea cauzelor generatoare de boală, urmând ca prin aplicarea unor metode
terapeutice corect utilizate, să se prevină producerea bolilor, stopându-le înainte de a ajunge în stadii ireversibile, când
tratamentul curativ ar deveni necesar. Scopul acțiunilor de profilaxie primară urmărește evitarea apariției bolilor oro-
dentare.
În cazul cariei, metodele de profilaxie primară se vor desfășura strict în ordinea următoare: -
fluorizarea generalăși locală;
- igiena alimentației;
- igiena oro-dentară;
- sigilarea șanțurilor și gropițelor.
Parodontopatiile beneficiază de profilaxie primară în sensul:

- îndepărtării plăcii bacteriene;
- asigurării igienei oro-dentare;
- apelarea la tehnicile profesionale specifice stomatologiei preventive.
Cancerul oral, după cum o demonstrează studiile recente, poate fi prevenit în proporție de 1/3 doar prin metode de
profilaxie primară, care includ:
- eliminarea factorilor de risc major (tutun, alcool și mai ales combinarea acestor doi factori);
- îndepărtarea factorilor de iritație cronică: obturații debordante, margini ascuțite ale proceselor carioase, obturațiilor sau
ale lucrărilor protetice;
- respectarea regulilor de igienă orală.
Prevenția secundară. Metode și nivele

Prevenția secundară presupune surprinderea bolilor în fazele lor de debut, când prin aplicarea tratamentelor curative
indicate le stopăm evoluția, realizând și refacerea morfofuncțională a țesuturilor afectate spre o stare cât mai apropiată de
normalul inițial. Metodele ei vor fi individualizate fiecărei afecțiuni în parte.
Caria dentară:
- examinarea, depistarea și tratamentul corect și precoce;
- igiena alimentației;
- igiena oro-dentară;
- sigilarea șanțurilor și gropițelor
- profilaxia locală cu produse fluorurate (clătiri, geluri, lacuri etc.);
- dispensarizarea pacienților.
Parodontopatia: - examinarea, depistarea, tratamentul corect și precoce al gingivitelor și al parodontopatiilor aflate în
stadiu incipient;
- îndepărtării plăcii bacteriene;
- asigurării igienei oro-dentare;
- apelarea la tehnicile profesionale specific stomatologiei preventive.
- dispensarizarea și controlul periodic.
Cancerul oral: - esențială rămâne examinarea corectăși depistarea îmbolnăvirii în faza de debut. Intervenția
specialistului chirurg în faza incipientă poate să conducă la salvarea vieții pacienților.
- eliminarea factorilor de risc major (tutun, alcool și mai ales combinarea acestor doi factori);
- îndepărtarea factorilor de iritație cronică: obturații debordante, margini ascuțite ale proceselor carioase,
obturațiilor sau ale lucrărilor protetice;
- respectarea regulilor de igienă orală.
Prevenția terțiară. Metode și nivele
Prevenția terțiară cuprinde totalitatea măsurilor luate pentru restaurarea țesuturilor distruse prin boală și reabilitarea
morfofuncțională a pacientului spre un punct cât mai apropiat de normal, altfel spus, de corectare și compensare a
sechelelor produse. Ea urmărește prevenirea recidivelor după tratamentul afecțiunilor parodontale manifeste și include:
- - ansamblul tehnicilor profilactice, studiul și analiza mijloacelor, a locurilor de aplicare și a personalului;

- educația sanitară, depistarea, supravegherea și controlul aplicării mijloacelor de profilaxie; - analiza educației
sanitare;
- corelația între receptarea informației și aplicarea ei.
În general, metodele și tehnicile preventive disponibile sunt riguros verificate în cercetări în laboratoare și în practică, și
se referă la:
a) utilizarea judicioasă a fluoridelor;
b) igiena alimentară (raționalizarea consumului de produse zaharoase);
c) igienă oro-dentară riguroasă;
d) aplicarea rășinilor de sigilare în profilaxia cariei;
e) profilaxia profesională;
f) dispensarizarea pacienților;
g) educația pentru sănătatea oralăși pentru menținerea sănătății întregului organism sunt de o importanță la fel de
mare.
15. Noțiunea și metodele de asepsie și dezinfecție.
Asepsia- este un ansamblu de măsuri,metode ș i tehnici ce duc la prevenirea contaminării sau tratamentelor efectuate ș i
constituie un element de bază î n asistenț a medicală actuală. Asepsia este o metodă de distrugere a germenilor patogeni
cu ajutorul substanț elor chimice:de pe suprafaț a instrumentelor utilizate ș i din interiorul î ncăperilor.
Metodele de asepsie.
Asepsia foloseş te un ansamblu de metode având ca scop lucrul î n mediul steril ( de la decontaminarea mâinilor
chirurgului, decontaminarea câmpului operator, sterilizarea instrumentarului ş i a inventarului moale, până la aplicarea
pansamentului steril pe plagă ).Deoarece se previne infecţ ia, asepsia este o metodă profilactică Toate aceste deziderate se
realizează prin dezinfecț ie ș i sterilizare.
Dezinfecț ia-orice proces chimic sau fizic,prin care agenț ii patogeni sau microorganismele cauzatoare de boli,pot fi
distruse.
Sterilizarea-procesul prin care toate formele de viaț ă,inclusiv sporii bacterieni ș i virusurile sunt distruse prin acț iunea
agenț ilor fizici sau chimici.
Sterilizarea se realizează î ntr-un spaț iu separat,special amenajat,conform ultimelor cerinț e ș i cu aparatura
necesară,performantă.
Certitudinea sterilizării depinde de respectarea următoarelor etape:
• Presterilizarea-pregătirea instrumentarului î n vederea sterilizării.
• Steriliazarea propriu-zisă.
În practică, acest dublu obiectiv se realizează cu ajutorul metodelor aseptice de lucru care presupun:
- Pregătirea ș i protecț ia personalului medical.
- Pregătirea ș i protecț ia pacientului.
- Pregătirea ș i manipularea instrumentelor,materialelor ș i a suprafeț elor.
Toate aceste trei metode descrise mai sus se pot realiza prin:
• Dezinfecț ia ș i sterilizarea:suprafeț elor ș i instrumentelor.
• Cu ajutorul soluț iilor antiseptice:personalul medical ș i câmpul operator.
Dezinfecț ia.Definiț ie,metode.

Dezinfecţ ia este procesul prin care sunt distruse cele mai multe, sau toate microorganismele patogene (î n proporţ ie de
99,99%) cu excepţ ia sporilor bacterieni, de pe obiectele din mediul inert. Dezinfecţ ia se aplică î n cazurile î n care curăţ enia
nu elimină riscurile de răspândire a infecţ iei, iar sterilizarea nu este necesară. În orice activitate de dezinfecţ ie trebuie să se
aplice măsurile de protecţ ie a muncii pentru a preveni accidentele ş i intoxicaţ iile. Dezinfecţ ia-totalitatea mijloacelor fizice,
chimice, biologice ş i farmacologice care urmăresc î ndepărtarea, inactivarea sau distrugerea germenilor patogeni din
mediu. Dezinfecţia-totalitatea mijloacelor fizice, chimice, biologice şi farmacologice care urmăresc îndepărtarea,
inactivarea sau distrugerea germenilor patogeni din mediu.
16. Grupele de substanţe dezinfectante. Caracteristica. Reprezentanţi ai grupelor
Medicamentele antiseptice pentru uz extern, denumite dezinfectante, folosite pe scară largă în lupta împotriva
microorganismelor, formează un grup omogen din punct de vedere farmacodinamic, dar destul de eterogen din punct
de vedere chimic, înglobând o serie întreagă de compuşi aparţinând celor mai diferite grupe chimice. Spre deosebire
de medicamentele chimioterapice folosite intern, de obicei împotriva unei anumite specii bacteriene, cele folosite
extern, având acţiune bactericidă asupra unei game foarte variate de germeni, sunt utilizate şi pentru dezinfectarea
diverselor obiecte. Din cauza toxicităţii ridicate, introducerea lor în organism este periculoasăşi numai unele dintre
ele, cele cu toxicitate mai mică, pot fi administrate intern ca antiinfecţioase sistemice.
Un dezinfectant poate acţiona printr-unul sau mai multe din următoarele mecanisme:
- inhibiţie enzimatică prin denaturarea proteinelor (alcooli, fenoli, aldehide) sau inactivarea grupelor tiolice (metale
grele);
- interacţiune cu acizii nucleici (coloranţi acridinici, aldehide, agenţi oxidanţi, azotat de argint);
- acţiune la nivelul peretelui celular şi a membranei externe (glutaraldehida) sau a membranei celulare (bisfenoli, acizi
organici, coloranţi acridinici, detergenţi, fenoli, clorhexidină).
Aprecierea intensităţii acţiunii antiseptice se face prin determinarea CMI (concentraţie minimă inhibitorie) sau prin
determinarea indicelui fenolic (raportul dintre acţiunea antibacteriană a substanţei respective şi cea a fenolului).
Un bun antiseptic trebuie să îndeplinească anumite condiţii:
- să aibă cel puţin efect bacteriostatic, preferabil bactericid;
- să aibă indice terapeutic mare;
- să afecteze un număr cât mai mare de germeni patogeni (spectru larg);
- să fie bine tolerat;
- să nu fie alergenic;
- să nu fie toxic;
- să aibă un efect rapid şi de lungă durată;
- să nu fie incompatibil cu alte substanţe administrate.
Un bun dezinfectant trebuie:
- să aibă acţiune bactericidăşi sporicidă cu spectru larg;

- să nu fie corosiv, să nu păteze şi să nu aibă miros respingător;
- să nu fie inactivat de resturi organice;
- să aibă un preţ de cost convenabil (se utilizează în cantităţi mari).
În ceea ce priveşte sensibilitatea agentului patogen la antiseptice şi dezinfectante, aceasta descreşte în ordinea
următoare:
coci Gram pozitivi, coci Gram negativi, bacili Gram pozitivi, bacili Gram negativi, micobacterii, fungi, virusuri.
Suprafețele și instrumentele înainte de sterilizare se dezinfectează:
• Alcool etilic 70%
• Clorhexidină 0,5% în alcool de 70%
• Hipoclorit combinat cu săpun sau detergent
• Spray
• Șervețele
• Spumă dezinfectantă ce conțin(ethanol,propanol,compuși cuaternari de amoniu) de la diferite firme

producatoare(Prosept,Propanol,Hospisept)
Dezinfecția cu raze ultraviolete:
Indicații: dezinfecția suprafețelor netede și aerului în boxe de laborator,săli de operații,alte spații închise,pentru
completarea măsurilor de curățire și dezinfecție chimica.
17.Presterilizarea: definiția, etapele. Curăţarea, dezinfectarea şi pregătirea instrumentarului medical

reutilizabil înainte de sterilizare.
Reprezintă etapa dinaintea sterilizări, ce cuprinde totalitatea măsurilor și tehnicilor efectuate întru decontaminarea
instrumentelor stomatologice. Presterilizarea, sau pregătirea instrumentelor către sterilizarea, este alcătuită din
următoarele etape:
- Spălarea sau Curățarea
- Dezinfectarea
- Uscarea
2. Curăţarea, dezinfectarea şi pregătirea instrumentarului medical reutilizabil înainte de sterilizare. Spălarea:

instrumentele folosite se plasează într-un vas cu apă, H2O2 3% și un detergent pentru o perioadă de 20 min. Temperatura
soluției trebuie sa fie în jurul a 50 grade. Instrumentele se vor spăla cu peria, insistând în special asupra locurilor care vin
în contact cu țesuturile, locurile unde de obicei rămân resturi de materie organică. După, instrumentele se clătesc sub un
jet de apă, atent, înlăturându-se toate urmele de detergent și se vor plasa într-un vas aparte cu soluție dezinfectantă.
Timpul de expoziție depinzând de concentrația soluției: Cloramină 3% - 40 min H2O2 6% - 90 min Prosept 2% - 30 min
Cloramină 6% - 15 min
Alte substanțe utilizate: Aerodesin 2000, Hospisept, Nikamicid, Profic, Neodez, Tabidez, Septohloral, Savo Prim,
Chirosan, Chiroseptol, Pedilin etc Preparatele dezinfectatante se schimbă la fiece 3 luni, alternându-se între ele, astfel se
va împiedica dobândirea rezintenței la sol. Dezinfectantă, de-asemenea, din același motiv – se va respecta cu strictețe
timpul de expunere la agenții dezinfectanți. Etapa dată fiind dezinfecția: adică nimicirea formelor vegetative de
microorganisme de pe instrumentele infectate. După trecerea timpului de expoziție, instrumentele se vor clăti sub jet de
apă, se usucă, se ambalează conform destinației (tratament terapeutic, chirurgical etc) și se vor steriliza.
18 Sterilizarea prin căldură umedă. Caracteristica, utilaj, avantaje și dezavantaje
Sterilizarea prin căldură umedă se realizează prin următoarele metode:
fierberea, sterilizarea prin vapori sub presiune, fierberea în ulei.
Fierberea este procedeul cel mai simplu, mai economic, însă are acțiune sporicidă redusă. Timpul de fierbere este de
minim 30 min., din momentul începerii acesteia. Pentru a evita alterarea instrumentelor și a mări acțiunea bactericidă a
apei în fierbere, se utilizează apă distilată sau în prealabil fiartăși se adaugă substanțe chimice care ridică punctul de
fierbere al apei cu aproximativ 4ºC: bicarbonat de sodiu 2%, clorură de calciu sau de sodiu ș.a.
Sterilizarea prin vapori sub presiune este cea mai penetrantăși mai sigură metodă de sterilizare. Ridicând presiunea
vaporilor de apă la 1 atmosferă, se realizează o temperatură de 120ºC, care în 30 min. distruge atât formele vegetative, cât
și sporii. La ½ atmosferă corespunde o temperatură de 115ºC, iar la 2 atmosfere – o temperatură de 134ºC.
Dezavantajele acestei metode de sterilizare sunt:
- instrumentele din metal pot coroda, de aceea trebuie protejate; aburul sub presiune poate deteriora anumite materiale
plastice sau gume.
Utilaj :Sterilizarea prin vapori sub presiune se produce se face în autoclav – dulap metalic cu pereți dubli rezistenți,
prevăzut cu un capac care-l închide ermetic. Pe capac sunt trei dispozitive: monometru, robinetul de vapori pentru
îndepărtarea aerului și a vaporilor de apă, supapa de siguranță. Lateral există un robinet de scurgere. În interior se găsește
un grătar pe care se pun instrumentele care urmează a fi sterilizate.
Fierberea în ulei (ulei mineral, glicerină, parafină, siliconi sau alte uleiuri sintetice) la 160ºC, timp de 90 min. realizează
o sterilizare satisfăcătoare. Se utilizează pentru sterilizarea pieselor de mână, frezelor și a unor instrumente cu articulații.
După sterilizare, obiectele respective sunt trecute într-o centrifugă puternică câteva minute pentru a îndepărta surplusul de
ulei. Pasteurizarea presupune aseptizarea unor lichide la temperatura sub 100 ºC, urmată de răcire bruscă – lapte, bere,
medii de cultură, asigură o distrucție de 90-95% din germenii patogeni. Înaltă – fierbere 80 sec la 80-90ºC; joasă –
fierbere 30-60 min la 60º
19.Sterilizarea prin căldură uscată. Caracteristica, utilaj, avantaje şi dezavantaje.

Flambarea presupune trecerea rapidă a obiectelor prin flacără. Este un procedeu vechi și imperfect, nesigur, incomplet,
degradează instrumentele. Se folosește pentru sterilizarea gâtului fiolei înainte de a fi deschisă sau a instrumentelor în
cazuri de mare urgență, prin expunerea timp de o secundă pe cm2 la căldura directă a unei flăcări.
Încălzirea la incandescență este o metodă de sterilizare rapidăși sigură, însă deteriorează instrumentele, fiind folosită
doar la sterilizarea ansei bacteriologice, care se menține în flacără până se înroșește, iar apoi lasându-se să se răcească.
Se repetă la fiecare utilizare.
Sterilizarea cu aer cald se face la 180ºC timp de o oră, determinând carbonizarea microorganismelor, forme vegetative
sau spori. Temperatura de 180ºC este necesară deoarece căldura uscată are o putere redusă de pătrundere. Nu prezintă
riscul corodării instrumentelor, spre deosebire de autoclav (în cazul căruia aburul poate deteriora anumite tipuri de
materiale). Însă presupune un timp mai îndelungat, în comparație cu acesta.
Utilaj: Sterilizarea se face în cuptorul Pasteur (sau Poupinel), confecționat din metal și prevăzut cu pereți dubli și
rafturi în interior. Între pereții dubli circulă aerul cald; încălzirea se face electric, iar monitorizarea temperaturii – cu
ajutorul termometrelor.
20.Grupe de substanțe dezinfectante. Mecanismul lor de acțiune.
Medicamentele antiseptice pentru uz extern, denumite dezinfectante, folosite pe scară largă în lupta împotriva
microorganismelor, formează un grup omogen din punct de vedere farmacodinamic, dar destul de eterogen din
punct de vedere chimic, înglobând o serie întreagă de compuşi aparţinând celor mai diferite grupe chimice. Spre
deosebire de medicamentele chimioterapice folosite intern, de obicei împotriva unei anumite specii bacteriene, cele
folosite extern, având acţiune bactericidă asupra unei game foarte variate de germeni, sunt utilizate şi pentru
dezinfectarea diverselor obiecte. Din cauza toxicităţii ridicate, introducerea lor în organism este periculoasăşi numai
unele dintre ele, cele cu toxicitate mai mică, pot fi administrate intern ca antiinfecţioase sistemice.
Un dezinfectant poate acţiona printr-unul sau mai multe din următoarele mecanisme:
- inhibiţie enzimatică prin denaturarea proteinelor (alcooli, fenoli, aldehide) sau inactivarea grupelor tiolice (metale
grele);
- interacţiune cu acizii nucleici (coloranţi acridinici, aldehide, agenţi oxidanţi, azotat de argint); - acţiune la nivelul
peretelui celular şi a membranei externe (glutaraldehida) sau a membranei celulare (bisfenoli, acizi organici,
coloranţi acridinici, detergenţi, fenoli, clorhexidină). Aprecierea intensităţii acţiunii antiseptice se face prin
determinarea CMI (concentraţie minimă inhibitorie) sau prin determinarea indicelui fenolic (raportul dintre acţiunea
antibacteriană a substanţei respective şi cea a fenolului).
Un bun antiseptic trebuie să îndeplinească anumite condiţii:
- să aibă cel puţin efect bacteriostatic, preferabil bactericid;
- să aibă indice terapeutic mare;
- să afecteze un număr cât mai mare de germeni patogeni (spectru larg);
- să fie bine tolerat;
- să nu fie alergenic;
- să nu fie toxic;
- să aibă un efect rapid şi de lungă durată;
- să nu fie incompatibil cu alte substanţe administrate.
Un bun dezinfectant trebuie:
- să aibă acţiune bactericidăşi sporicidă cu spectru larg;
- să nu fie corosiv, să nu păteze şi să nu aibă miros respingător;
- să nu fie inactivat de resturi organice;
- să aibă un preţ de cost convenabil (se utilizează în cantităţi mari).
În ceea ce priveşte sensibilitatea agentului patogen la antiseptice şi dezinfectante, aceasta descreşte în ordinea
următoare: coci Gram pozitivi, coci Gram negativi, bacili Gram pozitivi, bacili Gram negativi, micobacterii, fungi,
virusuri.
Suprafețele și instrumentele înainte de sterilizare se dezinfectează:
• Alcool etilic 70%
• Clorhexidină 0,5% în alcool de 70%
• Hipoclorit combinat cu săpun sau detergent
• Spray
• Șervețele
• Spumă dezinfectantă ce conțin(ethanol,propanol,compuși cuaternari de amoniu) de la diferite firme
producatoare(Prosept,Propanol,Hospisept) Dezinfecția cu raze ultraviolete:
Indicații: dezinfecția suprafețelor netede și aerului în boxe de laborator,săli de operații,alte spații închise,pentru
completarea măsurilor de curățire și dezinfecție chimica.
21.22.Metodele şi mijloacele prin care se obţine antisepsia.
Antisepsia este o metodă de distrugere a germenilor patogeni cu ajutorul substanțelor chimice:de pe suprafața
instrumentelor utilizate și din interiorul încăperilor.
1) denumire generala pentru metodele de combatere a infectiilor septice prin distrugerea sistematica a bacteriilor
patogene in locurile unde acestea se afla.
2) orice procedeu de reducere semnificativa a florei microbiene de la nivelul pielii sau al membranelor mucoase.
1. Metodele si mijloacele prin care se obtine antisepsia

Mijloace mecanice - curatirea mecanica si spalarea cu apa, detergenti si sapun, in vederea pregatirii instrumentelor, a
materialului moale pentru sterilizare, dar si pregatirea mainilor chirurgului si a campului operator.
2. Antisepsia mecanica. Caracteristica

Antisepsia mecanică – este înlăturarea mecanică a microorganismelor din plagă. În practică din plagă mecanic se
înlătură corpurile străine, ţesuturile neviabile şi necrotice, cheagurile sangvine infectate, exudatul purulent, care
reprezintă un mediu ideal pentru înmulţirea bacteriilor. În aceste scopuri se utilizează un şir de procedee:
1) Toaleta plăgii se efectuează practic la fiecare pansament şi într-un fel puţin modificat – la acordarea primului ajutor
medical în caz de plagă. În timpul pansamentului se înlătură materialul de pansament îmbibat cu secret, se prelucrează
pielea în jurul plăgii, cu pensa şi tampon de tifon se înlătură exudatul purulent, cheagurile infectate, ţesuturile necrotice
libere. Respectarea acestor simple măsuri permite lichidarea a aprox. 80% de microbi din plagă sau din jurul acesteia.
2) Următorul şi cel mai important procedeu al antisepsiei mecanice etse prelucrarea chirurgicală primară a plăgii, care
trebuie să fie efectuată nu mai târziu de 12 ore după lezare. Conform opiniilor moderne, prelucrarea chirurgicală primară a
plăgii se efectuează nu atât pentru „sterilizarea cu cuţitul”, cât pentru diminuarea în plagă a ţesuturilor neviabile, care sunt
un mediu nutritiv favorabil pentru microfloră. Tehnica operaţiei constă în incizia plăgii, recesurilor (buzunarelor) acesteia,
excizia marginilor, pereţilor şi fundului plăgii în limitele ţesuturilor sănătoase, se înlătură toate ţesuturile lezate, infestate,
îmbibate cu sânge.
(3) Prelucrarea chirurgicală secundară a plăgii se efectuează în cazurile, când în plagă deja s-a dezvoltat infecţia. Esenţa ei
constă în disecţia recesurilor, în care se acumulează puroi şi detrit necrotic, şi înlăturarea ţesuturilor neviabile.
(4) Alte operaţii şi manipulaţii. Unele intervenţii chirurgicale se atribuie la măsurile antiseptice. Acestea sunt, în primul
rând, deschiderea colecţiilor purulente: abceselor şi flegmoanelor. „Vezi puroi – evacuează-l” – este principiul de bază al
chirurgiei purulente. Până când nu a fost efectuată incizia şi evacuat puroiul din plagă, nici antibioticele, nici antisepticele
nu vor ajuta la vindecarea maladiei. În unele cazuri poate fi eficientă doar puncţia focarului (în caz de sinusită maxilară
sau pleurezie purulentă – acumulare de lichid în cavitatea pleurală). În caz de focare purulente situate în profunzime se
efectuează puncţia sub controlul ultrasonografiei (ecoghidată) sau TC.
3. Antisepsia fzica. Carateristica.

Antisepsia fizică – este distrugerea microorganismelor prin intermediul metodelor fizice. Către metodele de antisepsie
fizică se atribuie:
(1) Material de pansament higroscopic. Introducerea în plagă a materialului de pansament higroscopic măreşte
considerabil volumul exudatului evacuat. De obicei se utilizează tifonul, din care se confecţionează tampoane şi meşe
de diferite dimensiuni. Se mai utilizează şi vată higroscopică.
(2) Soluţii hipertonice. Pentru ameliorarea drenării din plagă se utilizează soluţiile hipertonice – presiunea osmotică a
cărora este mai mare decât a plasmei sângelui. Cel mai frecvent se utilizează soluţia de clorură de sodiu 10%, care în
practică aşa şi este numită – „soluţie hipertonică.” La îmbibarea meşelor cu soluţie hipertonică din contul diferenţei de
presiune osmotică drenarea exudatului din plagă se intensifică.
(3) Drenarea este o metodă foarte importantă de antisepsie fizică în tratamentul tuturor tipurilor de plăgi, precum şi
după operaţiile pe cavităţile organismului. Se deosebesc trei tipuri de drenare a plăgii: pasivă, activă şi lavaj continuu.
Pentru drenarea pasivă a plăgii se folosesc fâşii de cauciuc şi tuburi. Pe dren de obicei se fac câteva orificii laterale.
Puroiul din plagă se drenează pasiv, de aceea drenul trebuie să fie plasat în colţul de jos al plăgii. În caz de drenare
activă tubul de drenare, care iese din plagă, este unit la aspirator electric sau la un dispozitiv special, care creează
presiune negativă. Drenarea activă este posibilă doar în caz de ermetism complet al plăgii, când aceasta este închisă pe
tot parcursul de suturi cutanate.dezinfectia Drenarea cu lavaj continuu – printr-un tub în focar se introduce soluţia de
antiseptic, iar prin alt tub – soluţia se evacuează. Astfel, se efectuează lavajul continuu al focarului patologic. Un
moment important este ca în plagă să nu fie retenţie de lichid: volumul lichidului evacuat trebuie să fie egal volumului
introdus.
(4) Sorbenţii. În ultimul timp frecvent se utilizează metoda de absorbţie în tratamentul plăgilor: în plagă se introduc
substanţe, care absorb toxinele. De obicei acestea reprezintă substanţe sub formă de pulbere ce conţin carbon.
(5) Metode suplimentare de antisepsie fizică. Către metodele de antisepsie fizică se atribuie tratamentul deschis al
plăgilor. Are loc uscarea acesteia, ceea ce creează condiţii nefavorabile pentru înmulţirea bacteriilor. Metoda de obicei
este utilizată în caz de arsuri. Pacientul, sau partea afectată a corpului se plasează într-un izolator special cu mediu
aerian abacterian. Utilajul pentru tratament în mediul abacterian este constituit din compresor şi ventilator pentru
suflarea aerului, filtru bacterian şi cameră cu mediu steril, în care se plasează pacientul sau partea afectată a corpului.
În rezultat se formează o crustă, sub care are loc curăţarea şi vindecarea plăgilor. Pe lângă aceasta, către antisepsia
fizică se atribuie prelucrarea plăgii cu jet de lichid. Jetul de lichid sub presiune înaltă înlătură corpurile străine, puroiul
şi microorganismele. În acest scop prelucrarea plăgii se efectuează cu ajutorul jetului pulsatil de lichid (antiseptice sau
soluţie izotonică de clorură de natriu) prin intermediul unui dispozitiv special. Aplicarea ultrasunetului provoacă
efectul de cavitaţie – acţiunea undelor de frecvenţă înaltă, care exercită acţiune distrugătoare asupra
microorganismelor. Aplicarea laserului cu energie înaltă (chirurgical) conduce la vaporizarea structurilor tisulare. Se
creează un efect de înlăturare rapidă unimomentană a ţesuturilor necrotico-purulente şi de sterilizare a suprafeţei
plăgii. După o asemenea prelucrare plaga devine sterilă, acoperită de crustă combustională, după detaşarea căreia
plaga se vindecă fără supurare. Aplicarea razelor UV. Acţiunea bactericidă a radiaţiei UV se utilizează pentru
distrugerea microbilor pe suprafaţa plăgii. Se iradiază regiunea plăgilor superficiale şi a ulcerelor trofice de diversă
etiologie.
4. Antisepsia chimica. Caracteristica.
Antisepsia chimică – este o metodă de combatere a infecţiei în plagă, în baza căruia se află utilizarea substanţelor chimice,
care exercită acţiune bactericidă şi bacteriostatică. Aplicarea lor poate fi locală sau sistemică. Există multiple antiseptice
chimice, care sunt divizate în grupuri: haloizi, săruri ale metalelor grele, alcooluri, aldehide, fenoli, coloranţi, acizi, baze,
oxidanţi, detergenţi, derivaţi nitrofuranici, derivaţi ai 8-oxichinolonei, derivaţi ai hinoxalinei, derivaţi ai nitromidazolului,
sulfanilamide, antiseptice de origine vegetală. Grupul haloizilor: Cloramin: se utilizează pentru lavajul plăgilor purulente
sol. 1-2%, pentru dezinfecţia mâinilor – sol. 0,5%, pentru dezinfecţia încăperilor – sol. 2%; Soluţie alcoolică de iod 5-
10%; Preparate de iod: iodonat sol. 1%, iodopiron sol. 1%. Săruri ale metalelor grele: Nitrat de argint soluţie apoasă 0,1-
0,03% pentru lavajul plăgilor purulente şi vezicii urinare; soluţii de 1-2% şi unguente se utilizează pentru arderea
granulaţiilor, în tratamentul fistulelor; Sublimat (diclorură mercurică) – toxină puternică. Soluţie diluată 1:1000 sau
1:2000 se utilizează pentru prelucrarea instrumentelor, mănuşilor; Sărurile de argint: colargol şi protargol. III. Alcooluri:
Alcool etilic – sol. 70% şi 96%, pentru prelucrarea marginilor plăgii, prelucrarea mâinilor chirurgului şi câmpului
operator. Aldehide: Formaldehidă; Lizoform – sol. săpunoasă 1-3% de formaldehidă pentru dezinfecţia mâinilor,
încăperilor; Cidex – sol. 2% de glutaraldehidă. Se utilizează pentru sterilizarea cateterelor, endoscoapelor, tuburilor,
instrumentelor. Fenoli: Acid carbolic; Ihtiol, aplicat sub formă de unguent. Coloranţi: Albastru de metilen sol. alcoolică 1-
3%; Verde de briliant; Rivanol. VII. Acizi: Acid boric – sub formă de praf, sub formă de sol. 4% pentru lavajul plăgilor.
Eficient îndeosebi în caz de infecţie piocianică (Ps.aeroginosa); Acid formic – se utilizează pentru prepararea pervomur-
ului (pentru prelucrarea mâinilor chirurgului). VIII. Baze: Amoniac (clorură de amoniu) – preparat antiseptic pentru uz
extern. Anterior sol. 0,5% se utiliza pe larg pentru prelucrarea mâinilor chirurgului. Oxidanţi: Sol. de peroxid de hidrogen,
la contact cu plaga Н2О2 se descompune cu eliberarea О2, se formează spumă abundentă. Acţiunea antiseptică a Н2О2 se
explică atât prin acţiunea oxidantă puternică, cât şi prin curăţarea mecanică a plăgii de puroi şi corpuri străine; Perhidrol,
conţine aprox. 30% de peroxid de hidrogen, se utilizează pentru prepararea pervomurului; Permanganat de kaliu – se
utilizează pentru lavajul plăgilor – sol. 0,1%. Oxidanţii sunt eficienţi îndeosebi în infecţiile anaerobe şi putride. Х.
Detergenţi: Clorhexidină bigluconat. Se utilizează pentru prelucrarea mâinilor chirurgului – sol. alcoolică 0,5%, pentru
prelucrarea cavităţii peritoneale în peritonite – sol. apoasă 5%; Cerigel – se utilizează pentru prelucrarea mâinilor
chirurgului. La aplicarea pe mâini se formează o peliculă, care se înlătură cu alcool; Rokkal – sol. apoasă 10% şi 1%. ХI.
Derivaţi nitrofuranici: Furacilină – se utilizează pentru prelucrarea plăgilor, instrumentelor, lavajul cavităţilor; Furadonin,
furazolidon – uroantiseptice; Furagin – preparat pentru administrare intravenoasă. XII. Derivaţi ai 8-oxichinolonei:
Nitroxalin (5-NOC) – uroantiseptic. Se utilizează în infecţiile tractului urinar; Enteroseptol, intestopan – antiseptici
chimice, utilizate în infecţiile intestinale. XIII. Derivaţi ai hinoxalinei: Dioxidină – remediu antiseptic pentru uz extern:
sol apoasă 0,1-1% se utilizează pentru lavajul cavităţilor purulente. Poate fi utilizat şi intravenos. XIV. Derivaţi ai
nitromidazolului: Metronidazol (metrogil, trihopol) – remediu chimioterapeutic cu spectru larg de acţiune. Eficient faţă de
protozoare, bacteroizi şi anaerobi. Sulfanilamide: Streptocid, ftalazol, sulfadimezin, biseptol – remedii chimioterapeutice
cu efect bacteriostatic. Se utilizează pentru suprimarea deverselor focare de infecţie, de obicei, sub formă de comprimate.
De asemenea, intră în componenţa unguentelor şi prafurilor pentru uz extern. XVI. Antiseptice de origine vegetală:
Clorofilipt (amestec de clorofile), baliz (primit din saharomicete), calendula – de obicei, se utilizează în calitate de
remediu antiseptic pentru uz extern pentru lavajul plăgilor superficiale, mucoaselor, prelucrarea pielii. Finisând relatarea
despre antisepsia chimică, trebuie să ne oprim aparte la două noţiuni, în practică frecvent separate. Vorbind despre
antiseptice se înţeleg preparatele utilizate pentru sterilizarea obiectelor biologice (prelucrarea mâinilor chirurgului,
plăgilor, cavităţilor purulente etc.). Dezinfectantele – remedii utilizate pentru dezinfectarea instrumentelor chirurgicale,
drenurilor, încăperilor etc.
5. Antisepsia biologica. Caracteristica.

Esenţa antisepsiei biologice constă în:
(1) utilizarea preparatelor de origine biologică, care acţionează nemijlocit asupra microorganismelor, precum
(2) utilizarea metodelor şi măsurilor ce majorează capacitatea organismului de a se opune infecţiei. La antisepticele
biologice cu acţiune directă se atribuie antibioticele, fermenţii proteolitici, bacteriofagii şi serurile curative.
6. Antisepsia mixta. Caracteristica.

Antisepsia combinata – este metoda in care se combina doua sau trei tipuri de antisepsie exemplu: antiseptice plus
fermenti proteolitici = dializa fermentativa ( antisepsie fizica + chimica + biologica ).
7. Remedii antiseptice. Definitia. Mecanismul de actiune.

Remediile antiseptice – metoda prevenirii sau inlaturarii insectiilor microbiene care vor impedica putrefactia.
23. Scopul pregătirii preoperatorii a bolnavului. Pregătirea psihică a bolnavului în secţie sau cabinet de chirurgie
OMF.
Pregătirea preoperatorie a bolnavului are ca scop:
• Prevenirea infecțiilor postoperatorii,reușita operației și evoluția postoperatorie;
• Neutralizarea surselor de infecție care au originea la nivelul pielii,etc.
• Reducerea posibilităților de contaminare a pielii,utilizînd antiseptice;
• Depistarea și semnalarea unor leziuni cutanate,infecții ORL sau urinare recente ori vindecate,paraziți externi,posibilități
Pregătirea Pshihică a bolnavului:
- Între pacient şi medicul său trebuie să se stabilească o relaţie de încredere şi respect

- Psihicul bolnavului este la fel de important în procesul de vindecare ca şi medicamentele administrate
- Odată ajuns la spital, bolnavul trebuie să se adapteze la noile condiţii de viaţă, uneori percepute ce “agresive” de
anumiţi indivizi
- Esenţial pentru toţi pacienţii dar mai ales pentru cei cu spitalizare îndelungată, este asigurarea încrederii prin
contactul direct cu chirurgul operator
- Trebuie avută în vedere o altă abordare pentru stabilirea contactului şi comunicarea diagnosticului la pacienţii cu
boli maligne. Diagnosticul practic nu poate fi ascuns pacientului decât în cazurile care presupun efectuarea unei
intervenţii mutilante. Foarte bine pentru moralul bolnavului este contactul acestuia cu pacienţi care anterior au
suferit aceeaşi intervenţie şi s-au adaptat bine la handicapul lor
- Explicarea modului în care va decurge operaţia şi alternativele acesteia trebuie prezentate bolnavului în cuvinte
simple, pe care acesta să le înţeleagă
- Psihicul pacientului este influenţat şi de mediul ambiant. Cazarea în saloane mici, cu pat curat, existenţa
telefonului şi a televizorului asigură pacientului un confort psihic
- Vizita familiei şi a prietenilor îi spulberă senzaţia de încarcerare
- Pacienţilor stresaţi şi prăpăstioşi li se vor administra sedative
de alergie.
24.Premedicaţia (pre-anestezia) în secţie (cabinet) de chirurgie OMF

Premedicația – este o parte componentă a anesteziei moderne,atît locoregională cît și generală.
Scopul premedicației este de a reduce excitabilitatea SNC,îndeosebi a scoarței,diminuînd anxietatea,teama de
intervenție,diminuînd secreția salivară și bronșică,se scade metabolismul și în același timp, necesarul de oxigen și
substanțe anestezice.Efectuînd premedicația,se ridică pragul de percepție dureroasă la pacienții care urmează a fi supuși
unei intervenții dureroase sau se determină analgezia la pacienții cu dureri,se reduc unele efecte nefavorabile ale
substanțelor anestezice,crescînd acțiunile lor favorabile și ușurînd anestezia.
Premedicația este obligatorie la copii,la pacienți emotivi,anxioși,care prin comportamentul lor ar putea stingheri
activitatea medicului stomatolog.De asemenea,se recomandă în intervenții stomatologice mai ample,la bolnavii cu
reflexe exagerate,hipersalivație,mișcări dezordonate ale limbii,la bolnavii cu dureri.
Clasic,premedicația se realizează prin asocierea unui barbituric,cu un opiaceu și un vagolitic.Analgezicele se vor utiliza
doar în cazul cînd pacientul acuză dureri.De obicei,în seara dinaintea intervenției se administrează fenobarbital asociat
sau nu cu prometazin sau diazepam;în dimineața respectivă se poate administra din nou fenobarbital,iar cu o oră înantea
intervenției un sedativ (diazepam sau phenergan) și atropină,la care se poate asocia și un analgezic
1.pregatirea psihica – pentru indepartarea fricii, excitatiei se dicuta cu bolnavul, se asigura linistea, buna ingrijire si somnul
regulat.
2. pregatirea fizica – se asigura pozitia corecta si comoda a bolnavului, libertatea cailor respiratorii, se indeparteaza obiectele care
ar jena respiratia. Pentru anestezia generala cel putin 5-6 ore nemincate, dar nu pentru anestezia loco-regionala.
3. pregatirea medicamentoasa (permedicatia) – utilizarea medicamentelor, pentru reducerea excitabilitatii SNC (pentru
diminuarea anxietatii si fricii), se deprima activitatea reflexa vagala (pentru micsorarea secretiei salivare si brinsice), se scade
metabolismul, se ridica pragul de perceptie dureroasa, se reduc unele efecte nefavorabile ale substantelor anestezice, potentind
actiunile lor favorabile si usurind anestezia
Medicamente folosite pentru premedicație:
• Sedative și neuroleptice- barbiturice cu acțiune medie și lungă Barbital, cu actiune scurta pentobarbital. Sunt sedative
hipnotice și anticonvulsivante fenotiazine, benzodiazepine, dintre care cel mai utilizat este Diazepamul, sedativ,
anxiolitic, miorelaxant, anticonvulsivant, creaza amnezie tranzitorie.
• Vagolitice: atropina sau scopolamina, diminuă reflexele vagale, inhiba secrețiile salivare, bronșice, previne spasmul
bronșic și laringian.
• Analgezice, rezervate pacienților cu dureri: Morfina, cu acțiune maximă la o oră după injectare subcutanată.
Hidromorfon, Pethidina, Meperidina etc.
25.Pregătirea medicului chirurg către intervenţie în secţie (cabinet) de chirurgie OMF. Echipamentul necesar.
Dezinfectarea mâinilor chirurgului. Tehnici. Caracteristica.
Pregătirea medicului chirurg către intervenție în regiunea oro-maxilo-facială presupune pregătirea psihologică a acestuia și
pregătirea fizică. Pregătirea psihologică este importantă în special pentru tinerii specialiști,cercetările au arătat că o astfel de
pregătire poate crește reușita operației. Se recomandă o serie de exerciții autoadministrative.În funcție de specificul intervenției
chirurgicale,chirurgul va ocupa poziția cea mai confortabilă pentru el și pentru pacient,astfel încît să dețină control maxim
asupra forței livrate spre cîmpul operator.
Pregătirea fizică include măsuri de asepsie,precum:
- Pregătirea mîinilor;
- Îmbrăcarea echipamentului de protecție
Echipamentul de protecție este reprezentat de:
- Halat (Scrubs)
- Bonetă
- Mască
- Mănuși
- Ciupici
- Alte atribute speciale
Toate elementele enumerate mai sus vor fi sterile, de unică folosință sau sterilizabile. Scrubs-urile: -sunt tricouri și
pantaloni,sau rochii purtate de echipa operatorie în sala de operație; -ele sunt concepute pentru a fi simple,cu minim de locuri
unde murdăria s-ar putea ascunde,să se spele ușor,să fie ieftine și ușor înlocuibile; Bonetele: -Sunt concepute pentru a proteja
pacientul de părul chirurgului (potențial vector al infecției) Măștile: - Sunt necesare pentru protecția medicului chirurg de o
posibilă infectare în cazul bolnavilor cu boli infecțioase,cînd se utilizează turbina și răcirea cu spray,etc.
Mănușile:
- Sunt obligatorii în orice tip de intervenție chirurgicală,degetele medicului nu trebuie să vină în contact cu cîmpul operator.
- Se vor utiliza mănuși curate la fiecare pacient nou. 8
Dezinfectarea mîinilor chirurgului este obligatorie și se realizează prin spălarea mîinilor și antebrațelor cu apă,săpun și
perii sterile,clătire cu apă caldă sterilăși în jet și 2-3 minute antiseptizare cu alcool 70 % sau cu soluție ce conține
clorhexidin,hexaclorofen, bromocet Tego 103 etc. Pentru intervențiile de mică chirurgie intraorală este suficient spălatul
mîinilor 5 minute cu peria,apăși săpun sterile,urmat de antiseptizare 2 minute cu alcool de 70% hexaclorofen,bromocet,etc.
După spălare mîinile se usucă cu aer cald,cu un prosop de hîrtie cu utilizare unică sau cu un prosop textil steril care va fi din nou
spălat și sterilizat. Înainte de începerea actului operator medicul va îmbrăca mănușile.
26. Istoricul anesteziei în stomatologie şi chirurgia oro-maxilo-facială.
Perioade
1) Primitiva
 "burete somnifer"pe baza de Opium
 Beladona
 Hașișul
 Alcoolul
 Asirieni=>lovituri in cutia craniana (pentru pierderea temporaraa cunostintei)
2) Descoperirea anesteziei
 Sec XV-Cordius descopera eterul,subs.cu proprietati anestezice
 Sec XVII-protoxidul de azot
 1844- Horace Wells,dentist-extrage un molar cu anestezie generala prin inhalatie cu protoxid de
azot
 1846-William Morton ,dentist-extirpeaza o tumoare mandibulara in anestezie generala cu
inhalatie de vapori de Eter
 1856-cloroformul ca anestezic=>Simpson(anestezistul curtii regale)
 Termenul "Anestezie"=>propus de Oliver W.Holmes(medic american)=>fara sensibilitate
 1862-cocaina ca anestezic(bazele anesteziei loco-regionale)=> fiind foarte toxica si cu multe
accidente locale a fost mai tiriziu inlocuita cu novocaina(sec XIX)
 Ultimile decenii a sec XIX-pu extractii dentare sol.de=>cocaina+morfina+atropina
 1871-Trendelemburg-prima intubare(pina atunci se foloseau doar masi inhalatorii)
 1836-1843- se imagineaza si pefecioneaza seringa=>utilizare in anestezia loco-reg
 Einhorn(Suedia)=>sintetizat Novocaina,dar Braun a introdus-o in practica (de asta a fost numit
"parintele anesteziei loco-regionale)
3) Anestezia moderna
 S-a modernizat din cauza evoluarii
 Farmacodinamicii
 Fiziologiei
 Fiziopatologiei
 1923-barbituricele
 1943-sintetizarea Xilinei(una dintre cele mai folosite anestezice si azi)
27. Definiţia şi scopurile (dezideratele) anesteziei. Clasificarea metodelor de anestezie utilizate în

stomatologie şi chirurgia OMF.
Anestezia-1.metoda chirurgicala prin care se suprima in mod temporar si reversibi; perceperea sau transmiterea
durerii,prin introducerea in organism a unor substante chimice sau agenti fizici
2.un act medical complex ce trebuie sa mentina functiile vitale care sunt interferate in perioda intraoperatorie
Scopurile
 Analgezie-combaterea durerii
 Antisoc-protectia vegetativa
 Relaxare musculara
 Hipnoza(facultativa)
Anestez
ie
Loco- Met.intermediare
Generala
regionala
1.analgezia
generala -
2.anestezie neuroleptanalgez
generala de scurta ie
Locala Regionala
durala -Neurolepsie
3.enestezie -atraxie
generala de
durata(doar in
spital) prin injectare
de contact
-infiltratie locala -troculara
-badijonare
prin refrigerare -infiltratie la periferica
-pulverizare
distanta in baraj -bazala
-imbibitie
-plexala
-intrapapilara
-intraligamentara
-intraosoasa
28. Indicaţiile anesteziei. Alegerea metodei de anestezie conform indicaţiilor.

Anestezia generala
I.INDICATII ABSOLUTE
 Copii cu frica de trat.stomatologic

 Handicapati
 Bolnavi psihici
 Pacienti cu deficiente motorii
 Bolnavi cu excitatie psihomotorie
 Supuratiile terenului Oro-maxilo-facial
 Procese neoplazice ce se suprapun locului de punctie anestezica
 Alergici la anestezice locale
II.INDICATII RELATIVE
 Interventii chirugicale majore,de lunga durata si mare complexitate(extirparea tumorilor,deschiderea

supuratiilor din lojele profunde,afectiuni traumatice severe)
 Tratemnte stom.in sedinte consecutive ,dar care se pot rezolva intr-o singura sedinta de anestezie
generala(extractii multiple la ambele arcade)
 Epileptici
 Pacientii cu echilibru neuro-vegetativ labil(anxiosi,depresivii)
Alegerea tipului de anestezie generala se face in baza a mai multor criterii

 Virsta
 Afectiunea
 Necesitatile interventiei(durata,amploare,relaxare musculara)
29. Clinica anesteziei generale. Stadiile anesteziei generale.
Etapele anesteziei generale

1. Preanesteziaexamenul preanestezic al pacientului si preanestezia propriu zisa.Premedicatia-
adm. Unui tranchilizant(diazepam)+ antiinflamator(ex.indometacina).Scopul=>linistirea pac.
2. Preinductiase stabileste accesul venos,se aplica sist. De monitorizare(EEG,Manseta pu. TA,
pulsoximetru,temperatura,electromiografie)
3. Inductiaperioada de la adm. Primului anestezic pina la tingerea stradiului chirugical al
anesteziei.
4. Mentinerea anestezieiasigura conditiile optime necesare desfasurarii interventiei chirurgicale
5. Trezireaintervalul de timp dintre sfirsitul actului operator prina la reinstalarea starii de veghe
6. Postanesteziapericole postanestezice. Se combat: agitatia,durerea, monitorizarea functiilor
vitale.
Semnele clinice ale anesteziei generale
Faza I faza de analgezie

Faza II faza de excitatie si delir
Faza III faza chirugicala sau de toleranta
 Gradul 1 superficial
 Gradul2 –stadiu superior si unul inferior
 Gradul3 maxima toleranta chirugicala
 Gradul4 anestezia devine periculoasa
Faza IVireversibila,de paralizie bulbara
30. Avantajele şi dezavantajele anesteziei generale. Particularităţile AG legate de teritoriul OMF.
Avantaje
 Nu solicita psihologic pacientul

 Asigura imobilitatea completa a pacientului pu timp indelungat
 Asigura controlul cailor respiratorii,respiratiei,circulatiei
 Poate fi utilizat in caz de alergie la anestezicile locale
 Se poate adapta la interventii chirugicale imprevizibile ca durata si amploare
 Permite abordarea mai multor cimpuri operatorii situate la distanta unul de altul
Dezavantaje
 Necesita aparatura scumpa,complexa

 Necesita personal cu inalta calificare
 Necesita un grad de pregatire a pacientului
 Poarta riscul unor complicatii majore-moarte,infarct miocardic,accident vascular cerebral
31. Anestezia generală pe cale inhalatorie. Circuite anestezice. Preparatele anestezice lichide volatile şi
gazoase.
Calea inhalatorie
I.PE MASCA
1. Circuit deschis bolnavul inspira si expira in aerul atmosferic

2. Circuit semideschis(fara reinhalare) bolnavul inspira amestec gazos si expira totul in atmosfera
3. Circuit semiinchis(cu reinhalare partiala) la fiecare inspiratie se inhaleaza amestec de gaz si vapori
anestezici proaspeti,impreuna cu gazele expirate
4. Circuit inchis(cu reinhalare totala) bolnavul inspira expira in aparat
II.PRIN INTUBATIEintubatia oro-traheala in circuite semiinchise sau inchise
Anestezice inhalatorii
 Volatile (eter dietelic,halotanul,isofluranul,sevofluran,cloroform)

 Gazoase (protoxid de azot,xenonul)
32
33
8.Anestezia generala in stomatologie poate fi de scurta durata, administrata pe cale inhalatorie, intravenoasa sau mixta,
precum si de lunga durata, pacientul fiind intubat, deoarece nu poate respira eficient singur. Substantele
morfinomimetice utilizate in anestezia generala au rolul de a circula prin sange spre creier, unde intrerup semnalele
dureroase. Somnul profund este indus de substante precum barbiturice, ketamina, etomidat, diprivan, introduse intravenos,
sau prin inhalare de protoxid de azot si oxigen.
Procedura utilizata in cadrul tratamentelor stomatologice presupune riscuri si elemente de dificultate suplimentare,
acestea fiind datorate pozitiei si situarii campului de lucru in cavitatea orala: anesteziologul are dificultati in
supravegherea reactiilor pacientului, caile aeriene pot fi obstructionate accidental cu secretii sau materiale dentare,
multiplele zone reflexogene din cavitatea bucala prezinta riscul declansarii unor reflexe nocive, campul operator coincide
cu campul anestezicului
34. TERENUL FIZIOLOGIC LA FEMEIA GRAVIDĂ
Femeia gravidă se găseşte sub influenţe hormonale, metabolice şi neuroreflexe şi prezintă

următoarele caracteristici:
 circulaţie intensă ( frecvenţa pulsului creşte cu 15%);
 modificări ale permeabilităţii capilare (scăderea hematocritului şi hemoglobinei);
 imbibiţie hidrică cu apariţia varicelorhidrostatice;
 creşterea debituluirespirator;
 „hipercoagulabilitate” fiziologică pentru a asigura hemostază postpartum;
 dilataţie pielo-ureterală cu stază urinară şi creştera frecvenţei infecţi- ilorurinare;
 în primele luni de sarcină apare o creştere a tonusului parasimpatic cu astenie,
somnolenţă,vărsături.
Pentru efectuarea unui tratament stomatologic este necesară colaborarea cu medicul specialist de
obstetrică-ginecologie care va preciza trimestrul de sarcină pentru a preveni apariţia eventualelor
complicaţii. Din acest motiv se impun următoarele deziderate : anestezie bună, securitate pentru mamă,
sigu- ranţă pentru făt.
Anestezia loco-regională necesită temporizare, iar dacă se impune este bine suportată şi cu riscuri
reduse în lunile IV – VIII. În primele trei luni (perioada embrionară) există o predispoziţie a fătului la
teratogenitate sau risc de avort spontan. În ultima lună este risc de naştere prematură, de apariţie a hi-
pertensiunii arteriale sau a sincopei.
Este recomandat ca în primul şi ultimul trimestru de sarcină să se rezol- ve doar urgenţele dento-
parodontale.
Frica, durerea şi stresul determinate de tratamentele stomatologice favo- rizează descărcarea de
catecolamine endogene. În acest context, utilizare corec- tivilor vasoconstrictori, în soluţiile anestezice,
trebuie să se facă cu discernă- mânt, deoarece prin sumarea efectelor pot duce la diminuarea circulaţiei
feto- placentare cu hipoxie şi tahicardie reflexă a fătului dar şi declanşarea precoce a travaliului.
Datorită modificărilor fiziologice se constată o scădere a proteinelor plasmatice ceea ce determină
creşterea toxicităţii medicamentelor. Din acest motiv trebuie alese anestezicele, antiinflamatoriile şi
antibioticele cu toxicitate redusă, care trec cel mai puţin sau deloc bariera transplacentară:
 Articaina (ubistezin) trece bariera tansplacentară <25%.
 Lidocaina (xilina) traversează bariera placentară aproximativ55%.
 Mepivacaina (scandonest) traversează placenta în procentde70%.
 Bupivacaina are risc toxic pentrufăt.
 Spartocaina (lidocaină şi sparteină) are efect ocitociccrescut.
 Prilocaina are risc de methemoglobinemiefetală.
 Adrenalina poate fi folosită, dar numai în concentraţie de maximum 1: 200000 ( efecttocolitic).
 Paracetamolul poate fi administrat, dar fără a depăşi 4g/zi, pentru a preveni afectarea hepatică
afătului.
 Antiinflamatoarele nesteroidiene (Aspirină, Ibuprofen, Diclofenac) trebuie evitate. În literatură
au fost menţionate cazuri de apariţie a sindromului Reye la copii a căror mame au utilizat
aspirină în timpul lactaţiei.
 Antibiotice: Amoxicilina, Augmentin, Amoxiklav sunt recomandate; la pacientele alergice se
recomandă Eritromicina ( oral 1-2g/zi sau parenteral 1-4g/zi), dar mai pot fi administrate
Azitromicina (Sumamed) şi Roxitromicina(Rulid).
Tetraciclinele nu pot fi folosite în timpul sarcinii sau în perioada lactaţiei deoarece produc
tulburări ale creşterii oaselor şi displaziidentare.
Aminoglicozidele (Gentamicina, Kanamicina) sunt contraindicate deoarece au efect nefro-
ototoxic.
 Barbituricele şi benzodiazepinele se pot folosi în ultimele două tri- mestre de sarcină. În primul
trimestru cresc incidenţa despicăturilor labio- maxilo-palatine.
Poziţia gravidei în fotoliul stomatologic în primele luni de sarcină este şezândă, semi-şezândă. Din
luna a-V-a se evită decubitul dorsal şi se preferă decubit lateral stâng pentru a evita compresiune pe vena
cavă inferioară a uteru- lui gravid ce are ca rezultat scăderea tensiunii arteriale cu tahicardie reflexă până
la stadii sincopale (hipotensiune dedecubit).
Examenele radiologice sunt contraindicate deoarece pot determina, în funcţie de doză şi vârsta
sarcinii, efecte mutagene, teratogene sau oncogene. Dacă ele sunt necesare pentru stabilirea unui
diagnostic de certitudine vor fi efectuate obligatoriu sub protecţie folosindu-se şorţuri cu plumb, iar
numărul expunerilor va fi redus.
34. TERENUL FIZIOLOGIC LA BĂTRÂN
Procesul de senescenţă antrenează o serie de modificări de involuţie la nivelul diferitelor aparate şi

sisteme cunoscut sub denumirea de pluripatologia sindromului distrofic senile. Cele mai importante sunt
tulburările secundare aterosclerozei coronare, cerebrale şi renale. Aceste tulburări interesează:
 Aparatul cardiovascular (hipertensiune arterială, insuficienţă mio- cardică,
coronaropatieischemică).
Din punct de vedere al riscului anestezic pacienţii se împart în trei categorii de risc:
1. Pacienţi cu creştere moderată a tensiunii arteriale, fără mărirea ariei cardice şi toleranţă
bună la efort. Aceştia suportă bine anestezia loco- regională dacă se evită oscilaţiile tensionale şi depresia
respiratorie. Se potfolosi substanţe vasoconstrictoare în concentraţie de 1/200.000 cu condiţia ca acestea să nu
fie injectate intravascular.
2. Pacienţi cu creşteri ale valorilor tensionale până la 200mmHg, cu mărirea ariei cardiace,
aritmii paroxistice sau permanente, cu limitarea toleran- ţei la efort. Aceşti pacienţi prezintă un risc
anestezic important. Se recomandă consult cardiologic preoperator, utilizarea de soluţii anestezice fără
vasoconstrictor iar intervenţiile chirurgicale se fac în condiţii despitalizare.
3. Pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă necesită temporizarea tratamentului şi internarea
acestora în clinici despecialitate.
Modificările hemodinamice sunt influenţate de poziţia în fotoliul stomatologic care poate
determina scăderi tensionale importante cu suferinţă cerebra- lă. În prezent se recomandă efectuarea
tratamentelor în poziţie semişezândă.
 Aparatul respirator prezintă o serie demodificări:
 atrofia parenchimului pulmonar şi proliferarea ţesutului conjunctiv determinând
scleroemfizemulpulmonar;
 rigiditatea cutiei toracice creşte şi are ca rezultat reducerea respiraţiei toracice şi creşterea
respiraţiei abdominale;
 scăderea capacităţii ventilatorii cu polipneecompensatorie.
 La nivel hepatic se reduce debitul sanguin iar metabolizarea substan- ţelor anestezice este
întârziată. Din acest motiv substanţele anestezice trebuie folosite în doze şi concentraţii reduse
deoarece pot dezvolta reacţiitoxice.
Se indică utilizarea în doze scăzute a sedativelor, iar diazepamul este preferat. Combaterea durerii
postoperatorii se face cu substanţe analgetice sau antiinflamatorii nesteroidiene (AINS), pentru a preveni
creşterea tensiunii arteriale prin descărcarea de adrenalină endogenă secundar durerii, stresului sau
emoţiilor.
35. TERENUL PATOLOGIC CARDIO –VASCULAR

Pacienţii care necesită o intervenţie stomatologică sau de chirurgie dento- alveolară pot prezenta un teren
cardio-vascular congenital sau pot fi purtătorii unor afecţiuni cardio-vasculare dobândite.
Bolnavul cardio-vascular nu trebuie considerat “ un handicapat“ dar obligă la o atitudine specială,
diferenţiată faţă de pacienţii sănătoşi.
Medicul trebuie să fie avertizat din anamneza medicală de predispoziţia pacientului său către evenimente
cardio-vasculare instantanee şi în consecinţă să pregătească pacientul din punct de vedere psihic, fizic şi
medicamentos.
Este esenţială colaborarea interdisciplinară cu specialistul cardiolog. Acesta stabileşte gravitatea bolii
cardiace sau vasculare, apreciază riscurile anesteziei şi ale actului chirurgical, stabileşte conduita
terapeutică, amploarea şi locul intervenţiei propuse.
În faţa oricărui pacient cardio-vascular asupra căruia se intervine este necesară:
 o anamnezăriguroasă;
 un examen clinic general atent şicomplet;
 evaluarea corectă a risculuioperator;
 alegerea indicaţiei de anestezie şi tehnică chirurgicală cât mai puţin nocivă;
 colaborarea interdisciplinară cu mediculcardiolog.
Din datele de anamneză culese, medicul stomatolog deduce nu numai afecţiunea de care suferă pacientul ci
el poate primi informaţii şi în legătură cu medicaţia pe care o foloseşte acesta
(tonicocardiacă,diuretică,vasodilatatoare, anticoagulantă). În acest fel se pot evita interferenţele cu alte
medicamente pe care urmează să le primeascăpacientul.
Pacienţii care se prezintă pentru îngrijiri stomatologice se împart două categorii :
 Pacientul cardio-vascular care îşi cunoaşte afecţiunea, este investigat şi se află subtratament.
 Pacientul cu „ risc silenţios”.
Pacienţii cu „ risc silenţios” sunt acea categorie de pacienţi care nu îşi cunosc afecţiunea cardio-vasculară şi
în consecinţă nu sunt diagnosticaţi. Ei nu prezintă manifestări evidente, ceea ce face ca boala să treacă
neobservată la o examinare superficială, care minimalizează importanţa factorilor de risc .
Aprecierea pulsului arterial şi a valorilor presiunii arteriale, constituie parte integrantă din examenele pe care
orice medic stomatolog trebuie să le practice şi să le interpreteze corespunzător în cabinetul stomatologic şi
de chirurgie dento-alveolară.
Măsurarea valorilor presiunii arteriale aduce indicii preţioase care nu rareori descoperă un teren
hipertensiv, înaintea manifestărilor clinice.
Pentru a preveni accidentele care pot să apară în cazul pacienţilor cu teren cardiovascular trebuie să se
respecte legile lui MONHEIM (1981), care sunt şi astăzivalabile:
1. Medicul stomatolog sau chirurg este obligat să se consulte cu specialistul cardiolog despre
natura şi severitatea bolii cardiace, despre stadiu de evo- luţie şi să ceară avizul intervenţiei. Trebuie să ia
în considerare şi să verifice dacă indicaţiile cardiologului au fostrespectate.
2. Timpul de staţionare al pacientului în sala de aşteptare să fie cât mai scurt, respectând ora de
tratamentprogramată.
3. Premedicaţia sedativă este obligatorie, dar se administrează în canti- tăţi moderate. Şedinţele
operatorii sau tratamentele stomatologice să fie planifi- cate în concordanţă cu starea prezentă a
pacientului. Se vor evita manoperele obositoare, brutale, traumatizante şi tracţiunea zonelorreflexogene.
4. Este indicată palparea pulsului carotidian sau radial, măsurarea frec- ventă a presiunii arteriale
şi dacă este posibilă monitorizarea pacientului. Modi- ficările pulsului sau ale presiunii arteriale se
urmărescatent.
5. Oxigenarea corectă în limite optime trebuie asigurată permanent cu o bunăsupraveghere.
Asociaţia Americană a Inimii ( AHA 2008) a stabilit bolile cardiovasculare cu risc major care contraindică
intervenţia chirurgicală imediată:
 infarct miocardic recent ( 6luni);
 decompensarea cardiacă;
 miocardită sau pericardităacută;
 endocardităbacteriană;
 stenoză mitrală în fibrilaţie arterială cu risc deembolii;
 accesul de tahicardieparoxistică.
Leziunile vasculare care impun prudenţă( AHA 2008) în timpul actului stomatologic sunt:
 boalacoronariană;
 infarctmiocardic;
 maladiahipertensivă;
 insuficienţa cardiacă congestivă globală (cord pulmonarcronic);
 leziuni valvularecronice;
 reumatismulcardiac.
BOALA CORONARIANĂ
Este o suferinţă cardiacă de origine ischemică, reprezintă o treime dintre bolile cardiace şi este mai
frecventă după vârsta de 45 ani. Cauzele acestei afecţiuni sunt: efort fizic, efort intelectual, stres, tulburări
în reglarea nervoasă a circulaţiei coronariene, spasm sau arterioscleroza coronarelor, hipertensiune
arterială, leziuni valvulare. Are următoarele forme clinice:
 Cardiopatie ischemică dureroasă (angina pectorală stabilă/ instabilă; angina de repaus; infarctul
miocardicacut);
 Cardiopatie ischemică nedureroasă (insuficienţa cardiacă; tulburări de ritm şi conducere de
naturăischemică).
CARDIOPATIA ISCHEMICĂ DUREROASĂ are ca şi cauză princi- pală spasmul temporar al

arterelor coronare cu reducerea debitului sanguin către miocard.
Simptomul principal este reprezentat de apariţia bruscă a unor episoade foarte dureroase retrosternal,
adesea cu iradieri în braţul stâng şi atipic în hemimandibula stângă. Durerea apare la agitaţie, efort fizic,
expunere bruscă la frig şi fumat excesiv. La aceşti pacienţi se recomandă :
 evitarea zgomotului, a agitaţiei, a mirosurilor neplăcute, a manevre- lor brutale,
dureroase,traumatizante.
 medicul verifică dacă pacienţii au asupra lor medicaţia vasodilatatorie coronariană –
Nitroglicerină, Nitrit de amil, Nitroderm,Corinfar;
 premedicaţie: sedative sau tranchilizante minore şi profilactic Ni- troglicerină;
 anestezia preferată: anestezie loco-regională fărăvasoconstrictor.
36. INFARCTUL DE MIOCARD este o leziune miocardică ireversibilă ca rezultat al unei ischemii
prelungite.
Clinic se manifestă prin: durere localizată retrosternal sau precordial cu iradiere în braţul stâng, dispnee,
palpitaţii, senzaţie de greaţă şi vomă.
Constituie contraindicaţie pentru orice tratament stomatologic sau chirurgical dacă a avut loc în mai
puţin de 6 luni( infarct miocardic acut), iar urgenţele chirurgicale se rezolvă numai în condiţii de
spitalizare.
La pacientul cu infarct miocardic cronic( mai mult de 6 luni) se va ţine cont de următoarele:
 avizul cardiologului înaintea procedurilor stomatologice sau chirurgicale;

 medicaţia coronodilatatoare nu va fiîntreruptă;
 se vor evita prânzurilor copioase şi stresul în preziua şi ziua inter- venţiei;
 premedicaţie sedativă obligatorie cu jumătate de oră înaintea tratamentului (7,5 mg
Midazolam per os, sau 0,25 mg Alprazolam per os);
 măsurarea tensiunii arteriale înaintea începerii tratamentului chirurgical-stomatologic;
 anestezie locală prin injecţie după anestezie decontact;
 utilizarea corectivelor vasoconstrictoare este permisa doar în con- centraţie de1:200000.
TULBURĂRI DE CONDUCERE CARDIACĂ. În mod normal pul-
sul este de 60-80 bătăi/minut la adult şi 80-120 bătăi/minut la copil. Modificări- le care pot să apară sunt:
 tahicardie peste 80 bătăi/minut înrepaus;
 bradicardie sub 60 bătăi/minut înrepaus.
La pacienţii cu tulburări de ritm stabile (extrasistole, tahicardie paro- xistică atrială) sunt necesare
următoarele:
 intervenţiile se efectuează doar cu avizul mediculuicardiolog;

 medicaţia se administrează fără întrerupere, cu excepţia anticoa- gulantelor;
 măsurarea preoperator a tensiunii arteriale şi apulsului;
 administrarea premedicaţie anxiolitice de tipul derivaţilor de benzodiazepine pentru a evita
descărcările de catecolamine endogene;
 nu se folosesc corective vasoconstrictoare în soluţiile anestezice deoarece pot duce la
apariţia crizelor de angină sau latahicardii;
 aspiraţia este obligatorie pentru a evita injectarea intravasculară a substanţelor anestezice
deoarece acestea au efecte aritmogene sau pot declanşa accidente toxice desupradozaj.
O categorie aparte o reprezintă pacienţii cu aritmii tratate cu pacemaker sau defibrilatoare implantate. La
aceşti pacienţi atitudinea va fi următoarea:
 consult cardiologic preoperator obligatoriu;
 continuarea medicaţiei pentru afecţiunea debază;
 monitorizarea pulsului pe durata tratamentului pentru a depista eventualelemodificări;
 nu se vor folosi: micromotorul acţionat electric, aparatul de detartraj cu ultrasunete,
electrocauterul monopolar, pulpotestul, bisturiul electric, deoarece câmpurile electromagnetice
generate de acestea pot interfera cupacemaker-ul.
Laserul şi aparatul Roentgen nu interferă cu pacemaker-ul.
Pacienţii cu defibrilatoare implantate se rezolvă numai în condiţii de spitalizare.
Pacienţii cu tulburări de ritm instabile de tipul: tahicardie paroxistică supraventriculară, fibrilaţie atrială
paroxistică sau flutter atrial, tahicardie ventriculară cu puls, bloc atrio-ventricular gradul II şi III (cu
peacemaker), boala de nod sinusal (cu peacemaker) vor fi trataţi în condiţii despitalizare.
HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ
Reprezintă 75% din bolile persoanelor peste 50 de ani, şi este o creştere anormală a presiunii arteriale
sistolice peste 140mmHg şi/sau a presiunii dia- stolice peste 90mmHg.
Presiunea arterială este influenţată de: capacitatea cardiacă, volumul şi vâscozitatea sângelui şi de
elasticitatea vasculară.
Hipertensiunea arterială poate fi: primară ( esenţială sau idiopatică) în 90% din cazuri şi secundară unor
afecţiuni renale, endocrine, cardiovasculare sau neurologice.
În practica curentă medicul stomatolog se poate întîlni cu pacienţi care pot avea următoarele valori ale
tensiunii arteriale, conform ESH/ESC (Euro- pean Society of Hypertension / European Society of
Cardiology ) 2007:
 Optimă : 120 / 80mmHg;
 Normală: 120- 129 / 80- 84mmHg;
 La limita superioară a normalului ( „high- normal” ) : 130 -139 / 85- 89mmHg;
 Hipertensiune stadiul I : 140-159 / 90 – 99mmHg;
 Hipertensiune stadiul II : 160-179 / 100 – 109mmHg;
 Hipertensiune stadiul III : ≥ 180 /≥ 110mmHg.
 Hipertensiune sistolică izolată : ≥ 140 / ˂ 90mmHg.
Atitudinea terapeutică la aceşti bolnavii hiprtensivi este următoarea :
 Pacienţii cu hipertensiune arterială stadiul I (ASA 2) necesită:
 măsurarea tensiunii arteriale de trei ori înaintea tratamentului; dacă valorile tensiunii
sunt mai mari necesită consult cardiologic;
 premedicaţie sedativă cu 7,5 mg Midazolam per os numai după consultulcardiologic.
 Pacienţii cu hipertensiune arterială stadiul II (ASA 3)necesită:
 control cardiologic înainte tratamentului chirurgical/ stomatologic;
 anestezie loco-regională cu sedare în condiţii despitalizare.
 La pacienţii cu hipertensiune arterială cu valori > 180 / > 110 mmHg (ASA 4) este
contraindicată orice intervenţie şi se recomandă internare pentru evaluare medicală de specialitate
şitratament.
Premedicaţia sedativă, anxiolitică este obligatorie şi de obicei se administrează tranchilizante minore de
tipul Midazolam cpr. 7,5 mg sau 0,25 mg Alprazolam per os cu o oră înainteaintervenţiilor.
Deosebit de important este controlul durerii, fiind necesară obţinerea unei anestezii loco-regionale de
calitate. Dacă se utilizează substanţe vasoconstrictoare în soluţia anestezică, concentraţia trebuie să fie
de 1:200000 şi severifică prin aspiraţie ca acul să nu fie intravascular. Nu se foloseşte noradrenalina, ca
vasoconstrictor, deoarece stimulează α- receptorii şi creşte valorile tensiunii arteriale. La pacienţii sub
tratament de α- metildopa (Aldomet, Dopegyt) nu se folosesc soluţii anestezice cu vasoconstrictor.
LEZIUNILE VALVULARE CRONICE

Leziunile valvulare cronice reprezintă o deformare organică permanen- tă, stenoze, insuficienţe sau
leziuni asociate interesând valva mitrală, aortică sau ambele, frecvent de natură reumatismală.
Unele intervenţii chirurgicale dento-alveolare pot produce bacteriemie tranzitorie. La pacienţii cu defecte
anatomice cardiace aceste bacteriemii pot determina apariţia endocarditei bacteriene, complicaţie
infecţioasă cu risc vital, cu o rată de mortalitate de 10%. Pentru prevenirea ei este necesară profilaxie
endocarditei bacteriene, în colaborarea interdisciplinară cu medicul cardiolog.
În practica medicală întâlnim pacienţii cu risc minim care nu necesită profilaxia endocarditei bacteriene,ce
prezintă următoarele afecţiuni:
 suflurifuncţionale;
 defecte septale atriale necomplicate de tipsecundar;
 intervenţii chirurgicale fără recidivă la 6 luni după un defect septal atrial secundar, defect septal
ventricular ( cu excepţia cazurilor când se utilizează grefă deDacron);
 by - pass arterialcoronarian;
 prolaps de valvă mitrală fărăregurgitaţie;
 reumatism articular în antecedente fără disfuncţievalvulară;
 stimulator cardiac sau defibrilatorimplantat;
 maladia Kawasaki fără disfuncţievalvulară.
Profilaxia endocarditei infecţioase trebuie facută pentru pacienţii:
1. cu risc major care prezintă următoareleafecţiuni:

- protezevalvulare;
- malformaţii congenitale cianogene;
- endocardite bacteriene înantecedente;
- şunturi sistemico-pulmonareoperate.
2. cu risc mediu cu următoareleafecţiuni
- afecţiuni valvularereumatice;
- prolaps de valvă mitrală curegurgitaţie;
- defecte septalenecorectate;
- persistenţă de canalarterial;
- cardiomiopatiehipertrofică;
- afecţiuni congenitale ale cordului;
- protezeintravasculare;
- transplant decord;
- coartaţie deaortă.
Profilaxia endocarditei bacteriene este indicată pacienţilor cu risc major sau mediu înaintea efectuării
oricăror manevre sângerânde în cavitatea orală.
Regimul de profilaxie a endocarditei recomandat de AHA (American Heart Association), 2007 presupune
administrarea unei singure doze de antibio- tic indiferent de gradul de risc sau de tipul intervenţiei.
Acesta presupune administrarea de Amoxicilină 2 gr per os cu o oră îna- intea intervenţiilor chirurgicale.
În cazul în care medicaţia nu poate fi adminis- trată per os se recomandă Ampicilină 2g intramuscular /
intravenos sau Ceftriaxon 1g intramuscular / intravenos cu 30 minute înaintea intervenţiei.
În cazul pacienţilor alergici la peniciline se administrează per os Cefalexin 2g, Clindamicin 600mg sau
Azithromicin 500 mg cu o oră înaintea intervenţiei. Atunci când nu se pot administra oral aceste
antibiotice se preferă calea intramusculară sau intravenoasă: Cefazolin sau Ceftriaxon 1g sau Clindamicin
600 mg cu o oră înaintea intervenţiei.
La copii se va utiliza aceeaşi schemă de profilaxie doar că doza de Amoxicilină, Ampicilină şi Cefalexin
este de 50mg/kg; Clindamicina 20mg/kg ; Azithromicin 15 mg/kg şi Cefazolin 25mg/kg fără a depăşi
doza recomandată adulţilor.
Nu se recomandă profilaxie endocarditei bacteriene în următoarele pro- ceduri dentare:
 stomatologierestaurativă;
 îndepărtarea firelor desutură;
 tratamente endodontice fărăinstrumentare;
 plasarea aparatelor ortodontice sau proteticemobile;
 amprentare;
 fluorizare;
 radiografiereorală.
În următoarele tratamente stomatologice se recomandă profilaxieendo-carditei bacteriene:
 extracţiadentară;
 implanturiledentare;
 intervenţii parodontale (chirurgie parodontală, detartraj, surfasaj radi- cular, sondajparodontal);
 tratamente endodontice ce depăşesc apexuldentar;
 plasarea subgingivală de fibre sau benzi cuantibiotice;
 plasarea inelelorortodontice;
 puncţiileanestezice;
 igienizarea dinţilor sau implantelor când se anticipeazăsângerare;
În timpul intervenţiilor sângerânde intraorale există risc de însămânţare bacteriană la nivelul protezelor
articulare. Societatea Americană de Ortopedie, 2010, recomandă antibioprofilaxia în următoarele situaţii:
intervenţii articulare în antecedente; intervenţia de protezare articulară sub un an; infecţii la nivelul
protezei articulare, în antecedente. Aceasta presupune administrarea la adult: Clindamicină 300 mg per os
cu o oră înaintea intervenţiei; la copii Clindamicină 20mg/kg per os, cu o orăpreoperator.
INSUFICIENŢA CARDIACĂ CONGESTIVĂ

Este o afecţiune care apare ca urmare a incapacităţii inimii de a alimenta cu sânge oxigenat cerinţele
metabolice ale organismului. Simptomatolo- gia este specifică localizării afecţiunii, pe partea dreaptă sau
stângă a inimii. În localizările pe partea stângă simptomele caracteristice sunt:
 dispnee deefort;
 ortopnee;
 dispnee nocturnăparoxistică;
În locarizarea pe partea dreaptă sunt întâlnite următoarele simptome:
 edemperiferic;
 congestiehepatică;
 ascită.
Pacienţii sunt încadraţi în trei categorii de risc:
I. Pacienţi cu risc scăzut, cu istoric de afecţiune, asimptomatici, sub tratament de diuretice
uşoare, fără tratament deglicozide.
II. Pacienţicuriscmoderat,cuistoricdeafecţiunemoderată,asimp-
tomatici în repaus, simptomatici la efort, sub tratament diuretic puternic şi gli- cozide.
III. Pacient cu risc crescut, simptomatici sub tratamentmaximal.
Anestezia loco-regională la pacienţii din primele două categorii de risc se va face după un consult medical
de specialitate, după administrarea unui tratament anxiolitic în vederea reducerii stresului operator.
Soluţiile anestezice nu vor conţinevasoconstrictor.
Pacienţii cu risc crescut vor suporta tratamente stomatologice şi chirurgicale numai în condiţii de
spitalizare cu un plan terapeutic cât mai simplu.
37. TERENUL PATOLOGICPULMONAR

Dintre bolile aparatului respirator, medicul stomatolog se întâlneşte mai frecvent cu:
1. Astmul bronşic
2. Bronhopneumopatia obstructivă cronică(BPOC)
La prima prezentare în cabinet se va acorda o atenţie deosebită anamnezei medico-chirurgicale şi
examenului clinic general, punându-se în evidenţă:
 accesele de tuseiritativă;
 tuseaproductivă;
 expectoraţiile;
 dispneea;
 wheezing-ul;
 ASTMUL BRONŞIC este o boală de etiologie plurifactorială. Du- pă criteriul etiologic se
deosebesc două tipuri de astm bronşic: alergic şi nealergic.Astmul alergic, se mai numeşte şi
extrinsec sau atopic şi are la bază o reacţie alergică a bolnavului la un antigen prezent în mediul
ambiant: puf, praf, polen, alimente,medicamente.
 Astmul nealergic (intrinsec), nu are la bază o etiologie bine definită şi nici un mecanism
patogenic cunoscut. În categoria astmului bronşic nealergic sunt incluse: astmul endogen sau
infecţios, astmul iritativ prin factori fizici sau chimici, astmul provocat de efort ("exercise-
induced asthma") şi alte forme de astm cu geneză nepreci- zată.
Clinic se manifestă prin crize repetitive de dispnee paroxistică şi wheezing până la status asmaticus
asociat cu emfizem, hipoxemie şi cord pulmonar cronic. Aceşti bolnavi se gasesc sub medicaţie
bronhodilatatoare cu efecte cardiace secundare ( tahicardie, aritmie) şi terapie cortico-steroidă ce
determină secundar creşterea riscului la infecţii.
Medicul stomatolog sau chirurg trebuie să cunoască tipul etiologic al astmului, frecvenţa crizelor, factorii
care provoacă aceste crize ( stresul emoţi- onal) dar şi medicaţia prescrisă.
Tratamentele se efectuează în şedinţe scurte, sub premedicaţie anxiolitică şi anestezie bună pentru
reducerea stresului. Postoperator nu se ad- ministrează antiinflamatoare nesteroidiene deoarece
accentuează bronhospasmul.
 Pacienţii cu crize rare fără medicaţie pot fi trataţi în cabinetele stomatologice fără măsuri de
precauţie speciale iar pentru anestezie nu se utilizea- ză substanţe cu vasoconstrictor deoarece acestea
conţin sulfiţi (conservanţi) care pot declanşa crizesevere.
 Pacienţii cu tratament astmatic şi crize frecvente de astm pot fi tra- taţi în ambulator şi/sau
spital în funcţie de severitatea afecţiunii. Aceştia necesi- tă evaluare medicală de specialitate, sedare
preoperatorie şi antibioterapie dacă sunt sub terapie custeroizi.
Soluţiile anestezice nu vor conţine vasoconstrictor .
 Pacienţii simptomatici cu semne clinice evidente (status astmaticus) reprezintă o urgenţă
medicală şi toate procedurile suntcontraindicate.
1. BRONHOPNEUMOPATIA OBSTRUCTIVĂ CRONICĂ (BPOC) este cea mai frecventă
afecţiune a aparatului respirator. Se caracteri- zează prin hipertrofia şi hipersecreţia glandelor mucoase
ale arboreluibronşic.
Clinic pacienţii prezintă: tuse productivă, wheezing, dispnee exacerbate la efort, infecţii recidivante. Aceşti pacienţi
primesc tratament cu bronhodilatatoare, în cazuri severe cortico-steroizi şi la nevoie oxigenoterapie cronică.
Tratamentele stomatologice se planifică în concordanţă cu accesele de tuse. Nu se programează dimineaţa

devreme, ci mai târziu după ce şi-au efectuat toaleta arborelui traheo-bronşic.
Premedicaţia cu sedative se prescrie cu prudenţă deoarece deprimă funcţia respiratorie, soluţiile anestezice
nu vor conţine vasoconstrictor şi se recomandă oxigenoterapie pe mască.
Pacienţii cu cord pulmonar cronic sunt pacienţi cu risc crescut şi nu pot primi tratamente stomatologice în
condiţii de ambulator.
38. Terenul hepatic. Terenul diabetic. Terenul alergic. Terenul neuro-psihic în vederea administrării anesteziei
(locale și generale)
-Terenul hepatic impune metoda de anestezie cea mai puţin toxică. este necesară o premedicaţie uşoară, sedativă, pentru
a nu adânci gradul de hipoxemie, se impune deasemeni şi administrarea de oxigen - în curent continuu prin sondă nazală,
pe tot parcursul intervenţiei.Anestezia generală este contraindicată la pacienţii cu teren hepatic - cu excepţia indicaţiilor
de necesitate, deoarece toate narcoticele, cu excepţia N20, se metabolizează în ficat.De asemeni, terenul hepatic, fiind un
teren «fragil» pacientul necesită o supraveghere mai îndelungată, până la recuperarea funcţională (risc de hemoragii,
infecţii).
-Condiţiile pentru realizarea intervenţiei chirurgicalela pacientul diabetic sunt următoarele:

Primă regulă generală fără excepţie, pentru suprimareareacţiilor endocrino-vegetative, se administreazăpremedicaţie pe
caleorală (cu barbiturice, tranchilizante, benzodiazepine), cu o orăînaintea oricărei intervenţii stomatologice.
A doua regulă este profilaxia cu antibiotice, începută cu minim4 ore înaintea tratamentului chirurgical. Tipul de
antibiotice, doza şicalea de administrare, se indică cu medicul endocrinolog
A treia regulă constă în efectuarea îngrijirilor stomatologice numai sub anestezie loco-regională, de calitate,
fărăadrenalină, pentru a reduce pe cât posibil creşterea glicogenolizei şi aglicemiei şi pentru a preîntâmpinacreşterea
secreţiei cortico-suprarenalei.
Pacienţii cu diabet insulino-dependent sau pacienţii tineri cucome în antecedente, este recomandabil să fie trataţi numai
înspital, chiar dacă se prezintă pentru intervenţii minore (de exemplu oextracţie dentară).
A patra regulă este că medicul nu are voie să facă nici ointervenţie stomatologică la un pacient diabetic în cabinet,
cunoscând doar nivelul glicemiei. Examenele de laborator deosebit de importante în aprecierea momentului tratamentelor
dentare suntabsenţa glicozuriei şi a acetonuriei.
Pe tot parcursul intervenţiei se respectă o asepsie perfectă deoarece terenul diabetic predispune spre supuraţii, cu evoluţie
gravă.
-Terenul alergic.
Medicul stomatolog trebuie sâ aibă în vedere posibilitatea apariţiei unei reacţii alergice, anamneza fiind foarte minuţioasă,
precizând în antecedente unele forme de manifestare a alergiei: urticarie, astm, rash, rinitâ alergică, etc.Dacă se
suspectează un posibil risc anestezic, se recomandă consultul cu medicul alergolog şi efectuarea testelor de sensibilitate la
anestezicele locale. Reacţii alergice la substanţele anestezice locale de tipul amidelor (lidocaina, articaina etc.) erau rareori
întâlnite în trecut, în ultimul timp fiind întâlnite mai frecvent.Schema de protecţie medicamentoasă la un pacient cu teren
alergic se recomandă întotdeauna de către medicul alergolog dar premedicaţia este obligatorie cu un antihistaminic pe
cale orală sau parenterală, asociat obligatoriu cu 1-2 fiole de Hemisuccinat de hidrocortizon (o fiolă conţine 25 mg),
administrat pe cale intravenoasă directă sau în perfuzie continua cu ser fiziologic, cu o oră înaintea intervenţiei. La
pacienţii cu antecedente alergice severe, anestezia generala este de elecţie.
-Terenul neuro-psihic.
La bolnavii cu epilepsie, boala lui Parkinson, tulburări neuro- motorii şi psihice severe, etc., anestezia loco-regională nu
asigura o linişte operatorie corespunzătoare. Lipsa de înţelegere şi cooperare, mişcările involuntare, dezordonate,
imposibil de stăpânit, împiedică atât efectuarea puncţiei anestezice cât şi desfăşurarea intervenţiei propriu zise.La aceşti
bolnavi, de obicei se recomandă anestezie generală chiar pentru tratamente stomatologice de scurtă durată.Este important
de precizat dacă pacientul respecta indicaţiile de medicaţie recomandate de către specialistul neurolog sau psihiatru.
Premedicaţia cu barbiturice (Luminal, Ciclobarbital, etc.) pe cale orala sau parenteraiâ este obligatorie pentru bolnavii cu
afecţiuni neuro-psihice.
Anestezia generală pe cale intravenoasă cu barbiturice este anestezia de elecţie. Dacă nu sunt condiţii de administrare a
anesteziei generale, se poate efectua anestezia loco- regională care să includă obligatoriu în premedicaţie un barbituric - de
preferat pe cale parenterală (Fenobarbital), care să asigure efectul hipnotic şi anticonvulsivant.
39. Terenul hemoragipar. Terenul neoplazic în vederea administrării anesteziei (locale și generale)
Terenul hemoragipar.
Sindroamele şi bolile hemoragice se produc prin alterarea fie a mai multor factori ai hemostazei, fie prin
creşterea în exces a unui factor anticoagulant. Ele se manifestă clinic prin hemoragii mucoase sau cutanate şi
prin apariţia de peteşii sau hematoame, provocate adesea de traumatisme neînsemnate.Sindroamele hemofilice
sau parahemofilice prezintă prelungiri ale timpului de coagulare (normal = 4-6 minute), ale timpului Quick
(normal 12-14 secunde).
Se recomandă pentru orice tratament chirurgical - chiar o extracţie dentară, pacientul să fie internai în spital,
pentru a fi urmărit de către medicii specialişti. Tratamentul va fi efectuat numai în urma consultaţiei cu
hematologul. Alegerea anesteziei va fi în raport cu amploarea şi durata intervenţiei
Pentru intervenţii scurte este de preferat anestezia terminală de contact sau anestezia prin infiltraţie locală,
evitându-se anesteziiletronculare în lojele bogat vascularizate - unde există riscul înţepăriivaselor cu producerea
de hematoame.Anestezia generală de scurtă durată este ideală pentru această categorie de pacienţi.
40. Riscul anestezic în stomatologie.

Pacientii cu boli cronice, anomalii genetice etc. nu pot fi supusi anesteziei
generale din cauza riscurilor care pot aparea pe parcursul interventiei si care
afecteaza sanatatea. In cazul celorlalti pacienti, anestezia poate duce la reactii
adeverse precum greata, varsaturi, dureri de cap, tremor, confuzie, dureri in
zona efectuarii injectiei (in cazul anesteziei generale pe cale intravenoasa).
Alte riscuri asociate anesteziei generale includ aspiratia de continut gastric in
plamani (daca se produc varsaturi in timpul anesteziei generale), hemoragie,
probleme de ordin cardiac (la pacienti cu boli cardiovasculare), leziuni nervoase,
hipertermie, anestezie constienta, sepsis, insuficienta organelor vitale.
Pentru evitarea unor posibile complicatii severe, pacientul trebuie sa precizeze
inaintea procedurii, daca urmeaza un anumit tratament medicamentos. Actul
chirurgical poate continua, mai putin in cazul in care pacientul urmeaza un
ltratament cu anticoagulante, betablocante etc.
Lipotemia, provocata de actiunea hipotensiva a procainei, e precedata de
tendinte de a casca, transpiratii, paloarea fetei, greata si slabiciuni.
Convulsiile cauzate de anoxia cerebrala, reprezinta o reactie toxica severa care
poate lua aspect epiteptiform. Sincopa este un accident rar, grav, care reprezinta
continuarea unei lipotemii cu pierderea totala a constiintei, cianoza sau oprirea
brusca a inimii. Alte riscuri sunt palpitatiile, cefaleele, ametelile, neliniste,
constrictii toracice, anxietate, paloare, varsaturi, tahicardie, hipertensiune, edempulmonar (din cauza substantelor
vasoconstrictoare).
41. Pregătirea psihică. Pregătirea fizică. Pregătirea medicamentoasă.

Pregatirea psihica a pacientului consta în explicarea bolnavului necesitatea și scopul intervenției, să cîștigam
incredere și colaborare la examinare, investigații anestezice și operație. Se îndepărteaza teama, starea de
excitație, asigurîndu-l de o buna anestezie, i se cistiga increderea și colaborarea. Bolnavilor li se creeaza un
regim de protecție: liniște, buna îngrijire, somn regulat.
Pregatirea fizica constă în așezarea bolnavului în poziție corecta și comodă, cu capul bine fixat, cu hainele
desfăcute la gît, cu obiectele care i-ar jena respirația îndepartate, cu o pregătire corespunzătoare a gurii, cu
protezele mobile scoase. Bolnavul va fi nemincat de cîteva ore, cel puțin 5-6 ore pentru anestezia generală.
Pregatirea medicamentoasă(premedicația) face parte integrantă din anestezia moderna, atît locoregională cit și
generală.
42. Medicamente utilizate în premedicaţie (barbiturice, analgetice, vagolitice,

tranchilizante).
Prin premedicație se reduce excitabilitatea SNC, îndeosebi a scoarței, diminuînd anxietatea, teama de
intervenție, se deprima activitatea reflexa vagala diminuînd secreția salivară și bronșica, se scade
metabolismul și deci necesarul de oxigen și substanțe anestezice, se ridica pragul de percepție dureroasă la
pacienții care urmează a fi supuși unei intervenții dureroase sau se determina analgezia la pacienții cu dureri, se
reduc unele efecte nefavorabile ale substanțelor anestezice, potențînd acțiunile lor favorabile și ușurînd
anestezia.
Premedicația este obligatorie: la copii, la pacienții anxioși
la bolnavii cu reflexe exagerate, hipersalivație, mișcari dezordonate ale limbii.

Medicamente folosite pentru premedicație:
 Sedative și neuroleptice- barbiturice cu acțiune medie și lungă Barbital, cu actiune scurta pentobarbital. Sunt
sedative hipnotice și anticonvulsivante fenotiazine, benzodiazepine, dintre care cel mai utilizat este Diazepamul,
sedativ, anxiolitic, miorelaxant, anticonvulsivant, creaza amnezie tranzitorie.
 Vagolitice: atropina sau scopolamina, diminuă reflexele vagale, inhiba secrețiile salivare, bronșice, previne
spasmul bronșic și laringian.
 Analgezice, rezervate pacienților cu dureri: Morfina, cu acțiune maximă la o oră după injectare subcutanată.
Hidromorfon, Pethidina, Meperidina etc.
43. Anestezia locală potenţializată.

Anestezia loco-regională potenţializată reprezintămetoda cea mai fiziologică de anestezie şi are cele mailargi indicaţii
pentru majoritatea intervenţiilor
stomatologice: asupra dinţilor, parodonţiului şi osului alveolar, într- o serie de operaţii mai întinse asupra părţilor
moi ale feţei şi gâtului, asupra oaselor maxilare,sinusului maxilar etc.
CONTRAINDICAŢII absolutenuare, darse ţineseamade:
-Varstăsub 9-10 anianestezialoco-regionaleareindicaţiirestrânse, preferându-
seanesteziagenerală,deoarece copii pot declanşa manifestăriparadoxale, violente,
denestăpânitdatorităreacţiilorloremoţionaleexagerate
-Stareafiziologică:serecomandă prudenţă înperioada menstruală,ca şisarcină, maiales înprimeletreiluni şiultimeledouă;
sepreconizează dozemicideanesteziclamamelecarealăptează, astfelintervenţiasepractică imediatdupă alăptareacopilului,
iarsuptulurmătorestesuprimat
-Stareapsihică:cei cu psihic labil, marii anxioşiepilepticii, alcooliciicronici, necesităpremedicaţiebineindividualizată
sausepreferă anesteziageneral
44.Definiţie. Clasificarea metodelor de anestezie loco-regională.

Definiţia anesteziei locoregionale
Blocarea reversibilă a transmisiei nociceptive, motorii şi vegetative cu un anestezic local la nivelul terminaţiunilor
nervoase periferice, rădăcinilor nervoase, a unui trunchi nervos, în jurul componenţelor unui ganglion sau in lichidul
cefalorahidian constitue practica anesteziei locoregionale.
Clasificare anesteziei loco-regionale
1. Anestezia topică (aplicativă)
2. Anestezia locală (prin infiltraţie)
3.Anestezia intravenoasă regională (blocul Bier)
4. Anestezia intraosoasă
5. Anestezia tronculară
6.Anestezia de plex
7. Anestezia peridurală
8. Anestezia sacrală
9.Rahianestezia
45.Avantajele anesteziei loco-regionale. Indicaţiile anesteziei loco-regionale.
Contraindicaţiile anesteziei loco-regionale.
Avantaje:
• Uşor de efectuat ethnic
• Instalare mai rapidă
• Bloc anestezic de bună calitate
• Analgezie intraoperatorie mai bună
• Toxicitate mai redusă
• Volum mai mic de anestezic local
Contraindicatii
Anestezia loco-regionala contraindicatii absolute nu are, dar se tine seama de#
Varsta
sub 9-10 ani anestezia loco-regionale are indicatii restranse, preferandu-

se anesteziagenerala, deoarece copii pot declansa manifestari paradoxale, violente, de nesta
p a n i t d a t o r i t a reactiilor lor emotionale exagerate.
Starea fiziologica
# se recomanda prudenta in perioada menstruala, ca si sarcina, mai ales in primeletrei luni si ultimele doua; se
preconizeaza doze mici de anestezic la mamele care alapteaza, astfelinterventia se practica imediat dupa
alaptarea copilului, iar suptul urmator este suprimat.
Starea &sihica
# cei cu psihic labil, marii anxiosi epilepticii, alcoolicii cronici, necesita premedicatie bine individualizata sau se prefera
anestezia generala.
Terenul eficitar sau tarat morfo-functional
# t e r e n u l c a r d i o - v a s c u l a r ( m a r i i h i p e r t e n s i v i , cardiopatii decompensate, coronarieni, bolnavii cu

valvulopatii, purtatori sau nu de valve
artificiale,c e i c a r e a u s u f e r i t a l t e i n t e r v e n t i i p e c o r d d e s c h i s , e t c ) , t e r e n u l h e p a t i c , d
i a b e t i c , a l e r g i c , hemoragipar, cu insuficiente sau din contra cu hiperfunctii neuroendocrine, starile
de emaciere sicasexie, obezitate.
Alergie la anestezice locale
se recomanda testare preanestezica de catre alergolog si in caz dealergie manifesta se preconizeaza anestezie
generala.
Stare Patologica locala

i n p r o c e s e i n f l a m a t o r i i i n t i n s e , t r i s m u s s t r a n s s a u t u m o r i , f i e e s t e impiedicat accesul corect
asupra zonei unde trebuie introdus acul pentru punctie, fie exista risculdiseminarii procesului patologic
prin punctia anestezica, in aceste situatii se recurge la anesteziegenerala
46.Soluţii anestezice utilizate în stomatologie, generalităţi.

Anestezicul este substanţa, cu ajutorul căreia, se blochează temporar transmiterea impulsului nervos.
Exemple de substanţe anestezice:
 xilină
 prilocaină
 mepivacaină
 hostacaină
 articaină
 bupivacaină
 procaină
 cocaină
 tetracaină
47.Generalităţi (calităţile soluţiilor anestezice,componenţa, cerinţele faţă de soluţiile anestezice).

Substanţele anestezice locale. Grupele de anestezice. Principalii reprezentanţi şi caracteristicele lor de
bază.
Substanţa anestezică trebuie să îndeplinească următoarele calităţi:

 efect anestezicputernic;
 inducţierapidă;
 toxicitate sistemicăredusă;
 să nu producă iritaţii locale şidependenţă;
 incidenţă scăzută a efecteloradverse;
 să poată fi sterilizatăuşor;
 să fie compatibilă cu alte substanţemedicamentoase;
 să nu deprimemiocardul;
 să nu fie hepo- saunefrotoxică;
 să nu fie iritantă pentruţesuturi;
 să nu deadependenţă.
În funcţie de structura chimică, principalele substanţe anestezice loco–regionale se împart în trei grupe:
a. ESTERI
 ai aciduluiparaaminobenzoic:
 Procaina(novocaine,necoina)
 Clorprocaina(nescaina)
 Propoxicaina
 ai aciduluibenzoic
 Cocaina
 Tetracaina(pantocaina)
 Benzocaina
 Piperocaina
 Hexylcaina
 Butacaina
b. AMIDE
 Lidocaina (xilina, xylocaina, lygnocaina,etc)
 Bupivacaina
 Etidocaina
 Ropivacaina
 Articaina
 Dibucaina
 Mepivacaina(carbocaina)
 Prilocaina(citanest)
c. CHINOLINE:
 Centbucridine
Din aceste substanţe anestezice, unele: cocaina, procaina, clorprocaina, piperocaina sunt de domeniul
trecutului şi au valoare documentară.
Alte, bupivacaina, prilocaina, hostocaina, dibucaina, se folosesc astăzi în medicina dentară doar
ocazional.
Cele mai folosite anestezice locale în medicina dentară fac parte din grupa amidelor şi sunt
reprezentate de: lidocaină, articaină, mepivacaină, prilocaină şi etidocaină.
CLORHIDRATUL DE LIDOCAINĂ (Xilina)
Lidocaina a fost sintetizată în 1943 de Nils Löfgren şi introdusă pe piaţă în anul 1948, înlocuid procaina
(Novocaina).
Comparativ cu aceasta, lidocaina are un timp de instalare mult mai rapid 3-5 minute, şi determină o
anestezie cu durată mai lungă, mai profundă ( 90min. fără adrenalină). Deci, are o putere anestezică de 3-4
ori mai mare decât procaina,
Lidocaina are o toxicitate de două ori mai mare decât procaina şi din acest motiv cantitatea ce poate fi
injectată a fost limitată.
De asemeni, în urma unei injectări intravasculare accidentale, în cazul în care apar niveluri sistemice
crescute, poate cauza efecte toxice acute. Reacţi- ile neurotoxice au caracter excitator sau depresor şi sunt
caracterizate prin nervozitate, tinitus, ticuri nervoase, euforie, somnolenţă, tulburări de vedere, ame- ţeli,
convulsii, stare de inconştienţă şi, posibil, stoprespirator.
Nu dă reacţii de tip alergic, acesta este un avantaj clinic major al lidocainei şi al tututor amidelor
comparativ cu esterii. Dacă apar acestea se datorează conservantului introdus în soluţie numit
metilparaben. Soluţia de xilină cu adrenalină conţine metabisulfit de sodiu sau metilparahidroxi-benzoat
care pot produce reacţii severe la persoanele alergice.
Reacţiile cardiovasculare au caracter deprimant şi sunt caracterizate prin hipotensiune, deprimare
miocardică, bradicardie şi, posibil, stop cardiac. Efectele cardiovasculare apar numai în cazurile severe şi
sunt, în general, precedate de semne de neurotoxicitate.
Pentru a evita acest inconvenient, doza va fi ajustată în funcţie de vârstă, greutatea corporală şi starea generală a
pacientului. Pentru a obţine o anestezie locală cât mai adecvată procedurilor stomatologice, doza maximă de
lidocaină cu vasoconstrictor recomandată de U.S. Food and drug Administration (FDA) este de 7mg/kgc pentru
adulţi (aproximativ 3 carpule) fără a depăşi 500mg; doza maximă de lidocaină fără vasoconstrictor este de
4,5 mg/kgc, fără să depăşească doza maximă absolută de 300 de mg.La copii, DMR este de 4,5mg/kgc.
Pentru procedurile stomatologice de rutină, dozele recomandate sunt de 1 - 5 ml, nedepăşind doza de 10 ml
lidocaină cu adrenalină (200 mglidocaină).
Lidocaina nu produce vasodilataţie, deci nu este obligatorie adăugarea unui vasoconstrictor. Asocierea cu
vasoconstrictorul creşte durata şi puterea anestezică.
Lidocaina este metabolizată în ficat în proporţie de 90% în doi metabo- liţi activi , monoethylglicinexylidin
(MEGX) şi glicinexylidin (GX) . Produşii de metabolism şi 10% din substanţa nemetabolizată sunt eliminaţirenal.
Lidocaina trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii care primesc medi- caţie antiaritmică( Nifedipin, Adalat,
Norvasc, etc.), inhibitori de monoamino oxidază (Nardil, Aurorix) şi antidepresive triciclice (Amitriptilină),
deoarece efectele toxice pot produce hipertensiune prelungită.
Se administrează în doze mai mici la bolnavii sub tratament cu blocante beta-adrenergice( Propranolol, Betaloc,
Atenolol) sau blocante ale canale- lor de calciu (Verapamil, Isoptin).
Este contraindicată la pacienţii:
 alergici la lidocaină sau alte anesteziceamidice;

 cu antecedente de hipertermiemalignă;
 insuficienţă cardiacănecompensată;
 cu tulburări de conducereatrio-venticulară.
Se administrează cu prudenţă şi în doze mici la bolnavii:
 cu insuficientă hepatică gravă,

 infarct acut demiocard;
 insuficienţărespiratorie;
 la cei cu antecedente convulsive.
Lidocaina are un efect teratogen relativ scăzut (clasă de toxicitate B) dar se recomandă temporizarea
administrării la femeile însărcinate în primul semestru de sarcină , moment în care are locorganogeneza.
Deoarece 55% traversează bariera feto-placentară se recomandă monitorizarea cardiacă a fătului. Nu s-a
dovedit clinic faptul că ar fi eliminată în laptele matern, dar se recomandă suprimarea alimentaţiei la sân
pentru următo- rul supt.
În medicina dentară, se utilizează pentru anestezii prin infiltraţie şi pentru anestezii tronculare periferice
în concentraţii de 0,5%, 1%, 2% cu sau fără
vasoconstrictor dar şi pentru anestezii de contact în concentraţie de 10%.
Produsele comerciale cele mai utilizate în medicina dentară sunt: Xilină 1%, Xilină2%, Xilină 2%
cu adrenalină, Xilină 4% în fiole de 2ml produse de Sicomed; Lignospan cu adrenalină 1:100000,
Lignospan special cu adrenalină 1:80000, Lignospan forte cu adrenalină 1:50000 în carpule de
1,8ml produse de Septodont; Xylestesin-A cu adrenalină 1:80000 produs de 3M ESPE în carpule de
1,7ml. Pentru anestezia topică produsele comerciale sunt: spray Lidocain, Xylocain 10% sau gel
Xylocain, Topicain, Dicagel, Ziagel.
CLORHIDRATUL DE MEPIVACAINĂ
Este un anestezic local amidic, preparat de A.F. Ekenstam în anul 1957 şi introdus în stomatologie în
1960 sub formă de soluţie 2% în combinaţie cu un vasopresor sintetic, de tipul levonordefrin. În anul 1961
a fost sintetizată o solu- ţie 3% fărăvasoconstrictor.
Are o potenţă de 2 în comparaţie cu procaina, un pKa de 7,6 şi o toxicitate de 1,5-2 faţă de procaină.
Anestezia se instalează într-un timp scurt (2- 3min.). Are un efect uşor vasodilatator şi vasoconstrictor
intrinsec, durata anesteziei este mai lungă (2-3 ore) şi nu necesită adăugarea de substanţe vasocon-
strictoare (adrenalină sau noradrenalină).
Efectele adverse sunt rare, iar semnele şi simptomele supradozajului de mepivacaină includ stimularea
SNC urmate de depresia acestuia. Uneori este posibilă absenţa stimulării, cu depresia imediată a SNC
manifestată clinic prin somnolenţă şi pierderea stării de conştienţă.
Se leagă în proporţie de 78 % de proteinele plasmatice, este rapid meta- bolizată la nivel hepatic şi doar 5-
10% este eliminată renal fără a fi metaboliza- tă. Rata de absorbţie sistemică depinde de cantitatea de
anestezic, concentraţia acestuia şi de prezenţa sau absenţa vasoconstrictorului.
Deoarece traversează bariera fetoplacentară în proporţie de 70% se înca- drează în clasa de toxicitate C şi nu se va
folosi în primul semestru de sarci- nă.
Doza maximă recomandată copiilor peste 6 ani şi adulţilor este de 6,6mg/kgcorp fără a depăşi 500mg .
La un copil de 20kg se pot administra 2 carpule iar la un adult 7,5 carpule de anestezic fără vasoconstrictor. Nu-
mărul maxim de carpule de anestezic cu vasoconstrictor este de 3 pentru un copil de 20kg şi 11 pentru un adult
normoponderal.
Mepivacaina este contraindicată pacienţilor cu:
 alergie cunoscută sau hipersensibilitate la anestezicele locale de tip amidic;

 bloc de ramură de gradul II şi III, bradicardiepronunţată;
 insuficienţă cardiacă acutădecompensată;
 hipotensiuneseveră.
În stomatologie, se utilizează soluţie de 0,5%, 1%, 2% sau 3% de mepivacaină. Mepivacaina este
compatibilă cu levonordefrin în concentraţie de 1:20000 şi prelungeşte durata anesteziei la aproximativ
60min. pentru pulpa dentară şi 3-5 ore pentru ţesuturile moi. Când se doreşte hemostază în plagă se
adaugă adrenalină în loc de levonordefrin.
Produsele comerciale utilizate frecvent în stomatologie sunt: Mepivastezin carpule 1,7ml produs de 3M
ESPE; Scandonest 3% plain carpule 1,8ml, Scandonest 2% noradrenaline carpule 1,8ml, Scandonest
2%special cu adrenalină 1:100000 produse de Septodont; Carbocaine 3% carpule 1,7ml, Carbocaine 2%
Neo-Cobefrin (levonordefrin 1:20000) carpule 1,7ml produse de astraZeneca.
CLORHIDRATUL DE ARTICAINĂ
Este un anestezic local amidic, hibrid, care conţine o grupare amidică şi una esterică.
A fost preparată de H. Rusching în 1969 şi introdusă pe piaţă în Germa- nia şi Elveţia în anul
1976, în Canada în 1983 iar în SUA în 2000. De la introducerea sa în practica medicală, articaina, a
devenit substanţa anestezică cea mai folosită astfel că în anul 2011, era pe locul doi (aproximatv 40%).
Se consideră că articaina difuzează mult mai bine în ţesuturile dure şi moi, decât alte anestezice locale.
Are un efect vasodilatator asemănător cu lidocaina şi se comercializea- ză numai în asociere cu un
vasoconstrictor de tipul adrenalinei 1:200000 forma simplă sau 1:100000 forma forte.
Are o putere anestezică de 1,5 faţă de lidocaină şi 1,9 comparativ cu procaina şi o toxicitate
asemănătoare lidocainei şi procainei. Durata de instalare a anesteziei este scurtă 1-2min., pKa=7,8, iar
durata anesteziei este de 2-3ore .
Metabolizarea articainei se face în plasmă de colinesteraza plasmatică în proporţie de 90% iar 8% în
ficat de enzimele microzomale hepatice. Elimina- rea din organism se face renal, aproximativ 90%
metabolizată şi 5-10% sub formă nemetabolizată.
Deoarece circulă legată în proporţie de 95% de proteine iar eliminarea este exclusiv renală este
considerat anestezicul de elecţie pentru gravide.
Doza maximă recomandată este de 7mg/kgc la un adult normoponderal fără a depăşi 500mg într-o
şedinţă. (echivalentul a 12,5 ml soluţie injecta- bilă). La copii, trebuie să fie utilizat volumul minim necesar
pentru a obţine anestezia.
Cantitatea de soluţie injectată trebuie ajustată individual în funcţie de vârsta şi greutatea copilului şi nu
trebuie depăşită o doză maximă de 7 mg articaină per kg masă corporală (0,175 ml/kgc). Este contraindicată
utilizarea articainei la copii sub 4 ani.
La pacienţii vârstnici şi la cei cu tulburări severe ale funcţiilor hepatice şi renale (nefrită sau ciroză
hepatică) se folosesc doze minime de anestezic care să permită obţinerea unei anesteziieficiente.
Articaina este contraindicată la pacienţii cu:
 alergie la anestezicele locale de tip amidic sau lametabisulfit;

 tulburări grave ale ritmului cardiac ( bloc atrioventricular de gradul I sauII);
 insuficienţă cardiacăacută;
 infarctmiocardic;
 porfirie acutărecurentă;
 astmbronşic;
 tratament de beta-blocante cum ar fipropranol;
 feocromocitom;
 hipertensiunearterială;
 tratament cu medicamente antidepresive sau pentru boala Parkinson (antidepresive triciclice, inhibitori
MAO), deoarece aceste medicamente pot intensifica efectele cardiovasculare aleadrenalinei;
 deficienţă decolinesterază;
 epilepsie.
În cazul administrării în exces pot să apară reacţii toxice, datorită creşterii concentraţiei plasmatice de
articaină, ce se manifestă prin nervozitate, cefa- lee, greaţă,tahipnee urmată de bradipnee şi în final
apnee şi hipotensiune arte- rială.
De asemenea, au fost descrise efecte adverse tardive: necroză locală, tulburări de sensibilitate pe
traiectul nervului anesteziat.
Methemoglobinemia a fost asociată cu administrarea de doze mari sau după injectarea
intravenoasă a articainei în anesteziile tronculare periferice.
Produsele comerciale utilizate frecvent în stomatologie sunt: Ubistezin cu adrenalină 1:200000,
Ubistezin forte cu arenalină 1:100000, carpule de 1,7ml, produse de 3M ESPE; Septocaine cu adrenalină
1:100000, carpule 1,7ml, Septanest 4% carpule 1,7ml cu adrenalină 1:200000 sau 1:100000 produs de
Septodont; Ultracain D-S carpule 1,7ml sau fiole 2ml cu adrenalină 1:200000, Ultracain forte carpule
1,7ml cu adrenalină 1:100000 produse de Sanofi-Aventis.
CLORHIDRATUL DE BUPIVACAINĂ
Bupivacaina este un anestezic local de tip amino-amidic preparată în anul 1957 de A. F. Ekenstam
şi introdusă în practica medicală în octombrie 1972. Este folosită pentru anestezia epidurală dar şi pentru
inducerea anesteziei locale sau regionale în teritoriuoro-maxilo-facial.
Are o putere anestezică de 4 ori mai mare decât xilina, mepivacaina şi prilocaina. Este de 4 ori mai
puţin toxică comparativ cu xilina şi mepivacaina.
Anestezia se instalează în 6-10 minute datorita unui pka crescut de 8,1 şi durează aproximativ
90minute.
Bupivacaina este metabolizată în ficat de amidaze şi se elimină renal.
Se comercializează în concentraţii de 0,05%, 0,125%, 0,25%, 0,5%, dar în stomatologie se utilizează în
concentraţie de 0,5% cu 1:200000 adrenalină. În afara efectului anestezic local bupivacaina are şi un efect analgetic
postoperator. Doza maximă recomandată este de 90mg, injectată în doze fracţio-
nate. Dozele de bupivacaină vor fi reduse pentru tineri, bătrâni, pacienţi cu tul- burări neurologice şi pentru
pacienţi cu afecţiuni cardiace şi hepatice.
Dozele mari sau injectările accidentale intravasculare pot determina niveluri ridicate în plasmă,
corelate cu depresia miocardului, descreşterea debitului cardiac, hipotensiune, bradicardie, aritmii
ventriculare şi stop cardiac.
Bupivacaina nu este recomandată pentru copii mai mici de 12 ani.
Induce o cardiotoxicitate crescută cu hipoxie, acidoză şi hipercapnie.
Bupivacaina trebuie utilizată cu precauţii la pacienţii ce primesc medi- caţie antiaritmică
deoarece efectele toxice sunt aditive.
Produsele comerciale pentru uz stomatologic sunt: Marcaine, Sensorcaine sau Vivacaine (Astra
Zeneca)
CLORHIDRATUL DE PRILOCAINĂ
Este un anestezic local amino-amidic, preparat de Löfgren şi Tegnér în anul 1953 şi introdus în
practică în 1965.
Are o putere anestezică de două ori mai mare decât procaina şi egală cu xilina. Este cu 40% mai
puţin toxică decît xilina şi aproape egală cu prilocaina. Efectul anestezic se instalează lent, în 3-5minute,
deoarece are un pKa=7,9 şi are o durată de aproximativ de 75-90minute.
Prilocaina este hidrolizată rapid de către amilazele hepatice în ortotoluidină şi N-propilalanină şi
este considerat un anestezic cu toxicitate redu- să. Ortotoluidina poate induce formarea methemoglobinei,
reprezentând un mare dezavantaj în caz de supradozare. Prilocaina şi metaboliţii săi sunt excretaţi primar
prin rinichi.
Doza maximă recomandată pentru un adult sanătos este de 8mg/kgcorp fără a depăşi 600mg.
Are un efect vasodilatator mai mare ca mepivacaina dar mai mic decît lidocaina. În combinaţie cu
adrenalina cu o diluţie scăzuta 1:200.000 asigură o anestezie de lungă durată.
Prilocaina este relativ contraindicată la pacienţii cu:
 methemoglobinemie congenitală sauidiopatică;
 hemoglobinopatii;
 anemii;
 afecţiuni cardio-respiratorii unde este evidenţiatăhipoxia.
De asemeni este relativ contraindicată la pacienţii care primesc acetaminofen sau fenacetin,
ambele producând o creştere a riscului de methemoglobinei.
Produsul comercial este Citanest plain 4% fără vasoconstrictor sau Citanest forte 4% cu adrenalină
1:200000, produs de Astra Zeneca.
SUBSTANŢE ANESTEZICE PENTRU APLICAŢII
TOPICE
Sunt folosite pentru intervenţii chirurgicale de mică amploare (extracţia dinţilor temporari) sau
înaintea administrării anesteziei loco-regionale prin in- jecţie.
Deoarece anestezicele folosite în aplicaţiile topice nu conţin vasoconstrictor, iar anestezicele sunt
vasodilatatoare (cu excepţia cocainei), se absorb foarte repede. Pentru a avea efect anestezic de calitate,
concentraţia acestora este mai mare decât a celor administrate prin puncţie. Nu difuzează prin pielea
integră ci doar la nivelulmucoaselor.
Anestezicele locale topice se comercializează sub formă de : spray, gel, bulete sau dischete
impregnate cu anestezic, pastă, soluţii, unguente, aerosoli.
LIDOCAINA
A fost folosită pentru prima dată ca spray pentru aplicaţii topice în stomatologie în anul 1966.
Se utilizează în concentraţii de 4%, 5%, 10% fără a depăşi doza maximă de 200mg.
Se prezintă sub formă de spray (Lidocaină, Xylocaină 10%); unguent
5%(Alfacaină,Xylocaină,Lidocaină);lichid2%,4%,5%,;gel2%,5%;aero-
soli 10%.
BENZOCAINA
Este un ester al acidului para-aminobenzoic. Se prezintă ca o pulbere alb cristalină şi foarte puţin
solubilă în apă. Are un timp de inducţie rapid şi o dura- tă de acţiune mare. Poate da reacţii alergice după
administrări repetate şi prelungite. Inhibă acţiunea antibacteriană a sulfonamidelor.
Este utilizată pentru aplicaţii topice sub formă de :
 gel 20% (Topex®) aromatizat cu gust de ananas;Gingicain;
 paste 9% ( Prothyl®) pentru tratamentulaftelor;
 conuri (Flexicon®) pentru tratamentul alveolitei postextracţionale - 5mg benzocaină combinată
cuneomicină.
CLORHIDRATUL DE DICLONINĂ
Este un derivat ketonă, fară nici o legatură cu esterii sau amidele, care poate fi folosit la pacienţii
alergici la ambele tipuri de anestezice. Este uşor so- lubilă în apă şi are o putere anestezică egală cu cea a
cocainei. Instalarea anesteziei este scurtă(10 minute) şi are o durată de acţiune până la 1 oră.
Toxicitatea sistemică este scazută, datorită solubilităţii uşoare în apă. Se prezintă sub formă de
soluţii în concentraţie de 0,5%
TETRACAINA
Este un anestezic local de tip amino-ester, cu o durată lungă de acţiune anestezică şi analgezică.
Are absorbţie rapidă pe mucoase, de aceea se reco- mandă să se administreze pe suprafeţe mici, fără a
depăşi doza maximă.
Se prezintă sub formă de colir 1%( Tetracaine Faure® , 4mg în 0,4ml) , spray, colutorii. Se
foloseşte la copii peste 6 ani şi adulţi, în doze de 0,05- 0,15mg.
48.Substanţele vasoconstrictoare (simpaticomimetice naturale şi de sinteză), rolul lor în soluţia
anestezică. Substanţele adjuvante şi diluante în componenţa anestezicelor şi rolul lor.
Vasoconstrictorii sunt substanţe care produc vasoconstricţia vaselor sanguine şi se opun acţiunii
vasodilatatorii a substanţelor anestezice locale. Ast- fel, prin diminuarea absorbţiei sistemice a
anestezicelor locale au următoarele efecte:
 scad riscul detoxicitatea;
 scad riscul desupradozare;
 scad sau neutralizează efectelealergice;
 grăbesc instalarea anestezieilocale;
 cresc durata şi intensitatea anestezieilocale;
 scad hemoragiaintraoperatorie;
 stimulează metabolizarea anestezicelorlocale.
Dezavantajele acţiunii lor sunt determinate de folosirea greşită:
 în concentraţii mai mari decât cele necesare;

 creşterea cantităţi de vasoconstrictor, prin injectări repetate, până la doze aproapetoxice;
 injectare intravascularăaccidentală.
Utilizarea vasoconstrictorilor în substanţele anestezice locale a început odată cu descoperirea
adrenalinei în 1897 de către Abel. În 1903, Brown propu- ne utilizarea adrenalinei pentru a prelungi
durata anestezicelor locale.
Substanţele vasoconstrictoare cele mai folosite sunt chimic identice cu mediatorii sistemului
nervos simpatic – adrenalina (epinefrina) şi noradrenalina (norepinefrina), iar acţiunile lor sunt
asemănătoare cu răspunsul stimulării adrenergice.
Sunt clasificate ca simpaticomimetice naturale şi de sinteză, ce acţionea- ză asupra receptorilor
adrenergici alfa şi beta. Activarea receptorilor alfa produce constricţia musculaturii netede de la nivelul
vaselor sangvine. Activarea receptorilor beta produce relaxarea musculaturii netede (vasodilataţie şi
bronhodilataţie), stimulare cardiacă, creşterea pulsului şi a forţei de contracţie a miocardului şi lipoliză.
Catecolaminele naturale sunt secretate de medulosuprarenală în condiţii de stres sau efort.
În funcţie de structura lor chimică, de prezenţa sau nu a nucleului catecol, se clasifică în:
Simpaticomimetice naturale Simpaticomimetice de sinteză
Catecolamine Noncatecolamine Felipresina

Adrenalina Efedrina Levonordefrin ( neo-cobefrin)
Noradrenalina Fenilefrina
Dopamina
ADRENALINA (Epinefrina)
Adrenalina sau epinefrina, este un hormon secretat în sânge de glanda medulosuprarenală în cazuri
de stres. A fost descoperită de Takamine şi Aldrich în anul 1901şi sintetizată pentru prima dată în
laborator (suprenină) în 1904 de Stolz.
Se prezintă sub formă de pulbere albă, cristalină, foarte solubilă în apă. Deoarece adrenalina este
distrusă rapid de căldură, lumină sau în contact cu aerul, fiolele trebuie ferite de lumină şi controlate
obligatoriu înainte de folosire (schimbarea de culoare spre roz sau brun-roşcat traduce alterarea soluţiei).
Pen- tru a întârzia oxidarea, în soluţiile cu adrenalină se adaugă un conservant de tipul bisulfitului de
sodiu. Valabilitatea unei carpule de anestezic local ce conţi- ne un vasoconstrictor este mai scurtă (18
luni) decât a unei carpule ce nu conţi- ne vasoconstrictor (36luni).
Este metabolizată în ficat de către enzimele catechol-O-metiltransferaze (COMT) şi
monoaminoxidaza (MAO). Doar mici cantitati de adrenalină (aproximativ 1%) sunt excretate
nemetabolizate prin urină.
Adrenalina acţionează pe:
 receptorii alfa1 din piele, mucoase şi teritoriul hepato-renal producând vasoconstricţie
 receptorii β1 cardiaci şi are următoareleefecte:
 creşte forţa de contracţie amiocardului;
 creşte frecvenţa cardiacă;
 creşte excitabilitatea miocardului determinând apariţiaaritmiilor;
 creşte debitulcardiac;
 creşte tensiunea arterialăsistolică;
 pe cordul indemn creşte fluxul sanguinecoronarian;
 pe cordul bolnav creşte lucrul mecanic al inimii cu creşterea consumului miocardului de oxigen,
manifestate clinic prin dureri anginoase, aritmii şi modificariischemo-bazale.
 receptorii β2 determinând vasodilataţie în muşchii scheletici şi bronhodilataţie
Inhibă eliberarea de insulină, stimulează glicogenoliza hepatică ducând la creşterea glicemiei.
Adrenalina inhibă eliberarea de mediatori chimici (histamina) prin efect β antagonist asupra
mastocitelor.
Ca urmare a acestor efecte, adrenalina are următoarele indicaţii clinice:
 tratamentulbronhospasmului;
 tratamentul reacţiilor alergice unde acţionează şi simptomatic ( vezi mecanism explicat la
Reacţiialergice);
 resuscitarecardio-respiratorie;
 sindrom de debit cardiacscăzut;
 pentru a producemidriază;
 vasoconstrictor în substanţele anestezice (scade rata de absorbţie sis- temică a anestezicelor locale),
prelungeşte durataanesteziei;
 reduce sângerareachirurgicală;
Este contraindicată folosirea adrenalinei la :
 pacienţii cu hipertensiunearterială;
 pacienţidiabetici;
 hipertiroidism;
 la pacienţii aflaţi sub tratament cu digitală şi antidepresive triciclice (inhibitoriMAO);
 la femeile gravide în primul trimestru de sarcină (efect teratogen clasa C) şi în ultimul trimestru (risc
de declanşare atravaliului).
În stomatologie, adrenalina se utilizează în următoarele concentraţii:
 pentru anesteziile loco-regionale în concentraţii de 1:80000; 1:100000; 1:200000;
 pentru anesteziile topice concentraţiile sunt mai mari 1:40000; 1:50000.
Doza maximă de adrenalină din soluţia anestezică este de 200-
250μg.
NORADRENALINA (Norepinefrina, Levofed, Levarterenol)
Noradrenalina, sau norepinefrina, în formă naturală constituie aproximativ 20% din catecolaminele
produse de glanda suprarenală. La pacienţii cu feocromocitom, tumoră a glandei suprarenale,
norepinefrina poate reprezenta 80% din secreţia acesteia. Este relativ stabilă în soluţiile acide şi se
deteriorează
la expunerea la lumină şi aer. Pentru creşterea stabilităţii se adaugă un conservant, de tipul bisulfit acetat
de sodiu.
Noradrenalina este disponibilă în ambele forme: naturală şi sintetică. Acţionează exclusiv asupra
receptorii α (90%) producând vasoconstric-
ţie arterială şi venoasă. Are o toxicitate de 4 ori mai mică comparativ cu adrenalina şi un efect
vasoconstrictor mai mic decât cel al adrenalinei.
Are următoarele efecte:
 acţionează pe receptorii α1 şi β1 cardiaci producând un efect ionotrop puternic ( creştecontractilitatea);
 scade frecvenţa cardiacă, prin creşterea activităţii reflexe a baroreceptorilor;
 creşte fluxulcoronarian;
 scade debitul cardiac din cauza vasoconstricţieisistemice;
 scade fluxul sanguin renal şi hepatic;
 produce acidozămetabolică;
Nu are acţiune pe receptorii β2 bronşici şi din vasele periferice
Doza maximă admisă la un pacient sănătos este de 0,34 mg/sedinţă; 10 ml din soluţia 1:30000. În
cazul pacientului cu boală cardiovasculară (ASA 3 sau 4) este admis 0,14 mg/ şedinţă, aproximativ 4 ml
din soluţia 1: 30000.
Supradozajul provoacă o uşoară hipertensiune şi bradicardie.
Are indicaţie la bolnavii hipertensivi, hipertiroidieni, diabetici, bolnavi cu distonii
neurovegetative.
Concentraţiile folosite în stomatologie sunt de 1/30 000 – 1/20 000. Do- za maximă admisă este de
0,34mg.
LEVONORDEFRIN( Neo- Cobefrin)
Este un vasoconstrictor sintetic non-catecolaminic, ce acţionează prin stimularea directă a

receptorilor alfa (75%) şi a receptorilor beta (25%). Are acţiuni sistemice asemănătoare cu ardrenalina,
dar mai puţin active pe miocard, aparat respirator, SNC şi metabolism.
Pentru toţi pacienţii, doza maximă trebuie să fie 1 mg/şedinţă, adică 20 ml din soluţia 1:20000 (11
carpule).
Se găseşte în combinaţie cu mepivacaina în diluţie 1: 20000.

FENILEFRINA (Neo- Sinefrin)
Este cel mai stabil şi cel mai slab vasoconstrictor utilizat în stomatologie. Acţiunile
cardiovasculare ale fenilefrinei sunt:
 creşterea presiunii sistolice şidiastolice;
 bradicardiereflexă;
 uşoară scădere a debitului cardiac (prin creşterea presiunii şi bradicardie);
 vasoconstricţie puternică, dar fără congestie venoasămarcată;
 rar aritmiicardiace.
Nu produce bronhodilataţie şi nu este neurotoxic.
Fenilefrina este utilizată ca vasoconstrictor în anestezicele locale, în tratamentul hipotensiunii, ca
decongestionant nazal şi în soluţiile oftalmologice pentru a produce midriază.
Fenilefrina a fost utilizat în combinaţie cu procaina 4% într-o diluţie de 1: 2500.
La pacienţii sănătoşi, doza maximă recomandată este de 2-5 mg/ sedinţa, adică 10 ml din soluţia 1:
2500. În cazul pacienţilor cu afecţiuni cardiovasculare (ASA 3 sau 4) doza maximă recomandată este de 1,6
mg
/şedinţă, echivalent la 4 ml din soluţia 1: 2500.
49.Instrumentarul şi materialele utilizate în cadrul anesteziilor locale şi regionale. Pregătirea pacientului

şi a medicului către anestezie. Pregătirea instrumentarului şi a câmpului operator către anestezie.
//. Pregătirea instrumentarului:
A. Instrumentar de consultaţie - oglindă dentară, pensă dentară, sondă.

• Folosesc pentru examinarea pacientului, expunerea câmpului operator, antiseptizarea mucoasei, verificarea
insularii anesteziei etc.
B. Seringi - se utilizează în practică:

• seringi tip Luer, din materia] plastic, pentru unică folosinţa, presterilizate;
• seringi metalice, uneori rabatabile, pentru carpulele anestezice. In timpul utilizării, carpula devine de fapt cilindrul
seringii, deja pregătită pentru folosire.
C. Ace - se utilizează ace de diferite lungimi şi grosimi, pentru unică unlizare.

Atenţie! în cazul seringilor si acelor pentru unică utilizare se va verifica atent Integritatea ambaljului extern şi perioada dc
garanţie a fteriliatârii.
///. Fiole (carpule) cu anestezii
• Se verifica - inscripţia de pe fiolfa (denumire, concentraţie); data expirării; integritatea fiolei; - aspectul substanţei.
• Se antiseptizeaza fiola prin ştergere cu alcool,
• Se secţionează gitul fiolei şi se aspira conţinutul, fără a atinge cu acul marginile acesteia în aceste condiţii nu este
necesară schimbarea acului după încărcarea seringii.
• în toate etapele montării şi încărcării seringii este interzisă atingerea suprafeţei interne a pistonului acului, cu mâna
sau cu orice obiecte sau suprafeţe nesterile.
Se recomandă ca toate operaţiile de pregătire şi încărcare a seringii sâ se faca în prezenta pacientului. Se vor pastra
fiolele si capsulele ulilizatepână la plecarea pacientului: în caz de accidente grave ele vor fi predate organelor
competente}
IV. Pregătirea pacientului şi a câmpului opertator
• Pacientul - va fi avertizat asupra Intenţiei de efectuare a anesteziei şi asupra locului si numărului de înţepături;
- va fi avertizat asupra riscului mişcărilor necontrolate.
- va fi instalat într-o poziţie cât mai comoda, care să permită însă accesul şi buna evidenţiere a reperelor locului de
puncţie;
- aşezarea pacientului în poziţie orizontală de la început, sau imediat după efectuarea anesteziei previne unele
accidente postanestezice.
• Cimpul operator
- Va fi expus pentru vizibilitate directă;
- va fi antiseptizat prin badijonare cu alcool etilic 70 sau alcool izopropilic, dupâ fixarea reperelor pentru puncte cu
degetele miinii stângi.
^ înainte de antiseptizarea directă a locului de puncţie se recomandă :
• tegumentele se şterg cu alcool iodat, alcool izopropilic etc.
• cavitatca bucală se clăteşte cu o soluţie slab antiseptică: clorhexidină, hipermanganat de potasiu etc.
Pentru a diminua disconfortul din momentul puncţiei anestezice se poate badijona mucoasa cu o soluţie anestezică de
suprafaţă.
50.Nervul maxilar, originea, traiectul, ramurile eferente, teritoriul enervaţiei

N.maxilar este nerv senzitiv, iese din craniu prin orificiul rotund si inerveaza pielea pleoapei inferioare, unghiul extern al
ochiului, regiunea temporala, suprafata laterala a nasului, buza superioara, portiunea superioara a obrajilor, dintii si
gingiile maxilei, mucoasa cavitatii nazale, palatul dur, sinusul osului sfenoid si sinusul maxilar.
N.maxilar se imparte in 3 ramuri:
• Infraorbital este cea mai mare ramura, iese pe fata prin foramenul infraorbital si in fosa canina se ramifica formand
plexul talpa gastei mici. De la el pleaca:
o N.alveolar superior da ramuri posterioare, medii si anterioare.
Inerveaza dintii si maxila. Aceste ramuri formeaza plexul dentar superior de la care pleaca ramuri dentare si gingivale
• Zigomatic are origine in fosa pterigopalatina, intra in orbita prin fisura orbitara inferioara. De la el pleaca ramuri:
o N. zigomaticotemporal inerveaza tegumentul din zona anterioara a regiunii temporale si partial tegumentul fruntii
o N. zigomaticofacial inerveaza tegumentul regiunii zigomatice, proeminentele obrajilor
• Pterigopalatin are origine in fosa palatina unde se gaseste ganglionul pterigopalatin. De la el pleaca ramuri ce contin
fibre simpatice si parasimpatice si senzitive:
o Orbitale
o Nazale superioare postero-laterale
o Nazale superioare postero-mediale
o Nazopalatin, ramurile nazopalatine formeaza 3 grupe de nervi:
▪ N.palatin mare
▪ N.palatin mic
▪ Ramuri nazale postero-inferioare
51 Nervul pterigoidean si ramul sfenopalatin cu eferentele sale:nazal superior, nazopalatin,palatin

anterior,palatin mic si accesoriu.
Nervul pterigopalatin se desprinde din nervul maxilar cind patrunde in fosa pterigopalatina se indreapta in jos si inauntru
trecind pe fata laterala a ganglionului pterigo palatin care da fibre nervoase: ramura nazala posterioara, ram nazala medie,
ram nazala laterala, nervii palatine
-ram nazala posterioara inerveaza mucoasa cornetelor mijl si superior, de aici se desprinde nervul faringian a lui Bock ce
inerv mucoasa trompei lui Eustachio si faringele
-ram nazala medie se indreapta in jos si inainte patrunde in canalul nazopalatin si inerveaza treimea anterioara a palatului
dur
-nervul nazopalatin- strabate fosa incesiva si se imparte in nerv palatin mare, palatin mic si ram nazale posterioare
inferioare.inerveaza osul palatin, mucoasa.
-nerv palatin mare-strabate gaura palatina mare si inerveaza doua treimi posterioare ale mucoasei palatine
-ramura nazala superioara inerveaza versantul nazal si aripa nassului
52 Nervii alveolari superiori si posteriori, sup si mijlociu, superior anterior.

Origine, traiect, inervatia
- alveolar sup este ramura nervului infraorbital( se transforma din infraorb in alveolar sup) se imparte in:anterior mediu si
posterior
-nerv alveolar sup posterior are un traiect in jos si afara, inerveaza- osul maxilar, molarii 123 cu execeptia radacinii
vestibule meziale a primului molar, periostul, mucoasa peretelui posterior al sinusului maxilar
-nerv alveolar sup mediu inerveaza premolarii si radacina vestibulo meziala a prim molar.si peretele anterior al sinusului
-nerv alveolar sup anterior inerveaza dintii frontali, osul, gingia, canalul lacrimo nazal, peretele anterior al sinusului
maxilar si mucoasa fosei nazale
53Nervul mandibular>traiect, inervatia, ramuri eferente: nervul buccal, lingual, auriculotemporal.

Este un nerv mixt, dar predominant senzitiv. Traverseaza baza craniului prin gaura ovala, patrunde in compartimentul
pterigo mandibular al fosei infratemporale si da apoi ramurile secundare:
-ramuri motorii pentru muschii masticatori
-nervul buccal pentru tegumentele si mucoasa din dreptul molarilor
54 -nervul alveolar inferior care patrunde in canalul mandibular prin gaura mandibulara si inerveaza dintii si osul
unei jumatati de mandibular, iar prin nervul mentonier, una din ramurile sale terminale, mucoasa vestibulara de la primul
premolar la linia mediana, buza inferioara si regiunea mentoniera
-nervul lingual pentru mucoasa orala pina la linia mediana si jumatatea de limba, anterior de v-ul lingual
Infiltratia tronculara bazala a nervului mandibular “la gaura ovala” blocheaza anestezic intreg teritoriul acestuia.
55 Anestezia locala terminal.Scopuri, clinica, indicatii.Anestezia terminal prin refrigeratie.Indicatii,

tehnica, substantele utilizate.Anestezia terminal de contact.Indicatii, tehnica, substantele utilizate.
Anestezia locală numită şi terminală, acţionează direct asupra receptorilor algici şi a terminaţiilor
nervoase libere, determinând suprimarea sensibilităţii dureroase doar în teritoriul unde se intervine.
Această tehnică are ca principiu de acţiune permeabilitatea mucoasei orale pentru unele substanţe,
între care şi substanţele anestezice. Acestea se fixează pe terminaţiile nervoase producând o anestezie de
scurtă durată de aproximativ 10-15minute.
Indicaţii:
 anestezia parodonţiului în vederea detartrajului, adaptării coroanelor, prepararea cavitaţilor
proximale şi decolet;
 pentru a evita reflexul de vomă exacerbat de examinările oro- faringiene, amprentare,
radiografiiintraorale;
 extracţia dinţilor temporari foartemobili;
 incizia unor abcesesuperficiale;
 anestezia locului de puncţie înaintea anesteziei prininjecţie;
 mici cauterizări alemucoasei;
 adaptare de ineleortodontice.
Prin refrigerație
Se indică la intervenții superficiale, de scurtă durată:
 Extracția dinților temporari

cu rizaliză accentuată;
 Extracția dinților cu
mobilitate de gradul III
 Deschiderea unor abcese

superficiale la mucoasă
sau piele
 Ca substanțe anestezice se folosesc clorura de etil (Kelenul), care se pulverizează pe suprafața pe care se va
interveni, dar are o serie de dezavantaje (durere locală, întărește țesuturile, risc de necroză prin congelare).
 Alte substanțe: Bromura de etil, Freonul, Pharmaetilul, care au o tolerabilitate mai mare decât Kelenul.
Anestezia topică
(anestezia de contact)
Anestezia topică se bazează pe permeabilitatea mucoasei pentru o serie de substanţe anestezice cu posibilitatea de a
determina insensibilitatea stratului superficial al mucoasei şi a ţesutului submucos (circa 2-3 milimetri sub mucozal).
Concentraţia anestezicului folosit este mai mare decât pentru injectare (5-10%), forma lichidă spray sau gel.
Indicatii
-Intervenţiipe fibromucoasa gingivală (detartraj,adaptarea unei coroane la colet, finisarea uneiobturaţii de colet, înaintea
puncţiei anestezice)
-Suprimarea reflexului de vomă încazul folosirii materialelor de amprentă sauplicării filmului radiologic distal în
cavitateaorală.
-Extragereadinţilottemporari mobili, cu rizalizaaccentuată
-Incizia abceselorsuperficializatela mucoasă.
!Relativ rar folosite în prezent atât în medicina dentară cât şi în chirurgia OMF deoarece interesează doar părţile moi, fiind
mai frecvent folosite în sfera ORL
Tehnica de utilizare a anesteziei topice:
Izolarea regiunii de anesteziat cu comprese sau rulouri de vată după aplicarea aspiratorului de salivă Uscarea prealabilă a
locului de aplicare a anestezicului, Aplicarea sub formă de pastă (prin badijonare) sau prin pulverizare.
Instalareaanesteziei (2 -3 minute până la 10-15 minute) şi apoi efectuarea manoperelor Durata anesteziei este de la 10-15
minute şi poate dura uneori până la 45-60 minute.
Aplicarea se poate face sub formă de pastă (prin badijonare) sau prin pulverizare.
Se realizează in practică cu substante anestezice sub formă de:
a. lichide: cocaină 10%; pantocaină 2%; xilină 5-10%; percaină 2%; pribenzamină 4%; piperocaină10%; hurricaină
(benzocaină 20%); benzocaină-novol 10%; diclonină hidroclorid 0,5%; gingicain.
b. paste: contralgin pastă; contralgan pe bază de cocaină; pomadă de xilină (xilocaină 5%); pomadă benzocaină 5-10%
c. pulberi: ortoform 5-10%; benzocaină.
d. aerosoli: lidocaină 10%.
e. gel: lidocaină 5%; benzocaină 20% (hurricaină); preject; gingicain.
f. unguente: alfacaină 5%; lidocaină 5%; xylocaină 5%; butacaină sulfat.
g. spray: gingicain; peryl; xylestesin; neosinalgin; lidocaină 10%; xylocaină 10%.
56 Anestezia terminala prin injectie.Indicatii, tehnica, subst utilizate.
Reprezintă modalitatea cea mai folosită de anestezie în stomatologie cât şi în chirurgia oro- maxilo-facială.
Presupune introducerea anestezicului in tesut cu ajutorul seringii si dispunerea lui in apropriereaterminatiilor nervoase sau
lîngă un trunchi nervos(anestezie tronculara)
INDICATII
 extracţii dentare;
 rezecţii apicale;
 inserarea implanturilor dentare;
 intervenţii chirurgicale parodontale;
 extirparea tumorilor gingivale şi a chisturilor de mici dimensiuni.
 Anestezia plexală este contraindicată principial în afecţiuni de tip supurativ situate la nivelul locului de puncţie,
existând riscul de diseminare, ca şi în cazul unor ulceraţii sau tumori.
Anestezia submucoasa- în abcese superficiale(strict submucos)
-Pătrundereaacului submucozal, deasupra pocesului septic
-Infiltrarea anestezicului de-a lungul viitoarei linii de incizie
-La înaintarea acului în țesut - (ischemierea)=>
-Incizia rapida,pt ca durata anestezicului e mică,apar senzatii de durere pt. că nu e anesteziat și periostul
Anestezia intradermica-se adreseaza tegumentului pt excizia unor formatiuni mici, pt corectarea unor defecte
postextractionale sau pt plastii cu lambouri locale mici în straturi – pătrunzînd dermul *Anestezia subcutanata
“in straturi”-se introduce acul la nivelul dermului si se infiltreaza strat cu strat aria viitoarei plagi operatorii
*Anestezia subcutanata “in baraj”-infiltrare la distanta de leziune,creîndu-se aria patrulatera ce circumscrie

viitoarea plaga. Acul patrunde subcutanat in 2 puncte diametral opuse,care sunt 2 din cele 4 vîrfuri ale
patrulaterului.Printro rotatie la 45°se realizeaza 2 laturi ale patrulaterului
Anestezia intraligamentara-cu seringi speciale cu ac,care la apăsarea pistonului eliberarează 0,20ml anestezic
Indicatii-pacientii cu risc hemoragic(hemofilici,tratament cu anticoagulante, tulburări hepatice)
Acul prin papila dentara cu bizoul orientat spre dinte se pătrunde in spatiul alveolo-dentar unde lasa o cantitate
0,20 ml. La pluriradiculari presupune si punctii vestibulare si palatiale/linguale
-Avantaje:
1.posiblitatea anestezierii la un singur dinte
2. durata scurta de instalare 25-40s
3.cantitate redusa a substanței 0,15-0,20 ml
4.lipsa anesteziei la nivelul partilor moi
Teritoriu anesteziat: fibromucoasa gingivală, os alv, pachetul vasculo-nervos dentar)
-Dezavantaje
1.seringi special
2.apare frecvent aleveolita postextractionala
3.durere locala postanestezică
Anestezia intraosoasa -la mandibula, se urmareste infiltratia sol.anestezice in spongioasa osoasa prin traversarea
corticalei
Teritoriu anesteziat: fibromucoasa gingivală, os alv, pachetul vasculo-nervos dentar)
Indicatii-pacientii cu risc hemoragic(hemofilici,tratament cu anticoagulante, tulburări hepatice) Acul prin papila

dentara cu bizoul orientat spre dinte se pătrunde in spatiul alveolo-dentar unde lasa o cantitate 0,20 ml
La pluriradiculari presupune si punctii vestibulare si palatiale/linguale
Tehnica : perforator cu mandren care străbate corticala și permite substanței să ajungă intraosos la spongioasă.
-perioada de instalare scurta=30sec
-durata anesteziei=15-45 min
57. Anestezia regionala ( tronculara). Scopuri, indicatii , particularitati.

Anestezia Tronculara - este anestezia unuia sau mai multi dinti deodata- introducerea anestezicului in vecinatatea unui
nerv dentar. Este o anestezie de conductie.
Scopul : Solutia anestezica actioneaza pe traiectul trunchiului nervos sau la nivelul orificiilor osoase de intrare sau iesire a
triunciurilor nervoase, intrerupind conductibilitatea si propagarea sensibilitatii dureroase.
Indicatii: de-a lungul ramurilor nervilor maxilar sau mandibular , sau la iesirea acestor nervi prin gaurile de la baza
craniului ( anestezia tronculara bazala)
Particularitati: este o anestezie sigura, reduce volumul solutiei injectate, reduce numarul inteparutilor, tehnica este simpla,
atit exo cit si endobucal, necesita un numar redus de intepaturi, nu deformeaza cimpul operator, durata de actiune este mai
mare, determina o anestezie de calitate superioara anesteziei terminale prin injectie, permite efectuarea unei interventii
chirurgicale de aploare mai mare pe teritorii mai intinse, durerile postoperatorii sunt mai reduse si vindecarea plagilor mai
rapida.
58. Anestezia tronculara a nervului infraorbitar- teritoriul anesteziat, indicatii. Tehnica anesteziei
tronculare periferice a n. infraorbitar pe cale endoorala. Repere.
Teritoriul anesteziat:
incisivul central , lateral ,canin ( pulpa si parodontiul), osul alveolar anterior de premolarul 1, mucoasa vestibulara si
periostul in zona respectiva, peretele anterior al sinusului maxilar si mucoasa care il tapeteaza, jumatatea respectiva a
buzei superioara, aripa nasului, pleoapa inferioara.
Indicatii:
anestezia dintilor frontali si paradontiul acestora, anestezia mucoasei vestibulare si a osului alveolar in zona frontala,
anestezia peretelui anterior al sinusului maxilar, anestezia obrazului ,pleoapei inferioare, aripei nasului , buzei inferioare,
prezenta unei inflamatii sau infectii ce nu permit anestezia plexala , cind anestezia plexala a fost ineficace datorita unei
grosimi mari a corticalei osoase.
Reperele anesteziei tronculare periferice a n infraorbital pe cale endoorala:

Orificiul infraoribital care este situat la 8-10 mm sub rebordul orbitar inferior, la unirea a 2/3 externe cu 1/3 interna a
crestei infraorbitare sub sutura zigomato maxilara, la 5 mm inlauntrul liniei verticale medio-pupilare; pe linia verticala
catre trece prin axul premolarilor 2 superior si la 2,5 cm deasupra apexului acestuia; orificiul infraorbitar se gaseste pe
aceiasi linie verticala cu orificiile mentonier si supraorbital , pe linia ce uneste incizura supraorbitara cu gaura mentoniera,
pe linia verticala ce trece intre primul si al doilea premolar superior.
Directia canalului infraorbitar este oblica in jos medial si anterior, astfel incit axele celor doua canale prelungite se
intilnesc pe linia mediana itnre incisivii centrali superiori.
Tehnica endoorala:
Este cel mai des folosita anestezie in stomatologie, bolnavul va fi asezat cu capul in extensie usoara si cu arcadele dentare
in contact sau usor intredeschise ( pentru a nu pune partile moi in tensiune). Buza si obrazul se indeparteaza cu policele
minii stingi, indexul este aplicat cutanat in dreptul gaurii suborbitale. Punctia anestezica se practica in fosa canina in
mucoasa mobila imediat adeasupra si lateral de virful radacinii caninului. Directia acului este in sus , inapoi si afara. Se
traverseaza partile moi pina la contactul cu osul si apoi se merge dealungul fosei canine la o profunzime de 2,5 cm
patrunzind in orificiul suborbitar. Uneori este necesar sa se faca mai multe tatonari cu acul pe suprafata acului pentru a se
gasi orificiul infraorbitar. Cu indexul fixat suborbitar se poate percepe acul in momentul in care a ajuns la nivelul
orificiului . Pentru a se obtine anestezia dintilor frontali este necesar ca acul sa patrunda in canal 0,5-1 cm. Depozitul
anestezicului fiind lasat intrun contact osos, cantitatea de sol nu va fi mare , injectarea se va face cu oarecare presiune si
va lasa in canal 0,5-1 ml sol anestezica.
59. Tehnica tronculara periferica a n. infraorbitar pe cale exoorala . Repere. Incidente, accidente si
complicatii locale .
Repere:
Orificiul infraoribital care este situat la 8-10 mm sub rebordul orbitar inferior, la unirea a 2/3 externe cu 1/3 interna a
crestei infraorbitare sub sutura zigomato maxilara, la 5 mm inlauntrul liniei verticale medio-pupilare; pe linia verticala
catre trece prin axul liniei mediene superior si la 2,5 cm deasupra apexului acestuia; orificiul infraorbitar se gaseste pe
aceiasi linie verticala cu orificiile mentonier si supraorbital , pe linia ce uneste incizura supraorbitara cu gaura mentoniera,
pe linia verticala ce trece intre primul si al doilea premolar superior.
Directia canalului infraorbitar este oblica in jos medial si anterior, astfel incit axele celor doua canale prelungite se
intilnesc pe linia mediana itnre incisivii centrali superiori.
Tehnica exoorala:
Punctia se practica inferior si medial de orificiul infraorbitar in dreptul aripii nazale la 0,5-1cm in afara santului
nazogenian ( in functie de latimea nasului). Directia acului este oblica in sus , inapoi si usor in afara. Dupa ce se ajunge in
planul osos se patrunde pe directia mentionata pastrind tot timpul raportul cu osul, pina se ajunge la orificiul infrorbitar.
Patrunderea in canal este insotita de o senzatie dureroasa in dintii frontali. Acul devine fix si nu mai poae fi deplasat
lateral. Patrunderea in canal nu trebuie sa fie mai mare de 0,5-1cm pentru a nu leza globul ocular prin intrarea acului in
oribita. Pentru a evita acest accident se va insinua indexul miinii stingi pe podeaua orbitei sub globul ocular in timp ce
policele repereaza orificiul suborbitar.
Accidente:
patrunderea acului in oribita si se datoresc inteparii sau infiltratiei anestezice a elementelor infraobitare.
Complicatii:
Se pot produce hemoragii, hematoame, echimoze, diplopie sau alte tulburari de vedere, uneori persistente.
Incidente:
deschiderea canalului infraorbitar se face prin mai multe orificii sau este foarte ingusta si mascata de o proeminenta
osoasa. In aceste cazuri nu se poate patrunde in canal, anestezia fiind incompleta , limitata doar la partile moi.
60. Anestezia tronculara a nevilor alveolari superiori si posteriori - terioriul anesteziat, indicatii. Tehnica
de anestezie pe cale endoorala. Repere.
Numita anestezia “ La Tuberozitate”

Teritoriul anesteziat:
molarii superiori ( cu exceptia radacinii M-V a primului molar) a paradontiului respecitv, ginggivomucoasa vestibulara de
la acest nivel si a portiunii corespunzatoare a maxilarului si sinusului maxilar (peretele posterior), parodontiul .
Indicatii:
anestezia mucoasei vestibulare si a periostului distal de creasta zigomato-alveolara, an. peretelui posterior al sinusului
maxilar (tuberozitar) si a mucoasei sinusale care il tapeteaza; an. molarilor 1, 2, 3fara M-V ( pentru slefuiri, extirpatii,
extractii); an. osului alveolar in zona molarilor 1, 2, 3 fara M-V daca dorim anesteziera si M-V este nevoie de anestezie
nervului alveolar sperior si mijlociu sau an. plexala.
Repere:
creasta zigomatoalveolara si ultimul molar sau daca acesta nu este erupt inca molarul 2 (radacina meziala) , la copii sub 12
ani primul molar; mucoasa mobila ; orificiile alveolare sup si post sunt situate pe versantul posteroextern al tuberozitatii la
intretaiera verticalei, trecind indaratul ultimului molar cu o linie transversala , trecind prin mijlocul distantei dintre
amrginea inferioara a orbitei si gingiei la nivelul primului molar , linie ce corespunde la jumatatea inaltimii maxilarului.
Tehnica:
este mult mai folosita ca cea exoorala, bolnavul este pozitionat cu capul in extensie si gura intredeschisa ( o deschidere
ampla a cavitatii bucale se insoteste de o protectie anterioara a marginii anterioare a mandibulei si a apofizei coronoide
care proeminind in vestibul , impiedica accesul spre tuberozitate) Se indeparteaza partile mai labio-geniene cu indexul
miini stingi cind se practica anestezia la tuberozitatea dreapta a pacientului si cu policele cind se lucreaza la partea stinga ,
pulpa degetului fixind reperul osos. Punctia acului se face in mucoasa mobila deasupra radacinii meziale a M2 inapoia
crestei zigomatico-alveolare. Directia acului oblica in sus ianapoi si inauntru ( medial) facind un unghi de 45 grade cu
planul de ocluzie al molarilor superiori. Dupa ce se ia contact cu osul se patrunde dealungul tuberozitatii pina la o
profunzime de 2,5-3,5 cm injectinduse progresiv continuu anestezicul pentru a reusi sa anesteziem toate filetele nervilor
alveolari postero-superiori care patrund in os la nivele diferite. Pe masura ce acul avanseaza se va aspira in seringa pentru
a controla daca acul nu este intrun vas al plexului venos pterigoidian. Cantitatea de anestezic este de 2-3 ml. Anestezia se
instaleaza in 5-10 minute si dureaza 1-2 ore.
61 .Tehnica anesteziei tronculare periferice a n. Alveolari superiori si posteriori pe cale exoorala. Repere.
Incidente, accidente si complicatii locale.
La nivelul arcadei superioare, regiunea molarilor este frecvent anesteziată printr-o tehnică definită drept anestezia „la
tuberozitate” sau blocaj zigomatic, procedeu ce include nervii alveolari supero-posteriori.
Repere:
Se repereaza palpatoriu marginea anterioara a muschiului maseter, marginea inferioara a osului zigomatic si creasta
zigomato-alveolara.-creasta zigomato-alveolară.-rădăcina mezială a molarului de 12 ani.-mucoasa mobilă.
Tehnica:
Punctia acului se face in obraz inaintea muschiului maseter, sub marginea inferioara a osului zigomatic si distal de creasta
zigomato-alveolara.Directia acului- se va orienta acul in sus si inauntru (medial la 2,5 cm) se ia contactul cu tuberozitatea
apoi pastrind tot timpul contactul cu osul se da acului o directie in sus, inauntru si posterior patrunzind 3,5-4 cum cu acul.
Se injecteaza anestezicul, aspirinduse continuu pentru a nu injecta in plexul venos pterigoidian.
Accidente
Daca nu este pastrat contactul cu osul, aspirind si injectind continuu anestezic, exista riscul inteparii vaselor, cu
producerea imediata a unui hematom voluminos al obrazului datorita prezentei unei bogate retele vasculare in imediata
vecinatate a tuberozitatii.In cazul cind a fost intepat un vas trebuie exercitata imediat compresiunea obrazului la acest
nivel.
62 Anestezia tronculara a nervului nazopalatin (la gaura palatina anterioara sau gaura incesiva)-
teritoriul anesteziat, indicatii . Tehnica anesteziei tronculare periferice a nervului nazopalatin pe cale
orala si pe cale nazala.Repere. Incidente, accidente si complicatii.
Zone anesteziate: -fibromucoasa palatina in 1/3 ant. a boltii palatine
-peretele alveolar palatin ant. corespunzator
-are anastomoze cu filetele plexului nervos dentar antero-superior
Indicatii: -
interventii chirurgicale in 1/3 ant. a fibromucoasei palatine
-in extractia incisivilor si caninului in combinatie cu anestezia tronculara sau plexala vestibulara
Tehnica
Calea orala: Fotoliul este ridicat, capul bolnavului dat pe spate, gura larg deschisa.Papila palatina, fiind extrem de
sensibila, se efectueaza mai intii o anestezie de suprafata prin contact, dupa care cu un ac subtire si scurt se face intepatura
pe marginea laterala a papilei, de partea opusa partii de anesteziat. Se injecteaza citeva picaturi in mucoasa si apoi sub
papila la gaura incesiva.Se patrunde in canal pe o distanta de 5 mm dind acului o directie in sus, indarat si putin in afara,
paralel cu axul incisivului central si se introduce 0,25-0,50 ml sol anestezica.
Calea nazala: Este indicata pentru suprimarea sensibilitatii restante la incesivul central si pe linia mediana, dupa anestezia
nervului infraorbital cind o supuratie, un chist sau o tumoare ocupa regiunea gaurii incesive. Dupa anestezia topica a
locului de intepare in meatul inferior, un ac subtire este introdus prin mucoasa planseului nazal linga septul nazal cu
directia indarat, in jos si inauntru, la 1,5-2 cm indaratul septului cutanat si se injecteaza 1ml anestezic.
63.Anestezia tronculară periferică a n. mare palatin sau palatin anterior (la gaura palatină posterioară).
Teritoriul anesteziat, indicaţ ii. Tehnica. Repere. Incidente, accidente şi complicaţii locale.
Teritoriul anesteziat: mucoasa palatină în dreptul premolarilor și molarilor de la marginea gingivală pînă la linia mediană.
Indicații: Anestezia părților moi (mucoase și periostului) palatine în zona molarilor și premolarilor.
Repere: ultimul molar la 0,5-1 cm deasupra coletului acestuia. La 1 cm anterior de orif. palatin.
Tehnica: Puncția anestezică se practică în șanțul palatin în dreptul M2, deci puțin înaintea găurii. Acul va fi direcționat în
sus, înapoi și ușor în afară, serigna ajungînd în dreptul comisurii de partea opusă. Nu este necasară pătrunderea în canal,
depozitul anestezi lăsîndu-se la 1 cm sub mucoasă în dreptul găurii palatine. Anestezia se instalează în cîteva minute,
durata: 30-40 min.
Accidente: La înțeparea vaselor se poate produce hemoragie sau hematom submucos (se va face compresie digitală cîteva
min.), Injectarea bruscă și în cantitate mare poate decola mucoasa.
Incidente: creșterea sau scăderea tensiunii, probleme respiratorii, grețuri și vărsături
Complicații locale: Necroza mucoase, infecții, dureri persistente, edem postanestezic.
64.Anestezia tronculară a nervului alveolar inferior – teritoriul anesteziat, indicaţ ii. Tehnica anesteziei
tronculare periferice a nervului alveolar inferior pe cale endoorală. Repere.
Teritoriul anesteziat, indicații: Intervenții asupra osului și a dinților pe o hemiarcadă, a mucoasei vestibulare, de la gaura
mentonieră la linia mediană.
Contraindicații: Procese inflamatorii sau tumori la locul de înțepătură.
Repere: Creasta temporală, marginea anterioară a ramului mandibular. Plica pterigomandibulară (situată de-a lungul
marginii anterioare a m. pterigoidian anterior. Nivelul planului de ocluzie al molarilor inferiori.
Tehnica: Locul de puncție este între creasta temporală și plica pterigomandibulară la 1 cm deasupra planului de ocluzie a
molarilor inferiori. Direcția acului de la început este sagitală antero-posterior pînă cînd se ia contact cu osul în zona
crestei temporale, corpul seringii rămînînd paralel cu arcada inferioară. Acul va progresa în contact cu osul înaintînd în
profunzime pe fața internă a ramurei mandibulei, pe măsură ce înaintează menținînd contact cu osul corpul seringii se
deplaseasă spre arcada opusă (la nivelul caninilor ori premolarilor). Injectare se începe în care acul atinge osul și continuă
pînă la 1.5 - 2 cm. 1cm - n. lingual. la 1.5-2cm n. alv. inf.
Procedeul Veisbren (anestezie simultană a n. alv. inf., lingual, și bucal.

Cele trei trunchiuri nervoase se găsesc invecinate in dreptul tuberozitatii mandibulare, proeminentă osoasă situată pe fata
internă a ramurii mandibulare la jumătatea distantei intre incizura sigmoidă și Spina Spix şi rezultă din unirea celor douá
creste care coboară una pe fata interná a coronoidei şi cealaltá de la colul condilului. Tehnioa: Bolnavul este pozitionat cu
gura larg deschisă. Se reperează plica pterigomandibulară şi marginea anterioară a mandibulei intepatura practicindu-se
lateral de plica şi medial de baza apofizei coronoide la 0.5 cm sub planul de ocluzie al molarilor superiori.
65.Tehnicile anesteziei tronculare periferice a nervului alveolar inferior pe cale exoorală. Repere.
Incidente, accidente şi complicaţii locale.
Calea exoorală se utilizează cînd accesul oral este împiedicat de trismus, procese inflamatorii, tumori. Metoda este folosită
și pentru intervențiile practicate pe mandibulă sau planșeul bucal, pe cale cutanată.
Anestezia se obține: -pe cale submandibulară, cale retromandibulară,, calea superioară.
*Calea submandibulară : Locul de puncți - sub marginea inf. a mandibulei și la 1,5 cm înaintea marginii post. a ram.
mandib. Direcția acului - de jos în sus, până se ajunge la planul osos al marginii inferioare a mandibulei, pe versantul său
intern. Depozitul anestezic este lăsat la aprx. 4-4,5 cm adîncime, acul trebuie să aibă o lungime de 7-8cm.
*Calea retromandibulară : Locul de puncție - sub lobul urechii, la jumătatea distanței dintre rădăcina long. a zigomei și
unghi, imediat înapoia marginii post. a ram. mandib. Direcția acului orizontală, direct înainte, pînă se ajunge la os apoi
ușor înăuntru. Injectarea anestezicului se face la 2,5 cm adîncime.
Accidente: Nerespectarea tehnicii în timpul traversării glandei parotide poate duce la lezarea n. facial, a. carotide externe
sau v. jugulare.
*Calea superioară - Se utilizează excepțional cînd pacientul are trismus, procese inflamatorii perimandibulare, tumori
chistice voluminoase. Locul de puncție - în dreptul scobiturii sigmoide, imediat sub marginea inf. a arcadei zigomatice. Se
pătrunde aprx. 4 cm apoi se lasă anestezicul.
66. .Anestezia tronculară a nervului lingual – teritoriul anesteziat, indicaţ ii. Tehnica anesteziei tronculare
periferice a nervului lingual. Repere. Incidente, accidente şi complicaţii locale.
Indicații: intervenții chirurgicale asupra planșeului bucal precum și intervenții pe limbă. În cursul intervențiilor asupra
limbii este necesară anestezia bilaterală a n. lingual
Repere: -unghiul intern al mandibulei, - ultimul molar inferior, - șanțul mandibulo lingual.
Locul de puncție: în dreptul ultimului molar, înainte și înlăuntrul unghiului intrern al mandibulei, în șanțul mandibulo-
lingual, la jumătatea distanței dintre marginea liberă a gingiei, și baza limbii. Direcția acului : înapoi și ușor înafară spre
os. După traversarea mucoasei se injectează progresiv mergîndu-se aprx 1cm. 1.5-2ml anestezic.
67.Anestezia tronculară periferică a nervului bucal. Teritoriul anesteziat, indicaţ ii. Tehnica. Repere.
Incidente, accidente şi complicaţii locale.
Teritoriul anesteziat, indicații: intervenții asupra țesuturilor moi ale obrazului, sau ca anestezie de completare pentru
mucoasa gingivoalveolară vestibulară în cazul extracțiilor molarilor inf. asociată cu anestestezia tronculară a n. alv. inf. la
Spina spix.
Calea orală: Locul de puncție - intersecția crestei osoase cu planul de ocluzie al molarilor superiori, alt reper: 1cm
înapoia și dedesubtul orif. can. Stenon. Se perforează mucoasa și m. buccinator și se ajunge pe marginea anterioară osoasă
a ram. mandibular la baza apofizei coronoide, aici se lasă anestezicul.
68.Anestezia la gaura mentonieră. Indicaţii. Tehnica. Repere. Incidente, accidente şi complicaţii locale.
Indicații : intervenții dentoalveolare și asupra părților moi labiomentoniere sau completarea unei anestezii la gaura
mandibulară de partea opusă.
Repere: Gaura mentonieră este situată pe fața externă a corpului mandibulei la jumătatea înălțimii osului, între rădăcina
celor 2 premolari.
Calea orală : Puncția anestezică se practică în vestibulul inferior, în mucoasa mobilă în dreptul rădăcinii meziale a
primului molar. Direcția acului oblică în jos, înăuntru și înainte. După traversarea mucoasei se atinge planul osos și prin
tatonare se cade în gaura mentonieră.
Calea exobucală: Se folosește în intervențiile pe țes. moi labio-mentoniere dar și pentru anestezia dinților osului.
Tehnica: Puncția se face în obraz, înapoi și deasupra găurii mentoniere, la aprx 2cm înapoia comisurii labiale. Direcția
acului: în jos, înăuntru și înainte. Se pătrunde în gaura mentonieră la 1.5-2 cm de la locul de înțepătură.
Teritoriu anesteziat: buza inf, reg. mentonului, osul, dinții, parodonțiul și mucoasa vestibulară de la linia mediană la
primul premolar. Pentru incisivii centrali este necesară anestezia bilaterală.
69.Accidente generale toxice determinate de substanţa anestetică
Accidentele generale pot fi de doua feluri, psihogene si toxice.
Psihogene – pentru multi pacienti vizita la stomatolog produce un stres mental ce poate duce la transpiratii reci, palpitatii,
anxietate, neliniste, emotii.
Toxice - trecerea prea rapida a anesteziei in circulatia generala; de supradozare.
Toxicitatea se manifesta la nivelul SNC, sistemului cardiovascular si respirator avind 2 faze:

1)de excitare-apare transpiratie,greata,congestia tegumentelor
2)de depresiune(paralizie)-pierderea cunstiintei,coma,paralizie motorie si senzoriala,paralizia functiei motorii.
Intoxicatia se produce numai la doze mari si poate determina: neliniste, frica, tremuraturi, convulsii, paralizia centrului
respirator. Dozele mari pot produce vasodilataţie, colaps, tulburări de conducere, bradicardie, bloc atrio-ventricular şi
chiar aritmii ventriculare. Reacţiile alergice, foarte rare, sunt reprezentate de erupţii cutanate, prurit, edeme sau reacţii de
tip anafilactic. În caz de supradozaj poate să apară methemglobinernie şi stimulare nervoasă centrală (tremor,
dezorientare, vertij, creşterea metabolismului şi a temperaturii corporale şi, în cazul dozelor foarte mari, contractură
spastică şi convulsii).
Manifestări SNC: manifestările sunt de tip excitaţie sau/şi inhibiţie corticală, caracterizate prin senzaţie de căldură sau
frig, parestezii, euforie, confuzie, ameţeală, somnolenţă, vedere dublă sau neclară, greaţă şi vomă, tremurături, convulsii,
stare de inconştienţă şi chiar stop cardio-respirator.
Reactii cardio vasculare:

-angina pectorala;
-infarct miocardic acut;
-socul cardiogen;
-accidente vasculare cerebrale;
-aritmii;
Reactii cu alterarea cunostintei:

-sincopa vaso-vagala;
-convulsii;
-colaps;
-hipertensiunea ortostatica;
Reactii alergice:
-urticarie;
-edemul quincke;
-socul anafilactic;
Reactii ale aparatului respirator:

-criza de astm bronsic;
-aspiratie de corp strain;
-aspiratie cu continut gastric;
-stop respirator;Reactii sistemului endocrin:
-hipoglicemica;
-hiperglicemica;
70.Lipotimia. Clinica. Primul ajutor. Sincopa cardio-respiratorie. Clinica. Primul ajutor. Convulsiile.
Primul ajutor.
Lipotimia(,,lesin’’)-pierderea incompleta a cunostintei.Lipotimia poate sa apara din senin, fara sa fie declansata de un
anumit factor, ori poate aparea ca urmare a unei expuneri prelungite la un factor declansator precum caldura excesiva, febra sau
stresul emotional.
Clinica:Cele mai comune simptome ale lipotimiei sunt:
 Stare de ameteala
 Vedere incetosata
 Stare generala de rau
 Transpiratii abundente
 Puls slab
 Respiratie superficiala
 Paloarea fetei
 Disconfort abdominal
Atunci cand se constata prezenta acestor simptome, este bine ca pacientul sa se intinda sau macar sa se aseze pentru a preveni
caderile si ranile obtinute in urma impactului cu solul.
Lipotimia este alterarea starii de constienta, care numai in unele cazuri este urmata de sincopa, adica de pierderea completa, insa
de scurta durata a starii de constienta.
In caz de lipotimie, individul poate sa aiba senzatie de rau, urmata de caderea din picioare si de incapacitatea de a reactiona,
insa acesta nu isi pierde pentru nicio secunda complet starea de constienta, auzind ce se vorbeste in jurul sau si intelegand ce se
petrece cu el.
Prim ajutor
- stoparea actului medical
- controlul Tensiunii arteriale
- oxigenoterapie
- pozitia pacientului orizontala.
- inlaturea hainelor ce string caile respiratorii.
- flagitatii nu palmuiri.
Sincopa-pierderea completa a cunostintei(sec/min),produsa de hipoperfuzia cerebrala sanguina

In activitatea medicului stomatolog mai frecvent se intilnesc 2 tipuri de sincope:
1)Sincopa vasovagala(vasodepresoare)
2)Sincopa prin hipotensiune posturala(hipotensiune ortostatica)
Sincopa vasovagala manifestarile clinice:
1)Presincopa-apar semne prodromale,ameteli,greata,discomfort epigastric,senzatie de instabilitate,vedere

neclara,zgomote in urechi,tegumente palide,umede si reci,respiratie superficiala,puls accelerat si slab,TA scazuta,pupilele
midriatice.
2)Sincopa-pierderea completa a cunostintei cu modificari ale respiratiei(neregulata,profunda,superficiala,stop respirator

sau apnee),bradicardie,prabusirea TA,puls accelerat si slab,pupilele dilatate,iar pacientul pare a fi in moarte
clinica.Musculatura scheletata este relaxata.Tonusul sfincterian este pastrat.
3)Postsincopa-perioada scurta de confuzie si dezorientare in care pacientii sunt slabiti.
Sincopa prin hipotensiune posturala.Manifestarile clinice.

Pierderea cunostintei,deseori fara prodrom,la ridicarea brusca a pacientului din clinostatism in ortostatism.
Starea de cunostinta revine rapid daca pacientul este repozitionat in supinatie.
Primul ajutor:
-intreruperea tratamentului stomatologic
-asezarea pacientului in clinostatism cu picioarele usor ridicate deasupra nivelului capului
-curatirea cavitatii bucale de singe,comprese,proteze mobile,etc.
-desfacerea hainelor sau a accesoriilor vestimentare strimte(gulerul camasii,curea,cravata,etc.)
-asezarea capului pacientului in pozitie ,,de siguranta’’(rotat lateral) pentru a elibera caile aeriene,a preveni caderea limbii in
faringe si aspirarea eventualelor varsaturi
-evaluarea cunostintei,respiratiei,pulsului,TA
-stimularea periferica prin stropire cu apa rece pe fata si git sau si stimularea centrului respirator prin inspirul vaporilor de
amoniu
-administrarea oxigenului
-daca constiinta pacientului nu apare-112 si ABC
Convulsiile reprezinta o perturbare a activitatii electrice a creierului care determina o serie de miscari
necontrolate ale musculaturii corpului.
Primul ajutor
-intreruperea tratamentului stomatologic
-asezarea capului pacientului in pozitie ,,de siguranta’’(rotat lateral) pentru a elibera caile aeriene,a preveni caderea limbii in
faringe si aspirarea eventualelor varsaturi
-curatirea cavitatii orale si a faringelui de singe,mese,resturi dentare,materiale de amprenta,proteze mobile,etc.
-desfacerea hainelor sau a accesoriilor vestimentare strimte(gulerul camasii,curea,cravata,etc.)
-in cazul conculsiilor tonico-clinice,introducere intre arcadele dentare a unui obiect de cauciuc pentru a impiedica traumatizarea
limbii si care sa nu poata fi aspirat
-daca convulsiile dureaza 15-20 sec,se va administra i.v. fractionat Diazepam(15-20mg in bolusuri de 2.5mg) sau Midazolam(5-
10mg in bolusuri de 1mg)pina la oprirea conculsiilor
-Apelam 112 daca este necesara asistenta medicala.
71.Stopul cardio-respirator. Clinica. Măsurile elementare de susţinere a funcţiilor vitale. (Basic Life
Support: A. Airway; B. Breathing; C. Circulations).
Stopul cardiac este reprezentat de oprirea brusca a activitatii mecanice a cordului, ducand la oprirea circulatiei
sangelui, astfel sangele nu ajunge la oraganele vitale, privandu-le de oxigen.
Stopul respirator presupune oprirea schimburilor gazoase de la nivel pulmonar, care daca dureaza mai mult de
5 minute poate determina leziuni ireversibile ale organelor vitale, in special la nivel cerebral. Acesta de cele mai
multe ori este urmat de stop cardiac, daca nu este reluata functia respiratorie.
Cand aceste doua stopuri sunt simultane, indiferent de care s-a instalat primul, vorbim despre stop cardio-
respirator.
La adulti, stopul cardiac este predominant si este deobicei determinat de afectiuni cardiace preexistente(orice fel
de boala cardiaca,in speciala afectiuni coronariene), pe cand la copii predomina cel repirator (cel cardiac foarte
rar). Posibilele cauze ale stopului cardio-repirator sunt afectiunile cardiace, tromboembolism pulmonar,
hemoragii masive gastrointestinate, traumatisme, tulburari metabolice, bronhospasmul, disfunctii la nivelul
SNC, supradoze de medicamente etc.
I Măsurile elementare de susţinere a funcţiilor vitale-Basic Life Support
A.Airway-asigurarea libertatii cailor aeriene
B.Breathing-asigurarea respiratiei
C.Circulation-asigurarea circulatiei
II Masuri ulterioare de sustinere a functiilor vitale-Advanced Life Support
D.Drugs-tratament medicamentos
E.Electric-monitorizare electrocardiografica
F.Fibrilations-defribilare sau stimulare electrica
Airway
-Obstructia cailor aeriene-Hiperextensia capului

-Tripla manevra Safar(daca nu merge hiperextesia capului)
1)Hiperextensia capului
2)subluxatia anterioara a mandibului din ATM
3)Intredeschiderea gurii
-Daca suspectam un traumatism al coloanei cervicale hiperextensia este periculoasa si se recurege la manevra
Esmarch:
1)Subluxatia anterioara a amandibulei
2)Intredeschiderea gurii
Breathing
-Priveste-vezi daca toracele se misca sau nu
-Asculta-asculta cu atentie daca se aud sunete respiratorii sau de obstrucie superioara
-Simte-apropie fata de gura pacientului pentru a simti miscarea aerului din timpul respiratiei
Femeile respira cu toracele iar barbatii cu abdomenul

Nu mai mult de 10 secunde
Circulation
Pulsatia arterei carotide se percepe in urma glisarii cu 2 degete lateral de cartilajul tiroid al laringelui(marul lui
Adam) si imediat anterior de m.SCM
Daca pacientul nu reactioneaza si nu respira-EFECTUAM CAB(Compresion,Airway,Breathing)
Compresii cardiace
Viteza=100-120 compresii/minut
Adincimea=5-6cm
30 compresii cardiace si 2 respiratii artificiale(gura la gura sau gura la nas)
72.Accidentele alergice. (urticaria, edemul Quincke, şocul anafilactic).
Alergia-o reactie de hipersensibilitate anormala exagerata a sistemului imun fata de diverse antigene
Accidente alergice sunt erorile care provoaca reacții anormale, disproporționate, exagerate și excesive a
sistemului imunitar al unui organism, față de antigene exogene care sunt bine tolerate de subiecții normali.
Urticaria este o boala dermatologica ce este caracterizata prin aparitia de placi rosii in relief, adesea foarte
pruriginoase, indicand prezenta vaselor de sange superficiale dilatate si a edemul. Se disting urticariile acute,
care nu dureaza decat cateva ore, urticariile cronice, care persista mai mult de trei luni. Urticaria acuta poate fi
cauzata de luarea anumitor medicamente (analgezice, antiinflamatoare, aspirina) si apare ca accident in
administrarea anestezicului iar cea cronica are mai multi factori (ereditari, colinergici, de la frig, de la apa etc.)
Edemul Quincke este o reacţie alergică severă, in care se produc cantităţi mari de histamină, si care se
caracterizează prin umflarea feţei sau a extremităţilor. Afecteaza regiunea pielii si a tesut celulo-adipos
subcutanat si provoaca senzatii de amortire. Localizare lui sunt buzele, pleoapele dar cea mai periculoasa
localizare e laringele (aprox in 25% cazuri poate provoca asfixie stenotica).
Şocul anafilactic este o reacţie de hipersensibilitate imediată brutala, dramatica, cu prabusire hemodinamica si
insuficienta respiratorie dupa intrarea in organism a oricarei substante, mai ales proteice, care provoaca
eliberarea de mediatori chimici.
Formele socului anafilactic sunt în funcţie de pronunţarea manifestărilor clinice( sunt descrise 4 grade de
severitate a şocului anafilactic)
- Gradul I: Formă uşoară (modificări cutnate localizate).
- Gradul II: Formă de gravitate medie (modificări cutnate generalizate).
- Gradul III: Formă gravă (modificări din partea vocii/wheezing).

- Gradul IV: Formă extrem de gravă (detresă respiratorie/ colaps).
Formele clinice:cutanat,cardio-vascular,respirator,gastro-intestinal,mixt
73.Complicaţii determinate de factorul „teren” (pacientul în vârstă, gravida, afecţiuni cardio-vasculare,

diabet zaharat, coagulopatii).
In prezent, TERENULeste definit ca totalitatea factorilor care oferă organismului anumite calităţi prin care
răspunsurile sale ia agenţii agresori, îmbracă sau nu caractere particulare.Este deosebit de important ca la
bolnavii care vor fi supuşi unui tratament chirurgical, medicul să cunoască terenul, deoarece astfel el poate
prevedea eficienţa reacţiilor de adaptare şi compensare.
Pacientul în vârstă:Stabilirea vârstei de 70 ani peste care se consideră că începe bătrâneţea, este arbitrară dar în
acelaşi timp, s-a constatat că peste această limită, vârsta cronologică începe să fie paralelă cu vârsta biologică.
Afecţiunile generate de procesele de uzură, de degenerescentă, de scleroză, realizează un teren biologic tipic,cu
modificări cardio-vasculare, pulmonare, nutriţionale, renale, hepatice, neurologice, hematologice. Reactivitatea
locală şi generală la pacienţii în vârstă este scăzută; organismul reacţionează la traumatismul anestezic şi
operator, încet, fără vigoare. Infecţiile - chiar masive, au nevoie de timp îndelungat pentru a declanşa reacţii
inflamatorii ca febra, leucocitoza, accelerarea vitezei de sedimentare a hematiilor.
Terenul femeii gravidese găseşte sub influenţe hormonale, metabolice şi neuro-reflexe pornite de la uterul
nidat. El este caracterizat prin circulaţie intensă, modificări ale permeabilităţii capilare, creşterea fluxului
sangvin. In primele luni de sarcină, iniţial se constată o creştere a tonusului parasimpatic (astenie, somnolenţă,
vărsături), urmează apoi o simbioză vegetativă.Riscurile care le poate aduce un tratament stomatologic sub
anestezie, constă în avortul spontan în primele 3 luni de sarcină şi naştere prematură în ultima lună.
Afecţiuni cardio-vasculare Anamneza superficială, examenul clinic general efectuat grăbit, incomplet,
incorect, pot să nu sesizeze suferinţa cardiovasculară, iar tratamentul chirurgical - chiar minor, să declanşeze un
accident grav.
Următoarele boli cardiovasculare reprezintă un risc major şi contraindica o intervenţie chirurgicala imediata sau
chiar o îngrijire stomatologica de rutina dacâ nu este o urgenţa:
 infarctul miocardic recent (până la 3 luni)
 decompensarea cardiaca
 miocardita sau pericardita acută
 endocardita septică
 stenoza mitrala în fibrilaţie arteriala cu pericol de embolii
 accesul de tahicardie paroxistică.
Bolnavii cu teren cardio-vascular care au suferit intervenţii pe cord deschis, purtătorii de valve artificiale, de
"peace-maker" etc., sub tratamente anticoagulante, consideraţi cu un grad mare de risc, chiar pentru intervenţii
de chirurgie stomatologică curentă, necesită internarea în clinici de specialitate, colaborări strânse
interdisciplinare, scheme de pregătiri medicamentoase complexe, multă atenţie şi prudenţă. Ei nu intră în
competenţa medicului de stomatologie generală.
Diabet zaharat-Cele mai grave pericole care ameninţă diabeticul, sunt tulburările metabolice provocate de
reacţia endocrino-vegetativă, şi anume hipoglicemia şi acido-cetoza. Pregătirea preoperatorie a diabeticilor
este obligatorie, indiferent de amploarea inervenţiei la care vor fi supuşi.Riscul unei intervenţii stomatologice
chiar minime (de exemplu: extracţia dentară, incizia unui abces vestibular, detartraj subgingival etc.) este
deosebit de mare pe un teren diabetic, se recomandă obligatoriu consultaţia cu specialistul endocrinolog
Coagulopatii Sindroamele şi bolile hemoragice se produc prin alterarea fie a mai multor factori ai hemostazei,
fie prin creşterea în exces a unui factor anticoagulant. Ele se manifestă clinic prin hemoragii mucoase sau
cutanate şi prin apariţia de peteşii sau hematoame, provocate adesea de traumatisme neînsemnate.
Sindroamele hemofilice sau parahemofilice prezintă prelungiri ale timpului de coagulare (normal = 4-6 minute),
ale timpului Quick (normal 12-14 secunde).
La bolnavii care se găsesc sub medicaţie anticoagulantă (de
exemplu Heparina, Varfarina, etc.), este indicată temporizarea
intervenţiei sângerânde şi întreruperea tratamentuluicu anticoagulante, pînâ când testele indică revenirea în
limitele normaleale procesului de coagulare sanguină
74.Accidente imediate: durerea, leziuni vasculare, parestezii tranzitorii. Accidente imediate: tulburări
oculare, căderea acului în căile respiratorii superioare, ruperea acului, lipsa instalării anesteziei.
Accidentele locale immediate (apar in timpul anesteziei)
Durerea (inteparea trunchiului nervos) - la introducerea acului sau in timpul injectarii anestezicului poate sa
apara o durere intensa produsa de inteparea trunchiului nervos sau a tecii acestuia( la anestezia
n.infraorbital).Durerea la injectare crste anxietatea(teama)si poate duce la miscari neasteptate ale pacientului
crescind riscul de rupere a acului.
Leziuni vasculare - in cursul realizarii anesteziei, mai ales pentru molarii superiori, se poate produce
hematomul obrazului. Acesta apare ca urmare a lezarii vaselor de sange din tesuturile pe care le strabate acul
seringii. Se manifesta prin aparitia imediata a unei umflaturi in grosimea obrazului. Tratamentul consta in
realizarea imediata a compresiei obrazului cu palma, tinandu-se bine apasat timp de cateva minute, dupa care se
va aplica un pansament compresiv pentru 24 de ore. Pacientul va urma un tratament cu antibiotice pentru a
preveni complicatiile hematomului, acesta resorbindu-se de la sine in 7-10 zile.
Parestezii tranzitorii(a nervului facial sau auriculotemporal)constiutuie un incident in cursul anestetziei prea
profunde sau respectiv prea inalte la Spina Spix.Dureaza 60-90 minute si nu necesita tratament
Tulburari oculare.In cursul anesteziei nervului maxilar sau infraorbitar se poate produce edem
palpebral,exoftalmie,midriaza,diplopie,tulburari ale vederii sau chiar pierderea tranzitorie a vederii.Sint
tulburari de scurta durata si nu necesita tratament.
Caderea acului în căile respiratorii superioare
Constituie un accident care poate fi grav si necesita extractie imediata
Ruperea acului.Se poate produce printr-o miscare neprevazuta a bolnavului,mai ales la copii,prin folosirea de
ace necorespunzatoare sau printr-o tehnica defectuoasa.Pentru prevenirea acestui incident trebuie luate masuri
prinvind bolnavul,acele si tehnica anesteziei.Acul nu trebuie introdus complet in tesuturi,deoarece ruperea se
produce cel mai frecvent la unirea cu amboul.In caz de accident acul trebuie prins cu o pensa hemostatica si
extras inainte ca bolnavul sa se miste sau sa inchida gura.In cazul cind acul rupt se adla in
profunzime,accidentul este grav si acul trebuie extras prin interventie chirurgicala inainte de a da complicatii.
Lipsa instalării anesteziei.Se datoreaza cel mai frecvent unei greseli de tehnica,dar poate fi determinata si de
starea de reactivitate sau de rezistenta a bolnavului fata de substanta anestezica,alterarea solutiei anestezice,o
anomalie anatomica locala,efectuarea injectiei in tesuturi hiperemiate,inflamate.
Cind anestezia nu a reusit,trebuie repetata folosind solutie anestezica dintr-o alta fiola sau sticla,respectind
riguros tehnica si injectind o cantitate mai mare de anestezic
75.Complicaţii (accidente secundare): necroza mucoasei, edem postanestezic, alveolita uscată, infecţii
perimaxilare, nevrite postanestezice.
Necroza mucoasei:Se pot produce mai ales la nivelul fibromucoasei gingivale sau palatine si sint determiante
de ischemia adrenalinica,mai ales cind se foloseste o concentratie prea mare,sau greseli de tehnica:injectarea
prea rapida sub presiune a unei cantitati prea mari de anestezic,urme de alcool sau infectie.Aceste complicatii
pot fi favorizate de starea tesuturilor la bolnavii cu lues,t.b.c.,diabet s.a.
Edem postanestezic:Se datoreaza cel mai des folosirii de soluţii, ace sau tehnică necorespunzătoare. Poate fi
determinat şi de vasodilatarea care urmează vasoconstricţiei adrenalinice.
Alveolita uscata :Este mai frecventă la mandibulă, este lipsită de congestie şi gingia este palidă. Din alveola
lipseşte complet cheagul sau se gaseşte un mic cheag brun-cenuşiu care se desprinde uşor. Pereţii osoşi
endoalveolari sunt albicioşi cu sechestre mici lameliforme care se detaşeaza. Capilarele gingivale şi osoase
prezintă trombi care obliterează complet lumenul, ceea ce antrenează necroza osoasă. Cele două forme de
alveolită prezintă cauze diferite. In alveolita umedă sunt incriminaţi factori locali care favorizează producerea
infecţiei, iar in alveolita uscată este incriminată vasoconstricţia prelungită a capilarelor care favorizează
trombozarea şi necroza.
Tratamentul curativ urmareşte combaterea durerii şi a infecţiei şi stimularea procesului de regenerare

tisularăşi de cicatrizare. În general terapia constăîn:
• Îndepartarea din alveolă a cheagului infectat, a corpilor străini şi a porţiunilor de os necrozat;
• Aplicare locală de substanţe anestezice si antiinfecţioase;
• Tratament general antiinfecţios si antialgic;
• Tratament local si general de stimulare a cicatrizării.
Infectii perimaxilare
- abces vestibular, palatinal, perimandibular extern
- abces loji superficiale: genian, maseterin, parotidian, orbita, submandibular, submentonier, lingual, sublingual,
temporal
- abces loji profunde: fosa infratemporala, groapa zigomatica, spatiul laterofaringian, laterocervical - supuratii
difuze cervico-faciale
- flegmon cervico-facial, flegmon hemifacial
- limfadenita inflamatorie specifica sau nespecifica cervicofaciala
- fistula cronica perimaxilara
Nevrite postanestezice - datorita inteparii fibrelor nervoase sau iritatiei acestora produsa de substanta
anestezica, apar crize dureroase asemanatoare cu cele din nevralgie, sau dimpotriva, apar parestezii (pacientul
simte amortita zona deservita de nervul respectiv o perioada mai lunga de timp).

DD

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

DD

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Întrebări pentru examenul de promovare la chirurgia

anul II de studii 2018-2019

Compartimentul Prevenția și Anestezia în stomatologie și chiurgia OMF.

1. Etajele feței. Regiunile superficiale și profunde ale feței.

1. Etajele şi regiunile feţei

este situat ”ntre liniile care unesc ambele margini

supraorbitale şi cea care trece la nivelul marginilor inferioare ale

alcătuite din totalitatea părţilor moi situate pe părţile

Regiunile planşeului bucal

în profunzime şi nuafectează conturul capului

Oasele feţei sunt:

Clasificarea muşchilor capului:

Muṣchii fantei palpebrale:

- Muṣchiul orbicularul ochiului;

- Muṣchiul corrugator supercili;

- Muṣchiul depressor supercili;

- Muṣchiul depressor al septului nazal;

- Muṣchiul orbicularul gurii;

- Muṣchiul ridicǎtor al buzei superioare ṣi al aripei nasului;

- Muṣchiul ridicǎtor al buzei superioare;

- Muṣchii mic ṣi mare zigomatic ;

- Muṣchiul ridicǎtor al unghiului gurii;

- Muṣchiul coborâtor al unghiului gurii;

- Muṣchiul coborâtor al buzei inferioare;

- Muṣchiul incisiv al buzei superioare;

- Muṣchiul incisiv al buzei inferioare;

- Muṣchiul transvers al bǎrbiei.

Actiune: rol in apararea bulbului ocular si in distribuirea si drenarea lacrimilor

-M .sprancenos este oacoperit de m.frontal si orbicular al ochiului

(2) Muschiul nazal

p.alara ->dilateaza orificiul nazal

-Muschiul depressor al septului nazal

Actiunea:trage septul nazal in jos

-Muschiul pyramidal al nasului

(3) Muschiul orbicular al gurii-

-Muschiul ridicator al buzei superioare

Actiune-ridica buza superioara si contribuie la formarea santului nazolabial

-Muschiul depresor al buzei inferioare

Actiune-coboara buza inferioara exprimand ironia

-Muschiul ridicator al unghiului gurii

-Muschiul depresor al unghiului gurii

Actiune- coboara comisura labiala si lungeste santul nazolabial(exprimand tristete)

-cel mai profund muschi pielos

-contribuie la formarea obrajilor

Actiune- participa la propulsarea buzei inferioare inainte

-Muschiul zzigomatic mic

Actiune-contribuie la ridicarea buzei superioare

-Muschiu zigomatic mare

Actiune-contribuie la provocarea risului , dand fetei expresia veseliei

-Muschiul rizoriu –responsabil de gropita din obraz.

3. Particularităţile anatomo-morfologice ale maxilarului superior.

Ea prezintă: Fata anterioara

Pe fața posterioară se află :

• tuberozitatea maxilei o convexitate aflată pe partea inferioară a feței posterioare a maxilei

4.Vascularizația și inervația maxilarului superior.

5. Vascularizația și inervația maxilarului inferior.

Artera maxilară pe traiectul său prezintă trei proțiuni :

- Fețele articulare (condilul mandibulei și fosa mandibulară a osului temporal)

- Lichid sinovial Ligamente :

Extracasulare – sfenomandibular și stilomandibular și lateral

8. Scopul esențial al examenului clinic.

- Descoperirea tuturor manifestărilor patologice dentoparodontale și maxilofaciale ,care vor trebui

În chirurgia buco-maxilo-facială examenul clinic cuprinde :