https://www.rfi.

ro/politica-96771-prof-jeffrey-isaac-universitatea-indiana-liberalism-iliberalism-
putere
25 Iulie 2017
Prof. Jeffrey C. Isaac: Ce este promisiunea ILIBERALĂ? Putere necondiționată și abandonul
libertăţilor (Exclusiv RFI)
Autor:
Claudia Zidaru

Liberalismul este credința în discursul asupra drepturilor omului, aprecierea și susținerea minorităților
rasiale, etnice, religioase, sexuale, naționale, dar și politice, angajamentul față de guvernarea
constituțională bazată pe respectarea statului de drept, angajamentul față de autonomia puterii
judiciare, angajamentul față de libertatea de asociere, libertatea de mișcare și de comunicare, în plan
intern, dar și transnațional, credința în pluralismul civic și politic. În contextul actual, iliberalismul
pune în pericol aceste lucruri și imaginează un corp social mai unificat, în care unitatea, omogenitatea,
integrarea sunt foarte apreciate. Orice reprezintă lipsă de unitate, diferențe, diversitate este pus sub
semnul întrebării.

Din Rusia până în Ungaria, din Venezuela până în Sierra Leone sau din Turcia până în Polonia
analiştii observă un fenomen care tulbură statele de drept din toată lumea, respectiv apariţia
democraţiilor ILIBERALE.

Un astfel de regim politic are puţin respect pentru statul de drept şi pentru libertăţile civile şi este un
concept care defineşte din ce în ce mai multe state în ultima perioadă.

Claudia Zidaru a discutat despre democraţiile iliberale cu profesorul Jeffrey Isaac de la Universitatea
Indiana din Statele Unite ale Americii.

Profesorul specializat în analiză politică explică acest concept, în special în raport cu ultimele
evenimente din Europa:

Claudia Zidaru: Termenul „iliberalism” este unul complex. Domnule profesor Isaac, dumneavoastră
cum îl definiți, având în vedere, mai ales, ce se întâmplă acum în Europa?
Jeffrey C. Isaac: Pot spune că termenul „iliberalism” este la fel de alunecos precum termenul
„liberalism”. În termeni generali, înseamnă neliberal sau anti-liberal. În contextul actualelor discuții
politice în jurul temei democrațiilor iliberale, pentru europeni, iliberalismul înseamnă devalorizarea
sau opoziția la liberalism.

Voi da câteva exemple ce intră sub rubrica liberalismului și cărora li se opun liderii populişti: credința
în discursul asupra drepturilor omului, aprecierea și susținerea minorităților rasiale, etnice, religioase,
sexuale, naționale, dar și politice, angajamentul față de guvernarea constituțională bazată pe
respectarea statului de drept, angajamentul față de autonomia puterii judiciare, angajamentul față de
libertatea de asociere, libertatea de mișcare și de comunicare, în plan intern, dar și transnațional,
credința în pluralismul civic și politic.

În contextul actual, iliberalismul pune în pericol aceste lucruri și imaginează un corp social mai
unificat, în care unitatea, omogenitatea, integrarea sunt foarte apreciate. Orice reprezintă lipsă unitate,
diferențe, diversitate este pus sub semnul întrebării.

Claudia Zidaru: Diferite țări, cu istorii politice diferinte experimentează tendințe iliberale. Cum poate
fi explicat acest fapt? Esența democrației se erodează?

Jeffrey C. Isaac: Liberalismul și, în mod special, democrația liberală constituie procese istorice relativ
recente. Astfel, iliberalismul, anti-liberalismul, formele neliberale de drept, politică, societate au
predominat în majoritatea locurile, în mare parte din istoria omenirii. Liberalismul este o realizare
destul de fragilă și dificilă. Acestea fiind spuse, se poate observa ascensiunea iliberalismului în multe
locuri în lume, în cadrul celor mai dezvoltate democrații liberale din vestul Europei, în SUA sau în
cadrul democrațiilor liberale mai recente din Europa de Est post-comunistă sau în Turcia și, probabil,
în Venezuela. Cu siguranță este foarte extins. Pentru a înțelege formele actuale ale iliberalismului și
discursul democrațiilor iliberale trebuie să înțelegem limitele și slăbiciunile liberalismului
contemporan. Aceste limite și slăbiciuni există și ele apar în toate locurile.

Claudia Zidaru: Astfel, se poate vorbi despre o criză a liberalismului în același timp în care vedem
ascensiunea tendințelor iliberale. Putem identifica o axă a iliberalismului la nivel mondial acum sau
este o construcţie prea îndepărtată?

Jeffrey C. Isaac: În primul rând, referitor la criza liberalismului, scriu o recenzie despre o carte foarte
bună, „The Retreat of Western Liberalism”, al cărei autor este Edward Luce. Acesta analizează
provocările liberalismului occidental din perspectivă ideologică, politică, economică, dar și
geopolitică. Totodată, vorbește despre o gamă variată de provocări și despre cum apar, despre
similaritățile dintre acestea la nivel global, dar și despre cum iau naștere în mod diferit în fiecare țară.

Este important să fii atent la aceste diferențe. Este un exces de iliberalism sau de anti-liberalism? Cred
că este plauzibil să spunem că este vorba despre un exces, în măsura în care există legături importante
și afinități ideologice între anumiți lideri iliberali sau anti-liberali importanți din lume, precum Putin,
Trump, Orban, Le Pen, Erdogan. Cred că anumiți scriitori, jurnaliști, cercetători și politologi au atras
atenția, în special asupra rolului Rusiei sub Putin, în promovarea acestor lideri, în propaganda
împotriva democrației liberale, împotriva UE. Cred că datorită acestor afinități putem vorbi despre un
exces, dar nu trebuie exagerată amploarea coluziunii explicite. Nu este o simplă cauză care explică
ascensiunea iliberalismului. Acesta își are baza în provocările curente ale liberalismului.

Claudia Zidaru: În această perioadă în care ați observat fenomenul iliberal, mai ales în Europa, ați
putut identifica votanții, susținătorii iliberalismului? Ce fel de oameni sunt aceștia? Ce fel de cetățeni?

J.C.I: Politologii nu au ajuns la un consens în această privință, ci există diferențe asupra cărora nu mă
pot pronunța acum. Vă dau un exemplu. Există argumente care susțin că susținătorii mișcărilor
iliberale sunt din rândul generațiilor mai vârstnice, a pensionarilor care întâmpină dificultăți. Pe de
altă parte, politologul Yashca Mounk a argumentat că sondajele sugerează că generația millennials
este mai puțin atașată democrației liberale decât generațiile anterioare. Cred că susținerea pentru
iliberalism vine din mai multe segmente ale populației. Mare parte din această susținere este legată de
faptul că partidele politice mainstream (clasice, tradiționale, vechi) dau sau au dat greș, legitimitatea
lor e în scădere, iar oamenii rezonează la mesajul liderilor iliberali.

Am văzut acest lucru în Franța și în Statele Unite cu Trump. Este foarte important să avem în vedere
faptul că în majoritatea cazurilor este vorba despre sisteme pluripartidice, iar liderii iliberali nu au
suportul unei vaste majorități. Totuși, este adevărat că ei promit lucruri pe care partidele
convenționale nu au reușit să le îndeplinească. Astfel, cred că răspunsul la întrebarea „Ce categorie
demografică susține iliberalismul?” diferă de la țară la țară.

CZ: Nici guvernul polonez, nici guvernul ungar nu s-au stingherit cu recentele lor propuneri. Sunt
iliberali mândri. Există vreo vulneralibilitate a guvernării iliberale despre care credeți că permite
societății să se opună unor astfel de propuneri prin care se modifică legi în mod arbitrar?

J.C.I: Am văzut rezistență, una chiar substanțială în Budapesta împotriva eforturilor guvernului Orban
de a închide Central European University. Acea rezistență din Budapesta s-a conectat cu numeroase
locuri, mai ales din Europa și Statele Unite, unde rezidenții s-au mobilizat pentru CEU. Am văzut că a
existat rezistență în Ungaria.

Acesta a fost un exemplu, dar încă nu știm ce se va întâmpla. Am văzut cum cel mai recent pachet
legislativ ce a trecut de Parlamentul polonez, prin care se limita independența justiției în Polonia, ce a
fost amplu criticat, a fost respins de președintele Duda, care era asociat Partidului Dreptate și Justiție.
Este o situație în care există rezistență civică și presiune din partea UE și a altor forțe internaționale.
Dar sunt și dinamicile instituționale din interiorul țării care oferă oportunități prin care să se limiteze
aspirațiile sau măsurile legislative urmărite de liderii iliberali. Cred că există posibilități pentru
rezistență. De asemenea, sunt căi prin care liderii autoritari deseori își supraestimează legitimitatea.
Putem vedea acest lucru în cazul lui Donald Trump, care exagerează dramatic gradul de suport
popular pe care îl are la nivelul țării. În Statele Unite, în timp ce a fost o rezistență publică substanțială
față de anumite trăsături ale trumpismului în ultimele șase luni, un rol important a fost jucat de avocați
și curțile de justiție, care au un grad substanțial de independență. Este exact acea independență pe care
guvernul din Polonia a încercat să o limiteze. Independența curților a pus obstacole în calea
administrației Trump. Astfel, există posibilitatea ca oamenii care iau în serios valorile democrației
liberale să susțină și să profite de aceste oportunități.

CZ: Având în vedere toate provocările și toate detaliile pe care ni le-ați spus, în ce parte a tabloului
general al acestui război dintre liberalism și iliberalism credeți că ne situăm?

J.C.I: Sunt două idei interesante din cartea lui Luce, probabil ideile centrale. Dacă vrei să înțelegi
provocările curente la adresa liberalismului occidental trebuie să înțelegi circumstanțele care au
cauzat scăderea dramatică a clasei de mijloc în lumea democrat-liberală și diminuarea oportunităților
oferite generației millennials și a modului în care acestea sunt văzute, ca provocări ale politicilor
regimurilor liberale menite să ofere suficiente oportunități masei cetățenilor, astfel încât regimul să fie
legitim. Acesta este un set de probleme foarte important și greu de rezolvat. În esență, Luce, asociază,
într-un fel, declinul vestului în politica și economia mondială cu un răspuns la întrebarea despre rolul
tot mai crescut al Chinei. El asociază declinul liberalismului vestic cu transformări foarte profunde, de
substanță, pe termen lung la nivel global. Cred că acestea subliniază provocările cu care se confruntă
democrația liberală, care sunt substanțiale. Bineînțeles că mișcările și liderii iliberali exploatează
aceste provocări și caută să obțină puterea politică pretinzând că pot să ofere răspunsuri la aceste
provocări, dar, în fapt, nu pot. Pentru ca liberalismul să continue în secolul al XXI-lea și să facă față
acestor provocări, trebuie să se producă o regândire a multor politici și a modului în care este posibil
ca în era digitală să generezi discursuri narative convingătoare și o viziune publică, liberală asupra
viitorului. Promisiunea iliberală se referă la un viitor cu o putere necondiționată și o prosperitate
necunoscută, în care valorile liberale nu contează. Nu pot îndeplini o asemenea promisiune. Valorile
liberale contează întotdeauna. Fără acestea avem autoritarism, orizonturi închise și moartea libertăților
civice. Acestea nu sunt lucruri bune.