7/29/2019 70510784 Urciorul de Aur

URCIORUL DE AUR

de E.T.A.Hoffmann

Opera “Urciorul de aur”, scrisă de E.T.A Hoffmann, a fost publicată în anul 1814, într-u
secol definit din punct de vedere literar de apariţia romantismului. Scrierea se bazează pe u
număr de surse, cele mai importante fiind basmele populare şi alchimia (complex de doctri
filosofice, ştiinţifice şi metafizice, al cărui scop este transmutarea metalelor ordinare în aur
crearea unui panaceu, menit să vindece toate bolile şi să prelungească viaţa).

Date despre autorul E.T.A Hoffmann

Ernst Theodor Wilhelm Hoffmann se naşte pe 24 ianuarie 1776 în Königsberg, Prusia (a
Kaliningrad, Rusia). În 1813 scriitorul îşi schimbă cel de-al treilea nume în Amadeus, în onoar
compozitorului său favorit, Wolfang Amadeus Mozart.
Fiu al unui jurist, Ernst Theodor crescu din
1780, de la divorţul părinţilor, alături de
mama sa, în casa bunicilor de linie maternă. El se bucură de la o vârstă fragedă de o bun
pregătire muzicală şi se îndeletnici cu desenul, dovedind aptitudini mai ales în domeni
caricaturii. Despărţit de fratele său, el îşi petrecu copilăria într-un mediu de oameni în vârstă
cărui austeritate deveni mai târziu o temă a prozei sale.
Ajuns din 1803 la Varşovia, Hoffmann preia 1806 în postul de dirijor al "Societă
ț ii
Muzicale". Ulterior, acesta se mută în septembrie 1807 în Bamberg. La teatrul din acel oraş
preia întâi funcţia de capelmaistru, apoi şi pe cea de compozitor de muzică de scenă şi de asist
răspunzător cu decorurile. După închiderea teatrului, 1809,
în el se vede nevoit să
supravieţuiască, dând ore de pian şi de canto. Atunci debutează şi cu recenzii în paginile ziaru
"Allgemeine Musikalische Zeitung", făcând în acelaşi timp cunoştinţă cu mai
ț i medici
mul de

ospiciu şi purtând în anturajul lor numeroase discuţii pe teme de psihologie, psihiatrie

magnetism. Între1813 ș i 1814, scriitorul este numit director muzical al ansamblului lui Joseph
Seconda, care susţinea spectacoleDresdaşi
la Leipzig. După diferenţe cu Seconda el revine, în
septembrie 1814, în serviciul de stat, în care avansează prin numirea în funcţia de consilier
"Kammergericht" de la Berlin
1816),
( apoi în calitatea de membru al unei comisii de anchetare a
delictelor de trădare1819)
( şi de membru al Senatului de pe lângă Curtea Supremă de Apel

http://slidepdf.com/reader/full/70510784-urciorul-de-aur 1/7
7/29/2019 70510784 Urciorul de Aur

(1821). În ianuarie1822 i se confiscă de către autorităţi manuscrisul povestirii

Meşterul Purece ,
în care era parodiată tagma funcţionărimii prusace. Deja grav bolnav, Hoffmann mai apucă do
să conceapă o pledoarie împotriva acuzaţiilor de denigrare a funcţionarilor de stat, d
lezmaiestate şi de încălcare a regulilor de confiden
ț ialitate. Datorită acestei pledoarii, importantă
pentru posteritate deoarece conţine principiile poetologice ale scriitorului, este permisă publicar
povestirii sub o formă cenzurată. Lui Hoffmann i se interzice însă orice activitate literară. Ace
moare pe data de 25 iulie 1822, din cauza unei boli a coloanei vertebrale.
Deşi aduce contribuţii şi în domeniul muzical, compunând balet („Arlechin”, 1811), ope
(„Undine”, 1816) şi muzică de cameră, Hoffmann rămâne cunoscut mai cu seamă pentru opera
literară, în care combină ironia şi realismul cu fantezia, confruntând permanent două lum
realitatea banală şi plictisitoare a oraşelor germane de început de secol al XIX-lea şi o lum
paralelă, populată de fiinţe bizare. Opera sa literară cuprinde povestiri fantastice şi fantezis
(adunate în volumele „Piese fantastice în maniera lui Callot” ,1814-1815, „Piese nocturne”, 18
„Fraţii Serapion”, 1819-1821) şi romane precum „Părerile despre viaţă ale motanului Mur
(1820-1822) şi „Elixirul Diavolului”(1815-1816). Printre povestirile sale fantastice celebre
numără: „Urciorul de aur”,”Piticuţ, zis şi Cinabru”,”Spărgătorul de nuci”, „Meşteru
Purice”,”Prinţesa Brambilla”,”Cavalerul Glück”sau „Minele din Falun”.

Tema operei
Fiind un basm cult, modern, opera „Urciorul de aur” concentrează în primul rând tem
specifică acestei specii literare, şi anume lupta dintre forţele binelui, reprezentate de tânăr
student Anselmus, arhivarul Lindhorst şi cele ale răului, simbolizate în special de vrăjitoar
deghizată la început în baba precupeaţă. Totodată, opera aduce în prim plan conflictul dint
realitatea oraşului german de la începutul secolului al XIX-lea, percepută ca restrictivă
mediocră, şi imaginaţia poetică, înzestrată cu o nelimitată capacitate creativă. Aceste teme su
dublate de tema erotică şi cea iniţiatică, personajul principal fiind supus de-a lungul operei un
încercări, în urma cărora ajunge să cunoască iubirea absolută şi atinge desăvârşirea în ar
poeziei.

Subiectul operei

http://slidepdf.com/reader/full/70510784-urciorul-de-aur 2/7
7/29/2019 70510784 Urciorul de Aur

Tânărul student Anselmus doreşte să petreacă în ziua de „Inălţarea Domnului”, da

planurile îi sunt date peste cap atunci când, răsturnând coşul cu mere şi plăcinte al unei bătrân
este nevoit să-i dea acesteia toţi banii săi pentru a-i plăti paguba. Cu toate acestea, femeia
ameninţă pe tânăr că va cădea în curând în cristal. Trist că ghinionul nu-l părăseşte niciodat
Anselmus se retrage pe malul râului Elba, aşezându-se la umbra unui soc. Aici însă, el aude vo
stranii şi din copac i se arată trei şerpoaice de aur verzui, una dintre ele vrăjindu-l cu ochii s
albaştri şi născând în sufletul studentului un dor necunoscut. Ca urmare al acestei întâmplă
tânărul este luat drept beat sau nebun şi chiar el însuşi se îndoieşte de veridicitatea celor văzu
Faptul că, traversând Elba cu barca împreună cu prietenul său, directorul-adjunct Paulmann, şi
registratorul Heerbrand, Anselmus confundă reflexia artificiilor în apă cu şerpoaicele de a
verzui şi doreşte să se arunce, riscând să se înece, îi face pe cei prezenţi să se îngrijoreze.Ulteri
studentul pare că uită cele întâmplate şi se poartă curtenitor faţă de fata cea mare a directorul
Veronica.
La recomandarea lui Heerbrand, Anselmus merge a doua zi să se angajeze copist l
straniul, dar influentul arhivar Lindhorst. Ajuns în faţa uşii arhivarului, el observă cu spaimă
pe ciocanul de bronz atârnat pe uşă se află chipul precupeţei cu mere, care-i rânjea batjocorit
In continuare, tânărul este aproape sufocat de şarpele în care se prefăcuse cordonul de la soner
şi este găsit inconştient de director şi de registrator.

Cautând prilejul de a-l prezenta pe student, Heerbrand îl invită pe Anselmus la cafeneau

unde obişnuia Lindhorst să vină. Aici, arhivarul povesteşte că s-a născut din iubirea dintre prin
duhurilor Phosphorus şi o floare roşie, după ce prinţul îşi salvase iubita de un balaur negru. De
pare o absurditate pentru director şi registrator, povestea îl nelinişteşte pe tânăr.După aceas
seară, Anselmus devine melancolic şi, pe când stătea sub soc, i se arată din nou şerpoaica de a
verzui cu ochii albaştri iar studentul se tânguieşte din nou, chemând făptura înapoi, după
aceasta dispare. Spre surprinderea sa, Anselmus aude o voce aspră, care se dovedeşte a fi cea
arhivarului. Tânărul se hotărăşte să-i povestească acestuia bizara întâmplare, în urma căru
Lindhorst îi mărturiseşte la rândul său că şerpoaicele sunt fiicele sale, cea cu ochii albaştri fii
mezina, Serpentina. Pentru a-i demonstra cele spuse, bărbatul îi arată tânărului o oglindă în ca
se puteau distinge cele trei fete, apoi acesta îşi ia zborul în chip de şoim.
Intre timp, Veronica se imaginează soţia lui Anselmus, pe care îl vede în ipostaza d
consilier aulic. Pentru a i se prezice viitorul, fata se hotărăşte să meargă în secret la doamn

http://slidepdf.com/reader/full/70510784-urciorul-de-aur 3/7
7/29/2019 70510784 Urciorul de Aur

Rauerin, pe care i-o recomandase prietena sa, Angelica. La început, înfricoşătoarea feme
încearcă să o convingă pe Veronica să renunţe la student, căci este o persoană rea, care i-a lov
cu piciorul copilaşul întruchipat sub forma unui măr şi a turnat pe ciocanul de la uşă o licoa
dată de duşmanul ei cel mai mare, arhivarul, arzându-i faţa.Văzând hotărârea fetei de a-l cuc
pe băiat, vrăjitoarea, care este aceeaşi persoana cu precupeaţa cu mere, afirmă că în realitate e
fosta doică a Veronicăi, Liza, şi îi promite acesteia că o va ajuta. Intre timp, Anselmus merge
lucreze la arhivarul Lindhorst, în a cărui casă descoperă o adevărată grădină, cu flori ciudate
păsări vorbitoare şi un secretar în persoana unui papagal cu ochelari. Pe când copiază manuscri
el realizează că nu poate trăi fără dragostea Serpentinei.
In noaptea de echinox, Veronica o însoţeşte pe babă la o răscruce de drumuri, unde, î
timp ce ploua cu găleata, aceasta face vrăji şi îi dă tinerei o oglindă prin care să poată s
controleze sentimentele lui Anselmus. Acesta din urmă însă, este din ce în ce mai îndrăgostit
Serpentina, care i se arată sub forma unei fete, spunându-i că doar prin credinţă şi iubire d
nestrămutat o va putea avea. De asemenea, ea povesteşte cum, mânios de pierderea iubitei, ta
ei, care în realitate este o salamandră, a pârjolit grădina din Atlantida şi a fost izgonit d
Phosphorus printre oameni, urmând să revină în ţinutul părăsit după ce toate cele trei fete se v
căsători. Astfel, prin faptul că Anselmus este capabil să vadă toate minunile arhivarului, aces
dovedeşte un suflet pur şi, dacă nu se va îndoi de Serpentina, se va putea căsători cu ea şi v

primi urciorul de aur , din care va creşte un crin roşu. In aceste condiţii, cei doi vor putea trăi
Atlantida. Totuşi, studentul o vede în minte tot mai mult pe Veronica şi începe să creadă că pe
o iubeşte, iar Serpentina nu a fost decât o halucinaţie. După o vizită acasă la director, în cadr
căreia gazda şi registrorul par să creadă în lumea descrisă de arhivar, după ce beau un preparat
rom, Anselmus se duce la lucru hotărât să nu mai creadă nimic din cele povestite şi văzute
Lindhorst. Intr-adevăr, totul pare normal în casa acestuia, dar, fără credinţa de odinioară, tânăr
nu mai poate fi ajutat de Serpentina la transcrierea manuscriselor şi pătează cu cernea
documentul original. Ca urmare a greşelii comise, Anselmus este închis într-un vas de crista
adeverindu-se astfel enigmatica prezicere a babei. Aici, el îşi recapătă încrederea în lum
supranaturală a arhivarului şi asistă la distrugerea vrăjitoarei, venită să fure urciorul de aur, şi
motanului ei. Eliberat, Anselmus trăieşte o fericire absolută alături de Serpentina pe tărâm
Atlantidei, iar Veronica se logodeşte cu Heerbrand, devenit consilier aulic.

http://slidepdf.com/reader/full/70510784-urciorul-de-aur 4/7
7/29/2019 70510784 Urciorul de Aur

Semnificaţia titlului
Titlul face referire la un obiect fantastic, magic, ce apare în textul basmului drept o punt
de legătură între realitatea umană, mediocră şi tărâmul fantastic ce ţine de imaginaţia poetic
Astfel, urciorul de aur poate simboliza absolutul către care tinde poetul, în a cărei ipostază se
afla şi personajul principal. . De asemenea, acesta este un element esenţial al poveştii întruc
doar în prezenţa acestuia poate avea loc uniunea dintre Anselmus şi Serpentina, prin care eroul
desăvârşeşte spiritual.
Ca simbol alchimic, urciorul poate reprezenta piatra filosofală, o substanţă mistică avân
puterea de a vindeca toate bolile, de a prelungi viaţa ori de a transmuta metalele ordinare în a
Cu alte cuvinte, titlul anticipează transformările spirituale pe care le va suferi eroul, drumul s
iniţiatic, sugerând totodată capacitatea creatorului, a poetului de a transpune realitatea, de a
metamorfoza în fantastic şi de a accede astfel la un plan superior al existenţei.

Structură şi compoziţie
Opera este structurată în doisprezece capitole, fiecărui capitol anticipându-i-se conţinut
prin propoziţii scurte, uneori eliptice de subiect sau predicat, de forma unor motto-uri.
Ca tehnici narative se întâlnesc preponderent înlănţuirea şi alternanţa.
Relaţia incipit-final

Relaţia incipit-final se caracterizează prin opoziţia dată de felul în care este contur
personajul la început, respectiv la sfârşit. Astfel, în deschiderea operei, Anselmus apare ca
inadaptat, ca o persoană urmărită de ghinion, de care semenii râd. El este doar un simplu stude
fără experienţă de viaţă, sărac, neîndemânatic, al cărui unic talent este caligrafia frumoasă.
final însă, acesta devine din copist poet desăvârşit, dintr-un neiniţiat ajunge să cunoască taine
vieţii, să perceapă existenţa într-un mod primordial, unic. Eroul trece de la deznădejde la fericir
absolută, pură, atinsă în urma maturizării sufleteşti, proces în care nobleţea sa spirituală joacă
rol crucial.
Relaţia de opoziţie dintre incipitul de tip „ex-abrupto” şi final mai este evidenţiată şi pri
descrierea spaţiului. În acest mod, opera se deschide prin prezentarea oraşului german Dresda, l
caracterizat prin banalitate, prin comun, în timp ce în final se conturează un tărâm fantasti
prielnic pentru dezvoltarea imaginaţiei poetice şi în care comuniunea om-natură poate avea loc

http://slidepdf.com/reader/full/70510784-urciorul-de-aur 5/7
7/29/2019 70510784 Urciorul de Aur

Personajele
Anselmus
Anselmus este personajul principal al operei. Prin intermediul caracterizării directe
naratorul afirmă despre acesta că este un tânăr student cu chip armonios, „mai expresiv datori
pasiunii stârnite de mânie”, cu statură zveltă. Hainele lui însă erau” în afara oricărei mode. Fra
lui verzui era, într-adevăr, astfel tăiat, ca şi cum croitorul care-l croise ar fi cunoscut tăietu
modernă numai din auzite, iar pantalonii din atlas negru, bine păstraţi, dădeau întregului costu
un stil profesoral cu care însă mersul şi ţinuta nu se potriveau deloc”. Tinuta acestuia poa
reflecta de asemenea inadaptarea tânărului la societatea respectivă, el însuşi caracterizându-se
fiind „născut numai pentru nenorociri”, deznădejdea sa concentrându-se în interogaţ
retorică:”Dar nu-i oare o fatalitate cumplită că, atunci când am ajuns şi eu în sfârşit student,
trebuit să fiu şi să rămân un biet pârlit?”.Cu toate acestea, registratorul Heerbrand afirmă:”ştiu
scrii foarte frumos şi în acelaşi timp desenezi foarte bine cu peniţa”, anticipând astfel talent
creator al studentului, prin care acesta se diferenţiază de ceilalţi. Prin intermediul caracteriză
indirecte însă se reliefează o „a doua” identitate a lui Anselmus. Astfel, el este, la propriu, „
erou marcat”, o fiinţă specială: neîndemânarea sa în societatea cam limitată a Dresdei
articulează pe capacitatea de a percepe o altă lume, paralelă, populată de fiinţe magice, precu
arhivarul Lindhorst şi fiica sa, şerpoaica verde, Serpentina. De-a lungul întâmplărilor se remar

capacitatea protagonistului de a vedea corect, de a intui dimensiunea ascunsă a lucrurilor

fiinţelor care-l înconjoară, ceea ce îl ajută să treacă probele la care este supus pentru a-
demonstra dragostea faţă de fiica arhivarului. Ca un adevărat erou de basm, acesta parcurge u
drum iniţiatic, de desăvârşire spirituală şi este ajutat de creaturi cu puteri supranaturale, precu
Serpentina.
Personaj romantic, Anselmus poate întruchipa omul de geniu, superior faţă de semen
prin capacitatea sa creatoare de a transpune realitatea, prin imaginaţia neţărmurită care-l ajută
vadă, dar şi să creeze un alt univers cu preţul, în schimb, de a deveni neînţeles, inadaptat propr
lumi.

Lindhorst
Ca multe alte personaje din opera lui Hoffmann, arhivarul Lindhorst este înzestrat c
duble identităţi, uneori apărând ca un bătrânel excentric, iar alteori ca o salamandră fermecată

http://slidepdf.com/reader/full/70510784-urciorul-de-aur 6/7
7/29/2019 70510784 Urciorul de Aur

sorginte alchimică, capabilă să se transforme într-un vultur. Caracter autoritar, el pare în acela
timp prietenos şi sever până la ameninţare faţă de tânărul student. La nivel simbolic, arhivarul
reprezintă pe cel Drept care, în mijlocul necazurilor nu-şi pierde pacea sufletului şi încrederea
Dumnezeu. De asemenea, este un simbol al perecepţiei directe a realităţii ultime, a spiritului, d
şi al regenerării ori al paternităţii.
Alte personaje:
-baba urâcioasă- este bătrâna doică a Veronicăi care se dovedeşte a fi vrăjitoare, simbo
al răului
-Serpentina- este şerpoaica de aur verzui, cu ochii albaştri, fiica cea mică a arhivarulu
de ea se îndragosteşte Anselmus
-Phosphorus-este prinţul duhurilor, tatăl arhivarului
-directorul Paulmann-este prieten al lui Anselmus
-Veronica-este fiica cea mare a directorului, care, îndrăgostită de Anselmus va căuta ca
prin intermediul vrăjitoarei, să-l facă să o iubească
-registratorul Heerbrand-este prieten cu directorul şi cu Anselmus

Concluzii
In concluzie, opera „Urciorul de aur” este de fapt o alegorie a creaţiei poetice, transpus

artistic prin raportarea la estetica romantismului. Astfel, se pune în prim-plan comuniunea omu
cu natura prin schiţarea unei lumi fantastice, dar înzestrate cu o existenţă obiectivă, la care a
acces doar omul de geniu, poetul, superior prin simţire, prin sensibilitate, prin spirit.

Realizat de
PETRE CRISTINA-ELENA
Clasa a XII-a GE

http://slidepdf.com/reader/full/70510784-urciorul-de-aur 7/7