Relații și interacțiuni

educaționale stabilite între elevi

și profesorul de educație fizică

Studenti: Macovei Leonard George

Curcudel Adrian
Actul educativ consta intr-un set coerent de (inter)actiuni
intreprinse in vederea constituirii la
elev a unor anumite comportamente. Interactiunile induse de
actul formarii presupune
constituirea unor relatii de natura educative intre profesori si elevi,
intre elevi si colegii lor.
Relatia educativa reprezinta „ansamblul raporturilor sociale care
se stabilesc intre educatori si
cei pe care ii educa pentru a realiza obiectivele educative intr-
o structura institutionala data;
raporturile in cauza prezinta dimensiuni cognitive si afective care
influenteaza calitatea actului
formarii”(Postic)
Fiecare proces instructiv-educativ implica in mod obligatoriu
existenta unei comunicari si a unor
relatii interpersonale stabilite intre profesori si elevi.
Dificultatile de stabilire si men tinere a
relatiilor interpersonale reduc calitatea si frecventa experientelor
de invatare, ceea ce
determina o scadere a performantelor scolare (Baban). Formarea
unor deprinderi de
comunicare si de relationare eficienta reprezinta un factor protector
fata de comportamentele
de risc si fata de situatiile de criza.
Relatia profesor-elev reprezinta modalitatea principala de mediere
didactica, de ipostazare a
acesteia intr-o varianta umana, subiectiva. Dincolo de continuturile
concrete care se transmit,
in activitatea didactica este foarte important tipul de interactiune care se
va stabili intre clasa
de elevi si profesor, precum si atitudinea acestuia in a se relationa la
grup si la fiecare elev in
parte.
Procesul de invatamant nu este conceput in afara unui dialog profesor-
elev, creandu-se astfel
conditii necesare ca aceasta relatie sa se materializeze in forma unor
efecte (pozitive) pentru
elev.
In acest sens sunt importante relatiile interpersonale dintre elev si profesor si
comunicarea.
Comunicarea face parte din viata noastra de zi cu zi.
Comunicarea este un proces de tip tranzactional, prin care oamenii
transfera energii, emotii,
sentimente si schimba semnificatii.
Comunicarea educationala este „cea care mijloceste realizarea
fenomentului educational in
ansamblul sau, indiferent de continuturile, nivelurile, formele sau partenerii
implicati”.
Exista comunicare verbala, paraverbala si nonverbala. Comunicam pentru a
convinge, a evalua,
a informa, a motiva, a rezolva.
Din punct de vedere psihosocial, putem distinge un nivel formal si unul
informal.

1. Nivelul formal
-include toate elementele care apar ca urmare a interactiunii profesor
-elev datorita rolurilor in
care acesta este implicat ( dirigintele ,etc).
-aceste relatii au un continut RATIONAL si reprezinta canale
prin care se transmit informatie
semantica (care se refera la sensurile cuvintelor)
2. Nivelul informal
-reprezinta realtii cu o puternica incarcatura afectiva
-sunt canale prin care se transmit informatii ecto-semantice sub
forma sentimentelor,
emotiilor.
Intre cele 2 niveluri exista o relatie de interdependenta.
Relatia cu elevii nu trebuie sa se reduca doar la un aspect
formal, administrativ, fiind
reglementata de coduri deontologice sau normative institutionale,
aceasta se va adecva si
personaliza neincetat, se va dimensiona si relativiza la
specificul grupului scolar sau membrii
acestuia.
Alte caracteristici ale relatiei profesor-elev
-sunt relatii asimetrice , oficiale , se stabilesc in scoala implica
drepturi si indatoriri, continutul
relatiei fiind influentata de modul in care se stabilesc obligatiile .
-sunt conditionate de particularitatile de varsta, de sistemul relatiilor
din clasa de elevi.
-sunt dinamice: raporturile oficiale au prioritate in fata celor
personale.

In realitate, raportul invocat (dintre nivelul formal si informal)

este oarecum dezechilibrat,
asimetric din ratiuni obiective ( diferenta de varsta, de cumul
experiential, de statut social, de
capital cultural). Diferentele exista in mod evident, dar ele nu
trebuie sa devina motiv de
depreciere a elevilor, de infatuare, de impunere a propiei
persoane, de exercitare a
autoritarismului.
Autoritatea, care este o dimensiune pozitiva in educatie, nu se
impune, ci se castiga, este
atribuita de catre partenerii actului formativ. Autoritatea liber
atribuita potenteaza, de buna
seama, calitatea actului educativ.

Relatia pedagogica este un factor stimulativ pentru motivatia in

invatare, iar profesionalismul
si calitatile profesorului influenteaza procesul de invatare.

Tipurile de relatii care determina formarea unui climat psihosocial se

stabilesc intre:
1. Profesor - Clasa de elevi
2. Profesor - Elev
3. Elev – Elev
In activitatea didactica, profesorul isi asuma urmatoarele roluri:
Profesorul, ca expert al actului de predare- invătare: el poate lua
decizii privitoare la tot
ceea ce se intâmplă în procesul de învăţământ.
Profesorul, ca agent motivator declanşează şi întreţine interesul
curiozitatea şi dorinţa
lor pentru activitatea de învăţare.
Profesorul, ca lider: conduce un grup de elevi, exercitându-şi
puterea asupra
principalelor fenomene ce se produc aici. Este un prieten şi confident
al elevilor, un
substitut al părinţilor, obiect de afecţiune, sprijin în ameliorarea
stărilor de anxietate.
Profesorul în ipostaza de consilier: este un observator sensibil
comportamentului
elevilor, un îndrumător persuasiv şi un sfătuitor al acestora.
Profesorul, ca model: prin întreaga sa personalitate, prin acţiunile
comportamentul său
este un exemplu pozitiv pentru elevi.
Profesorul, ca profesionist reflexiv: se străduieşte tot timpul să
inţeleaga, şi să
reflecteze asupra întâmplărilor inedite din clasă, să studieze şi
analizeze fenomenele
psihopedagogice cu care se confruntă.
Profesorul, ca manager: supraveghează întreaga activitate din
clasa, asigură consensul
cu ceilalţi profesori, cu părinţii şi cu ceilalţi factori.
Relatia de tip democratic
Aceasta situatie relationala privilegiaza cooperarea dintre profesor si
elev, aceasta din urma
fiind inteles ca o persoana autonoma, demna, responsabila fata de propriul
proces de formare.
Elevul nu mai este identificat cu un obiect pasiv, asupra caruia se actioneaza,
ci devine un actor
care se implica activ in alegerea si adecvarea in/la actul de instruire.
Elevului i se acorda un
anumit credit, in acord cu gradul sau de maturizare intelectuala si
spirituala, preluand
secvential din atributele "clasice" ale profesorului.
Profesorul va crea multiple situatii de implicare a elevilor , va antrena efectiv
elevii in procesul
de deslusire a adevarurilor, se va lasa interpelat, interogat de elevi.

Caracteristici:
Un profesor care utilizează preponderent un astfel de stil:
- implică activ elevii în procesul învățării;
- promovează inițiativa elevilor;
- încurajează potențialul creativ al acestora;
- pune elevii în situația de a experimenta;
- cooperează cu elevii în organizarea situațiilor de învățare;
- încurajează feed-back-ul și întărirea pozitivă;
- oferă elevilor posibilitatea de decizie cu privire la organizarea contextului
învățării și
posibilitățile de asociere în realizarea sarcinilor.
Un astfel de stil se distinge prin dezvoltarea parteneriatul cu elevii și
valorizarea
experiențelor, alegerilor și rezultatelor acestora.
Relatia de tip laissez-faire
In acest caz, domina interesele si dorintele elevilor, profesorul
subordonandu-se maximal in
favoarea acestor determinari. Se pleaca de la premisa ca se
manifesta in mod natural la copil
tentinta de a se dezvolta spre bine, fara nici o dirijare din afara. Orice
influenta exterioara este
considerata negativa si este blamata. Initiativa invatarii revine
aproape exclusiv elevului, de
aceea, elevii trebuie sa fie lasati sa-si desfasoare activitatea
dupa bunul plac. Activitatea
profesorului se va restrange , acesta fiind ca un simplu supraveghetor
si insotitor al initiativelor
elevilor. Se ajunge astfel la o disimetrie exagerata in favoarea
elevului.

Caracteristici:
Un profesor care utilizează preponderent un astfel de stil:
- are o atitudine pasivă, indiferentă în procesul învățării;
- acceptă deciziile elevilor, comune sau individuale;
- nu evaluează comportamentele și atitudinile elevilor;
- are exigențe pedagogice reduse în procesul didactic;
- nu favorizează obținerea de performanțe în învățare;
- poate induce apariția situațiilor de indisciplină în clasa de elevi.
Un astfel de stil se distinge prin plasarea responsabilității învățării la
nivelul elevului și
manifestarea unei atitudini de autosuficiență în raport cu propria
conduită didactică.
Relatia de tip autocratic (autoritar)
In aceasta situatie, profesorul este actantul principal aproape
exclusiv, al relatiei didactice.
Raportul este viciat prin unidirectionalitatea lui.
-doar profesorul comunica
-de la el pornesc ideile, initiativele, parerile, valorizarile
-lui ii revine initiativa comunicarii
-el are intotdeauna dreptate.

Caracteristici:
Un profesor care utilizează preponderent un astfel de stil:
- dirijează în detaliu toate etapele de realizarea activităților de
învățare;
- structurează cu atenție timpul de lucru;
- nu încurajează inițiativele;
- sancționează atitudinile și rezultatele instruirii elevilor;
- menține o anumită distanță față de grupul de elevi;
- decide și impune fiecare sarcină de realizat;
- nu încurajează feed-back-ul;
Un astfel de stil se distinge prin controlul exercitat de profesor
asupra tuturor aspectelor
instruirii și promovarea relațiilor educaționale preponderant oficiale
și formale.
Cunoașterea elevilor:
Cunoscându-şi mai bine elevii, cadrele didactice pot veni
realmente în sprijinul lor în procesul
învăţării. Înțelegerea individualității fiecărui elev sprijină atât etapa
de proiectare, cât și pe cea
de realizare efectivă a demersului didactic.

ințelegerea individualității fiecărui elev

Informațiile individuale corecte şi reale asigură cadrelor didactice

libertatea de a adapta soluţii
personalizate cu ajutorul cărora elevii pot obţine rezultate şcolare
mai bune.

Cunoașterea elevilor poate fi evidențiată în cel puțin două ipostaze:

Cunoașterea ca stare de reflectare a unei realități, ca imagine
subiectivă pe care
profesorul și-o formează despre fiecare elev, care îl sprijină pe acesta
în demersul proiectării
situațiilor de învățare. Informaţiile relevante – individuale şi sociale
– despre particularităţile de
dezvoltare şi învăţare ale elevilor oferă posibilitatea încurajării şi
sprijinirii elevilor în funcţie de
nevoile specifice de învăţare ale fiecăruia.
Cunoașterea ca proces de comunicare între profesor și elevii săi,
care este o
acțiune continuă și zilnică, nu o intervenție specifică și singulară.
Cunoasterea elevilor se poate realiza prin:
Observaţie
În fiecare oră de curs observăm comportamentul elevilor,
relaționarea cu ceilalți,
modul în care se implică în sarcinile propuse și alte astfel de aspecte.
Dincolo de aceasta, în
multe cazuri ne propunem intenționat să observăm diferite aspecte,
ca bază a deciziilor
instrucționale.
Convorbirea este o altă metodă de cunoaștere, fiind o discuţie
angajata între profesor și
elev care presupune: relaţia directă de tipul față în față, sinceritatea
partenerilor implicaţi,
abilitatea profesorului pentru a obţine angajarea autentică a elevului
în convorbire.
Convorbirea permite sondarea intenţiilor ce stau la baza
comportamentului, a opiniilor,
atitudinilor, intereselor, convingerilor, aspiraţiilor, conflictelor,
prejudecăților și mentalităților,
sentimentelor și valorilor subiectului.
Analiza produselor activității este una dintre cele mai utilizate
metode de cunoaștere a
elevilor. Orice produs realizat de elev poate deveni o sursă valoroasă
de informații pentru
profesori.
Importanta cunoasterii elevilor
Cadrul didactic este persoana care are o ocazie unică de a obţine
informaţii individuale şi de a le
utiliza imediat în activitatea pedagogică proprie pentru a promova
învăţarea în rândul elevilor.
Din acest punct de vedere, cadrul didactic este cel care poate să
obţină zi de zi informaţii
individuale de la elevi. În plus, cadrul didactic are zilnic ocazia de a
interacţiona cu elevii şi
părinţii. Acest context excelent, rezervat numai cadrului didactic,
trebuie valorificat la
maximum prin utilizarea tuturor datelor formale şi informale
disponibile în interesul elevului.

Importanta cunoasterii elevilor

Cadrul didactic este persoana care are o ocazie unică de a obţine
informaţii individuale şi de a le
utiliza imediat în activitatea pedagogică proprie pentru a promova
învăţarea în rândul elevilor.
Din acest punct de vedere, cadrul didactic este cel care poate să
obţină zi de zi informaţii
individuale de la elevi. În plus, cadrul didactic are zilnic ocazia de a
interacţiona cu elevii şi
părinţii. Acest context excelent, rezervat numai cadrului didactic,
trebuie valorificat la
maximum prin utilizarea tuturor datelor formale şi informale
disponibile în interesul elevului.