CARACTERISTICI GEOMETRICE ALE SUPRAFEŢELOR

PLANE

1 Definiţii

Pentru a defini o secţiune, complet, cunoaşterea ariei şi a centrului de

greutate nu sunt suficiente. Determinarea eforturilor, tensiunilor şi
deformaţiilor impune cunoaşterea exactă a poziţiei fiecărui element de
suprafaţă faţă de axele pe care se manifestă eforturile secţionale.

1.1. Aria suprafeţei.

A=  dA (m2)
A

1.2. Poziţia centrului de greutate

S A i  y i 
Y G = z (m) YG=
A A i
Sy A i  z i 
ZG= (m) ZG=
A A i
1.3. Moment static

1.3.1. Moment static faţă de o dreaptă Δ

 S Δ =  dA (m3)


1.3.2. Moment static faţă axele OY şi Oz

S z =  ydA (m3)
A
S y =  zdA (m3)
A

1.4. Moment de inerţie

1.4.1. Moment inerţie axial

I Δ =   2 dA (m4)


I z =  y 2 dA (m4)


I y =  z 2 dA (m4)


1.4.2. Moment inerţie polar

I 0 = I p =  r 2 dA =  ( y 2  z 2 )dA = I y + I z (m4)
 

1.4.1. Moment inerţie centrifugal

I yz =  yzdA (m4)


1.5. Rază de giraţie

Iz
iz= (m)
A

Iy
iy = (m)
A
1.6. Modul de rezistenţă axial

Iz
Wz= (m3)
y max

Iy
WY= (m3)
z max

1.7. Modul de rezistenţă polar

Ip
Wp= (m3)
rmax

2. Variaţia momentelor de inerţie în raport cu translaţia axelor

Dacă avem o secţiune "S" şi un sistem de axe YOX faţă de care

cunoaştem momentele de inerţie, atunci putem afla momentele de inerţie ale
secţiunii "S" şi faţă de un alt sistem dacă se cunoaşte distanţa pe "x" şi pe
"y" între cele două sisteme.

Z1= Z - a
Y1= Y - b
I Z1 =  y 12 dA =  ( y  b) 2 dA = y
2
dA - 2b  y dA +b2  dA
A A A A A

I Z1 =I Z – 2bS Z + b2A
Analog I Y1 =I Y – 2aS Y + a2A
I z1Y1 =I YZ –aS z - bS Y + abA
Dacă primul sistem de axe trece prin centrul de greutate al secţiunii,
momentul static în raport cu centrul de greutate este nul şi relaţiile devin:
I Z1 =I Z + b2A (Formula lui STEINER)
I Y1 =I Y + a2A
I z1Y1 =I YZ + abA
3. Cazuri particulare

3.1. Secţiune dreptunghiulară

h/2 h/2
I z =  y 2 dA =

h / 2 y 2 bdy = 2 0 y 2 bdy =
3
bh
12
bh 3
Iz=
12

3.2. Secţiune circulară

d 4
Iz= Iz=
64
3.2. Secţiune inelară
(D 4  d 4 )
Iz= Iz=
64
4. Variaţia momentelor de inerţie în raport rotirea axelor

Dacă avem o secţiune "S" şi un sistem de axe YOX faţă de care

cunoaştem momentele de inerţie, atunci putem afla momentele de inerţie ale
secţiunii "S" şi faţă de un alt sistem dacă se cunoaşte unghiul de rotire între
cele două sisteme.
Iz  Iy Iz  Iy
I Z1 = + cos2α - I yz sin2 α
2 2
Iz  Iy Iz  Iy
I y1 = - cos2 α + I yz sin2 α
2 2
Iz  Iy
I yz = sin2 α + I yz cos2 α
2

5. Momente de inerţie principale

2I zy
tg2α = -
Iz  Iy
Iz  Iy 1
I 1,2 = ± (I z  I y ) 2  4I 2xy
2 2

I1  I 2
I z1y1 =
2

6. Caracteristicile geometrice ale secţiunilor plane compuse

 În cazul secţiunilor plane compuse, pentru determinarea
caracteristicilor geometrice, se procedează astfel:
1) Se descompune figura (secţiunea) dată în figuri simple.
2) Se alege un sistem de axe convenabil.
3) În raport cu acest sistem se determină coordonatele z GI , y GI , ale centrelor
de greutate G, ale figurilor simple componente.
4) Se calculează coordonatele z G şi y G ale centrului de greutate G al figurii
cu formulele:
A i  y i 
YG=
A i
A i  z i 
ZG=
A i
5) Se figurează sistemul central de axe y G ;z G
6) Se calculează momentele de inerţie ale secţiunii compuse ca fiind sume
algebrice ale momentului de inerţie ale figurilor componente.
7) Se calculează modulurile de rezistenţă ale figurii compuse folosind
relaţiile de definiţie:
I Iy
Wz= z WY=
y max z max
8) Se calculează razele de inerţie cu relaţiile din definiţie.
I Iy
i z = z (m) iy= (m)
A A
9) Caracteristicile geometrice ale secţiunii compuse date în raport cu orice
alt sistem de axe translatat faţă de sistemul central de axe se calculează
aplicând formulele lui Steiner relativ la întreaga figură.
Bare comprimate
La aceeaşi stabilitate la flambaj consum diferit de material în funcţie de
formă.

Bare încovoiate
La aceeaşi rigiditate consum diferit de material în funcţie de formă.

Bare încovoiate
La aceeaşi consum de material rigidităţi diferite în funcţie de formă.

Bare încovoiate
Eficienţa consumului de material este dată de raportul între modulul de
rezistenţă W şi aria secţiunii elementului A.
Bare încovoiate
Eficientizarea consumului de material se poate face prin schimbarea formei
secţiunii. Aceasta se poate face astfel încât materialul să se îndepărteze de o
parte şi de alta a axei pe care acţionează momentul. Condiţia ca secţiunea să
lucreze unitar este ca zona mediană (talpa) să nu permită alunecare relativă a
celor două tălpi.
DETERMINAREA CENTRULUI DE GREUTATEA UNEI SECTIUNI I

Piesa prezentată în figura alaturată este compusa din trei prisme in

forma de paralelipiped dreptunghic, solidarizate astfel încât să se împiedice
deplasarea erlativă a prismelor, ce se constituie într-o grinda I cu talpă
superioară, inimă şi talpă superioară.

În secţiune locul geometric în care acţionează rezultanta forţelor

gravitaţionale este centrul de greutate. Pentru a afla poziţia centrului de greutate
ataşăm secţiunii sisteml de axe Oxyz, reprezentăm greutăţile fiecărei piese G i

Ştiind că secţiunea este în echlibru, putem spune că suma momentelor

tuturor forţelor este egal cu momentul fortei rezultante.
Σ M Fo = M Ro  M G1 + M G2 + M G3 = M R

Pentru simplificarea calculelor vom considerea punctul de

raportare a momentelor (polulul) punctul de aplicare a greutăţii G 2 .
 Ştiind că M = bxF şi că F = G = m·g = ρ·V·g = ρ·L·b·h·g
Unde: ρ densitatea materialului
L lungimea piesei
h înălţimea piesei
b lăţimea piesei
g acceleraţia gravitaţională

M G1 + M G2 + M G3 = M R 
 Y 1 ·ρ 1 ·L 1 ·b 1 ·h 1 ·g + Y 2 ·ρ 2 ·L 2 ·b 2 ·h 2 ·g + Y 3 ·ρ 3 ·L 3 ·b 3 ·h 3 ·g =
Y CG ·(ρ 1 ·L 1 ·b 1 ·h 1 ·g + ρ 2 ·L 2 ·b 2 ·h 2 ·g + ρ 3 ·L 3 ·b 3 ·h 3 ·g )
Dar L 1 = L 2 = L 3 = L şi ρ 1 = ρ 2 = ρ 3 = ρ denitatea materialui
Dacă simplificăm cu ρ·l·g, obţinem:
 Y 1 ·b 1 ·h 1 + Y 2 ·b 2 ·h 2 + Y 3 ·b 3 ·h 3 = Y CG ·(b 1 ·h 1 + b 2 ·h 2 + b 3 ·h 3 )
 Y 1 ·A 1 + Y 2 ·A 2 + Y 3 ·A 3 = Y CG ·(A 1 + A 2 + A 3 )
Y  A  Y2  A2  Y3  A3
 Y CG = 1 1
A1  A2  A3

i 1
  Ai  y i 
Dacă generalizăm  Y CG = n
i 1
 Ai
n
DETERMINAREA MOMENTULUI DE INERŢIE AL UNEI SECTIUNI I

i 1
  Ai  y i  250 x10 x105  100 x10 x105
n
Y CG = i 1
= = 26.25mm
100 x10  200 x10  250 x10
 Ai
n

I Z’ =I Z + b2A (Formula lui STEINER)

bh 3
Iz= (momentului de inerţie a unui dreptunghi faţă de o axă)
12

3 3
 I Z’ =  I iZ +  a i2 A i
i 1 i 1

100 x10 10 x 200 3 250 x10 3

3
 I Z’ = + + + 131,252 x10x100 + 26,252 x10x200
12 12 12
+ 78,752x10x250 =
 I Z’ =8333,33 + 6666666,66 + 20833,33 + 17226,56 + 1378,12 + 15503,9
4 4
 I Z’ =6729942mm = 673 cm