Pasul nr.

1 Conservarea amprentei actuale a agriculturii

În cea mai mare parte a istoriei, de fiecare dată când am avut nevoie să producem mai multă
hrană, pur și simplu am retezat păduri sau am arat pășuni ca să creăm mai multe ferme. Deja am
defrișat o suprafață cam la fel de mare ca America de Sud pentru culturi agricole. Ca să creștem
animale, am luat cu forța și mai multe terenuri – o suprafață cam cât Africa de mare. Amprenta
agriculturii a determinat pierderea de ecosisteme întregi peste tot pe glob, inclusiv preriile
Americii de Nord sau pădurea atlantică a Braziliei; iar junglele tropicale continuă să fie defrișate
într-un ritm alarmant. Însă acum nu ne mai permitem să creștem producția de hrană prin
agricultură extensivă. Înlocuirea pădurilor tropicale cu ogoare agricole e una dintre cele mai
distructive acțiuni asupra mediului, iar cele 850 de milioane de oameni care încă suferă de foame
la nivel mondial au beneficiat rareori de pe urma acestui schimb. Cea mai mare parte a
suprafețelor defrișate la tropice pentru agricultură nu contribuie prea mult la securitatea
alimentară, în schimb, sunt folosite pentru creșterea vitelor, obținerea unor culturi de soia
pentru șeptel sau ca surse de cherestea și ulei de palmier. Este extrem de important ca de acum
înainte să evităm defrișarea unor noi regiuni.

Pasul nr. 2 Obținerea unor recolte mai mari la fermele existente

Începând din anii 1960, revoluția verde a mărit recoltele din Asia și America Latină, folosind
varietăți îmbunătățite de plante și mai multe îngrășăminte, irigații și utilaje – totul însă cu costuri
majore pentru mediu. Lumea își poate îndrepta acum atenția spre sporirea recoltelor la fermele
mai puțin productive – în special din Africa, America Latină și Estul Europei, unde există diferențe
mari între nivelul producției actuale și ceea ce s-ar fi putut obține prin ameliorarea practicilor
agricole. Folosind sisteme agricole de mare precizie, cu utilaje de înaltă tehnologie, dar și
metode împrumutate de la fermele organice, am putea multiplica de câteva ori recoltele
obținute.

Pasul nr. 3 Utilizarea mai eficientă a resurselor

Avem deja modalități prin care să obținem recolte bogate și, în același timp, să reducem mult
impactul agriculturii tradiționale asupra mediului. Revoluția verde s-a bazat pe utilizarea
intensivă – și nesustenabilă – a apei și a substanțelor chimice obținute din combustibili fosili. Dar
agricultura comercială a început să înregistreze mari reușite, descoperind căi inovatoare prin
care să aplice mai eficient îngrășămintele și pesticidele, folosind tractoare computerizate, dotate
cu senzori performanți și GPS-uri. Mulți cultivatori aplică amestecuri de îngrășăminte special
create pentru condițiile specifice de sol, minimizând scurgerile de substanțe chimice în apele din
apropiere.

Și agricultura organică poate reduce substanțial utilizarea apei și a substanțelor chimice,

încorporând culturi protectoare, mulci și compost care cresc calitatea solului, conservă apa și
acumulează nutrienți. Mulți fermieri întrebuințează acum mai inteligent apa, înlocuind sistemele
ineficiente de irigații cu metode mai precise, cum ar fi irigarea prin picurare, imediat sub
suprafața solului. Progresele obținute atât în agricultura convențională, cât și în cea organică ne
pot oferi recolte mai mari pentru fiecare strop de apă și de nutrienți.

Pasul nr. 4 Modificarea regimurilor alimentare

Ar fi mult mai ușor să hrănim 9 miliarde de persoane în 2050 dacă recoltele ar ajunge direct în
stomacul oamenilor. La ora actuală, doar 55% dintre caloriile recoltelor întregii lumi ne hrănesc
direct. Restul devin nutreț (aproximativ 36%) sau biocombustibili și produse industriale
(aproximativ 9%). Deși mulți dintre noi mâncăm carne, lactate și ouă obținute de la animale
crescute de om, doar o mică parte dintre caloriile furajelor date animalelor domestice se
regăsesc în carnea și laptele pe care le consumăm. Pentru fiecare 100 de calorii din cerealele cu
care hrănim animalele, primim doar aproximativ 40 de noi calorii sub formă de lapte, 22 de
calorii din ouă, 12 din carnea de pui, 10 din carnea de porc sau 3 din cea de vacă. Găsirea unor
metode mai eficiente de a crește animalele pentru carne și orientarea noastră spre regimuri
alimentare mai puțin carnivore – sau chiar și simpla trecere de la vitele hrănite cu cereale spre
alte animale de carne, cum ar fi puiul, porcul sau vitele crescute pe pășuni – ar putea face
disponibile cantități substanțiale de hrană, în toată lumea. Fiindcă e puțin probabil ca locuitorii
țărilor în curs de dezvoltare să mănânce mai puțină carne în viitorul apropiat, datorită
prosperității recent dobândite, ne putem concentra pentru început asupra unor țări cu diete
alimentare deja bogate în carne. Diminuarea culturilor pentru biocombustibili ar putea fi de
asemenea de mare ajutor pentru obținerea unor cantități mai mari de hrană pentru oameni.

Pasul nr. 5 Reducerea risipei

Se estimează că aproximativ 25% dintre caloriile existente la nivel mondial în hrană și până la
50% din greutatea totală a hranei se pierd sau sunt irosite înainte de a fi consumate. În țările
bogate, cea mai mare parte din această risipă apare în gospodării, restaurante sau
supermarketuri. În țările sărace, hrana se pierde adesea undeva între fermier și piață, din cauza
metodelor nesigure de depozitare și transport. Consumatorii din țările dezvoltate ar putea
reduce risipa prin niște pași foarte simpli, cum ar fi: servirea unor porții mai mici, consumarea
sau reutilizarea resturilor de la mese și încurajarea cafenelelor, restaurantelor și
supermarketurilor să adopte măsuri de reducere a risipei. Diminuarea risipei ar putea fi una
dintre cele mai eficiente metode de creștere a cantităților de hrană disponibile.