Capitolul III

ERUPŢIA DENTARĂ

3.1. TERMINOLOGIE

Erupţia dentară reprezintă totalitatea mişcărilor efectuate de dinte din poziţia sa de formare
intraosoasă (din grosimea oaselor maxilare) pană la atingerea planului de ocluzie şi intrarea în
funcţie. Erupţia dentară este un proces fiziologic, indelungat, complex, dictat genetic care
aparţine odontogenezei.

Emergenţa dentară reprezintă momentul în care dintele străpunge mucoasa bucală şi

devine vizibil în cavitatea bucală.

Dinţi succesori = dinţii permanenţi (I,C,PM) care înlocuiesc dinţii temporari

Dinţi accesori = dinţii permanenţi (M1,M2,M3) care erup distal de ultimul dinte temporar şi
care de aceea nu înlocuiesc nici un dinte temporar.

În cursul erupției dentare se recunosc 3 etape:preeruptivă, prefuncțională și funcțională.

Etapa preeruptivă corespunde perioadei de dezvoltare a germenului dentar când se observă

o migrare transversală a acestuia. Se desfășoară intraosos - totalitatea mișcărilor efectuate de
germene intraosos pentru a se adapta creșterii osoase. Este reglată de factori genetici

Etapa prefuncțională începe în momentul formării rădăcinii dentare și se încheie odată cu

atingerea planului de ocluzie și realizarea contactului cu dinții antagoniști și vecini. Se
remarcă migrarea axială, mezială și transversală a fiecărui dinte. Se desfășoară mișcări
endoosoase și exoosoase. Mișcările sunt axiale dar pot aparea și altfel de mișcări iar mișcarea
de debut apare când rădăcina începe să se formeze.

După erupția dintelui în cavitatea bucală, rădăcina continuă să crească . După erupție dintele
avansează cu 1-2 mm pe lunî (avans mare la dinții temporari, mai mic la cei permanenți).

După atingerea planului de ocluzie, formarea rădăcinii dintelui continuă caracteristic fiecărui
grup dentar.

Etapa funcțională începe în momentul contactului dentar în ocluzie.

După ce a atins planul de ocluzie erupe până la intrarea în funcție și apoi și după deoarece
dintele trebuie să se adapteze unor fenomene complexe ce apar: dezvoltarea oaselor maxilare
(mai intensă între 13-18 ani) și uzura ocluzală și aproximală. Au loc mișcări de mezializare
fiziologică a dintelui.
Fenomene ce pregătesc erupția dinților permanenți:

 formarea de diasteme şi treme fiziologice, expresie a creșterii maxilarelor, spații ce

vor fi necesare erupţiei viitorilor dinţi permanenți

 abrazia cuspizilor caninilor temporari și o ușoară mezializare a mandibulei

 mugurii dinților permanenți sunt dispuși spre oral față de dinții temporari

Poziționarea mugurilor incisivilor : A)etapa preeruptivă; B) etapa prefuncțională

(Sursa: Essentials of Oral Histology and Embryology,Ed: James Avery, 2nd edition. 2000)
.
 Pozitionarea mugurilor premolarilor: A)etapa preeruptivă; B) etapa prefuncțională
(Sursa: Essentials of Oral Histology and Embryology,Ed: James Avery, 2nd edition. 2000)

 molarii permanenți erup distal față de molarul secund temporar

3.2. ORDINEA ŞI CRONOLOGIA ERUPŢIEI DINŢILOR PERMANENȚI

Dinţii apar într-o succesiune bine precizată şi în anumite perioade de timp.

Omul prezintă în ontogeneză trei tipuri de dentitie:
a. dentiţia temporară (de lapte) - formată din dinţi care provin din lama dentara primara;
ea este formată din 20 de dinţi (8 incisivi, 4 canini şi 8 molari), care se găsesc între
vârsta de 6 luni până la 6 ani;
 b. dentiţia mixtă - care este prezentă de la erupţia primului dinte permanent (primul
molar) până la dispariţia ultimului dinte temporar; în această etapă, dinţii temporari
coexistă cu dinţii permanenţi;

c. dentiţia permanentă (definitivă) - începe odată cu căderea ultimului dinte temporar;

este formată din 32 de dinţi (8 incisivi, 4 canini, 8 premolari şi 12 molari).
Dintii permanenti provin din:
 lama dentară primitivă (sau primară) dă naştere molarilor permanenţi (dinţi
accesionali)
 lama dentară secundară dă naştere dinţilor permanenţi succesionali (dentiţia
secundară).

Dinamica erupției dinților permanenți:

 Prima etapă 6 -7 ani
Începe la vârsta de 6 ani, cu primul molar inferior, locul de erupție al acestuia aflându-se
înapoia molarului 2 temporar. De la această vârstă și până la 11 ani, copilul va avea dinți
aparținând celor două dentiții (dentiția mixtă).

Tot în jurul vârstei de 6 ani va erupe și molarul 1 superior, acești doi dinți stabilind rapoarte
de contact ocluzal, realizând prima înãlțare a ocluziei, folosind totodatã ca referință în
aprecierea poziției dinților pe cele două arcade (cheia de ocluzie a lui Angle) (Figura...).
  A doua etapă 7 – 9 ani
La 7 ani erupe incisivul central inferior, concomitent cu acesta apărând pe arcadă și incisivul
central superior. După aproximativ un an erupe și incisivul lateral, prioritate având incisivul
inferior. (Figura )

În continuare, după datele clasice, există diferențe de erupție între dinții arcadei maxilare și a
celei mandibulare.

 A treia etapă 9 – 12 ani

La maxilarul superior, primul premolar erupe la 9 ani, la 10 ani cel de al doilea premolar, iar
la 11 ani erupe caninul. Această ordine de erupție are consecințe importante pentru activitatea
medicului dentist.

Prin erupția devansată a premolarilor, există pericolul de a se ocupa spațiul necesar caninului,
iar acesta neavând loc, ocupă o poziție în afara arcadei (ectopie), dând copilului un aspect
fizionomic neplăcut și necesitând un tratament ortodontic. Când spațiul este ocupat complet,
caninul erupe anormal, iar alteori nici nu erupe, rămânând inclus în grosimea procesului
alveolar al maxilarului.(Figura)

Figura.... Aspecte favorabile erupției caninului superior – etapa rățușca cea urâtă.
UGLY DUCKLING STAGE (Broadbent phenomenon, B. H. Broadbent 1957)

La mandibulă, în jurul vârstei de 9 ani erupe caninul, urmând ca la 10 și 11 ani să erupă

succesiv premolarul unu și premolarul doi.

 A patra etapa 12 – 13 ani

La 12 ani, atât la maxilar cât ăi la mandibulã erupe molarul doi. Datorită vârstei la care erup
acestor molari li s-a dat denumirea de „molari de 12 ani“. În condițiile pierderii molarului de 6
ani, molarul de 12 ani capătă o valoare restaurativă, (protetică) deosebit de mare. (Figura)

9 ani 11 – 12 ani 12 ani

Figura .....Dinamica erupției dinților permanenți.

 A cincea etapă 18 – 25 ani

Între 16-25 de ani erupe de „regulă“ molarul al treilea. Corespunzând vârstei maturizării
somatice și psihice a mai fost denumit în limbajul curent „molar de minte“. Erupând la o
vârstă la care maxilarele sunt complet dezvoltate, molarii de minte nu au întotdeauna spațiul
suficient pentru a ajunge pe arcadă, dificultățile de erupție provocând o serie de accidente
inflamatorii. Asemănător caninilor superiori, molarii de minte pot rămâne incluși în grosimea
oaselor maxilare.

Cronologia erupției:

Dintele Vârsta de erupție Dintele Vârsta de erupție

incisivii centrali 5 ½ - 8 ani PM secunzi inferiori 9 ½ - 15 ani
inferiori 6 – 7 ani 11 – 12 ani
incisivii centrali 6 - 10 ani PM secunzi superiori 9 - 14 ani
superiori 7 - 8 ani 10 – 12 ani
incisivii laterali 8 - 9 ani primii molari 5 - 7 ½ ani
7 - 8 ani inferiori 6 ani
caninii inferiori 9 ½ -15 ani primii molari 5 - 8 ani
9 – 10 ani superiori 6 - 7 ani
caninii superiori 9 - 14 ani molar secund inferior 10 - 14 ani
11 – 12 ani 11 -13 ani
primii premolari 9 - 12 ½ ani molar secund 10 ½-14 ½ ani
inferiori 10 – 12 ani superior 12 -13 ani
primii premolari 9 - 14 ani ultimii molari 18 ani sau mai târziu
superiori 10 – 11 ani 17 – 21 ani

Figura .....Creşterea şi erupţia dinţilor permanenți

(“Dinţii deciduali, Evoluţie”după datele din Zarnea, Boboc, Gray, Firu, Papilian)
(“Practica Pedodontică” – Elisabeta Bratu, Florica Glavan)

Erupţia dinţilor permanenţi şi temporari

Dinţii temporari
Incisiv Incisiv Molarul Molarul
Dinte Canin
central lateral 1 2
Dinţii maxilari 10 luni 11 luni 19 luni 16 luni 29 luni
Dinţii
8 luni 13 luni 20 luni 16 luni 27 luni
mandibulari
Dinţii permanenţi
Incisiv Incisiv Premolarul Premolarul Molarul Molarul Molarul
Dinte Canin
central lateral 1 2 1 2 3
11–12 10–11 12–13 17–21
Dinţii maxilari 7–8 ani 8–9 ani 10–12 ani 6–7 ani
ani ani ani ani
Dinţii 9–10 10–12 11–13 17–21
6–7 ani 7–8 ani 11–12 ani 6–7 ani
mandibulari ani ani ani ani
Figura….Tiparul erupţiei dinţilor umani temporari şi permanenţi conform cercetărilor
realizate de către Ash & Nelson, Wheeler (Dental Anatomy, Physiology, and Occlusion).
 Figura .. Adaptare după Schour and Massler’s 1944
Diagrama intitulată “Dezvoltare dentiției umane”
Schour, I. & Massler, M. (1944). Chart entitled Development of the human dentition. 2nd edn, American
Dental Association. Chicago, Illinois. Stewart, T.D. (1958)

Variaţiile cuprinse între 6-12 luni de la aceste valori sunt considerate în limite
normale.

Următorul tabel prezintă etapele dezvoltării dinţilor permanenţi conform cercetărilor

realizate de către M.M. Ash, Jr. și S. J. Nelson.

Maxilarul superior
Incisiv Incisiv Premolarul Premolarul Molarul Molarul Molarul
Dinţii permanenţi Caninul
central lateral 1 2 1 2 3
Calcificarea 10–
3–4 luni 4–5 luni 1½-1¾ ani 2-2¼ ani la naştere 2½-3 ani 7–9 ani
iniţială 12 luni
Coroana terminată 4–5 ani 4–5 ani 6–7 ani 5–6 ani 6–7 ani 2½-3 ani 7–8 ani 12–16 ani
Erupția 7-8 ani 8-9 ani 11-12 ani 10-11 ani 10-12 ani 6-7 ani 12-13 ani 17-21 ani
Rădăcina terminată 10 ani 11 ani 13–15 ani 12–13 ani 12–14 ani 9–10 ani 14–16 ani 18–25 ani
 Maxilarul inferior
Incisiv Incisiv Premolarul Premolarul Molarul Molarul Molarul
Dinţii permanenţi Caninul
central lateral 1 2 1 2 3
Calcificarea
3–4 luni 3–4 luni 4–5 luni 1¾-2 ani 2¼-2½ ani la naştere 2½-3 ani 8–10 ani
iniţială
Coroana terminată 4–5 ani 4–5 ani 6–7 ani 5–6 ani 6–7 ani 2½-3 ani 7–8 ani 12–16 ani
Erupția 6-7 ani 7-8 ani 9-10 ani 10-12 ani 11-12 ani 6-7 ani 11-13 ani 17-21 ani
Rădăcina terminată 9 ani 10 ani 12–14 ani 12–13 ani 13–14 ani 9–10 ani 14–15 ani 18–25 ani
Sursa: http://www.cixip.com/index.php/page/content/id/1250, 09.08.2013

Wheeler's Dental Anatomy, Physiology, and Occlusion; Major M. Ash, Jr., BS, DDS, MS, MD and Stanley
J. Nelson, DDS, MS 8th Edition (2003)

Următoarele ortopantomograme prezintă etapele dezvoltării dinţilor permanenţi:

Figura ..A. Ortopantomograma dentiției la naștere. B. Ortopantomograma dentiției la 2½ ani.
C. Ortopantomograma dentiției la 6½ ani. D. Ortopantomograma dentiției la 10 ani.
E. Ortopantomograma dentiției la 16 ani.
(Sursa: http://www.cixip.com/index.php/page/content/id/1250, 09.08.2013
3.3. FACTORI CU REPERCURSIUNI ASUPRA ERUPȚIEI DINȚIOR PERMANENȚI

3.3.1. Factori fiziologici :

 sex : influentează ordinea și vârsta de erupție la fete erupția are loc mai repede
 rasa : la populația de culore erupția are loc mai repede iar la caucazieni mai târziu
 zona : la populațiile din climatul cald erupția are loc mai repede
 mediu urban : erupția are loc mai repede
 condiții socio-economice bune: erupția are loc mai repede
 perioade de calamitați, război : erupție întârziată
3.3.2. Factori patologici:
 generali : influențează erupția pentru toți dinții
 locali: influențează erupția localizat, pe grupe de dinți
a. Factori patologici generali
Boli endocrine:
 Insuficiența hormonilor tiroidieni: erupție tardivă
 Mixedem juvenil: erupție tardivă a dinților permanenți (dinții temporari erup normal)
 Insuficiența STH: : erupție tardivă a dinților permanenți (dinții temporari erup normal)
 Hipersecreția hormonilor sexuali: accelerează erupția
Factorul genetic: erupție tardivă/precoce familială
Boli genetice: sindromul Down determină întarzieri ale erupției precum și inversări ale
ordinei de erupție
Osteopetroze: determină densificarea osului și întarzieri ale erupției
Disostoza cleido-craniană: : erupție tardivă a dinților permanenți (dinții temporari erup
normal), inversări ale perioadelor de erupție.
b. Factori patologici locali influentează vârsta și traseul de erupție
Obstacol: dinții supranumerari
Modificări de formă: dinți dilacerați (au o angulație)
Cariile complicate de la nivelul dinților temporari pot provoca complicații atât de mari astefel
încat să fie necesar să fie extrași precoce
Extractia precoce a dinților temporari determină întarzierea erupției dinților permanenți (dacă
extracția se realizează când aceștia sunt endoosos) sau erupția precoce a dinților permanenți.
Traumatisme: pierderea prematură a dinților frontali accelerează erupția sau o încetinesc.
3.4. ACCIDENTELE ERUPȚIEI DINȚILOR PERMANENȚI
a. Chistul de erupție
Chistul de erupție (numit si hematom de erupție) este analogul la nivelul parților moi al
chistului folicular. Apare în cazul unui dinte în erupție, aflat submucos, prin separarea
foliculului dentar de suprafața coroanei dintelui.

Figura..... Chist de erupție (prezentare schematică).

Apare cel mai frecvent în contextul erupției dentiției temporare, sau a incisivilor superiori sau
a molarilor permanenti (la copii de 6-8 ani).

a. b.

c.
Figura.... Chist de erupție în contextul erupției dentiției temporare (a), a incisivilor superiori
permanenți (b) și a molarilor permanenți
Considerații clinice. Se prezintă sub forma unei leziuni cu aspect chistic, localizată în dreptul
dintelui în erupție. Mucoasa crestei alveolare, care îl acoperă, este intactă, dar intinsă și
subțiată, lăsând să transpară hematomul acumulat sub sacul folicular, ceea ce îi conferă prin
transparenta o culoare albăstruie. La palpare, are o consistență fluctuentă și este discret
dureros.
Ceea ce alarmează este deformarea mucoasei gingivale, care acoperă coroana dintelui pe cale
de erupție și colorația albăstruie care poate sugera existența unei tumori maligne.
Considerații radiografice. Se evidențiază dintele în erupție, care a perforat corticala crestei
alveolare, fară a fi vizibile modificări de ordin patologic.
Diagnostic diferențial. Având în vedere caracteristicile chistului de erupție, diagnosticul
diferențial nu ridică în general probleme, putând fi rareori confundat cu un hematom post-
traumatic al crestei alveolare sau cu o malformație vasculară de mici dimensiuni.Coroborarea
vârstei pacientului cu data normală a erupției eventualului dinte și examenul radiografic
precizează diagnosticul.
Tratament. Având în vedere evoluția spre marsupializare spontană în cavitatea orală, urmată
de erupția normală a dintelui, în general nu necesită nici un tratament. Se va recomanda
menținerea unei bune igiene orale pentru a evita suprainfectarea.
În cazuri rare, este necesară marsupializarea chirurgicală a acestor chisturi, prin incizie cu
evacuarea continutului chistic și excizia unei mici porțiuni de mucoasă “în felie de portocală”.
Aceasta va permite erupția dintelui fără alte complicații.

b. Sechestrul de erupție
Fragment de os inclavat in mucoasa care acopera un dinte aflat în erupție. Se produce din
pricina ritmului discordant dintre resorbția osului și ritmul de erupție a dintelui.
Considerații clinice. Cel mai adesea apare la nivelul molarilor permanenți (în special molarul
I), dar și la molarii temporari. Fragmentul osos este situat în șanțul intercuspidian, separat de
dinte prin țesut moale. Nu prezintă simptome (uneori jena la masticație). Durerile la
masticație sunt datorate neconcordanței dintre viteza de erupție a dintelui care e mai mare
decât viteza de rezorbție a fragmentului osos desprins.
Considerații radiografice. Este descoperit intâmplător pe radiografie, observându-se un dinte
în erupție deasupra căruia se găsește o zonă radioopacă intensă asemanatoare cu cea a osului
în loc de radiotransparență.
Tratament. Dispare odată cu erupția dintelui și nu necesită tratament.
Concluzii la dezvoltarea dinţilor permanenţi - regula lui 4 (cu excepţia M3)
La naştere – M1 îşi începe mineralizarea
La 4 ani – toate coroanele şi-au inceput mineralizarea
La 8 ani – toate coroanele şi-au terminat mineralizarea
La 12 ani – toate coroanele au erupt
La 16 ani – toate rădăcinile sunt formate.

Concluzii la dezvoltarea dentară - regula lui 6

6 săptămani viață intra-uterină – incepe dezvoltarea dentară
6 luni post natal – emergenţa primului dinte temporar (Ic inferior)
6 ani – emergenţa primului dinte permanent (M1, Ic inferior).