Riga Crypto & Lapona Enigel

-Ion Barbu

(Curent literar)
Modernismul este un curent literar initiat la noi in 1919 de Eugen
Lovinescu, care porneste de la ideea ca civilizatiile mai putin dezvoltate
sunt influentate de cele avansate, de aici “Teoria imitatiei”. Trasaturile
curentului sunt: eliminarea sentimentului, incadrarea lui intr-o
dimensiune rationala a existentei umane; nerespectarea granitelor
dintre genurile si speciile literare si limbajul ambiguu, incifrat.
(Autor)
Ion Barbu este unul dintre scriitorii reprezentativi ai epocii
interbelice si ai curentului modernist, alaturi de Blaga si Arghezii.
Vocatia sa de matematician se reflecta si in poezie, el fiind adeptul
tipului de poezie pura, concept preluat din lit. franceza, unde desemna
poezie care exista in si prin limbaj.
Barbu considera ca poezia este “o geometrie inalta si sfanta”, iar textele
sale sunt ilustrative din acest punct de vedere, fie ca vorbim de cele din
etapa de debut, fie de cele din ciclul baladic oriental si mai ales de cele
din etapa ermetica.
(Opera)
“Riga Crypto si Laponia Enigel” face parte din ciclul baladic
oriental alaturi de “Ritmuri pentru nuntile necesare” in care poetul isi
exprima conceptia despre cunoastere.
(Tema)
Tema este reprezentata de cunoastere, evidentiata prin idealul
superior al Laponei de a atinge intelepciunea absoluta; de iubirea
imposibila dintre doua entitati ce apartin unor lumi incompatibile
(Crypto simbolizand regnul vegetal, iar Lapona fiinta umana cu aspiratii
superioare); si de creatie, ilustrata in prima secventa a textului in care
apare si ipostaza creatorului (Menestrel)
(Elementele textului poetic)
(Titlul)
Titlul “Riga Crypto & Lapona Enigel” contine numele celor doua
voci lirice, anticipand antiteza intre trairea instinctuala a omului
mediocru si drama omului superior. Apare motivul cuplului, Crypto este
entitatea ce nu are acces la cunoastere, in sensul inchiderii prin aluzia la
adjectivul “criptic”, in timp ce Enigel este numele fiintei umane care
aspira la depasirea conditiei.
Subtipul “balada” este doar un pretext pentru a da o valoare exemplara
exceptionala aventurii de cunoastere a protagonistilor. Textul ramane
insa liric desi se caracterizeaza prin existenta unui vag fir epic, a
dialogului dintre cele doua voci lirice, precum si a celor doua masti lirice
aflate-n antiteza.
(Incipitul)
Incipitul este reprezentat de primele patru strofe si prezinta cadrul
spunerii povestii. Dialogul dintre Menestrel si nuntasul fruntas are loc in
timpul unei nunti. Nunta fiind simbol al cunoasterii totale in iubire, al
comunicarii afective totale.
Menestrelul reprezinta ipostaza lirica a creatorului, a poetului ce detine
sensurile ascunse ale creatiei. El este prezentat prin epitetele: “trist”,
“indaratnic”, care sugereaza consumul interior, incapatanarea de a
spune o poveste ce mai fusese spusa anterior, dar nu si inteleasa.
Epitetul “aburit” exprima nelinistea, agitatia unui spirit capabil revelatii.
Metafora “cantec larg” este un simbol al creatiei, al povestii ce detine
sensuri profunde, grfeu descifrabile in timpul unei ziceri “cu foc”, de
aceea este necesara o zicere “stinsa”, “inceata” pentru ca sensurile sa
se delimiteze, un cadru intim, retras si un moment de linisgte “la
spartul nuntii in camara”.
(Elemente de opozitie si simetrie)
Opozitia marcata de antiteza dintre cele doua voci lirice (Crypto si
Enigel), pe de o parte simbolizeaza natura stagnanta, incapabila de a
evolua, lipsita de capacitatea afectiva, asacum reiese din metafora
“inima ascunsa”. Universul sau este unul malefic, marcat de intuneric
(“pat de rau si-in huma unsa”) si degradat (“rai ghioci si toporasi”).
Epitetele: “sterp si naravas” sugereaza incapacitatea sa de a evolua, de
a-si depasi conditia limitata. Pe de alta parte Enigel al carui portret
apare in secventa urmatoare este reprezentanta regnului uman, fiinta
umana definita prin doua atributii (ratiunea si afectivitatea). Ea pleaca
intr-o calatorie cu renii, asemanatoare transhumantei autohtone de la
N spre S. Polul Nord poate simboliza cunoasterea rece, rationala. Aflata
sub semnul rotii lui Mercur, iar polul Sud simbolizeaza aspiratia spre
cunoasterea totala aflata sub semnul rotii Soarelui. Totusi din aceasta
calatorie a desavarsirii fiintei nu poate lipsi o etapa ilustrata de Barbu in
„Ritmuri pentru nuntile necesare” si anume implinirea afectiva.
O alta opozitie apare in dialogul dintre Crypto si Enigel, cand Enigel
explica refuzul de a-si implini iubirea alaturi de el. Versurile „La soare
roata se mareste/ La umbra numai carnea creste” sunt sugestive pentru
ipostaza celor doi. Fiinta umana inzestrata cu suflet are dreptul de a
aspira la cunoasterea absoluta simbolizata de Soare fapt ce determina
si evolutia sa, in timp ce Crypto nu poate evolua decat la nivelul
materiei.
Simetria apare in dialogul celor 2 care are loc in vis la nivel oniric. Celor
3 chemari succesive ale lui Crypto le corespund refuzurile lui Enigel.
Aceasta secventa reprezinta o aluzie la Luceafaul eminescian prin faptul
ca apare imposibilitatea implinirii iubirii dintre 2 entitati incompatibile,
alesi in poezia lui Barbu, rolurile sunt inversate, geniul este asimilat
femininului, ci nu masculinului ca in cazul lui Eminescu. Raspunsurile lui
Enigel sugereaza pe de o parte tentatia de a incita, specifica fiintei
umane, metafora „fiara batrana” si pe de alta parte capacitatea de a
rezista ispitei si de a urma destinul superior al cunoasterii (Ma-nchin la
Soarele-ntelept).
Un alt element al simetriei apare in finalul poeziei prin blestemul abatut
asupra lui Crypto de a-si implini destinul alaturi de o entitate ce
apartine aceluiasi regn. (Masalarita). Surprins de Soare pentru
incercarea de a-si depasiconditia, Crypto este pedepsit, nici Lapona nu
reuseste sa-si implineasca scopul intru cat nu respecta etapele
cunoasterii, dorind sa aspire direct la Soare, fara a trece prin „Roata
Venerii”(etapa afectiva).
(Elemente de prozodie)
Rima este incrucisata, masura inegala, ritmul trohaic, iar strofele
inegale.
(Concluzie)
Poezia “Riga Crypto si Laponia Enigel” ramane o capodopera a lui
Barbu, nu numai prin profunzimea ideilor, ci si prin perfectiunea formei.
Dintre particularitatile de stil ale poeziei se remarca mai intai tema
exceptionala dezvoltata de acesta, poezia incadrandu-se in curentul
modernist (in coordonatele unei liri exceptionale reprezentative pentru
cultura romana).