Virusul herpes simplex (HSV) este un virus care se manifestă sub două forme, ambele însoțite de

umflături apoase, dureroase pe piele sau membrane mucoase (precum gură sau buze) sau pe
organele genitale. Această boală este contagioasă, mai ales în timpul unei erupții, fiind incurabilă
cu tehnolgia actuală. Infecția buzelor este cunoscută popular ca "herpes".

Cuprins

1 HSV-1 și HSV-2

2 Definiție și simptome

3 Cauze și diagnostic

4 Prevenire și tratament

5 Epidemiologie

6 Vezi și

7 Note

8 Legături externe

HSV-1 și HSV-2

Dintre cele opt tipuri cunoscute de HSV, cele mai comune sunt tipul 1 (HSV-1) și tipul 2 (HSV-2).
HSV-1 este cel mai comun și este asociat mai degrabă cu infecțiile orofaciale, de obicei buzele.
Acest tip de infecție se răspândește mai ușor datorită localizării sale foarte expuse. Este în
general considerat (deși nu ar trebui) ca o infecție mai puțin serioasă.

HSV-2 este asociat cu infecțiile organelor genitale, cu toate că ambele tipuri pot să afecteze cele
două zone. Infecția cu HSV-2 este de o importanță deosebită din cauza naturii asimptomatice a
infecției și posibilitatea de transmitere chiar și prin intermediul unor indivizi care nu prezintă
niciun fel de simptome.

Herpesul nu se vindecă și de aceea putem cădea psihic[Când?](?), afectându-ne viața cu

partenerul.

Definiție și simptome
Herpes simplex (greacă: ἕρπης herpēs, "activ" sau "latent") este o boală virală cauzată de virusul
herpes simplex.[1] Infecțiile sunt categorizate în funcție de zona infectată a corpului. Herpesul
oral include fața sau gura. Poate duce la apariția unor mici bășici în grupuri numite leziuni la
rece, bășicuțe ce induc febra sau pot cauza dureri în gât.[2][3] Herpesul genital, de obicei
cunoscut mai simplu ca și herpes, poate avea simptome minimale sau poate forma bășici care se
sparg și formează ulcerații. De obicei, acestea se vindecă după două până la patru săptămâni.
Furnicături sau dureri trecătoare pot apărea înainte de apariția bășicilor. Herpesul variază în
cicluri de perioade de boală activă, urmate de perioade fără simptome. Deobicei, primul episod
este mai sever și poate fi asociat cu febră, dureri musculare, noduli limfatici umflați și dureri de
cap. Cu timpul, episoadele de boală activă scad în frecvență și severitate.[1] Alte boli cauzate de
herpes simplex includ, printre altele,: panarițiul herpecit atunci când acesta include degetele,[4]
herpesul ochilor,[5] infecția creierului cu herpes,[6] și herpes neonatal atunci când afectează nou
născutul.[7]

Cauze și diagnostic

Există două tipuri de virus herpes simplex, tipul 1 (HSV-1) și tipul 2 (HSV-2).[1] HSV-1 cauzează
mai des infecții orale, în timp ce HSV-2 cauzează mai mult infecții genitale.[2] Sunt transmise prin
contact direct cu fluidele corporale sau a unei leziuni a unui individ infectat. Transmisia poate
apărea chiar dacă nu există simptome. Herpesul genital este clasificat drept infecție cu
transmitere sexuală. Acesta poate transmisă unui copil în timpul nașterii.[1] După infectare,
virușii sunt transportați de-a lungul nervilor senzoriali către corpul celulelor nervoase, unde
aceștia rămân pe tot parcursul vieții.[2] Cauzele reapariției pot include: funcția imunitară
scăzută, stresul și expunerea la lumina soarelui.[8][2] Herpesurile orale și genitale sunt, de
obicei, diagnosticate pe baza simptomelor prezente.[2] Diagnosticul poate fi confirmat prin
cultură virală sau prin detecția ADN-ului herpesului în lichidul din bășici. Testarea sângelui pentru
anticorpi împotriva virusului pot confirma o infecție anterioară, dar vor fi negativi la infecțiilor
noi.[1]

Prevenire și tratament

Cea mai eficientă metodă pentru evitarea infecțiilor genitale este prin evitarea contactului sexual
vaginal, oral și anal. Utilizarea prezervativului scade riscul în oarecare măsură. Administrarea
zilnică a unui medicație antivirală de către persoana infectată poate, de asemenea, reduce
transmiterea. Nu există vaccin disponibil. Odată infectat, nu mai există leac.[1] Paracetamolul
(acetaminofen) și lidocaina locală pot fi utilizate în tratarea simptomelor.[2] Tratamentele cu
medicație antivirală precum aciclovir sau valaciclovir pot reduce severitatea episoadelor
simptomatice.[1][2]
Epidemiologie

Ratele la nivel mondial de HSV-1 sau HSV-2 sunt între 60% și 95% în cazul adulților.[9] HSV-1 este,
de obicei, dobândit în timpul copilăriei.[1] Ratele ambelor tipuri cresc odată cu vârsta
persoanelor.[9] Ratele de HSV-1 sunt între 70% și 80% la populațiile cu statut socio-economic
scăzut, și 40% până la 60% la populațiile cu statut socio-economic îmbunătățit.[9] Un număr
estimat de 536 milioane de oameni la nivel mondial (16% din populație) au fost infectate cu HSV-
2 începând din 2003, având rate mai mari la femei și la persoanele din țările în curs de
dezvoltare.[10] Majoritatea persoanelor cu HSV-2 nu își dau seama că sunt infectate.[1]