Tomas Hobbes utilizeaza 2 metode de cercetare : analitica si sintetica.

Filozofia sa
se concentreaza asupra studierii corpurilor. El ne vorbeste despre existent a 3
tipuri de corpuri. 1) corpurile naturii vii; 2) corpurile naturii moarte; 3) corpuri
artificiale formate de catre om (Statul). Tomas Hobbes afirma ca omul in starea
naturala era liber in aface orice. Dar el este de fire egoist si de aceea Tomas
Hobbes spune ca omul de la natura ester au, asemanindul cu lupul
(homo,homini,lupus,est – adica omul pentru om lup este). Acest lucru poate
conduce la distrugerea omenirii si la un pericol a unui vesnic razboi. Pentru ca
lumea sa nu fie distrusa complet se formeaza statul ca un corp artificial unde omul
cedeaza o parte din drepturile sale si din libertatea sa pentru ca statul sa asigure
securitatea sociala. Astfel apare puterea legislative, executiva, si judiciara. Omul
in continuare ramine a fi liber dar libertatea este limitata de catre legi. La fel este
limitat si egoismul cat si raul. Dar acest lucru depinde de constiinta umana.
J. loscke – anii de veata 1632-1704. Este un empirist sensualist (la baza
ucnoasterii stau senzatiile). El afirma ca la baza cunoasterii stau senzatiile. Nu
exista nimik in intellect cee ace prealabil nu a existat in senzatii. El critica teoria
ideilor inascute la R. Descartes afirmand ca intelectul omului la nastere este gol
(tabula rasa, white paper). El condidera ca ideile nu provin din ratiune ci provin di
experienta practica si de aceea experienta este limita cunoasterii. Inainte de a
purcede la cunoastere trebuie sa ne intrebam – ce putem cunaoste si daca putem
sa ne bazam pe simturi. Experienta este inteleasa ca rezultatul actiunii lucrurilor
asupra organelor de simt. Cunoasterea stiintifica nu este o cunoastere nemijlocita
ci una mijlocita fiindca se bazeaza pe senzatii. Cunoasterea stiintifica o capatam
prin intermediul a doua tipuri de experienta : 1) experienta exterioara; 2)
experienta interioara. Ambele ne dau cunostinte simple pe cand cunostintele
compuse sunt rezultatul cugetarii prin combinarea cunostintelor simple de aceea
exista doua cai de cunoastere : 1) una directa bazata pe senzatii; 2) indirecta care
se bazeaza pe demonstratii. In invatatura lui Loscke o problema importanta este
capacitatea lucrurilor care acctioneaza asupra noastra prin capacitati. Aceste
capacitate sunt izvorul senzatiilor pe care el le mai numeste calitati, calitati
primare si calitati secundare. Calitatile primare ale lucrurilor care le capatam prin
intermediul primii cai bazindune pe senzatii. Acestea sunt obiective datorita
capacitatii rationale de a prelucra informatia, acestea sunt soliditatea, intinderea,
forma, repaosul. Calitatile secundare sunt cunostinte capitate prin intermediul a
celei de a doua cale indirecta care se bazeaza pe demonstratii. Acestea nu apartin
lucrurilor. Calitatile secundare se formeaza in rezultatul actiunii calitatilor primare
asupra organelor senzoriale. De aceea ele nu ai o existent obiectiva, acestea sunt
sunetul, mirosul, gustul, temperatura. J. Loscke afirma ca exista trei tipuri de
cunostinte : 1) sensitive; 2) demonstrative; 3) intuitive.
Filozofia rationalista – fondatorul rationalismului este Rene Descartes 1596-1650.
El isi pune scop valorificarea cunostintelor stiintifice si schimbarea situatie din
stiinta. Cunostintele trebuie sa fie bune pentru solutionarea problemelor practice.
Inainte de toate trebuie de schimbat metodele de cunoastere demonstrind ca
metodele modern nu erau potrivite pentru cunoastere. Ca si Fransis Bakon este
impotriva metodelor scolastice afirmand ca cea mai buna metoda si stiinta o
putem intilni in cadrul geometriei dar exista problema ca fiecare compartiment isi
are metodele sale de aceea este in cautarea unicii metode de cercetare care ar fi
deductia. El inainteaza 21 de reguli de cercetare stiintifica care mai apoi le reduce
la 4. 1) regula evidentei – toate ideile pe care le folosim in cercetare trebuie sa fie
evidente, distincte si clare. 2) Regula analizei – toate problem examinate trebuie
sa fie divizate in elemente pentru a simplifica problemele si ca sa fie mai clare. 3)
Regula simtezei – este opusa metodei analitice, presupune unirea cunostintelor
obtinute, astfel capatam in obiect nou ideal construit dupa legile gandirii. 4)
regula verificarii presupune controlul procesului ghindirii, al analizei, al sintezei
pentru a ne feri de greseli. Pentru matematica Descartes propune doua metode: 1)
metode deductiei; 2) metoda intuitiei. Pentru realizarea scopului propus in cadrul
filozofiei Descartes inainteaza metoda inoielii. El afirma ca cunostintele capatate
foarte adesea sunt nesigure, nu ma pot baza pe ele si sunt insuficiente deoarece
ne formam idei false. De aceea el propune Dubito, cogito, ergo, sum. Ma intoiesc
deci cuget, cuget deci exist. Totul trebuie pus la indeala pentru ca sa capatam
cunsotinte certe si sigure pe care sa ne bazam, insa nu ma pot indoi de existent a
doua lucruri, doua adevaruri neindoielnice considerate ca criterii de cunoastere
stiintifica : 1) ghindirea ca stiinta deindoielnica. 2) existent lui Dumnezeu. La
Descartes existent lui Dumnezeu este criteriu al obiectivitatii si veridicitatii
cunostintelor stiintifice. Tot ce este rational este dincolo de ghindire, deoarece
lumea este o intocmire rationala, ea fiind create de Dumnezeu. Originea ideilor o
gasim : 1) in ideile sensibile - cunostinte ce se datoresc simturilor, acestea sunt
confuse, nedistincte, si intimplatoare. 2) idei create de mine sunt cunostinte care
se datoresc imaginatiei omului, ele fel sunt neclare si deci nestiintifice. 3) idei
inascute – sunt cunostinte sadite in sufletul nostrum de Dumnezeu. Acestea sunt
unicile cunostinte fixe necesare, obiective si autentice. Ideile inascute sunt bogatia
intelectului, principiile de baza dupa spiritual care ghindeste. Principala idee
inascuta este existent lui Dumnezeu, care la el este obiectiva. O alta notiune
importanta este substanta. La el lumea este substanta, Dumnezeu fiind substanta
desavirsita a lumii care isi are cauza in sine insasi. Lumea reala este alcatuita din
doua tipuri de substante care sunt dependente una de alta : 1) lumea materiala
care este creatoare de lucruri. Trasatura principal fiind intinderea. 2) lumea
spiritual creatoare de spirit, insusirea principala fiind ghindirea. Legatura dintre
aceste doua substante se datoreste lui Dumnezeu care este un prim motor si pune
lumea in miscare. Lumea materiala este identificata cu natura unde domnesc legi
mecanice. Ghindirea este specifica omului cat si lui Dumnezeu. Conceptia lui
Descartes depre lume mai este numite dualista.
Baroc Spinoza 1632-1677. Spinoza a propus o conceptie panteista despre crearea
universului. Dumenzeu a creat universul sis a dizolvat in el. De aceea el se gaseste
in natura, pretutindeni. Astfel continuind ideea lui Cuzanus. O problema
importanta este cea a libertatii de care depinde fericirea omului. Omul in veata
trebuie sa fie fericit si doar libertatea ii poate da omului fericire. Totodata
libertatea in calitate de vointa libera este o neintelegere a lumii. Unica modalitate
de cunoastere a lumii sunt cele doua attribute si anume intinderea si ghindirea.
Aceste doua attribute sunt eterne ca si Dumnezeu. Lumea este create cu ajutorul
acestor doua attribute prin intermediul intinderii lui Dumnezeu creaza lucrurile
material iar prin ghindire creaza idei.