Tema 5 Administrarea de stat în domeniul protecţiei mediului şi utilizării resurselor natural

1.Noţiunea, funcţiile şi metodele de administrare în domeniul protecţiei mediului şi utilizării resurselor

naturale.
2.Sistemul organelor administrării de stat în domeniul protecţiei mediului şi utilizării resurselor
naturale.
3.Cadastrele resurselor naturale si registrele, noţiunea, tipurile, conţinutul, importanţa juridică.
4.Normarea şi standardizarea calităţii mediului
5.Competenţa Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediu

1.Noţiunea, funcţiile şi metodele de administrare în domeniul protecţiei mediului şi utilizării resurselor

naturale
Administrarea (gestiunea) resurselor naturale este o activitate de reglementare, evidenţă şi control al
însuşirii primare a resurselor naturale, utilizării şi reproducerii lor.
Regim de administrare - ansamblu unitar de măsuri de protecţie, ecologice şi tehnico-organizatorice care
reglementează activitatea, desfăşurată în cadrul fondurilor naturale, de conservare, optimizare şi dezvoltare
raţională durabilă a componentelor mediului.

În sens larg sub noţiunea de administrare se înţelege conducerea / gestionarea cu ceva sau cu cineva.
Administrarea în domeniul utilizării / protecţiei mediului este totalitatea acţiunilor întreprinse de subiecţi,
îndreptate spre asigurarea executării legislaţiei în vigoare în domeniul mediului şi utilizării Resurselor Naturale.
Administrarea presupune:
• Gestionarea cu Resurse Naturale;
• Asigurarea folosirii raţionale a Resurselor Naturale;
• Protecţia intereselor legale ale persoanelor fizice şi juridice.
Conform legislaţiei în vigoare funcţia ecologică a statului este îndeplinită în viaţă de către diferite structuri,
datorită cărora şi conţinutul administrării este diferit.
Conţinutul administrării este constituit din funcţii.
Funcţia administrării reprezintă direcţia permanentă în activitatea de asigurare a folosirii raţionale a RN şi
protecţia mediului.
La aceste funcţii se atribuie:
• Crearea organelor administrării cu RN;
• Elaborarea actelor normative;
• Coordonarea cu activităţile de administrare a folosirii raţionale cu RN;
• Gestionarea cu RN;
• Planificarea folosirii şi protecţiei RN;
• Efectuarea / Aprobarea rezultatelor EIM, ESM, expertizelor ecologice şi auditului ecologic;
• Licenţierea;
• Evidenţa stării, volumului RN;
• Educaţia ecologică;
• Controlul ecologic;
• Examinarea în ordine administrativă a litigiilor ecologice.
• Administrarea cu RN şi protecţia mediului este divizată în forme:Obştească; Departamentală; De stat
Formele administrării
Administrarea obştească - Această formă a apărut odată cu democratizarea societăţii, când populaţia a înţeles
care sunt riscurile unei crize ecologice.
Administrarea dată poate fi efectuată de către diferite asociaţii obşteşti şi cetăţeni. (de ex. Expertiza ecologică
obştească, controlul ecologic obştesc);
Administrarea departamentală - Se determină de funcţia şi scopurile unei întreprinderi concrete care sunt
puse în faţa ei, conform legislaţiei în vigoare. În dependenţă de genul de activitate acestea pot fi în domeniul
folosirii raţionale a ZMU, resurselor forestiere, acvatice etc.
Această administrare presupune evidenţa, planificarea utilizarea RN, evaluarea impactului asupra mediului,
coordonarea cu activităţile de protecţie a mediului din toate secţiile, structurile etc.
Realizarea acestei este posibil atât de structurile funcţionale (inginer, mecanic, tehnolog etc), sau de către
conducerea întreprinderii, cât şi de subdiviziunea întreprinderii special create pentru realizarea funcţiei de
administrare cu RN;
Administrarea de stat – realizarea la nivel statal a funcţiei ecologice a statului.
În triada de subiecţi ce participă în raporturile de protecţie şi utilizarea a RN (cetăţean agent economic
stat) Statul are un loc deosebit:
1. Prin faptul că deţine metode specifice (normative şi organizatorice) de asigurare a cerinţelor legislaţiei
ecologice;
2. Statul (organele acestuia) poartă răspundere pentru asigurarea protecţiei mediului în limitele funcţiei
ecologice a statului;
3. Cetăţenii au dreptul să ceară respectarea drepturilor şi intereselor legale în cazul lezării acestora şi
recuperarea prejudiciului
Administrarea de stat se face în baza metodelor - ceea ce presupune acele măsuri de influenţa a statului asupra
comportamentului şi activităţilor celor conduşi.
Metode:
Administrative (ordine, constrângere statală);
Economice (crearea condiţiilor de cointeresare a agenţilor economic);
Morale (acordarea de premii).
2. Sistemul organelor administrării de stat în domeniul protecţiei mediului şi utilizării resurselor
naturale.
Conform art. 11 Legii cu privire la Resurse Naturale sunt prevăzute principiile de gestionare cu RN:
a) asigurarea unei folosiri durabile (ce nu duce la degradare) a acestora;
b) susţinerea activităţii orientate spre folosirea raţională a resurselor naturale renovabile şi economisirea
celor nerenovabile;
c) prevenirea efectelor negative ale activităţii economice asupra resurselor naturale;
d) neadmiterea cumulării de funcţii ce ţin de gestiunea resurselor naturale cu activităţi de utilizare a acestora în
scop de profit;
e) folosirea contra plată a resurselor naturale, cu excepţia cazurilor de regenerare a lor;
f) prioritatea dreptului internaţional în domeniul folosirii resurselor naturale transfrontiere.
Conform art. 12 Legii cu privire la Resurse Naturale
Structura instituţională de gestiune a resurselor naturale este următoarea:
a) Guvernul;
b) organul de stat abilitat cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului înconjurător;
c) autorităţile administraţiei publice locale.
Competenţa acestora este stabilită de către Guvern. Este posibil că anumite împuterniciri să fie transmise de la
organele de stat la autorităţile locale.
Competența
Generală Specială
-Parlament art.6 • Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale
-Guvern art.8 și Mediului;
-Președinte art.7 • Agenția Nețională de Mediu(ANM)
-APL art.9,10 • Inspectoratul pentru Protecția Mediului(IPM)
• Agenția Apele Moldovei
• Agnția Moldsilva
 • Agenția Geodezie și Resurse
Minerale(AGeRM)
• Serviciul Hidrometeorologic
• Agenția Națională de Reglementare a
Activităților Nucleare și Radiologice (ANRANR)
• Cu activități colaterale- Agenția Națională
pentru Sănătatea Publică, Agenția Națională pentru
Siguranța Alimentelor(ANSA)

Competență Generală
Art. 6. - Parlamentul:
a) aprobă principiile politice generale în domeniul protecţiei mediului şi folosirii resurselor naturale;
b) adoptă acte legislative cu privire la protecţia mediului şi folosirea resurselor naturale;
c) aprobă la propunerea Guvernului limitele de folosire a resurselor naturale de importanţă naţională, limitele
de emisii şi deversări nocive în mediu, limitele de depozitare a deşeurilor de producţie şi menajere pe teritoriul
republicii, taxele pentru folosirea resurselor naturale, pentru poluarea mediului şi pentru depozitarea
deşeurilor; d) aprobă programe de redresare a mediului;
e) declară teritorii drept zone de criză ecologică sau de catastrofă ecologică, stabileşte regimul de
administrare în ele şi statutul cetăţenilor;
f) audiează raportul anual al Guvernului privind starea mediului în republică.
Art. 7. - Preşedintele Republicii:
a) reprezintă interesele Republicii Moldova în domeniul protecţiei mediului în relaţiile internaţionale;
b) este responsabil în faţa comunităţii mondiale pentru starea mediului în republică.
Art. 8. - Guvernul:
1) realizează politica Parlamentului în domeniul protecţiei mediului şi asigură folosirea raţională a resurselor
naturale;
2) întocmeşte cadastrul resurselor naturale;
3) adoptă decizii cu privire la scoaterea temporară sau definitivă din circuitul agricol a terenurilor secătuite sau
periclitate de procese geologice, la stabilirea terenurilor destinate împăduririi, la crearea zonelor sanitare şi de
protecţie, precum şi a perdelelor forestiere de protecţie;
4) asigură în comun cu autorităţile administraţiei publice locale acţiuni de conservare a diversităţii biologice;
5) coordonează activitatea de protecţie a mediului, desfăşurarea de ministere, departamente şi autorităţile
administraţiei publice locale;
6) elaborează programe de ameliorare a calităţii mediului pe anul următor; 7) elaborează măsuri de prevenire
a crizelor, accidentelor şi catastrofelor ecologice, iar în caz de producere a acestora organzează un complex de
acţiuni pentru lichidarea consecinţelor lor;
8) determină amplasarea şi regimul poligoanelor de nivel republican pentru despozitarea şi prelucrarea
deşeurilor de producţie, păstrarea substanţelor toxice şi radioactive, precum şi reglementează transportarea şi
inactivarea acestora;
9) organizează şi susţine activitatea de educaţie ecologică, creează sistemul de instruire ecologică la toate
nivelurile sistemului de învăţămînt, asigură pregătirea cadrelor de specialişti în domeniul protecţiei mediului;
10) asigură relaţiile externe ale Republicii Moldova cu alte state şi cu organismele internaţionale în domeniul
protecţiei mediului;
11) numeşte adjuncţii conducătorului autorităţii centrale pentru resursele naturale şi mediu;
12) suportă finanţarea activităţii şi înzestrarea tehnico-materială a Departamentului şi a subdiviziunilor acestuia,
finanţarea comenzii de stat pentru cercetări ştiinţifice în probleme de protecţie a mediului şi folosire raţională a
resurselor naturale;
13) cere autorităţilor de administrare a economiei să elaboreze şi să asigure realizarea în comun cu autorităţile
administaţiei publice locale cu instituţiile de cercetări în domeniile respective şi cu autorităţile pentru mediu
programe şi recomandări cu privire la:
a) protecţia şi ameliorarea terenurilor în procesul gospodăririi în conformitate cu destinaţia lor şi specificul
funcţional al ecosistemelor; schimbarea destinaţiei terenurilor conform rezultatelor evaluării impactului asupra
mediului sau evaluării strategice de mediu;
b) reducerea consumului de apă industrială şi prevenirea pierderilor ei, creşterea gradului ei de utilizare,
preîntîmpinarea eutrofizării neechilibrate a apelor de suprafaţă şi a poluării apelor freatice cu substanţe chimice;
c) economisirea energiei, obţinerea unei maxime eficienţe la folosirea ei, reorientarea politicii energetice spre
producerea decentralizată şi locală a energiei preferenţial pe seama aplicării surselor de energie alternativă
(energia vîntului, soarelui, masei biologice);
d) îmbunătăţirea performanţelor tehnice pentru reducerea noxelor evacuate în atmosferă, siastarea folosirii de
clorofluorocarbonaţi, diminuarea poluării atmosferei cu bioxid de sulf, oxizi de azot, compuşi organici volatili,
reducerea noxelor evacuate prin gazele de eşapament, a zgomotelor şi vibranţiilor în conformitate cu
prevederile tratatelor şi acordurilor interstatale şi internaţionale în acest domeniu;
e) elaborarea instrumentelor economice şi de gospodărire pentru minimalizarea deşeurilor prin utilizarea cît mai
eficientă a materiei prime, reducerea folosirii substanţelor toxice, corozive şi inflamabile sau înlocuirea lor cu
materiale alternative interne, prin mărirea termenului de utilizare a producţiei şi prin reciclarea ei.
Art. 9. - Autorităţile administraţiei publice ale raionului, municipiului în comun cu autorizaţiile locale
pentru mediu şi pentru sănătate:
a)asigură respectarea legislaţiei de protecţie a mediuluii;
b) aprobă de comun acord cu Departamentul limitele de folosire a resurselor naturale, cu excepţia limitelor de
folosire a resurselor de importanţă naţională, limitele de emisii şi deversări nocive în mediu, cu excepţia celor
ce depăşesc teritoriul raionului, municipiului, limitele poluării fonice; limitele de depozitare a deşeurilor de
producţie şi menajere;
c) supraveghează şi coordonează activitate primăriilor şi preturilor în domeniul depozitării şi prelucrării
deşeurilor de producţie şi menajere, construcţiei şi funcţionării instalaţiilor de epurare a apelor reziduale,
instalării utilajelor şi depozitivelor de reţinere şi neutralizare a noxselor, prevenirii şi combaterii alunicărilor de
teren, eroziunii, salinizării, compactării şi poluării solurilor cu îngrăşăminte minerale şi pesticide, folosirii
raţionale a pajiştilor, repartizării de terenuri pentru asigurarea gradului necesar de împădurire, creării perdelelor
forestiere de protecţie şi a spaţiilor verzi;
e) organizează elaborarea şi realizarea programelor ecologice raionale, municipale, asigură efectuarea lucrărilor
de reconstrucţie ecologică şi de restabilire a echilibrului ecologic în zonele afectate prin activitatea antropică;
f) declară drept zone protejate monumente ale naturii de interes ecologic şi peizagistic raional, municipal;
g) asigură informarea sistematică şi operativă a populaţiei, întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor privind
starea mediului în raion, municipiu;
h) contribuie la instruirea şi conştientizarea populaţiei în problemele protecţiei mediului şi folosirii raţionale a
resurselor naturale.
Art. 10. - Autorităţile administraţiei publice ale comunei (satului), oraşului în comun cu autorităţile
locale pentru mediu şi pentru sănătate:
a) asigură păstrarea unui mediu înconjurător sănătos şi folosirea raţională a resurselor naturale, exercită un
control permanent asupra respectării legislaţiei cu privire la protecţia mediului;
b) aprobă anual de comun cu autorităţile pentru mediu limitele de folosire a resurselor naturale, cu excepţia
limitelor de folosire a resurselor de importanţă raională; limitele de emisii şi deversări nocive în mediu, cu
excepţia celor ce depăşesc teritoriul comunei (satului), oraşului; limitele poluării fonice; limitele de depozitare a
deşeurilor de producţie şi menajere;
c) stabilesc perimetrele pentru depozitarea deşeurilor de producţie şi menajere, a moluzului rezultat din
construcţii, fierului vechi, organizează inactivarea şi utilizarea acestora, stabilesc locurile pentru cimitirile de
animale, pentru acumularea, prelucrarea, utilizarea precum şi pentru neutralizarea rezidurilor ce nu pot fi
prelucrate;
d) asigură construirea şi funcţionarea instalaţiilor de epurare în conformitate cu standardele stabilite pentru
apele reziduale, supraveghează echipamentele şi dispozitivele de preepurare a apelor reziduale, de reţinere a
noxelor;
e) organizează refacerea landşafturilor şi reconstrucţia zonelor afectate profund sun aspect peisagistic şi al
echilibrului ecologic cum sînt: terenurile de exploatări miniere la suprafaţă, haldele de cenuşă, fosfoghips,
depozitele de şlamuri industriale din contul agenţilor economici care au produs afectarea;
f) restabilesc şi menţin raportul ştiinţific argumentat în cadrul zonei între terenurile arabile, pentru păşunat,
păduri şi ape pentru a păstra echilibrul natural în ecosisteme, delimitează terenurile pentru păşunat, luînd în
considerare încărcarea lor cu animale, potenţialul de producţie şi cerinţele de protecţie a solului şi vegetaţiei;
g) asigură realizarea măsurilor de prevenire şi combatere a alunecărilor de teren, eroziuni, salinizării,
compactării şi poluării solului cu îngrăşăminte minerale şi pesticide; repartizarea de terenuri pentru noi
obiective, plantaţii multianuale, masive de irigare care sînt admise numai în baza autorizaţiei serviciului
geologic;
h) repartizează terenuri pentru asigurarea gradului necesar de împădurire, îndeosebi în zonele cu deficit de
păduri, organizează împădurirea terenurilor agricole impracticabile, sădirea şi întreţinerea perdelelor forestiere
de protecţie, aliniamentelor de arbori şi arbuşti, spaţiilor verzi, parcurilor şi grădinelor vii;
i) acordă priorităţi şi înlesniri întreprinderilor ce desfăşoară activităţi economice nonpoluante şi sistemelor de
producţie cu circuit închis, sistează planificarea, construirea şi lucrările pentru efectuarea cărora s-a obţinut
autorizaţia autorităţilor pentru mediu.
j) contribuie, împreună cu beneficiarul, la organizarea şi efectuarea expertizei ecologice obşteşti a
documentaţiei de proiect pentru obiectele care presupun modificări ale mediului ori ale unor componente ale
acestuia;
k) oferă suport iniţiatorului activităţii planificate în organizarea procesului de informare a publicului şi a
dezbaterilor publice asupra documentației privind evaluarea impactului asupra mediului al obiectelor sau
activităților planificate;
l) asigură efectuarea evaluării strategice de mediu a planurilor, programelor care se aprobă de către autoritățile
administrației publice locale, în conformitate cu capitolul II din Legea nr. 11/2017 privind evaluarea strategică
de mediu.
3.Cadastrele resurselor naturale si registrele, noţiunea, tipurile, conţinutul, importanţa juridică.
Una din funcţiile administrării este evidenţa RN şi ţinerea cadastrelor RN. Conform art. 13 al Legii Resurselor
Naturale
“ Pentru a ţine evidenţa cantităţii, calităţii şi altor caracteristici ale resurselor naturale, precum şi
evidenţa volumului, caracterului, regimului de utilizare a acestora, se întocmesc cadastrede stat ale resurselor
naturale. “
Cadastru este totalitatea datelor economice, ecologice, organizaţionale şi tehnice care caracterizează calitatea şi
cantitatea resurselor naturale, conţinutul şi categoria de beneficiere. În baza datelor cadastrale se determină
valoarea, volumul, echivalentul la restabilire şi îmbunătăţire.
Principiile ţinerii cadastrelor:
Principiul legalităţii;
Principiul continuităţii activităţilor de ţinere a cadastrului;
Principiul efectuării controlului de stat asupra ordinii de ţinere a cadastrului;
Principiul răspunderii persoanelor cu funcţie de răspundere pentru veridicitatea datelor incluse în cadastru;
Cerinţele faţă de datele incluse în cadastru
• Veridicitatea şi plenitudinea datelor;
• Exhaustive în ceea ce priveşte cantitatea, calitatea şi folosirea RN;
• Asigurarea posibilităţii de-a corecta, completa şi renova materialele / datele incluse în cadastru.
După obiecte Cadastre sunt:
1. Cadastrul Funciar care reprezintă o totalitate de date şi informaţii, precum şi hărţi topografice privind
descrierea fondului funciar al RM, clasificînd terenurile după destinaţia lor principală, bonitate şi fertilitate
inclusiv regimul juridic al terenurilor, precum şi porprietarii, benficiarii şi posesorii funciari.
cadastrulf funciar şi anume evidenţa terenurilor este stabilit la nivel naţional şi la nivel local.

La nivel naţional evidenţa ternurilor se efecutează de către Agenţia resurse funciare şi cadastru.
La nivel local evidenţa ternurilor se efectuează de către organele cadastrale teritoriale.

2. Cadastrul Silvic de stat care reprezintă o totalitate de informaţii privind clasificarea pădurilor pe
grupe ş categorii funcţionale, informaţii privind regimul juridic de protecţie şi folosire a pădurilor, precum şi
date despre amenajamentele silvice, regimurile silvice, inclusiv daate despre deţinătorii fondului forestier.
3. Cadastrul Manifestărilor Zăcămitelor Minerale Utile. Care reprezintă inofrmaţii ş date privind
clasificarea zăcămintelor minerale utile, modul lor de dobîndire, amplasamentul acestora, volumul precum şi
informaţi cu privire la beneficiarii care exploatează zăcămitele minerale utile din subsol. Clasificarea
zăcămitelor se face după descoperite şi descoperite.
4. Cadastrul Regnului Animal. Care reprezintă o totalitate de date şi informaţii privind speciile de păsări
şi animale sălbatice aflate în liberate sau semilibertate, căile lor de aces, modul lor de abitaţie, zonele geografice
de abitaţie.
5. Cadastrul de Stat al Apelor prezintă o totalitate de date şi informaţi privind clasificarea resurselor
acvatice, regimul lor juridic de protecţie şi folosire, amplasamentul obiectivelor acvatice naturale şi articificale,
inclusiv date despre beneficiarii de resrse acvatice.
6. Cadastrul Spaţiilor Verzi ale Localităţilor Urbane şi Rurale. . reprezintă date şi informaţii privind
clasificarea spaţiilor verzi duăă importanţa lor economică ş ecologică, funcţiile acestora, date privind
suprafeţele ocupate de spaţii verzi precum şi date desre starea lor ecologică. Este ţinut de organele
administraţiei publice locale.
7. Cadastrul Ariilor Naturale Protejate de Stat. Reprezintă informaţii şi date privind clasificarea arilor
protejate de stat, funcţionalitatea acestora, date privind locul amplasăr acestora, regimul lor de protecţie şi
starea lor eccologică. Se claisifăc în rezervaţii naturale, parcuri naţionale, grădina botanică.
4. Normarea şi standardizarea calităţii mediului (Indici de calitate)
• Normarea – este activitatea de stabilire a limitelor accesibile de influenţă asupra mediului ambiant –
introducerea schimbărilor fizice, chimice, biologice în timpul realizării intereselor economice, recreative şi
culturale.
• Normele limitelor accesibile (LA) ale calităţii mediului sunt norme tehnice, aprobate de organele
competente. Aceste sunt stabilite pentru determinarea compromisului dintre economie şi protecţia mediului,
necesare atât pentru dezvoltarea economică a societăţii, cât şi pentru protecţia vieţii şi sănătăţii omului.
Criteriile normelor tehnice:
Norme sanitaro – igienice, adică celea care determină calitatea mediului în referinţă cu sănătatea omului (LA a
deşeurilor radioactive, LA a influenţei radioactive, LA a zgomotului). Primele norme igienice au fost elaborate
în 1951 pentru aer şi în 1980 pentru sol;
Norme industrial – economice, adică normele privind depozitarea şi eliminare a deşeurilor, stabilesc cerinţe
faţă de izvorul de poluare, limitarea acestor genuri de activităţi. (Norme de construcţie, norme urbanistice care
conţin cerinţe ecologice de protecţie a mediului). LA sunt stabilite nu la întreprindere, organizaţie, dar după
izvoarele de poluare în baza inventarierii (deoarece la o întreprindere pot fi mai multe izvoare de poluare);
Cea mai raţională normare este prin cotare şi licenţierea activităţilor de utilizare a RN sau care au un impact
asupra mediului.
Pentru o protecţie perpetuu a mediului este raţional de folosit o instituţie nouă numită evaluare. În practică se
cunosc următoarele feluri de evaluări fundamentale:
• Evaluarea concentraţiei tuturor obiectivelor pe suprafaţa de teren;
• Evaluarea volumului de obiective;
• Evaluarea durabilităţii anumitor ecosisteme asupra cărora există o influenţă antropogene.
Evaluarea ca institut al dreptului ecologic este realizat prin totalitatea măsurilor – activităţilor de prevenire a
influenţei antropogene a omului şi factorilor nefavorabili.
Indicatorul reprezintă o informație cantitativă care permite caracterizarea unei situații evolutive, a unei acțiuni
sau a unor consecințe ale unei acțiuni, pentru evaluarea sau compararea stării lor la alte momente trecute sau
proiectate, sau cu alte stări la aceeași data a altor subiecte similare.
Din aceasta definiție se desprind patru elemente care caracterizează un indicator
- este o informație cantitativa (reprezentat printr-o cifra sau mai multe) şi nu o informație calitativa;
- face referire la o evoluție în timp: va trebui să fie urmărit pe o perioadă lungă de timp dacă se dorește
obținerea unor informații semnificative;
- ilustrează o situație (de exemplu: calitatea apei unui râu) sau o acțiune şi eventualele sale repercusiuni
(de exemplu: aruncarea de deșeuri industriale);
- in definiția indicatorului se regăsește noțiunea de comparație.

Sistemul standardizării (SS)este una din activităţile de protecţie a mediului.

SS are trei direcţii principale:
A) Stabilirea normativelor ecologice de influenţă accesibilă asupra mediului. Este prevăzut în legea cu
privire la aerul atmosferic:
CMA – concentraţia maxim admisibilă;
LAE – limitele admisibile de evacuare în atmosferă a substanţelor nocive, pentru încălcarea cărora survine
răspunderea. Caracteristicile:
• Se stabilesc pentru fiecare obiect aparte;
• Se ţine cont la momentul licenţierii;
• Se determină pentru fiecare regiune în parte;
• Se ţine cont la momentul folosirii RN.
B) Elaborarea standardelor organizaţional – ecologice, adică acele condiţii principale de organizare a
managementului mediului. Include:
• Norme de protecţie;
• Norme de control, calitate etc
Aduce la aplicarea metodelor unice de utilizare, control, protecţie tc.
C) Standardizarea termenilor ecologice – utilizaţi în activitatea instituţiilor, organizaţiilor care aplică
legislaţia în domeniul sanitaro – igienică, ecologică.
Se includ:
• Norme sanitaro igienice;
• Norme calităţii mediului.
Sunt stabilite prin:
Componenţa şi caracteristicile elementelor naturale (normele de calitate a mediului);
Folosirea elementelor naturii şi RN ( regulile de gestionare şi management);
De influenţă asupra mediului (gestionare).
Standardizarea se efectuează prin intermediul actelor STAS, ISO, CEN, elaborate şi aprobate de către Serviciul
de Standardizare şi Metrologie.
5.Competenţa Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediu