Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PROIECT DIDACTIC
Strategia didactică:
1. Metode şi procedee: conversaţia, explicaţia, observarea dirijată, exerciţiul, lectura expresivă.
2. Mijloace de învăţământ: Biblia, planşa Crearea lumii, icoane cu Sfinţii Îngeri, fişa de lucru.
3. Forme de organizare a activităţii elevilor: activitate frontală, activitate individuală şi activitate pe grupe.
Resurse:
1. Oficiale:
- Programa şcolară pentru disciplina Religie ortodoxă, clasa a VII-a;
- Planificarea calendaristică orientativă pentru disciplina Religie ortodoxă, clasa a VII-a;
- Planificarea unităţii de învăţare „Credinţa creştină” pentru disciplina Religie ortodoxă, clasa a VII-a.
2. Temporale:
- număr de lecţii: 3
- durata: 50’ x 3
3. Bibliografice:
1. Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1982;
2. Cucoş, Constantin, Educaţie religioasă, Editura „Polirom”, Iaşi, 1999;
3. Cucoş, Constantin (coordonator), Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice, Editura „Polirom”, Iaşi,
1998;
4. Şebu, Pr. Prof. Univ. Dr. Sebastian, Metodica predării religiei, Editura „Reîntregirea”, Alba – Iulia, 2000;
5. Todoran, Pr. Prof. Dr. Isidor, Zăgrean, Arhid. Prof. Dr. Ioan, Teologia Dogmatică, Manual pentru Seminariile teologice, Editura
I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1991;
6. Rose, Serafim, Cartea Facerii, Cartea lumii şi omul începuturilor, Editura „Sophia”, Bucureşti, 2001.
Fişa de lucru
„Se zice că doi profesori, buni prieteni, aveau o dispută aprinsă despre origina universului. Unul susţinea că universul a
apărut de la sine, dintr-o materie preexistentă care s-a organizat încetul cu încetul, fără să fie creată de nimeni. Celălalt susţinea că
lumea a fost creată de Dumnezeu deoarece nimic preexistent nu se justifică logic şi nici organizarea datorată hazardului nu poate
duce la forme logice…
trecând în bibliotecă, gazda (profesorul care susţine că lumea a fost creată de Dumnezeu) i-a arătat prietenului său
(profesorul care susţine că universul a apărut de la sine) o carte preţioasă. Acesta l-a întrebat:
- Cine a scris-o? a întrebat profesorul vizitator.
- Nimeni, a răspuns gazda.
- Cum nimeni? Să fim serioşi!
- Dar sunt foarte serios. Aveam pe masă o sticlă de cerneală. Sticla s-a răsturnat, pe masă erau nişte hârti şi, deodată, din
cerneala răsturnată pe hârtii a apărut cartea aceasta!
Celălalt a rămas tăcut. A înţeles. A fost aproape de prisos când gazda a continuat.
- Am răspuns după principiile tale. Le-am aplicat experimental. Şi iată acum nu le mai vezi. Cam a fost şi cu originea
universului. Tot aşa mi-a sunat şi mie „nimeni” al tău!
Şi a mai adăugat: „Ca să pot crede că totul a apărut la întâmplare, ar trebui să umplu o căciulă cu litere, să le amestec bine şi,
răsturnându-le pe masă, să obţin poezia Luceafărul. Sau măcar o strofă. Sau măcar un vers”.
Antonie Plămădeală, Tâlcuri noi la texte vechi