Achizitia datelor spatiale

Prof.I.Armas, Drnd. A. Marin

Introducere
Datele reprezintă descrierea simbolică a unui obiect, fenomen sau a unei acțiuni. Din
prelucrarea datelor rezultă informația. Aceasta servește la luarea deciziilor, motiv pentru care ea
trebuie să fie relevantă, exactă și accesibilă. Conform directivei INSPIRE (Directiva 2007/2/CE a
Parlamentului European și a Consiliului de instituire a unei infrastructuri pentru informaţii spaţiale în
Comunitatea Europeană), datele spaţiale sunt definite ca „orice date cu referire directă sau indirectă la
o locaţie sau zonă geografică specifică”. Acest tip de date poate fi prelucrat, procesat și vizualizat în
aplicații de tip GIS/SIG.
Datele (geo)spațiale pot fi obținute prin diferite metode, din diverse surse: direct de la
furnizorii de date spaţiale sau de la proiectele aplicatiilor SIG pre-existente. Un proiect SIG poate fi,
de asemenea, realizat cu datele obţinute din supravegherea la sol, care, evident, trebuie să fie
introduse în sistem. Cateodata datele trebuie obtinute din surse non-digitale cum ar fi hartile tiparite.
O sursă primară de date spațiale o constituie harta topografică. Prin procedeul de vectorizare pot fi
extrase numeroase date de tip vectorial privind atât elementele fizico-geografice, cât și elementele
sociale. De asemenea, informații despre geologie și soluri, pot fi extrase de pe hărțile tematice (de
specialitate). Surse importante de date spațiale sunt și hărțile vechi (istorice), care au fost scanate și
ulterior georeferențiate.

Achizitia directa de date spatiale

Calea ideala si principala de a obtine date este prin observarea directa a fenomenelor
geografice relevante (se poate face atat prin survolarea terenului cat si prin senzori de teledetectie
amplasati pe sateliti si avioane).
Un aspect important al survolarii terenului de la distanta mica este aceea ca datele pot fi
interpretate imediat, nu ca imagini de teledetectie ce prezinta diverse surse de eroare si distorsiune.

Digitizarea hartilor clasice

O metoda ieftina, dar indirecta de a obtine date spatiale este prin digitalizarea hartilor clasice,
dar trebuie tinut seama de prezentele erori de pozitionare ce se vor cumula.
In digitizarea manuala un operator uman urmareste caracteristicile hartii (in principiu linii) cu
ajutorul unui dispozitiv de tipul mouse-ului, trasand astfel liniile si stocand locatia coordonatelor
relative printr-un numar definit de puncte de control numite puncte de legatura (tie points). Functia
acestora este de a inchide un sistem de coordonate in cadrul datelor digitizate. Punctele de control de
pe harta au coordonate cunoscute, si prin digitalizarea lor se va indica sistemului unde sunt toate
celelalte locatii digitalizate.

1
 Digitalizarea “on tablet” presupune suprapunerea hartii pe o suprafata speciala (tableta), unde
un operator va misca un dispozitiv mouse peste harta, selectand punctele mai importante.
Digitalizarea “on screan” presupune utilizarea unei harti scanate si a cursorului de mouse. In ambele
cazuri SIG-ul va stoca punctele si din datele stocate vor fi reconstruite caracteristicile liniare.
Uzual exista doua moduri in care SIG-ul poate inregistra/ stoca valori:
-In “modul punct”- se va stoca doar locatia mouse-ului cand operatorul indica locul (prin
clik).
-In “mod sir” sistemul inregistreaza aproape continuu locatiile in momentul in care operatorul
misca mouse-ul.
Prima metoda este mai indicata, deoarece poate fi mai bine controlata si este mai imuna la
miscarile involuntare ale mainii.
Exista si technici automate sau semi-automate de vectorizare, care nu necesita mult efort, dar
pot fi aplicate doar surselor relativ simple de date.

Scanarea
Un scanner digital ilumineaza documentul ce se doreste scanat si masoara cu un sensor
intensitatea luminii reflectate. Rezultatul procesului de scanare reprezinta o matrice de pixeli in care
este stocata valoarea reflectantei (in alb si negru, niveluri de gri sau color).
Scanerele digitale au o rezolutie maxima fixa data de numarul maxim de pixeli ce pot fi
identificati pe un inch (dot per inch).
Exemplu:
Pentru o digitizare manuala “pe ecran” a unei harti scanate este suficienta o rezolutie de 200-
300 dpi, depinzand de grosimea celei mai fine linii, in schimb pentru digitizarea unei poze aeriene
este recomandata o rezolutie mai mare, in jurul valorii de 800 dpi.
Dupa scanare, imaginea rezultata poate fi imbunatatita folosind numeroase tehnici avansate
de procesare precum: corectie de culoare, luminozitate si contrast, reducerea zgomotului si netezirea
liniilor etc.
Este important de inteles ca o imagine scanata nu reprezinta un set de date structurat de
obiecte codate si clasificate. Acest lucru se obtine prin vectorizare.

Procesul de vectorizare
Vectorizarea este procesul ce incearca sa separe punctele de linii si poligoane din imaginea
scanata. Tinand cont ca o linie poate fi mai lata, intai aceasta va fi subtiata retinandu-se numai linia
centrala. Procesul de subtiere este cunoscut si ca scheletizare deoarece inlatura toti pixelii ce fac linia
mai lata. Linia centrala, ramasa, va fi convertita intr-o serie de coordonate (x,y). Apoi trasaturile sunt
formate si atributele sunt atasate acestora; procesul poate fi in totalitate automat sau doar sem-
iautomat necesitand prezenta unui operator.

2
 Vectorizarea semi-automata incepe prin plasarea cursorului la inceputul unei linii ce urmeaza
a fi vectorizata. Sistemul automat urmareste linia si la jonctiuni este setata o directie prestabilita sau
un operator indica directia preferata.
Metodele de recunoastere de tipar precum recunoasterea caracterelor optice (RCO sau eng.
OCR) pentru text pot fi utilizate pentru detectia automata a simbolurilor grafice sau tip text. Odata ce
simbolurile sunt recunoscute ca imagini de tipar, acestea pot fi inlocuite cu simboluri in format
vectorial (de exemplu, valorile numerice plasate pe liniile de contur pot fi detectate automat pentru a
atasa valorile elevatiei curbelor de nivel vectorizate).
Vectorizarea duce la erori precum mici “tepi” de-a lungul liniilor, colturi rotunjite, erori in
jonctiuni T sau X. Erorile sunt corectate intr-o faza interactiva de post procesare.
Selectarea unei tehnici de digitalizare depinde de calitatea si complexitatea documentului.
Imaginile complexe sunt mai bine digitalizate manual (exemplu: hartile topografice si fotografiile
aeriene). Digitizarea automata reperezinta un mod interactiv si este mai potrivita pentru imagini cu
doar cateva tipuri de informatie care necesita interpretata, ca in cazul hartilor cadastrale. Digitizarea
automata este fezabila pentru harti in care predomina in mare un singur tip de informatie.

Obtinerea de date spatiale (elsewhere)

Numeroase seturi de date spatiale pot fi gasite si achizitionate la un anumit pret. Natura, scara
si data de productie reprezinta factori de pret foarte importanti. Datele topografice sunt mai usor de
obtinut, decat cele de elevatie.
Obtinerea unor date la scara mare este mai problematica decat obtinerea celor la scara mica.
Pentru România, o serie de hărți istorice pot fi descărcate liber sau accesate prin servicii
WMS, prin intermediul următoarelor proiecte:
1. e-Harta - proiect al comunității geo-spatial.org (http://earth.unibuc.ro/):
 Hărțile Austriece 1910
 Planurile Directoare de Tragere
 Hărțile sovietice 1:50.000
 Hărțile sovietice 1:100.000
 Harta geologică a României 1:200.000
 Hărțile turistice ale T.C.R.
2. Proiectul educațional OpenGIS (http://opengis.unibuc.ro/) - secțiunea Hărți:
 Hărțile Austriece 1910
 Planurile Directoare de Tragere
 Hărțile sovietice 1:100.000
 Harta geologică a României 1:200.000
3. Proiectul Digital approaches in cartographic heritage: digitizing,
georeferencing and publishing on web of ”Charta României Meridionale ”

3
 (http://www.charta1864.ro/):
 Charta României Meridionale (Harta lui Szathmári)

Trebuie menționat că o serie de date spațiale vectoriale pot fi accesate și descărcate liber din
diferite baze de date on-line. În continuare vor fi prezentate câteva astfel de proiecte și resurse on-line:
1. Site-ul comunității geo-spatial.org (http://earth.unibuc.ro/), secțiunea
Download:
 România: seturi de date vectoriale generale (limita
frontierei, județelor, unităților de relief, rețeaua de stații meteorologice,
localitățile, localizarea proiectelor de energie regenerabilă);
 Datele Corine Land Cover 2000 reproiectate în Stereo70;
 Unitățile de relief din România;
 Limitele administrative ale județelor interbelice (1930);
 Rețeaua rutieră națională a României.
2. Portalul http://data.gov.ro/ - pune la dispoziția publicului seturi de date
accesibile, reutilizabile și redistribuibile în mod liber, fără a ține cont de restricții de tipul
drepturi de autor (copyright), patente sau alte mecanisme de control (open data):
 Limita administrativ teritorială a localităților din România –
fișier *.kmz pus la dispoziția publicului de către Administrația Națională de
Cadastru și Publicitate Imobiliară (ANCPI);
3. OpenStreetMap – proiect colaborativ la nivel mondial pune la dispoziție
numeroase date vectoriale: http://www.geofabrik.de/data/index.html
4. Natural Earth oferă liber seturi de date la nivel mondial, atât în format
vectorial, cât și raster: http://www.naturalearthdata.com/downloads/

Date spațiale sunt obținute și prin programele satelitare realizate de către agențiile de
specialitate (ESA, NASA). Cartografierea suprafeței terestre prin intermediul sateliților a condus la
achiziționarea unei arhive imense de date de tip imagine. Prin prelucrarea și procesarea imaginilor
satelitare pot fi realizate atât analize descriptive, cât și analize cantitative. Totodată, de pe imaginile
satelitare ortorectificate pot fi extrase, prin procedeul de vectorizare, date (geo)spațiale. În continuare
vor fi prezentate succint două dintre cele mai utilizate imagini în analizele geografice:
Programul satelitar Landsat a început în anul 1972, o dată cu lansarea satelitului ERTS-1. De-
a lungul anilor, misiunile sateliților lansați au produs o arhivă impresionantă, care poate fi accesată, în
mod gratuit, prin intermediul a două portaluri: http://landsat.gsfc.nasa.gov și
http://earthexplorer.usgs.gov. Pentru învățământ, cercetare și nu numai, o parte din imaginile Landsat
pot fi accesate și descărcate gratuit. În acest sens, pe site-ul geo-spatial.org sunt disponibile în limba

4
română, două materiale privind descărcarea imaginilor Landsat, utilizând interfața celor două portaluri
menționate mai sus:
 Descărcarea imaginilor Landsat din baze de date accesibile on-line (baza de
date Global Land Cover Facility)1;
 Descărcarea imaginilor Landsat L1T din baza de date Earth Explorer-USGS2.
MODIS (Moderate Resolution Imaging Spectro-Radiometer) reprezintă unul dintre senzorii
montat pe sateliții Terra și Aqua. Cele două platforme fac parte din programul EOS (Earth Observing
System). Imaginile MODIS sunt utile în aplicații terestre și oceanice, în studiul acoperiri cu nori și
proprietăților norilor. Mai multe informații despre aceste imagini și despre accesarea și obținerea
acestora sunt menționate pe site-ul oficial: http://modis.gsfc.nasa.gov/. De asemenea, un material în
limba română privind metodele de achiziție și procesare a datelor satelitare MODIS, poate fi accesat
la adresa web: http://earth.unibuc.ro/tutoriale/metode-de-achiziie-i-procesare-a-datelor-satelitare-
modis.

Tot din categoria datelor spațiale fac parte și modelele numerice altitudinale ale reliefului
(MNAT).
În primul rând acestea pot fi obținute prin interpolarea punctelor altimetrice, digitizate de pe
hărțile topografice. În cazul sectorului submers, pentru obținerea unui astfel de model sunt utilizate
hărțile de navigație și ridicările batimetrice.
În al doilea rând MNAT-ul poate fi obținut pe baza imaginilor ASTER. Advanced Spaceborne
Thermal Emission and Reflection Radiometer (ASTER) este unul dintre cei mai importanți senzori
montați pe platforma satelitară Terra. Până în anul 2002 toate imaginile ASTER au fost gratuite, însă
politica EOS s-a schimbat, astfel încât pentru a intra în posesia unei astfel de imagini trebuie plătită o
sumă modică. Cu toate acestea imaginile clasificate Level 1 și MNAT-ul obținut din imagini L1A
sunt gratuite. ASTER GDEM (Global Digital Elevation Model) a fost obținut prin metoda
stereoscopiei din imagini satelitare. Mai multe informații despre datele geospațiale ASTER GDEM
pot fi accesate la adresa: http://gdem.ersdac.jspacesystems.or.jp/.
În decursul ultimelor două decenii, numărul și calitatea modelelor numerice altitudinale ale
reliefului au crescut foarte mult. O serie de seturi de date sunt disponibile on-line, dintre care
menționăm:

1http://earth.unibuc.ro/articole/descarcarea-imaginilor-landsat-din-baze-de-date-accesibile-on-line-baza-de-
date-global-land-cover-facility

2http://earth.unibuc.ro/articole/descarcarea-imaginilor-landsat-l1t-din-baza-de-date-earth-explorer-usgs

5
 ETOPO5 reprezintă unul dintre cele mai vechi seturi de date de acest fel. Reunește atât
informații de altimetrie, cât și de batimetrie. Datele sunt disponibile pentru descărcare în format binar
prin intermediul unui serviciu de FTP3 (ETOPO5.DOS sau ETOPO5.DAT). De asemenea datele mai
pot fi descărcate și în format GeoTIFF, acestea fiind distribuite de European Environment Agency
(EEA)4.
ETOPO2v2 reprezintă un set de date altimetrice și batimetrice, actualizat în anul 2006.
Prezintă o rezoluție îmbunătățită față de ETOPO5.
Datele sunt disponibile prin intermediul NGDC (în diferite formate: NetCDF, GRD98,
ASCII, HDF): http://www.ngdc.noaa.gov/mgg/fliers/01mgg04.html
ETOPO1 este ultima variantă a seriei ETOPO, lansată în anul 2009, de către NOAA.
Acest model poate fi descărcat prin intermediul NGDC (în diferite formate: NetCDF, GRD98,
ASCII, HDF): http://www.ngdc.noaa.gov/mgg/global/global.html
GLOBE (Global Land One-km Base Elevation) – model numeric altitudinal al terenului,
realizat de către NOAA în parteneriat cu alte instituții din domeniul geospațial. Acesta poate fi
descărcat, în format GeoTIFF, la adresa dedicată: http://www.ngdc.noaa.gov/mgg/topo/gltiles.html
GTOPO30 este un produs de altimetrie, realizat de către USGS (United States Geological
Survey ). Acesta acoperă întreaga suprafață terestră cu o rezoluție de 30 de secunde de arc. Setul de
date poate fi descărcat prin intermediul EROS (Earth Resources Observation and Science)5.
SRTM (Shuttle Radar Topography Mission) reprezintă un proiect colaborativ NASA (National
Aeronautics and Space Administration) și NGA (National Geospatial-Intelligence Agency). În urma
proiectului au rezultat două seturi de date SRTM: SRTM 90 – cu o rezoluție a celulei de 90 m,
disponibil pentru suprafața Pământului între paralelele de 60° nord și 56° sud și SRTM 30 – rezoluția
celulei este de 30 m, fiind diponibil doar pentru Statele Unite ale Americii. În momentul de față,
pentru datele SRTM 90 este disponibilă versiunea 4.1., care poate fi descărcată de la adresa:
http://www.cgiar-csi.org/data/srtm-90m-digital-elevation-database-v4-1.
EU-DEM este un Model Digital al Suprafeței (DSM), reprezentând prima suprafață iluminată
de către senzori. Setul de date EU-DEM acoperă suprafața continentului european și a fost realizat în
cadrul programului Copernicus. Potrivit metodologiei, EU-DEM a rezultat prin fuzionarea datelor
SRTM și ASTER GDEM și are o rezoluție de 25 m. Acest set de date poate fi accesat și descărcat
liber de pe site-ul Agenției Europene de Mediu (European Environment Agency)6.

3http://www.ngdc.noaa.gov/mgg/global/relief/ETOPO5/TOPO/ETOPO5/

4http://www.eea.europa.eu/data-and-maps/data/world-digital-elevation-model-etopo5/?searchterm=None

5http://eros.usgs.gov/#/Home

6http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/gisco_Geographical_information_maps/geodata/digital
_elevation_model/eu_dem_laea