Ministerul Educției al Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Drept

Departamentul Drept Procedural

Lucru individual

Tema: ”PARTICIPAREA APĂRĂTORULUI ÎN

PROBATORIUL PENAL’’

A elaborat sudenta grupei 312:Bruma Cristina

A controlat:Doctor în drept ,conferențiar universitar,Vîzdoagă Tatiana

Chișinău, 2017

1
Cuprins
INTRODUCERE...................................................................................................................................3

I.CONSIDERAȚII PRIVIND PARTICIPAREA PĂRȚII APĂRĂRII ÎN PROBATORIUL

PENAL..................................................................................................................................................5

1.1Conceptul și formele participării în probatoriul penal..................................................................5

1.2 Reprezentanții părții apărării cu drept de participare în probatoriul penal..................................7

II.PARTICIPAREA PĂRȚII APĂRĂRII ÎN PROBATORIUL PENAL...........................................10

2.1 Propunerea și invocarea de probe de către partea apărării............................................................10

Concluzii.............................................................................................................................................13

2
INTRODUCERE
Demnitatea umană este nucleul activității procesuale .Persoana se manivestă nu doar ca o ființă
biologică-demnitatea umană constituind o valoare primordială cere include aspecte obiective și
subiective.1 Un rol determinat supra drepturilor omului îl are convenția Convenția Europeană a
Drepturilor Omului.Potrivit principiului subsidiarității ,garantarea drepturilor consacrate de
convenție ,care presupune atît respectarea lor de către autoritățile naționale ,căt și înlăturarea
consecințelor eventualelor încălcări suferite de titularii lor,trebuie să fie asigurată ,în primul rînd de
fiecare stat contractant. Observînd la cele mai progresiste tradiții internaționale,legislația națională
consacră persoanei un șir de drepturi si libertăți, garantîndu-i, totodata, și egalitatea acestor drepturi.
Printre valorile supreme ale unui stat democratic sunt inserate de catre legiuitor și un sir de principii
de drept cum sunt principiile asigurarii dreptului la aparare și principiul
contradictorialității.Asigurarea drepturilor persoanei în probatoiul penal nu va fi afectivă prin
declarraea drepturilor persoanei ca o valoare supremă,chiar prevăzut de lege.Sunt necesare
mecanisme de asisgurare a acestora.Fără aceste mecanisme și în lipsa unor garanții procesuale
asigurarea drepturilor persoanei va rămîne doar în declarație.În materie de probatoriu capătă
importanță garanțiile cu titlu de sancțiuni procesuale.

În probatoriu ,poartă un caracter specific și rolul apărătorului .Apărătorul participă în probatoriul

penal fără a purta sarcina probei.Neexecutarea sau executarea vicioasă de către organul de urmărire
a atribuțiilor sale în probatoriu are ca sancțiune inadmisibilitatea sau ne utilitatea probelor ,acestă
sancțiune este inaplicabilă doar pentru partea acuzării și nu a apărării,care este protejată de
prezumția de nevinovăție .

Importanța temei.După cum se poate observa din în ce mai multe cauze la CtEDO sunt pierdure
de Republica Moldova din cauza că au fost încălcate dreptul la un proces echitabil șî dreptul la
apărare efectivă.Tema are importanță deoarece ne descrie faptul că participarea părții apărării în
probatoriul penal stă la baza elaborării tacticii de apărare profesională.

Obiective

-analiza situației în domeniul participării părții apărării în probatoriul penal

1
Igor Dolea ,Drepturile persoanei în probatoriul penal,Chișinău,2009

3
-conceptul și formele participării în probatoriul penal a părții apărării

-particularitățile asigurării dreptului la apărare a acuzatului prin participarea acetuia în probatoriu

-presupunerea și invocarea de probe de către partea apărării

4
I.CONSIDERAȚII PRIVIND PARTICIPAREA PĂRȚII APĂRĂRII ÎN PROBATORIUL

PENAL

1.1Conceptul și formele participării în probatoriul penal

În dreptul procesual penal informaţiile pe care le furnizează o probă prin conţinutul său nu pot fi
administrate decît prin intermediul unor mijloace prevăzute de Codul de procedură penală, denumite
mijloace de probă. Probele reprezintă acele elemente de fapt, realităţi, întîmplări ,împrejurări care
datorită revelanţei lor informative servesc la aflarea adevărului şi la justa soluţionare a cauzei
penale.Probele sunt entităţi extra-procesuale (există în afara procesului penal), care privesc însă
obiectul acestui proces (fapta şi făptuitorul la care se referă procesul), iar prin administrarea lor în
desfăşurarea procesului penal capătă caracter procesual.

Mijloacele prin care se constată aceste elemente de fapt care servesc ca probă în procesul penal
constituie mojloace de probă ,fiind asemenea realități extra- penale,dar prin diferite procedee
reglementate în cadrul procesului penal devin o categorie juridică procesuală.2

În defășurarea procesului penal invocarea și propunerea de probe ,admiterea și administrarea lor

constituie un fascicol de acte procesuale care poartă denumirea de probatoriu,art.99 CPP.

Prin urmare probatoriul este constituit din mai multe etape .Aceste etape sînt indispensabile pentru
procesul probațiunii ,interacționează și se desfășoară într-o anumită succesiune.Teoria pricedurii
penale distinge urmaătoarele etape ale procesului probatoriului:

1)Acumularea de probe

2)Verificarea probelor

3)Aplicarea probelor

1. Pîna la acumularea probelor marge mai întii etapa de propunere și invocare a probelor din
partea părților care consideră că acestea vor contribui la justa soluționare a cauzei penale.
Acumularea probelor (administrarea) constă în obţinerea datelor de fapt, care se conţin în sursele
prevăzute de lege. Conform art.93 CPP, elementele de fapt pot fi folosite în procesul penal ca probe
dacă ele au fost dobîndite de organul de urmărire penală sau de altă parte la proces cu respectarea
2
Neagu Ion, Tratat de drept procesual penal,Editura Global Lex,București,2007

5
prevederilor codului de procedură penală. Din cele relatate la acest punct conchidem că, dreptul la
administrarea probelor îl are doar organul de urmărire penală ,respectiv procurorul și instanța de
judecată,pe cînd partea apărării îi revine un rol inferior și anume acela de a cere administrarea
probelor ,precum că partea apărării este guvernată de principiul prezumției nevinovăției ,fapt ce o
obligă să administreze probe într-u justificarea nevinovăției sale.

2.Toate probele necesită a fi verificate amănunțit ,sub toate aspectele și obiectiv de către organul
de urmărire penală precum și de instanța de judecată.

Verificarea include constatarea de corespundere a probelor cerințelor față de ele,respectării

dispozițiilor procesuale de acumulare și fixare a lor.Verificarea lor se efectuează prin mai multer căi
și metode:

a.analizîndule

b.comparîndu-le cu probele deja acumulate

c.afectînd acțiuni de urmărire penală suplimentare pentru a acumula noi probecare să le confirme
sau să le dezmintă pe cele existente.

3.Verificarea probelor creează premisele necesare aprecierii ,aveluării probelor ,care reprezintă un
proces cu forme logice de gîndire ,orientată spre formarea concluziilorși deciziilor ,cu alte cuvinte
formarea unor anumite convingeri cu privire la fapta cercetată.

6
1.2 Reprezentanții părții apărării cu drept de participare în probatoriul penal

Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată pînă ce vinovăția sa va fi dovedită
în mod legal în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanțiile
necesare apărării sale.3

Dreptul la apărare constă în totalitatea prerogativelor facultatății și posibilităților de care ,potrivit

legii ,dinspun jutițiabilii pentru a-și apăra interesele.Însăși prin apărare ințelegem activitatea
procesuală reflectată în drepturile procesuale ale părților și în obligațiile oranului de urmărire
penală.

Astfel, în calitate de reprezentanți ai părții apărării apar:

1.Bănuitul,învinuitul ,inculpatul

2.Apărătorul

3.Partea civilmente responsabilă

1. Bănuitul ,învinuitul ,inculpatul

Potrivit legislației,bănuitul,este persoana fizică față de care există anumite probe că a săvîrșit o
infracțiune pînă la punerea eu sub învinuire.Acesta are dreptul la apărare.El are dreptul să știe de ce
este bănuit și, în legătură cu aceasta ,imediat după reținere sau după ce i s-a adus la cunoștință
hotărîrea despre aplicarea măsurii preventive sau recunoașterea în calitate de bănuit, să fie informat
în prezența apărătorului despre conținutul bănuielii, să primească consultație juridică ,din partea
apărătorului ,în condiții confidențiale ,pîna la începutul primei audieri în calitate de bănuit.Acesta
dovedește despre faptul că bănuitul are dreptul de a participa în probatoriul penal și în calitate de
reprezentant al părții apărării are anumite drepturi și obligații.

Învinuitul care reprezintă persoana fizică faţă de care s-a emis o ordonanţă de punere sub învinuire
dispune de anumite drepturi, şi anume: în caz de reţinere să primească consultație juridică din partea
apărătorului pînă la începutul primei audieri ;din momentul punerii sub învinuire ,să fie asistat de un
apărător ales de el,i asiar dacă nu are posibilitatea de a plăti apărătorul ,să fie asistat în mod gratuit
de un avocat care acordă asistență juridică garantată de stat ,precum și ,în cazurile admise de lege,să
3
Constituția Republicii Moldova art.21

7
renunțe la apărător și să se apere el însuși ;să aibă întrevederi cu apărătorul său în condiții
confidențiale ,fără a se limita la numarul și durata lor;dacă acceptă să fie audiat ,la cererea sa ,să fie
audiat în prezența apărătorului ; să participe la efectuarea acțiunilor procesuale fiind asistat de
apărător.

Ce ține de inculpat atunci putem spuen că în cursul judecării cauzei ,instanța de judecată este
obligată să creeze posibilități reale de ecces liber al oricărei persoane la un proces echitabil,să ofere
părții acuzării și părții apărării condițiile necesare pentru cercetarea multi laterală și în deplină
măsură a circumstanțelor ceuzei.În fața instanței de judecată ,procurorul ,apărătorul și inculpatul
beneficiză de drepturi egale în ce privește administrarea probelor,participarea la cercetarea acestora
și formularea cererilor și demersurilor ,(art.314,315,CPP)

2.Apărătorul

Apărătorul este persoana care, pe parcursul procesului penal interesele învinuitului ,bănuitului
inculpatului ,îi acordă asistenţă juridică prin toate mijloacele şi metodele necesare neînterzise de
lege.Are rolul de a prezenta exclusiv argumentele care pledează împotriva invinuirii.Scopul
principal este ,combaterea ,în tot sau în parte ,a învinuirii ori al atenuării pedepsei ,apărării
drepturilor și intereselor persoanelor bănuite sau învinuite de savîrșirea unei infracțiuni, precum și al
reabilitării persoanelor supuse ilegal urmăririi penale;
Rolul apărătorului în procesul penal este de a asigura asistenţă juridică părţilor, prin urmare
conform legii părţile au dreptul la o asistenţă juridică calificată de aici de asemenea rezultă şi faptul
că acest drept este unul facultativ (părţile pot Să apeleze dar pot şi să nu apeleze la un apărător). De
la această regulă există derogări, atunci cînd legiuitorul a stabilit cazurile de asistență juridică
obligatorie.De aici rezultă că apărătorul ,prin activitatea sa procesuală ,îndeplinește de asemenea o
funcție de interes obștesc,ce se realizeză în scopul aflării adevărului .Calitatea de apărător ,avocatul
îl capătă odată cu consimțămîntul persoanei ,interesele căreia si-a asumat să le apere.
La audierea bănuitului, învinuitului, inculpatului minor, participarea apărătorului, precum şi a
pedagogului sau psihologului este obligatorie. Astfel ,observăm că participarea apărătorului este
obligatorie în procesul penal pentru a asigura echitatea procesului și principiul contradictorialităii.

8
3.Partea civilmete responsalilă

În domeniul dreptului penal răspunderea pentru fapta comisă este personală, sau astfel spus, nu pot
fi sancţionate penal decît acele pesroane, care au comis infracţiuni.În planul dreptului civil însă
există posibilitatea că răspunderea pentru o anumită faptă care a generat un anumit prejudiciu,să
revină și altor persoane decît cele care au comis fapta,din acest punct de vedere a apărut necesitatea
obiectivă,ca și în drept procesual penal ,să existe o parte care răspunde namai din punct de vedere
civil ,denumită pate civilmente reponsabilă.

9
II.PARTICIPAREA PĂRȚII APĂRĂRII ÎN PROBATORIUL PENAL

2.1 Propunerea și invocarea de probe de către partea apărării

Drepturile omului sau drepturile fundamentale reprezintă singurul sistem de valori universal
recunoscut și consacrat ,fiind de aceea considerare drept una din cele mai importante realizări ale
filozofiei moderne.

Un drept fundamental recunoscut de Curtea Europeană a drepturilor omului este dreptul la un

proces achitabil.O garanție a unui proces echitabil este egalitatea armelor la proces.

Egalitatea procedurală a părților în proces nuanțează principiul mai vast al egalității între
cetățeni,precum și principiul aflării edevărului. Fără ca părțile de aceleași mijloace pentru a-și
susține cauza ,făra a avea acces fiecare dintre ele la actele și probele depuse laa dosar pentru a le
putea combate ,fără posibilitatea fiecărei părți de a-și expune argumentele și fără existența unei
proceduri contradictorii ,aflarea devărului este evident periclitată,pot interveni erori judiciare ,iar
procesul devine unul inechitabil.

O afirmație a lui Jacques Verges ilustrează ,atît de adevărat ,însuși nucleul egalității armelor:
,,Eroareaa este omenească .Nu se va putea face să dispară .Însă este posibil să se procedeze de o
asemenea manieră încît să devină mai rară șo,în cazul în care survine ,să fie reparată fără
întirziere.Pentru acesta nu este necesară deloc o revoluție judiciară.Remediul există:el constă în
aplicarea legii în toate etapele procesului ,de la ancheta preliminară și pînă la revizuire ,respectiv
contestație în anulare.Singura revoluție care trebuie făcută este a conștiinței”.4

Dacă este să analizăm invocarea de probe de către avocat atunci putem spune că eceștia se pot axa
pe toate articolele CPP care prevăd un anumit drept sau garanție a bănuitului ,învinuitului sau
inculpatului ,apărătorului acestuia.

Prin urmare partea apărării poate invoca anumite probe ,demostrînd că acestea sunt nule din faptul
că nu s-au respectat prevederile legale ,dar poate invoca probe pertinente și concludente intr-u
susținerea nevinovăției celui acuzat. De exemplu:

4
Jacgues Vergas ,Erorile judiciare.Editura Sfera ,Cluj Napoca ,2007

10
Cazul în care în ordonanța emisă organul de urmărire penală lipsesc careva date cum ar fi:locul și
data întocmirii ,semnătura celui care a întocmito ,obiectul acțiunii sau măsurii speciale ceea ce este
contrar prevederilor art.52,art.255,art.259 CPP,atunci apărarea poate invoca nulitatea acestei
ordonanțe fapt ce poate duce la scoaterea unor probe ca fiind inadmisibile ,motiv ilegalitatea
dobîndirii acestora și anume lipsa unei premisiuni legale de a desfășura anumite acțiuni procesuale.

Astfel în viziunea doctrinarului Martînciuc ,instuția investigației apărătorului poate fi realizată la

orice fază a procesului penal ,ori de cîte ori apre necesitatea de propune și invoca probe care pot fi
deteminate la formarea intimei convingeri s instituției de judecată și pronunțarea unei hotărîri
judecătorești de achitare.5

Prin urmare scopul procesului penal, între altele, obligă organele competente să-şi organizeze astfel
activitatea, încît orice persoană care a săvîtşit o infracţiune să fie pedepsită conform vinovăției
sale,și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală și condamnată.

O altă probă ce poate fi invocată de către apărare ste și procesul -verbal de confruntare ,desigur în
dependență de situație .Drept exemplu aceasta poate fi invocată atunci cînd din aceasta rezultă că
partea vătămata se încurcă în declarațiile ei răspunzînd la întrebări asemănătoare diferit.

Una din esențialele probe ,care pot avea efect benefic asupra persoanei acuzate este procesul –
verbal de recunoaștere a persoanei.Aici apărarea poate să invoace neadmiterea acestei probe ,din
motiv că nu s-au respectat prevederile art.116 CPP al RM.În așa situație putem spune că s-au comis
erori atunci cînd persoana care trebuie recunoscută este prezentată celui ce urmează să o recunoască
cu puțin tipm înainte ca să fie recunoscută,conform procedurii ,adică în afara spațiului vizibilității
celui care urmează a fi recunoscut,împreună cu cel puțin 4 asistenți procedurali de același
sex,asemănători la exterior.

De asemenea una din cele mai des invocate probe este,,revindecarea” și ,, caracteristica” și anume
atunci cînd acuzatul a săvirșit pentru prima dată infracțiunea ,respectiv nu are antecedente penale,se
caractezirează pozitiv la locul de trai și de muncă .Acestea contribuie la aplicarea unei pedepse mai
blînde acuzatului,aceta putînd să se aleagă cu o amendă,cu muncă neremunerată în folosul
comunității sau cu aplicarea art.90 CPP al RM sau chiar și în unele situații doar cu aavertisment .

5
Мартынчик Е.Г.,указ соч .,

11
 Pelîngă probele relatate mai sus sunt încă o mulțime , care pot fi invocate și propuse de către partea
apărării ,drept exemplu :declarațiile bănuitului,învinuitului ,înculpatului,părții civilmente
responsabile,proces verbal de cercetare la fața locului,expertizele în dependență de
caz,acte,documente ce pot intr-un oare care caz să certifice cum a fost în realitatea ceea ce sa
întîmplat.

Prin urmare putem considera că partea apărării poate să propună și să invoce orice probă,fie
expunîndue-se asupra admisibilității acesteiafie nulității ei.Cel mai important este că ecestea să
contribuie la demonstrarea nevinovăției persoanei acuzate sau ameliorării situației acestuia.

12
Concluzii

Atunci cînd bănuitul ,învinuitul sau inculpatul precum și avocatul acestuia propun probe în
apărarea ,atîta timp cît,aparent,ele pot conduce la o altă concluzie decît cea a probelor în acuzare,în
sensul că sunt pertinente ,concludente ,și utile ,organul de urmărire penală este obligat să procedeze
la administrarea lor.Cu părere de rău oragnul de urmărire penală ,frecvent ,examinează ,în mod
formal,cererile avocatului,de administrare a probelor în apărare ,sau,pur ,și simplu ,consideră acest
fapt inoportun din punct de vedere și astfel abuzează de dreptul său de a repinge cererea respectivă
art.247 alin.2 CPP al RM.

Cele mai importante garanţii de apărare a drepturilor şi intereselor părţii apărării în probatoriul
penal sunt: principiul contradictorialităţii , dreptul de a asista la proces, dreptul de a fia ascultat,
dreptul de a asculta şi a urmări procedura, egalitatea armelor , asistenţa apărătorului, dreptul
persoanei învinuite de a fi audiat, dreptul de examinare într-un proces public a tuturor probelor,
principiul divulgării, principiul prezumţiei de nevinovăţie

Conform studiului realizat s-a ajuns la concluzia că una din principalele probleme
ale participării pării apărării în probatoriul penal este problema acordării apărătorului a dreptului de
a administra probe.

13
Bibliografie

1. Igor Dolea ,Drepturile persoanei în probatoriul penal,Chișinău,2009

2. Neagu Ion, Tratat de drept procesual penal,Editura Global Lex,București,2007
3. Constituția Republicii Moldova
4. Codul de procedură penală al Republicii Moldova

5. Jacgues Vergas ,Erorile judiciare.Editura Sfera ,Cluj Napoca ,2007

6. Inga Roșca ,Dreptul apărătorului de a invoca și a propune probe în Procesul Penal.

14