De ce este America o super-putere?

Despre
rolul geografiei şi geologiei
Constantin Cranganu februarie 2, 2016 Analize, Global/Europa
61 comentarii 4,793 Vizualizari
http://www.contributors.ro/global-europa/de-ce-este-america-este-o-super-putere-despre-
rolul-geografiei-%C8%99i-geologiei/

America! America!
God shed his grace on thee
And crown thy good with brotherhood
From sea to shining sea!
Katharine Lee Bates, America the Beautiful

Cu geografia Americii m-am întâlnit prima dată în 1993, când am zburat din New York la
Buffalo, apoi de la Buffalo la Atlanta şi, în final, la Oklahoma City (pentru a ajunge la
University of Oklahoma ca primul Fulbrighter român din era post-comunistă).

Cei aproape 3.900 km, zburaţi de la nord la sud, şi de la est la vest, de-a lungul Munţilor
Apalaşi şi peste Midwest echivalează cu un zbor din Bucureşti până la capătul Europei. Dar
ceea ce am văzut din avionul care mă ducea peste Europa nu avea comparaţie cu ceea ce
puteam vedea pe solul american: o constelaţie de trăsături glaciare pe care le ştiam doar din
cărţile de specialitate: morene, drumlinuri, eskere, kame, ori lacuri kettle[1]. Şi am mai
remarcat ceva, foarte diferit de Europa: reţeaua hidrografică complexă, extrem de bine
dezvoltată, cu debite puternice şi navigabilă pe lungi distanţe (Figura 1).

Este posibil ca existenţa acestei reţele hidrografice să fi jucat un rol în atingerea statului de
super-putere de către Statele Unite ale Americii? Să vedem mai întâi ce spun cifrele.

Transportul pe apă este de 13 ori mai ieftin decât cel pe uscat – pe şosele şi căi ferate, dacă
infrastructură necesară există şi este funcţională. Dacă nu există această infrastructură,
deplasarea mărfurilor pe apă este de 50 ori mai ieftin. Dacă mai trebuie traversaţi munţi,
atunci transportul naval devine chiar de 100 ori mai ieftin. SUA au 28.000 km de căi
navigabile (şenale), mai mult decât restul lumii la un loc. Prin comparaţie, China şi Germania
au fiecare circa 3.200 km, iar întreaga lume arabă, doar 190 km.[2]

Şi acesta este doar începutul. Cea mai mare reţea hidrografică din lume este plasată direct
peste cea mai mare bucată de pământ arabil din lume, Midwest-ul american. Mai adăugaţi
apoi acviferul Ogallala (Figura 1), care, cu 450.000 km pătraţi, se întinde pe sub opt state, din
Dakota de Sud până în Texas, acoperind nevoile agricole şi pe cele de apă potabilă a milioane
de oameni. Când am mers prima dată cu maşina din Topeka, Kansas, către Aspen, Colorado,
pe autostrada I-70, am avut o experienţă unică: ore întregi, maşina a tăiat valurile uriaşe ale
unor oceane nesfârşite de porumb, grâu sau floarea soarelui. Sutele de silozuri de cereale
păreau boabe argintii în spuma valurilor verzi.

Mai adăugaţi la cele de mai sus şi existenţa porturilor cu apă adâncă, necesare pentru
importuri şi exporturi din restul lumii. Multe ţări, cu linii de ţărm lungi, au foarte puţine
porturi naturale. Africa, de exemplu, are numai 10 locaţii cu golfuri ale căror capacităţi

1
protective sunt suficiente pentru a justifica construcţia unui port. În contrast, Statele Unite,
iarăşi, se bucură de o situaţie unică: Puget Sound, San Francisco Bay şi Chesapeake Bay sunt
cele mai mari trei porturi naturale din lume. Numai Chesapeake Bay singur are mai multe
locaţii de porturi decât toată coasta continentală a Asiei, de la Vladivostok la Lahore.

Şi încă nu am terminat, pentru că acum intervine şi geologia. Existenţa porturilor cu apă

adâncă de pe coasta de est (Boston, New York-Brooklyn, Baltimore) este o consecinţă a
tipurilor de roci din fundamentul geologic. Dacă mă rezum numai la portul New York-
Brooklyn, pe care îl cunosc din 2001, rocile pe care este sculptat portul (şi oraşul) sunt
predominant metamorfice (şisturi, gneissuri, amfibolite), extrem de dure, printre cele mai
vechi roci de pe continentul nord-american (câteva sute de milioane ani), parte a „inimii”
munţilor Apalaşi. Eroziunea produsă de topirea ultimilor gheţari, care au acoperit coasta estică
americană acum 20.000 ani, a săpat canale şi golfuri adânci de-a lungul ţărmurilor atlantice.
Lipsa unor depozite de suprafaţă, formate din roci sedimentare moi (argile, nisipuri), a redus
gradul de colmatare a porturilor, oferind condiţii de activităţi portuare optime. În cazul New
York-ului, securitatea naturală a portului a fost asigurată de strâmtoarea Verrazano, dintre
Brooklyn şi Staten Island. Bateriile de artilerie din Fortul Wadsworth (Staten Island) au ţinut
sub control accesul în zona portuară New York-New Jersey. Iar comerţul new-yorkez a fost
enorm favorizat şi de existenţa fluviului Hudson, care, prin Erie Canal, a permis exportul
mărfurilor din zona Marilor Lacuri către restul Americii şi în Europa.

Influenţa geologiei insulei Manhattan este vizibilă şi în alte două situaţii: metroul şi Federal
Reserve Bank.

Prin cele 469 de staţii, de pe 24 linii, cu o lungime de peste 1.300 km, metroul din New York
este cel mai mare din lume. Stabilitatea centenară a păienjenişului actualelor trasee, la care se
vor adăuga noi proiecte, este datorată rocilor dure, fără fracturi sau falii primejdioase, prin
care s-au săpat tunelele şi staţiile metroului (de exemplu, amfibolitul este de trei ori mai dur
decât betonul).

În capătul sudic al insulei Manhattan, în districtul financiar, se găseşte Banca Rezervelor

Federale din New York. Seiful băncii este săpat în aceleaşi roci dure, pomenite mai sus, la 24
metri sub nivelul străzii şi 15 metri sub nivelul oceanului. De la început, Banca a prezentat,
prin atributele construcţiei şi geologiei sale, o siguranţă sporită pentru depunerilor de aur. În
1927, seiful băncii conţinea 10% din rezervele mondiale. În prezent, seiful este cel mai mare
depozit de aur din lume, cu circa 7.000 tone metal, valorând $415 miliarde (în octombrie
2011). 98% din aurul depozitat în Federal Reserve Bank of New York aparţine băncilor
centrale din multe ţări, care au considerat locul acesta ca fiind unul extrem de sigur (practic,
inexpugnabil chiar şi cazul unui conflict nuclear) [3]

2
Figura 1. Procentajul de teren arabil, împreună cu porturile de plecare, porturile majore,
căile navigabile interne şi căile navigabile de-a lungul coastei de est a SUA. În galben, am
reprezentat aproximativ poziţia acviferului Ogallala: cu o suprafaţă de circa 450.000 km
pătraţi, se dezvoltă sub opt state, din Dakota de Sud până în Texas.

În fine, geografia Statelor Unite i-a asigurat graniţe uşor de apărat: păduri şi marile lacuri în
nord, munţi şi deşert în sud, două „şanţuri” (foarte late!!), umplute cu apă, la est şi la vest. Nu
este de mirare, aşadar, că invadarea ţării – visată şi încercată în ultimii 200 de ani – se
dovedeşte o iluzie. Statele Unite ale Americii au cea mai sigură poziţie geografică de pe
planetă.

Toţi factorii geografici şi geologici descrişi mai sus au creat condiţiile apariţiei unei economii
super-puternice şi a unui sistem politic extrem de stabil. Statele Unite au cea mai mare piaţă
de consum, care, la rându-i, crează un surplus de economii private şi o economie dinamică,
unificată, cu o remarcabilă auto-suficienţă. Importurile au reprezentat doar 13% din PIB în
2013, conform lui World Trade Bank, comparat cu 46% în cazul Germaniei sau 30% în cazul
Chinei. Iar procentajul american va scădea şi mai mult pe măsură ce se vor diminua
(dispărea?) importurile de petrol.

Europa – scurte consideraţii geo-hidrografice şi comparaţii cu SUA

3
Prin comparaţie cu ceea ce am prezentat despre America, geografia şi hidrologia Europei sunt
clar diferite (Figura 2). Câmpia nord-europeană este o arie favorabilă climatic, unde cresc
recolte diverse. Dar, pe direcţia nord-sud, această arie, în punctele ei de maximă lăţime, este
mai subţire decât un singur stat american, ca Iowa.

Iar râurile din Europa nu sunt la fel de interconectate precum cele din sistemul Mississippi-
Missouri. Ele traversează câmpia nord-europeană de la sud la nord (Dunărea este o excepţie),
având reţele hidrografice relativ izolate unul de celălalt. Când vine vorba despre finanţe, apare
o altă deosebire: râurile americane sunt o proprietate comună, în timp ce râurile europene au
diferite naţionalităţi (franceze, germane, poloneze etc). De exemplu, Loire este un râu francez,
care generează comerţ francez şi profit francez, care merge în bănci franceze.

Un alt aspect, absent în America, este legat de faptul că unele râuri formează graniţe între
multe state naţionale (de ex., Rinul este graniţă parţială între Elveţia şi Austria, Elveţia şi
Liechtenstein, Elveţia şi Germania, şi, în final, între Franţa şi Germania; Dunărea, între
România şi Bulgaria). Comerţul naval pe aceste râuri are nişte caracteristici interesante: Dacă
două ţări vecine, de exemplu Franţa şi Germania, au avut relaţii economice pentru o vreme,
după care a început un război între ele, interacţiunea dintre vecini este practic anulată. Şi
atunci, acele ţări trebuie să-şi stabilească noi linii de aprovizionare, independente de vecini.
Cele circa 100 de războaie purtate în Europa în ultimele 200 de ani au reprezentat tot atâtea
întreruperi ale schimburilor economice şi, în special, al transporturilor de produse agricole. În
aceleaşi 200 de ani, Statele Unite au avut numai două războaie pe teritoriul lor: în 1812 şi
Războiul Civil. Vă puteţi imagina că Wisconsin, Iowa şi Illinois (despărţite de Mississippi) ar
purta războaie între ele, precum multe state europene?

Figura 2. Reţeaua hidrografică şi distribuţia zonelor climatice din Europa.

4
Revoluţia fracturării hidraulice în SUA a făcut caduc tratatul Bretton Woods

Din aprilie 2014 şi până acum, am publicat o carte şi mai multe zeci de articole în presa
românească şi americană, în care am exaltat revoluţia energetică declanşată în Statele Unite de
fracturarea hidraulică a argilelor gazeifere şi petrolifere. Iar de la începutul anului trecut, am
analizat consecinţele multiple (economice, sociale, geopolitice, tehnologice etc.) pe care
triumful revoluţiei fracturării hidraulice în SUA le-a creat până în prezent şi pe unele posibile
din viitor. Pe scurt, am descris o schimbare de paradigmă economico-socială (asigurarea
independenţei energetice a Statelor Unite) şi comercială (diminuarea sistemului monetar
şi comercial instituit în 1944 prin tratatul Bretton Woods, propus şi implementat de
Statele Unite).

La sfârşitul celui de-al doilea război mondial, marina militară şi comercială a Statelor Unite
erau practic intacte, iar economia suferise mult mai puţin în comparaţie cu cea a ţărilor
europene sau a Japoniei. În aceste condiţii, Statele Unite au făcut un gambit strategic
îndrăzneţ, prin care au schimbat sistemul internaţional existent în acea vreme.

În 1944, delegaţi din 44 de ţări s-au întâlnit în oraşul Bretton Woods din New Hampshire şi au
semnat tratatul care va determina cadrul şi regulile după care se vor desfăşura activităţile
mondiale monetare şi comerciale. Principalele puncte ale tratatului Bretton Woods prevedeau:

- Abolirea imperiilor (german, japonez ş.a.);

- Stabilirea comerţului liber;

- Garantarea accesului SUA pe pieţele internaţionale;

- Protejarea navelor comerciale de către marina militară americană;

- Garantarea securităţii tranzacţiilor comerciale.

Cu imperiile abolite şi înlocuite cu aranjamente globale susţine de marina americană, oceanele

au devenit sigure pentru prima dată în istorie, iar pieţele şi resursele au devenit accesibile
pentru fiecare. Duşmanii au devenit prieteni. Pe scurt, tratatul Bretton-Woods a produs pace,
creştere economică şi prosperitate globale. El reprezintă fundamentul funcţionării lumii
actuale.

Pentru majoritatea perioadei postbelice, petrolul a fost un motiv principal pentru care Statele
Unite s-au implicat în afacerile planetei. Economia americană a depins, în proporţii variabile,
de importurile de ţiţei şi gaze pentru a-şi satisface nevoile energetice. Au fost situaţii când ţara
a fost ţinută ostatică de diverşi furnizori (boicotul arab din 1973), ceea ce, în combinaţie cu
ameninţările războiului rece, au afectat mentalitatea publică. Răspunsul la aceste provocări
existenţiale l-au dat geologii şi inginerii americani, care au descoperit noile resurse din
argilele petrolifere şi gazeifere, după care au inventat şi perfecţionat tehnologiile de
exploatare a lor: fracturarea hidraulică, forajul orizontal dirijat, seismica 4-D etc. Pe scurt, o
nouă revoluţie energetică, revoluţia argilelor.

Consecinţele aceste noii revoluţii sunt extraordinare. Astăzi, Statele Unite îşi acoperă
majoritatea nevoilor energetice din resurse domestice. Există chiar prognoze că foarte curand,
într-un an sau doi, mult visata independenţă energetică va fi obţinută. Statele Unite exportă

5
astăzi circa 2,5 milioane barili de produse rafinate în fiecare zi, iar în 2014 au construit mai
multe capacităţi de rafinare decât în toată perioada celui de-al doilea război mondial.

Statele Unite au astăzi cea mai ieftină electricitate din întreaga lume, pentru că
termocentralele au trecut pe gazul natural, extras din argila Marcellus (25% din toată
producţia naţională) şi din multe alte argile (detalii aici şi aici). Înlocuirea cărbunelui cu gaze
în termocentrale contribuie substanţial la reducerea emisiilor de gaze cu efect se seră. Faptul
că Statele Unite au ajuns să producă peste 9 milioane barili de ţiţei pe zi, înseamnă o reducere
a consumului global cu aproape o jumătate de milion barili pe zi, care s-ar fi consumat cu
transportul de-a lungul unei jumătăţi de planetă.

În perioada 2004-2006, Statele Unite au fost internaţionalizate cel mai intens datorită unei
combinaţii dintre conflictele militare din Irak şi Afganistan şi explozia preţurilor energiei.
Doar un deceniu mai târziu, Statele Unite şi-au redus semnificativ prezenţa militară, preţurile
petrolului s-au prăbuşit, iar SUA au devenit un jucător esenţial pe piaţa hidrocarburilor (swing
producer). A apărut un decalaj între preţurile energiei americane şi internaţionale pe măsură ce
SUA au fost capabile să crească producţia domestică de petrol deasupra nivelurilor din anii
1970. Preţurile petrolului şi, în special, al gazelor naturale, sunt mai mici astăzi în Statele
Unite decât în majoritatea globului – din cauza producţiei americane de ţiţei de argilă.

Pe măsură ce Statele Unite se apropie tot mai mult de independenţa energetică, costurile
masive, asociate cu menţinerea tratatului Bretton Woods în stare de funcţionare, sunt tot mai
greu de justificat. Statele Unite nu mai au acum nevoie să patruleze la fel de intens liniile
maritime din Golful Persic pentru a asigura transportul sigur al petrolului din Arabia Saudită
către China, Japonia, Coreea de Sud sau Taiwan.

Iar pe măsură ce lumea devine tot mai complicată, există tot mai puţine motive serioase ca
Statele Unite să plătească cu sânge şi bani stabilitatea planetară. Pentru că America nu mai are
o nevoie strategică pentru menţinerea tratatului Bretton Woods, îl va abandona probabil.
Consecinţele pentru restul lumii vor fi numeroase şi aproape toate vor fi semnificative.

Concluzie

America este destinată să fie o super-putere economică, culturală, militară şi financiară. Iar
contribuţiile geografiei şi geologiei nu sunt neglijabile. Ambele sunt, pur simplu, sublime.

NOTE______________________

[1] Drumlinul este o formă de relief, de forma unui ou îngropat, format de acţiunea gheţarilor
asupra unor depozite specifice, numite till glacial sau morene.

Eskerul este o creastă şerpuitoare, lungă de câţiva km, formată din pietrişuri şi nisipuri
stratificate, depuse pe suprafaţa terestră în urma retragerii gheţarilor.

Kamele sunt nişte dealuri nisipoase-pietroase, formate în scobiturile terestre făcute de un

gheţar.

Lacurile kettle sunt nişte ochiuri de apă, mai mari sau mici (vizibile, totuşi din avion), formate
iniţial din topirea gheţarilor, apoi alimentate de apele de suprafaţă.

6
Ceea ce au în comun toate aceste trăsături glaciare este capacitatea lor ridicată de a stoca apă,
fiind astfel resurse agricole de primă importanţă. În unele regiuni (de ex., Finger Lakes din
statul New York) dealurile glaciare sunt pline de podgorii. Iar New York-ul şi Pennsylvania
sunt producătorii de mere #2 şi, respectiv, #3 din America de Nord (după #1 Wisconsin)

[2] Peter Zeihan, 2014, The Accidental Superpower – The Next Generation of American
Preeminence and the Coming Global Disorder, Twelve.

[3] Cu excepţia situaţiei relatate în filmul Die Hard with a Vengeance

Currently there are "61 comments" on this Article:

Crup spune:

02/02/2016 la 12:51: Absolut de acord cu articolul, dar as mai adauga doua elemente:
spiritul întreprinzător si pragmatic al poporului american si hărnicia acestui popor. Da, in SUA
chiar exista un cult al muncii si nu de ieri, de azi. Si alte popoare au acest cult al muncii dar
sunt dureros de multe popoare care sunt străine de un astfel de cult.

Răspunde

Constantin Crânganu spune:

02/02/2016 la 13:39: De acord cu dvs. Cele două elemente sugerate reprezintă atu-uri
semnificative pentru definirea statutului de supe-putere al Americii.

Aş dori să mai adaug câteva elemente suplimentare, pe care le-am lăsat deoparte, pentru a
nu îngroşa articolul:

- Economia: o piaţă vastă şi un capital care nu este scump;

- Demografia: piramida populaţiei este foarte favorabilă dezvoltării economice. Statele Unite
au o medie de vârstă de 38,9 ani, mult mai mică decât a altor puteri mondiale (Japonia,
Germania ş.a.). În România, media de vârstă este de 44,7 ani.
- Învăţământul şi cercetarea. America are cele mai bune universităţi şi institute de cercetări
din lume. Mai mult, şi vorbesc din propria experienţă, chiar dacă unele universităţi americane
(precum cea din Oklahoma sau CUNY) nu sunt clasate în top 50 mondial, cercetătorii de aici
produc lucrări de înaltă calitate. De exemplu, the City University of New York numără 12
premii Nobel în ştiinţă şi economie. Foarte recent, celebrul Paul Krugman (premiul Nobel în
economie în 2008) s-a angajat profesor la CUNY, după ce a predat la MIT, Yale, Stanford,
London School of Economics şi Princeton.

Răspunde

Bogdan Brebenel spune:

7
 02/02/2016 la 22:07: America are cele mai bune universităţi şi institute de cercetări
din lume. De acord. În plus, merită de amintit cercetarea desfăsurată în mediul militar.
Tehnologia applicată pe scară largă în domeniul public în ultimele decade a fost brevetată mai
înainte de toate în cadrul armatei: video-castefonul (anii ’40), reţelele de calculatoare (anii
’70), etc.

Răspunde

Constantin Crânganu spune:

02/02/2016 la 22:35: ARPANET (1970), precursorul reţelelor de interconectare de azi

(e-mail, internet). Programul a fost finanţat de Advanced Research Projects Agency (ARPA)
din cadrul Departamentului de apărare al Statelor Unite.

Răspunde

Bogdan Brebenel spune:

02/02/2016 la 23:11: ARPANET este! Un alt exemplu, dintr-o altă epocă: la Expoziţia
Universală de la Paris din 1867, organizată la Champ de Mars, în cadrul pavilionul american a
fost expus un spital de campanie, brevetat de US Army pe timpul Războiului Civil. Puţini
vizitatori au anticipat la acea vreme cât de revoluţionar a era conceptul acelui spital. Publicul
parizian era interesat mai degrabă în arta expusă la pavilionul francez şi tunurile Krupp
expuse la cel prusac. În războiul Franco-Prusac ce a urmat la scurt timp şi care a dus la
colapsul Franţei Imperiale şi pe perioada asediului Parisului, conceptul spitalului de campanie
american a salvat viaţa a mii de răniţi francezi. În saloanele cu pacienţi din spitalele militare
franceze, ferestrele erau închise în permanenţă, favorizând apariţia infecţiilor, a septicemiei in
general. Pe perioada asediului Parisului, de la finalul războiului, 9 din 10 răniţi din spitalele
militare ad-hoc şi nu numai, mureau. Nu direct din pricina rănilor, ci din pricina
complicaţiilor si infecţiilor favorizate de inabilitatea de a ventila saloanele, de a menţine o
temperatură optimă, etc. Odată cu introducerea spitalelor de campanie americane (corturi
masive), a procedurilor medicale moderne, a ventilaţiei permanente, etc. rata de supravieţuire
a fost inversată: 9 din 10 militari răniţi au fost salvaţi. O poveste interesantă pe care m-am
gândit să o pomenesc

Răspunde

Constantin Crânganu spune:

02/02/2016 la 23:38: Dacă tot ne-am apucat de dat exemple, daţi-mi voie să vă spun
despre clădirea din Brooklyn care îmi inspiră un adânc respect: fabrica de medicamente
Pfizer. De ce? Pentru că, deşi penicilina fusese descoperită de Sir Alexander Fleming în 1928,
nimeni nu reuşise să pună la punct o tehnologie de producere industrială a primului antibiotic.
La începutul celui de-al doilea război mondial, în 1941, ambele guverne, american şi britanic,
au lansat o provocare industriei farmaceutice: Produceţi penicilină pentru soldaţii răniţi pe
fronturi!

Dintre toţi competitorii, firma lui Charles Pfizer a fost singura care, folosind un sistem
unic de fermentaţie, a produs suficientă penicilină, care a salvat vieţiile a mii de soldaţi aliaţi.

8
După aceea, Pfizer a devenit celebră şi pentru descoperirea şi producerea unor medicamente
faimoase în întreaga lume: Viagra, Lipitor or Celebrex.

Clădirea originală din cartierul Williamsburg din Brooklyn a fost declarată monument
istoric naţional în 2008.

1. r2 spune:

02/02/2016 la 13:07: Foarte interesant ca geografia care favorizeaza activitatea

economica difera in functie de nivelul istoric de dezvoltare. Se pare ca in preistorie
geografia a favorizat in mod evident Mesopotamia (abundenta speciilor de plante, in
special cereale, si animale usor de domesticit care cresteau natural in zona,
incomparabil cu alte zone populate la momentul ala – Guns, germs and steel, Jared
Diamond). Se spune ca si Europa a fost favorizata de geografie. Faptul ca raurile din
Europa nu sunt la fel de interconectate ca in America de Nord este un dezavantaj
acum, dar inteleg ca densitatea surselor de apa dulce raportat la suprafata este mult
mai mare in Europa decat in Statele Unite (corectat-ma daca cumva am retinut gresit),
si istoric asta a contat in primul rand. Europa era continentul cel mai usor de strabatut
de la un capat la altul fara mari obstacole naturale, ceea ce a permis permis schimburi
comerciale intre populatii si culturi foarte diferite inca din preistorie.

Daca ne luam dupa o alta carte la moda, Why nations fail, un alt avantaj geografic al
Americii de Nord este tocmai faptul ca _nu_ a fost un teren primitor pentru populatiile
primitive. Densitatea populatiei inainte de venirea europenilor era incomparabil mai
mica decat in America de Sud, ceea ce nu a permis formarea unor state sclavagiste
centralizate. Daca astfel de state ar fi existat, probabil ca puterile coloniale ar fi facut
exact ce au facut spaniolii si portughezii in America de Sud, adica ar fi inlaturat
conducatorii locali si s-ar fi pus ei in fruntea aceluiasi sistem. Autorii spun tot in why
nations fail ca geografia a fost cea care a obligat de la inceput puterile coloniale la
acordarea unor libertati lucratorilor veniti din Europa. Teritoriul fiind atat de mare si
nepopulat, pentru un sistem sclavagist (sau feudal, ca in Europa) partea de “law
enforcement” ar fi fost imposibil de pus in practica. Daca viata devenea prea grea,
lucratorul putea fugi si trai in salbaticie fara a fi adus inapoi pe mosie de stapanul
domeniului invecinat, ca in Europa. Aceste libertati acordate la inceput de nevoie, si
nu urmand ideile vreunui vizionar, s-au transformat in institutii economice si politice
cu totul diferite de cele care s-au dezvoltat in America de Sud.

Foarte interesant articolul dvs, ca de obicei. Am pus pe lista si “the accidental

superpower”.

Răspunde

Ventidius spune:

02/02/2016 la 15:20: Din cate stiu densitatea scazuta a populatiei favorizeaza aparitia
sclaviei nu o inhiba. Sclavia nu poate concura cu munca salariata daca aceasta din urma este
numeroasa si ieftina. Cealalta conditie a aparitiei sclaviei este existenta unei activitati
economice bazata pe munca bruta necalificata, activitate economica care insa trebuie sa fie
suficient de profitabila astfel incat sa nu conteze ineficienta specifica muncii fortate. Lipsa
acestui tip de activitate(cazul culturilor tehnice tropicale- zahar, cafea, indigo, tutun, bumbac)

9
in nordul americii(cu exceptia sudului sclavagist) a fost factorul care a inhibat sclavia, nu
populatia rara. Lipsa fortei de munca in Noua Anglie, deosebit de acuta (salariile erau cele
mai mari din lume) ar fi permis aparitia sclaviei, dar nu exista activitatea economica care sa
sustina investitia initiala de capital pe care o presupunea achizitia unui sclav. De fapt a si
existat aici un tip de sclavie partiala, care necesita o investitie mai mica, cea a muncitorilor
albi cu contract, care isi plateau drumul pana in america muncind fara plata pentru un numar
limitat de ani, dupa care deveneau muncitori liberi. Lipsa unei populatii indigene suficiente nu
a impiedicat aparitia sclaviei ci doar aparitia muncii aservite in sistem fiscal(echivalentul
iobagiei est-europene) generalizata in coloniile relativ populate care au luat locul statului
aztec si celui incas. Munca sclavilor este prea scumpa si ineficienta ca sa fie rentabila atunci
cand exista suficienti salariati liberi.

Răspunde

bec spune:

05/02/2016 la 1:30: in general corecta expunerea, cu observatia ca muncitorii sclavi cum

ii denumesti matale, dupa expirarea perioade de ”sclavie”, in general cinci ani, deveneau
proprietarii a cca o suta de ha, barbatii, respectiv cincizeci de ha femeile, ceva unic in lume la
momentul respectiv, plus dreptul de vot, evident barbatii. Ceea ce schimba fundamental datele
problemei. Combinind acest fapt cu sistemul juridic britanic, adica cu rule of law, protejarea
proprietatii, etc, rezulta ceva cu totul diferit de ce exista pe atunci in restul lumii. America era
o tara de fermieri liberi, fara aristocrati si tarani dependenti ca europa, conferind din start un
avantaj urias acestui stat in devenire. In esenta era un stat de proprietari cu drepturile aferente,
iar Constitutia americana este oglinda acestei realitati. Din fericire. Ca astazi diversi ”liberali”
se straduiesc din greu sa schimbe acest lucru, si sa aduca america la modelul european, e o
alta discutie.

Răspunde

Ventidius spune:

02/02/2016 la 15:51: Situatia pe care o expui tu, respectiv teritoriul vast si nepopulat, cu o
populatie primitiva rara, unde lucratorul nemultumit putea fugi daca se simtea prea expoatat,
se regaseste perfect atat in Brazilia portugeza cat si in statele din sudul SUA. Acest context nu
a impiedicat deloc inflorirea sclaviei in aceste teritorii, unde sclavia a rezistat pana tarziu in
sec. XIX.

Răspunde

r2 spune:

02/02/2016 la 16:22: In spiritul eficientei va recomand sa le scrieti direct autorilor cartilor

de care vorbesc. N-are sens sa va pierdeti vremea cu mine. Eventual sa recomadati alte carti
pe care le considerati mai bune. Nu ma puneti pe mine sa-mi sustin teoriile ca n-am asa ceva.
Pe ale dvs sunt dispus sa le iau in serios serios daca sunt publicate, peer reviewed etc.
Lucrurile sunt prea complicate pentru a fi lamurite de nespecialisti prin comentarii pe forum.

Răspunde

10
 Miles Teg spune:

02/02/2016 la 16:04: In USA munca sclavilor a jucat un rol foarte important dpdv
economic. Pana la Abraham Lincoln.

Răspunde

r2 spune:

02/02/2016 la 16:32: pai tocmai, a devenit importanta atunci cand partea enforcement
a devenit posibila. bazele coloniilor din nord nu au putut fi sclavagiste de la inceput, spre
deosebire de america de sud. asta spun autorii, nu ma apuc eu sa reinterpretez istoria

Răspunde

Nautilus spune:

02/02/2016 la 16:38: În teorie. Teorie pe care o cred şi azi unii cu Cauza Pierdută a
Sudului. În practică, Sudul a fost tot timpul o regiune subdezvoltată, un gândac în faţa
Uniunii. În 1861, dacă se punea la un loc producţia de armament a celor două confederaţii,
Uniunea ar fi avut 97% şi Sudul 3 (trei) %. Asta uitând că Uniunea avea o populaţie aproape
triplă şi o producţie agricolă de vreo 4 ori mai mare. De fapt, oligarhia sudică ştia foarte bine
că un război deschis e imposibil de câştigat. E ca şi cum în epoca modernă Arabia Saudită ar
ataca Rusia. Lucrul pe care mizau ei era subminarea voinţei nordicilor de a câştiga prin
forţă. Presiunea asupra puterilor europene şi maritime, cu ajutorul “armei bumbacului” (ceea
ce semăna suspect de mult cu embargoul arab din 1973), presiunea asupra nordicilor,
determinată de ideea că publicul alb votant nu va lupta “pentru nişte negri” (ceea ce era destul
de stupid, atâta vreme cât nu era vorba de negri şi nici nu a fost până în 1863, ci de
menţinerea unităţii ţării).

Răspunde

2. abc spune:

02/02/2016 la 13:49: Tot geografia este cel mai mare risc. O eruptie probabila a
supervulcanului Yelowstone (desigur pe scara geologica poate fi maine sau poate fi in mii de
ani) ar face ca agricultura sa nu mai fie posibila o perioada de timp.

ww.dailymail.co.uk/sciencetech/article-3189619/What-happen-Yellowstone-s-
supervolcano-erupted-Experts-warn-90-000-immsocial afeediate-deaths-nuclear-
winter-US.html

Sa spunem ca un posibil scenariu, de exemplu o catastrofa de genul acesta, combinata

cu fenomenul de haos si panica sociala aferenta(reactiile deja traite de tip end fo the world a
populatiei la Katrina si la furtuni de zapada anormale) plus cantitatea enorma de arme private
disponibile, va crea un climat social foarte greu de controlat de fortele de ordine.

Deja exista dificultatea sa se controleze fenomenul de mass-shootings.

http://www.shootingtracker.com/Main_Page . O mentalitate de tip survival este deja ancrata in
mentalul colectiv (seriile cu zombies, seriile genul Apocalypse).

11
 O alta vulnerabilitate, tensiunile interasiale de tip segregationist.

Orasele nord-americane au devenit in unele cazuri ghettouri alaturate de mai multe

tipuri de populatie.

http://www.coopercenter.org/demographics/Racial-Dot-Map

Tot la acest capitol, as adauga o alta vulnerabilitate, inegalitatea sociala,

http://www.bbc.com/news/business-35339475
Cum se traduce printre altele(desigur nu doar la nivel american) accesul la proprietate va fi
din ce in ce mai dificil americanului mediu, care il va obliga ca o buna parte a vietii lui sa ia
mai multe joburi ,ca sa reuseasca sa aiba siguranta unei locuinte. Presiunea mediului
economic poate crea probleme de sanatate mintala publica.
http://www.nytimes.com/2015/10/01/realestate/manhattan-apartment-prices-near-million-
dollar-mark-reports-say.html?_r=0

SI nu ultima, religia, educatia si politicile in America.

Dincolo de avantajul de necontestat de a atrage creierele cele mai luminate ale

planetei, in companiile cele mai inovative probabil, e totusi fascinant sa vezi ca la nivel de
atitudini religioase http://www.pewforum.org/2008/06/01/u-s-religious-landscape-survey-
religious-beliefs-and-practices/ mentalitatile de tip conservator, au permis nominalizarea unui
Donald Trump..dar si mai mult, tocmai procentajul sustinatorilor unor comportamente de tip
intolerant . Segregarea rapida intr-o mentalitate de diviziune interna societatal de tip Us vs
Others in societate, deja evidenta in cazul tensiunilor rasiale. Iar in cazul acestora din urma,
frustrarea incepe sa se simta simtita si in cazul comunitatilor de albi care percep revendicarile
unor comunitati de negri, irationale(perceptii negative cross-perceptions).

Bun, sa nu se inteleaga ca sunt antiamerican, ci doar am observat cateva puncte dintr-o

perspectiva mai critica a unei imagini idilice.

Direct la subiect(geografie, geologie) doar primul paragraf e relevant. Restul

observatiilor sunt complementare.

Si inca o mentiune. Societatea globala interconectata in care traim evolueaza asa de

rapid, incat orice inovatie tehnologica ,epidemie biologica, risc natural poate deveni o
adevarata amenintare in masa nu doar asupra americanilor sa spunem.

AI intelligence , robotizarea muncilor., epidemiile pandemice de tip Zika, amenintarea

asteroizilor..

Dar evident, nu ne putem trai vietile ca si the last day.

Răspunde

abc spune:

02/02/2016 la 13:52: mentiune, am scris comentariul din perspectiva unui ‘devil

advocate”.

12
 Răspunde

Constantin Crânganu spune:

02/02/2016 la 16:17: Tot geografia este cel mai mare risc. Niciunul dintre argumentele
dvs. nu are legătură cu geografia SUA. Doar primul are legătură cu geologia, dar şi acesta e
tras puţinde păr. Super-vulcanul Yellowstone a erupt de trei ori: acum 2,1 milioane de ani, 1,2
milioane de ani şi acum 640.000 de ani. După cum puteţi calcula şi singur, perioda de
recurenţă a unei erupţii în Yellowstone este de aprox. 600.000 ani. Cu alte cuvinte, scenariile
apocaliptice, pe care le prezintă unele mass-media seamănă perfect cu povestea drobului de
sare din „Prostia omenească”. Am studiat parcul naţional Yellowstone pentru teza mea de
doctorat şi alte lucrări de gen (energia geotermică). Departe de a fi fost o nenoricire, ultima
erupţie dinYellowstone a contribuit imens la creşterea potenţialul productiv al grânarului
numit Midwest. Marile cantităţi de cenuşă (şi alte porduse piroclastice) rezultate din ultima
erupţie au îmbogăţit solul cu minerale nutriente. Se poate spune, fără tăgadă, că super-erupţia
de acum 640.000 de ani afost poate cel mai mare beneficiu pentru zona agricolă din Midwest.
Similar, se poate afirma şi despre erupţiile vulcanilor din vestul Statelor Unite: Mt. Saint
Helens, Renier, Shasta, Hood etc.). Aşa numitul platou Columbia este astăzi o zonă agricolă
importantă pentru fructe, struguri ş.a. Restul argumentelor dvs. (politică, rasism religie, arme
etc.) „nu sunt în chestie”.

Răspunde

abc spune:

02/02/2016 la 17:39: Pot să consider că Yellostowne se află în America, poate fi un

argument-geografică? Pot să consider că Yellostowne este un vulcan, este un argument de
natură geologică? Am menţionat- probabilitatea că pe scară de timp.să se producă un
eveniment de genul unei erupţii….am oferit o perioada de timp..nu e opinia mea, e însuşirea a
ceva citit , suntem de acord că putem citi şi agrea şi alte surse decit părerea dvoastră-în genul-
-Given Yellowstone’s past history, the yearly probability of another caldera-forming eruption
can be approximated as 1 in 730,000 or 0.00014%. However, this number is based simply on
averaging the two intervals between the three major past eruptions at Yellowstone — this is
hardly enough to make a critical judgment. This probability is roughly similar to that of a
large (1 kilometer) asteroid hitting the Earth. Moreover, catastrophic geologic events are
neither regular nor predictable. Neither regular, nor predictable. Recapitulînd.

1. Există un supervulcano Yellostowne. Situat -geografic. în USA. Care spun alţi experţi în
..poate exploda(geologie).Cum de altfel , suntem de acord, a mai făcut-o în trecut. Care odată
explodat, ar produce modificări climatice(cilmatologie).

2.Acel supervulcano , este monitorizat.

http://volcanoes.usgs.gov/volcanoes/yellowstone/faqs_supervolcanoes.html

3.În concluzia geologia, poate fi factor favorizant pe o perioadă de timp (minusculă raportată
la scara istoriei) la subiectul studiat dar în perspectivă geologică poate fi un risc, la un
moment dat.

Efectiv, restul sunt chestii interpretabile. Şi nu intră în termenii discursului definit de

dumneavoastră în articol… Şi paote nelegate de subiect. Aşa cum am afirmat de altfel. Dar să

13
spunem poate că, Securitatea publică.. nu e domeniul DVOASTRĂ de expertiză.
Şi la fel de bine poate fi al meu să spunem, în mai mică măsură. Pentru că nu văd nici un
contraargument la exemplu, la alte +chestii+ care strică bilanţul imbatabil. -segregarea
racială- risc intern de securitate publică.problemă americană.Revine frecvent în discursul
politic -controlul armelor-problemă de risc intern ,de securitate publică. Revine frecvent în
discursul public. Poate şi sigur, cetăţeanul romîno-american Crînganu nu are acelaşi stil de
viaţă ca şi John, membrul street gangului MS13 , sau studentului deprimat Ivicich. Rutina e
diferită. Predatul la catedră, scrisul la calculator sunt activităţi 100% securitate. În timp ce
cumpărăturile la mall, nu mai au aceiaşi certitudine de -securitate- în condiţiile să spunem a
unui cluster contagios de mass-shootings. Şi da, admirînd peisajele, putem ignora alte aspecte.
Oamenii, de exemplu. Nu suntem perfecţi. Suntem supuşi criticii. Numai bine, sper să nu o
luaţi personal. Sunt nord-american, de altfel .

Răspunde

abc spune:

02/02/2016 la 17:55: Şi da nu mă pot abţine, pentru că la bază am citit multe articole

ale dumneavoastră(scrieţi foarte bine, pedagogic) dar unele concluzii ţin mai degrabă de
relaţiile proafective de industria petrolieră (în opinia mea desigur, foarte subiectiv) o tendinţă
de neglija sau chiar nega fenomenul de schimbare climatică. În termeni geografici (desigur)
cum comentaţi apariţia ultimelor superuragane de genul Patricia… Sau dacă ne referim la ţări
insulare, creşterea nivelului mării. Pentru că pentru mine e clar, geografia nu e un avantaj.
Desigur, poate nu în termeni de dezastru care pot afecta statutul de super-putere..dar să
spunem, pierderi de vieţi umane şi economice…care pe termen lung pot afecta acest statut.
Pentru că ştiţi bine sunt mulţi oameni în comunitatea de ştiinţă care admit- şi alţii care refuză
cauzele a ceva ce din păcate-CONSTATĂM. Şi tot evident, apar preocupări de genul acesta.

http://archive.defense.gov/pubs/150724-congressional-report-on-national-implications-of-
climate-change.pdf?source=govdelivery

sau chiar document oficiale.

https://www.whitehouse.gov/sites/default/files/docs/National_Security_Implications_of_Chan
ging_Climate_Final_051915.pdf

Răspunde

Constantin Crânganu spune:

02/02/2016 la 21:50: relaţiile proafective de industria petrolieră … o tendinţă de

neglija sau chiar nega fenomenul de schimbare climatică. Intergovernmental Panel on
Climate Change (IPCC) a declarat că fracturare hidraulică „este un motiv important pentru
reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în Statele Unite”. IPCC nu sunt singurii în
această privinţă: conform Energy Information Administration (EIA), gazul natural a prevenit
emiterea a mai mult de un miliard tone metrice de CO2 din termocentralele americane,
aducând emisiile SUA de gaze cu efect de seră la un minimum care a avut loc acum 27 ani.
De aceea, International Energy Agency (IEA) din Paris a lăudat recent gazul natural ca fiind
„o componentă preţioasă a decarbonizării gradate a producerii de electricitate şi a întregului
sistem energetic”.

14
 Răspunde

abc spune:

03/02/2016 la 0:19: Şi totuşi fiţi obiectiv pînă la capăt. Tot IPCC a declarat, dar într-un
context specific. Da, se înjumătăţesc emisiile de gaz comparativ cu enegia produsă prin
combustibili fosili de genul cărbunelui, dar este o măsură tranzitorie spre surse nepoluante…
nu una ideală. Pentru că ei afirmă ceva de genul: According to the text, emissions from energy
supply could be significantly cut “by replacing current world average coal-fired power plants
with modern, highly efficient natural gas combined-cycle power plants or combined heat and
power plants”. That’s on the condition that there’s natural gas available, and emissions
associated with extracting the gas and piping it to power sources are kept low. Replacing coal
plants with highly efficient gas plants could serve as a “bridge technology” to other, lower
carbon energy sources, the report notes. But to be consistent with limiting warming to two
degrees, gas production would need to peak and decline to below current levels by 2050, and
decline further in the second half of the century.

Varianta pe romaneste a răului mai puţin rău.

Sursa aici. http://www.carbonbrief.org/does-the-ipcc-endorse-fracking

Cei de la MIT au publicat un articol pertinent.

https://www.technologyreview.com/s/415725/natural-gas-changes-the-energy-map/

-even switching over all the country’s vehicles to natural gas would reduce overall emissions
by just 8 percent-

Răspunde

3. bugsy spune:

02/02/2016 la 14:40: acesta este intr-adevar un text cu valoare adaugata. chapeau!

4. Dumitru Bengescu spune:

02/02/2016 la 17:08: Ar fi interesanta si o comparatie cu America de Sud.

In legatura cu noile tehnologii de extractie – da, suna incurajator, insa nu-mi este clar care
este situatia costurilor de extractie. Unele articole pe care le-am citit spun ca aceste costuri
sunt mari, asa incit daca pretul petrolului mai ramine mult timp la nivelul actual s-ar putea ca
toti investitorii care au bagat bani in aceasta afacere sa dea faliment. Evident, exista si
posibilitatea ca respectivele costuri sa scada in viitor, dar, nefiind de specialitate, nu stiu cit de
realista este.

Răspunde

Constantin Crânganu spune:

02/02/2016 la 18:00: Ar fi interesanta si o comparatie cu America de Sud

15
 În America de Sud nu văd acum decât un singur jucător important: Argentina şi
resursele din formaţiunea Vaca Muerta (detalii, aici: Aţi auzit de Vaca Muerta? Ce putem
învăţa de la Argentina? (pe lângă tango şi Maradona)

Venezuela produce un ţiţei de proastă calitate, foarte sulfuros şi cu o vâscozitate

similară pastei de dinţi. Singurul cumpărător serios, pentru 8 ani, a fost China. Numai că
chinezii au acţionat foarte ingenios: în loc să transporte ţiţeiul de-a lungul unei jumătăţi de
glob, îl transportau la rafinăriile americane din Golful Mexic – singurele capabile să
proceseze ţiţeiul venezuelean – după care împărţeau profiturile cu partea americană. În
condiţiile în care ţiţeiul de argilă, mult mai „uşor” şi fără sulf, va fi procesat în rafinăriile din
Golf, re-amenajate pentru un astfel de petrol, Venezuela nu va mai avea capacităţi suficiente
de rafinare şi, foarte probabil, va intra în recesie.

In legatura cu noile tehnologii de extractie – da, suna incurajator, insa nu-mi este clar
care este situatia costurilor de extractie.

Tehnologiile folosite pentru extragerea ţiţeiului de argilă se perfecţionează continuu şi

aceste avansuri tehnologice trag în jos costurile de producţie. De exemplu, în 2010, un singur
foraj exploata circa o milă de rezervor, folosind 2 mile de ţevi (un raport de 1:2). În 2015, un
singur foraj a ajuns să exploateze 23 mile de rezervor, folosind 24 mile de ţevi (raport 1:1).

Astăzi, forajiştii folosesc în mod regulat tehnologia seicmică 4-D. În trecut, ei aveau la
dispoziţie numai imagini 2-D pentru a găsi locaţia optimă de foraj şi de multe ori targetul nu
era atins. Seismica 3-D a crescut şansele de a localiza corect rezervorul. A patra dimensiune
(4-D) este timpul şi forajiştii pot observa acum modul în care roca răspunde la stimularea
hidraulică în timp real, oferindu-le astfel posibilitatea ajustării corespunzătoare a forajului.
Acum, dacă ei ating o locaţie care nu are ţiţei, ştiu imediat şi se mută fără a mai risipi
resursele. Consecinţele: cantităţile de apă şi nisip de fracturare s-au redus la jumătate, iar
Statele Unite nu au mai forat o sondă neporductivă (dry well) de mai mult de 18 luni.

Mai pot adăuga la aceste avansuri tehnologice re-fracturarea unor sonde mai vechi şi
folosirea metodelor de inteligenţă artificială (Fracturarea hidraulică 2.0: Cinco de Fraco,
Octofrac şi analize predictive în zăcămintele digitale)

Răspunde

Dumitru Bengescu spune:

02/02/2016 la 18:41: Va multumesc foarte mult pentru raspuns! As dori sa mai adaug o
singura precizare, pentru cititorii care poate nu cunosc acest detaliu. In America, toate
avansurile in tehnologia de extractie si toate noile investitii din ultimii citiva ani au fost facute
exclusiv de catre investitori privati, pe terenuri private si nu ale statului. Guvernul federal, din
motive de ideologie politica, fie nu s-a implicat fie a incercat sa obstructioneze cit mai mult
aceste eforturi. Asadar, nu “Statele Unite” au facut acest salt extraordinar ci citiva
antreprenori privati.

Răspunde

Constantin Crânganu spune:

16
 02/02/2016 la 19:04: Aveţi perfectă dreptate în legătură cu contribuţia antreprenorilor
privaţi. Guvernul american nu a susţinut şi nici nu susţine oficial exploatarea gazelor şi
petrolului din argile. Dar încasează taxe, accize etc.! Se poate citi „Statele Unite au făcut acest
salt extraordinar” ca o sinecdocă (partea reprezentată prin întreg) sau ca pe o metonimie, de
genul „Gimnastica românească este pe cele mai înalte culmi!”, când, în realitate, era vorba
doar de câteva fete (Nadia Comăneci, Teodora Ungureanu, Emilia Eberle ş.a.), nu şi de băieţi.

Răspunde

ampersand spune:

02/02/2016 la 21:39: S-ar putea sa ma insel, dar nu cred ca in SUA exista companii
petroliere de stat. In plus, cred ca SUA este singura tara de pe glob in care petrolul de sub un
teren privat apartine proprietarului acelui teren si nu statului. In consecinta, nu cred ca se
poate pune problema in SUA ca statul sa investeasca in tehnologia de extractie; el poate, in cel
mai bun caz, sa ofere subventii acelor companii private care investesc in acea tehnologie.
Cred ca, de fapt, tocmai in aceasta descentralizare sta competitivitatea SUA fata de alte state –
flexibilitatea: fiecare companie privata fiind flexibila in a-si optimiza costurile,
productivitatea, investitiile.

Răspunde

5. Mitrache spune:

02/02/2016 la 17:49: Un articol extrem de interesant si edificator pt intelegerea

accederea Americii ca superputere.Nu stiu insa exact cum stau americanii la capitolul
demografie fata de chinezi de exemplu(China este cea mai populata tara din lume si se
spune ca demografia este destin)As vrea sa stiu cam care este rata natalitatii in
SUA,China si India.Va multumesc pt articol deoarece raspunde intrebarilor mele si
temerilor mele ca secolul american s-a sfarsit deja odata cu ascensiunea statelor BRIC

Răspunde

Dumitru Bengescu spune:

02/02/2016 la 18:55: Datele legate de rata natalitatii sunt usor de gasit. De exemplu:

https://en.wikipedia.org/wiki/Birth_rate#/media/File:Countries_by_Birth_Rate_in_2014.svg

In Statele Unite insa situatia este mai complexa din cauza imigratiei masive. De asemenea,
daca vorbim de viitor trebuie luate in calcul si alte lucruri, precum gradul de educatie, etica
muncii samd.

Discutiile despre sfirsitul dominatiei americane sunt foarte complicate, cred ca nu-i usor sa
expediem problema in doua fraze. Tarile din grupul BRIC (Brazilia, Rusia, India si China) n-
au perspective stralucite. Vedeti ce se intimpla in Brazilia si Rusia cu economia si cu moneda
lor, vedeti ce se intimpla in China cu datoriile enorme acumulate de stat etc.

Răspunde

17
 6. Bogdan Brebenel spune:

02/02/2016 la 20:31: În aceleaşi 200 de ani, Statele Unite au avut numai două
războaie pe teritoriul lor: în 1812 şi Războiul Civil. Da şi nu… Texas War of
Independence şi Mexican-American War s-au desfăşurat pe teritorii ce urmau să
devină la scurt timp parte integrală din Statele Unite: Texas şi California.

Răspunde

Bogdan Brebenel spune:

03/02/2016 la 0:58: To(n)tuşi poate trece drept jignire. Fiţi atenţi ce scrieţi dar mai ales cum.
Cât despre teritoriul pe care s-au desfăşurat războaiele pe care le-am amintit este o chestiune
de raportare în timp. Privind din actualitatea zilei de azi putem spune că Texas War of
Independece s-a desfăşurat pe teritoriul (actual al) SUA. La acea vreme, lucrurile stăteau
evident altfel. Mai întâi a fost provincia Tejas din Noua Spanie, apoi Statul Coahuila şi Tejas
din Mexicul federal, apoi Republica Texas şi în final Statul Texas, parte din SUA.

E uzual în Statele Unite să te raportezi la prezent. Exemplu: dacă cineva s-a născut în Cernăuţi
pe vremea când Bucovina de Nord era sub administraţie românească, atunci locul naşterii
acelui individ este Ucraina. În paranteză se specifică frumusel că oraşul Cernăuţi făcea parte
din România la acea vreme.

Răspunde

7. Bogdan spune:

02/02/2016 la 21:44: Excelent ! I suspect, chiar daca Bretton Woods e caduc acum,
americanii se vor lupta in continuare pentru linistea pietelor lor de desfacere si a aliatilor.
De exemplu, nu cred ca vor sa il vada pe Putin taind si spanzurand in Europa.

… Personal, cred ca pana si SUA au nevoie de aliati.

Răspunde

victor L spune:

02/02/2016 la 22:16: Normal, daca SUA nu ar avea nevoie de aliati, acum facea toata
Ioropa parte din URSS, care nu ar fi facut implozie. Sa nu mai vorbim ce ar fi fost in
Extremul Orient. Ne-a acceptat pina si pe noi ca aliati

Răspunde

donquijote spune:

03/02/2016 la 12:25: Daca dam un pic ceasurile inapoi am zice ca nici ceea ce am
numit o vreme URSS n-ar mai fi existat. SUA s-au straduit destul de mult sa salveze URSS,
totusi. Dar, vorba dumneavoastra: si-au permis.

Răspunde

18
8. Constantin Crânganu spune:

02/02/2016 la 22:05: Cum se prezintă geografia Chinei în raport cu cea

americană? Zona interioară din sudul Chinei este pur şi simplu prea accidentată
pentru ca să poată fi locuită de o populaţie largă. De aceea, există numai oraşe pe
coasta sudică a Chinei.

În zona interioară din nordul Chinei, principala problemă geografică este lipsa unui
fluviu important care să atragă investiţii serioase. Asta înseamnă că, pentru a crea o
arie locuibilă şi sustenabilă, totul trebuie să fie subvenţionat. Trebuie subvenţionate
traseele rutiere. Trebuie subvenţionate termocentralele. Practic, trebuie subvenţionată
crearea unor întregi oraşe. Principalul efect al acestei geografii nefavorabile este că
orice marfă produsă în nordul Chinei nu este competitivă, în termeni de costuri, cu
produse similare din zona litorală. Ca să menţină oraşele nordice într-o stare relevantă,
guvernul chinez trebui să dubleze regimul de subvenţionare din zonă. Acest proces nu
a dat rezultate deloc, aşa că China s-a îndreptat către un stil de creştere economică, pe
care preşedintele Xi l-a numit „Mao 2.0” (mai multe detalii vor apărea într-un articol
viitor)

Răspunde

9. victor L spune:

02/02/2016 la 23:08: Si daca au bani isi pot permite:

“Pentagonul cere un buget de patru ori mai mare pentru prezenţa americană în Europa,
pentru a descuraja Rusia”.

Răspunde

10. donquijote spune:

03/02/2016 la 13:58: Peste toata geologia si geografia, care existau acolo de sute de
mii de ani si unde mai traiau si niste populatii nu tocmai mici, totusi, factorul hotarator
au fost acei oameni care au venit hotarati sa reuseasca sa construiasca, parasindu-si un
mod de viata bun/rau croit de de sute de ani pentru a incepe un alt fel de viata, intr-un
alt fel de organizare, intr-un alt fel de stat, pana la urma. Gradul de motivare mediu,
pentru orice actiune intreprinsa este mult mai mare decat in orice alta zona geologica
si geografica si implicit gradul de reusita este mai mare. Si uitea asa, o natiune cu o
istorie de doar douasute de ani (ca sa-l parafrazez pe un clasic inca in viata) ne da
lectii de democratie, a devenit o superputere si domina lumea.

Răspunde

11. KisseLeV spune:

03/02/2016 la 13:59: Ca entitate, UE a continuat să deţină în 2013 cea mai ridicată

pondere în comerţul internaţional cu bunuri, în pofida diminuării treptate a acesteia: 33%
din total! Una din cele mai extinsa retea de canale navigabile (intregul an) interne (folosite
intensiv) se afla pe teritoriul UE de azi – unde functioneaza si cea mai mare economie a
lumii!

19
 https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/ee.html
Waterways: 41,009 km (19,312 km used for commerce; Saint Lawrence Seaway of
3,769 km, including the Saint Lawrence River of 3,058 km, is shared with Canada)
(2012 -> LOCUL5) …UE today: 53,384 km (2013) COUNTRY COMPARISON ::
WATERWAYS https://www.cia.gov/library/publications/the-world-
factbook/rankorder/2093rank.html#us
Iar Ambasada SUA e tot pe Kisseleff, vis-a-vis de sediul PSD&Ambasada rusa, pe
Barda Lui Mihai VitezuL si coada iepei Lui!

Deci, diferenta e data de CLIMA care permite o agricultura eficienta, inainte de orice
altceva, si o folosire corespunzatoare a cailor de navigatie, aproape intreaga tara si pop
traind la latitudini de sub 50 grade! (in USA porturile ingheata doar in Alaska – iata si
de ce Odesa era cel mai mare port al ditamai URSS.

Răspunde

12. Bibelu spune:

03/02/2016 la 15:51: Chestia asta cu fracturarea… Una, peste alta, pare ca ne-a scapat
de pericolul hegemoniei rusesti… Ba mai mult, pare ca este cheia de bolta care va
duce la colapsarea unui stat ca Rusia… (si nici pentru arabi nu pare prea bine!). O
tehnologie care rapune satrapi.. si opreste razboaie!!!

Răspunde

13. ernest hemingway spune:

03/02/2016 la 16:20: Dle Cranganu,

de unde ati luat statistica cu senalele navigabile ca in CIA facts clasamentul mondial e
cu totul altul http://www.indexmundi.com/map/?t=0&v=116&r=xx&l=fr

Răspunde

Constantin Crânganu spune:

03/02/2016 la 17:41: Am indicat sursa în nota 2. Cei 28.000 km indicaţi în text se

referă la cel mai mare sistem hidrografic interconectat din SUA (Mississippi-Misouri). Cifra
respectivă nu ia în considerare existenţa altor sisteme navigabile mai mici: fluviile Hudson şi
Columbia, de exemplu.

Răspunde

14. o femeie spune:

03/02/2016 la 18:28: Alt argumente din inceputurile SUA: -oamenii au ajuns aici
avand o a 2a sansa, asa ca au facut tot posibilul sa nu o rateze. Multi oameni sunt
paria, multi au fugit de oropsiti sau de foame, dar toti sunt luptatori si cu speranta de
viata, si nu capul plecat. -oamenii care au ajuns aici nu au platit pentru pamant, pur si
simplu l-au luat de-a gata, au pus tzarush si …declarat la primarie.

20
 -sclavia le-a adus multi oameni, dar mai mult de 50% din populatie a fost om liber, cu
pamant ( comparativ cu tara noastra unde la marea secularizare jumatate din tara era a
bisericilor ortodoxe romane si cea grecesti si multi iobagi si robi acolo, in rest mare
parte ale boierilor, astfel ca la anul 1860 doar 10-20% din romani stiau carte si aveau
ceva pamant) - clima. Oamenii nu s-au asezat in prima parte in zona de inghet.
- zone vaste nelocuite, virgine: animale pt vanat, paduri la discretie, pamanturi fertile,
minereuri neexploatate – europa nu mai are asta de la Traian incoace….

Actual, scoala lor urmareste nu volum de informatie ci capacitate de folosire si lucru

in echipa, management. Da, e complet opusul scolii romanesti ce copie pe cea
franceza unde e multa teorie.

Răspunde

victor L spune:

03/02/2016 la 18:54: despre asta este vorba in articol, despre avantajul “geografiei şi
geologiei”. Si, normal, despre folosirea “cu cap”. – “nu au platit pentru pamant, pur si simplu
l-au luat de-a gata, au pus tzarush si …declarat la primarie.”
Pai, cum crezi ca s-a facut si pe actualul teritoriu al Romaniei de catre strabunii mei si ai tai?
Crezi ca erau primarii si acum 1000-2000 de ani si li s-a repartizat contra cost?
Putina imaginatie

Răspunde

donquijote spune:

04/02/2016 la 0:37: Pai, a fost cam asa: strabunii mei si ai doamnei “o femeie” (nu stiu
ai dumneavoastra ce descendenta au) au fost nevoiti sa-si valideze actele de proprietate la
stapanii locali – întotdeauna au fost altii inainte, de la gelu, menumorut si glad sau si mai si,
chiar de la burebista cel care a taiat viile dar era cel mai tare dac din lume si din univers…
Oamenii aia care au intemeiat SUA, si-au luat lumea in cap – au rupt-o cu Burebista, cu
Arthur sau cu Wilhelm sau cu mai stiu eu cine, si au plecat de pe pamantul pe care l-au primit
de la cei pomeniti mai sus si, in carute sau pe cal, sau pe jos, au infipt steagul si s-au facut
stapani pe noul pamant, decisi sa reziste sau sa moara. Au facut ambele, dar bineinteles noi
avem de a face numai cu cei care au rezistat. Ca sa intelegi asta, trebuie sa inmultest cu o mie,
cu un milion, greutatea cu care te-ai rupt de satul natal ca sa pleci doar in orasul apropiat si
nsa nu mai stai zi de zi cu ai tai.
Rezultatul esta cel pe care il vedem si n-avem decat sa contestam o mie de ani suprematia
Americii, dar in realitate este ceea ce a putut cultura europeana sa distileze intr-un pamant
nou. SUA nu ar fi existat fara cultura europeana, dar nu este neaparat o lucrare voluntara a
culturii europene. Geografia si geologia locului au fost factori favorizanti, dar nu neaparat
decisivi. Cred ca d-l Crânganu nu tine neaparat sa demonstreze absolut rolul factorilor ne-
umani, doar ii marcheaza ca determinanti.

Răspunde

victor L spune:

04/02/2016 la 10:13:

21
 donquijote, daca ai citit atent ai fi observat scris “strabunii mei si…”
Apoi, oricit ne-am ascunde, ca sa parafrazez “de la Râm ne tragem”, pai toti, si dottorele si
academicianul de azi se trag din vatra stramoseasca a satelor. Si, in vremi uitate, si pe plaiurile
Daciei s-a procedat ca in SUA: ai gasit un teren al nimanui, ai defrisat un teren de tufisuri si
copaci si l-ai facut arabil. Mai usor cu “validarea actelor”, nici nu se stie ca stramosii mei si ai
tai sa fi avut alfabet ori sa cunoasca scrierea mioritica. “Validarea” prin acte a venit mai tirziu.
Pina atunci iti aparai terenul cu parul, toporul si coasa
Apoi s-a facut colonizarea sasilor si svabilor, par egzamplu, caci erau terenuri suficiente.
Drum lung, poveste cu ocolisuri

Răspunde

donquijote spune:

04/02/2016 la 14:25: Diferenta este ca niciodata terenul nu era “al nimanui”. Tot ce era
cuprins intre hotarele respective era de drept al stapanului tarii/tinutului, chiar daca nu exista
cadastru, intabulare sau alta forma; întotdeauna se gasea un stapan care avea dreptul sa te
scoata de pe pamantul ala pe care l-ai defrisat. Daca n-o facea, atunci se dovedea slab si il
“mancau” ailalti sefi din tinuturile adiacente. Pana la urma din punctul tau de vedere era
totuna- ceea ce nu a fost situatia din lumea noua. Un act putea fi si un semn pe o piatra ca pe
teritoriul asta a fost mai greu cu hartia. Fiti sigur ca erau mijloace de a se stabill proprietatea
de doua mii de ani încoace.

Dar, ce are dottore cu asta? zau, lasati-l in durerea lui sau apelam la el ca la doctor in drept sa
ne lumineze in speta asta?

Răspunde

o femeie spune:

04/02/2016 la 23:30: Stramosii mei au fost iobagi. Stra-strabunicul a fost

improprietarit la sfarsitul celui primului razboi mondial cu 3 ha, ca veteran. Bunica avea inca
6 frati si nu a terminat decat 5 clase, a 6a nu – munceau la camp si mergeau la scoala dupa 15-
30 octombrie – scoala era disconsiderata pt ca nimeni din satul de iobagi nu a avut contact cu
asta; una din surori era complet analfabeta pt ca…nu a fost data la scoala.
In perioada anilot 1500-1950 Moldova a fost stapanita de boieri si biserica; in oras erau si
evrei si mestesugari. Flamanzi e la 20km de unde erau bunicii.
Si asa a fost pt aprox 90% din oameni. Sa nu uitam ca robii aveau viata si mai dura.

In zona de munte, situatia difera, pt ca multi stra stramosi au fost razesi liberi.

Vorbiti de intabulari si cadastre? nu au existat pt toate terenurile!!! o parte din pamant

nu a reusit sa il recupereze bunicii pt ca…nu erau acte. Da, oficial e al nimanui, neoficial casa
batraneasca a fost din tata in fiu lasata, si nimeni nu isi punea problema de acte la 1800-1900.

Sa mai adaug inca un detaliu: inceputul recensamantului si numele de familie a venit o

obligatie… pe la 1900. In targuri mai devreme, dar la sate marea parte a moldovei se numeste
Aioanei, Acatrinei etc.

Răspunde

22
 ddutz spune:

15/02/2016 la 1:47: Asa am aflat si eu de unde vin numele astea ciudate: Avasilicai,
Aioanei, etc. De la recensamantul de pe la 1900 si obligatia unui nume de familie.
Ce inseamna maica, nume de familie? Pai, un nume pentru toti din casa ta. Pai, noi suntem ai
lu’ mama Ioana si astilalti de alaturi ai tzatzei Tudora. Deci, voi sunteti Aioanei si ei Atudorei.
Sa tineti minte, ca altfel platiti amenda.

Răspunde

15. Constantin Crânganu spune:

04/02/2016 la 18:00: Venezuela a ajuns să importe petrol din Statele Unite. Faptul
că Venezuela importă petrol american este surprinzător (la prima vedere). Țara, cu
conducători precum Chávez sau Madura, are rezerve confirmate de 298 miliarde barili.
Asta înseamnă mai mult petrol decât Arabia Saudită, Rusia sau Iran şi de opt ori mai
mult decât Statele Unite. Dar, aşa cum scris aici, ţiţeiul extras din Venezuela este
foarte vâscos (ca pasta de dinţi), plin de sulf (sour oil) şi de aceea, foarte greu de
rafinat. În consecinţă, cumpărătorii sunt puţini.

Practic, soluţia pentru Venezuela este să cumpere ţiţei de argilă american, uşor şi fără
sulf, pe care să-l amestece cu ţiţeiul local pentru a-l rafina mai lesnicios.

Statele Unite au anulat în decembrie 2015 interdicţia de export a ţiţeiului brut. Ca

urmare, compania de stat venezueleană, PDVSA, s-a şi instalat la coadă pentru
cumpărături.

În 2006, în cadrul Adunării Generale ONU, Hugo Chávez a declarat că Preşedintele

George W. Bush, este „diavolul” care împrăştie fumuri de pucioasă.

În 2016, datorită triumfului revoluţiei americane a argilelor, Venezuela stă la coadă

pentru a-şi diminua propria pucioasă din ţiţeiul naţional.

Cine râde la urmă, râde mai bine…

Oil-rich Venezuela is now importing U.S. oil

Răspunde

16. Constantin Crânganu spune:

04/02/2016 la 18:20: Statele Unite şi energiile regenerabile – câteva cifre

Energiile recuperabile au constituit cea mai mare porţiune din noile surse de energie
instalate anul trecut în SUA. Constructorii au instalat 16 gigawaţi de energie
regenearabilp în 2015, adică 68% din totalul noilor capacităţi de electricitatea. A fost
al doilea an consecutiv când energia recuperabilă a depăşit energia produsă de
combustibilii fosili. Cea mai mare creştere provine de la fermele eoliene, cu 8,5
gigawaţi produşi de noile turbine. Investiţiile SUA în energie „curată” au crescut anul
trecut la $56 miliarde, un salt de 7,5% faţă de anul 2014. Majoritatea investiţiilor,

23
 $30,2 miliarde, au mers către energia solară. Investitorii au pompat $11,6 miliarde în
energia eoliană şi alţi $11,1 miliarde în tehnologiile de îmbunătăţire a reţelelor,
creşterea eficienţei, dezvoltarea unor sisteme de stocare şi alte lucrări pentru un mai
bun magament al folosirii electricităţii.

Electricitatea produsă de termocentralele pe gaz a reprezentat 25% din noile capacităţi

adăugate reţelei naţionale. Circa o treime din toată electricitatea Statele Unite este
acum generată de gazul natural, ajungînd la paritate cu electricitatea pe bază de
cărbune.

Un număr record de termocentrale pe cărbune au fost închise în 2015, cu o capacitate

totală de 11 gigawaţi. Între timp, producţia de gaze naturale prin fracturare hidraulică
continuă să crească.

Renewables Revolution Is Toppling the Dominance of Fossil Fuels in U.S. Power

Răspunde

17. Constantin Crânganu spune:

05/02/2016 la 22:33: Administraţia Obama a propus o taxă de $10/baril de ţiţei

pentru a finanţa Sistemul de Transporturi Curate ale sec. al XXI-lea. Oficialii din
asociaţiile naţionale de petrol şi gaze au spus imediat că este o greşeală serioasă.

Conform declaraţiei ofiiciale de la Casa Albă, „planul Preşedintelui Obama va creşte

investiţiile americane în infrastructura rutieră cu circa 50%, în timp ce reformarea
investiţiilor deja începute va contribui la reducerea poluării cu carbon, scăderea
consumului de carburanţi şi crearea de noi locuri de muncă.

Noua taxă pe ţiţei va încuraja inovaţia şi poziţia de lider al Americii în tehnologiile

verzi pentru a ajuta la reformarea peisajului nostru rutier în deceniile următoare”.

Noua taxă înseamnă că un plin de 15 galoane (57 litri) va costa cu cel puţin $3,75 mai
mult în fiecare zi. De asemenea, vor fi afectaţi şi oamenii care folosesc păcură pentru
încăzirea locuinţelor şi motorină pentru autocamioane.

Preşedintele Institutului American al Petrolului, Jack N. Gerard, vede diferit

propunerea administraţiei Obama:

„Casa Albă crede că americanii nu plătesc suficient pentru carburanţi, aşa că au propus
o nouă taxă, care va creşte preţul benzinei cu $0,25/gal, va dăuna consumatorilor care
se bucură de preţurile scăzute ale energiei, şi va inversa emergenţa Americii drept
liderul energetic global.

Pe drumul său de părăsire a Biroului Oval, Preşedintele Obama şi-a propus să facă
America mai puţin competitivă.”

Răspunde

18. Constantin Crânganu spune:

24
 06/02/2016 la 18:46: Transport fluvial vs. transport rutier în SUA

Preţul de transport al unui container metalic/milă în 2014: - pe fluviu: $0,17

- pe autostradă: $2,40 (presupunând că se folosesc cele mai eficiente autocamioane cu
remorcă). Deşi sistemul de autostrăzi al SUA acoperă doar un sfert din traficul rutier anual,
costul anual de întreţinere este de $160 miliarde (vezi şi comentariul meu precedent). În
contrast, The Army Corps of Engineers au avut, în 2014, un buget de numai $2,7 miliarde
pentru întreţinea tuturor căilor navigabile interne din SUA. Întreţinerea transportului oceanic
este zero. Dacă adăugăm costurile asociate cu transporturile rutiere – $100 miliarde/an pentru
asigurare, $130 miliarde pentru construirea a 110.000 benzinării, plus sume necunoscute
pentru lanţul global de resurse necesare producerii de autovehicule şi pentru serviciile rutiere,
rezultă că, practic, raportul dintre transportul rutier şi cel pe apă nu mai este de 13:1, cum am
scris iniţial, ci de 40:1 în zonele de câmpii şi de 70:1 în zonele înalte, puţin populate.

25