Activități educaționale

Observarea comportamentelor asociate cu descriptorii poate solicita organizarea unor activități

organizaționale care creează oportunități pentru manifestarea acelor comportamente în rândul copiilor.

Găsiți mai jos un model de activitate educațională care poate fi organizată, urmată de o listă de
descriptori corespunzători. În timpul activității copiii pot manifesta și comportamente corespunzătoare
altor descriptori.

Alte exemple de activități educaționale relevante sunt disponibile în diferite resurse ale Consiliului
Europei, de exemplu în Compassito – A manual for human rights education with children.

Activitatea exemplificată aici se bazează pe citirea unei povești, urmată de o discuție ghidată de cadrul
didactic prin întrebări specifice.

URSULEŢII DREPȚI ÎNVAŢĂ DESPRE JUSTIŢIE

Capitolul unu

A fost odată ca niciodată trei familii de urşi: familia Ionescu, familia Raichici şi familia Nagy.

Familia Ionescu avea doi copii, pe care îi chema Vasilica şi Tudor. Pe copiii familiei Raichici îi chema Saşa
şi Bebe Maia. Familia Nagy era compusă din mama, bunica şi cei trei copii, Momo, Roland şi Nety.

Urşii nu erau doar vecini, ci şi foarte buni prieteni. Copiii se jucau împreună şi mergeau la aceeaşi şcoală.
Urşii împărtăşeau multe lucruri şi multe aventuri.

- Astăzi vom organiza un picnic, a anunţat mama Raichici. Toată lumea să se pregătească.

Ursuleţii vroiau ca Tata Ionescu să conducă maşina. Au mers şi au tot mers fără oprire. Părea că erau în
maşină de ore întregi.

În sfârşit, au ajuns într-un loc numai bun pentru un picnic. Avea o masă de picnic şi era plin de copaci
care ţineau umbră. Şi mai avea şi un spaţiu deschis unde ursuleţii puteau să se joace.

- Tata, te rog ajută-mă să pun masa, îl rugă mama Raichici. Copii, mergeţi la joacă.

Copiii ţopăiau şi chiuiau.

- Da! Hai să mergem să explorăm zona!

Alergau prin pădure şi făceau un zgomot infernal.

- Hei, aşteptaţi-mă şi pe mine, striga Bebe Maia.

- Hm, oare ce-o fi în gaura asta? se întrebă Roland pe când urca într-un copac.

- Oh, un stup! Asta înseamnă miere! Mi se pare că albinele s-au mutat de aici. Miam-miam.
Roland îşi aminti cuvintele mamei sale.

- Trebuie să împarţi cu prietenii tăi. Şi ţie ţi-ar plăcea ca ei să împartă cu tine.

- Oh! Nu cred că ajunge pentru toată lumea. Mie îmi place mierea la nebunie. O vreau pe toată.

Apoi, o auzi pe Momo strigând:

- Roland unde eşti? Roland, răspunde-mi imediat!

Oh, chiar trebuie să împart mierea şi cu ceilalţi? Cum e corect să procedez? se tot gândi Roland.

- Ghiciţi ce am găsit, strigă Roland către ceilalţi copii. Miere, multă, multă miere!

- Ajută-mă să mă urc în copac, îl rugă Nety. Vreau şi eu un pic de miere.

Mama Nagy i-a auzit pe copii ţipând şi se duse să vadă dacă nu au păţit ceva.

- Nety, nu ai voie să urci în copac! Trebuie să respecţi regulile familiei!

Mama Nagy nu ştia ce să facă. Nety a încălcat o regulă a familiei, se gândi ea. Cum ar fi corect să
procedez?

Mama Nagy s-a hotărât să aibă o discuţie cu Nety.

-Nety, eşti prea mică să urci în copac. Am stabilit această regulă tocmai pentru ca să fii în siguranţă, iar
tu ai încălcat-o, îi explică ea.

- Acum du-te şi stai sub copacul acela. Nu ai voie să te mai joci până nu vă chem la prânz.

Nety se aşeză. Era foarte tristă. Asta o fi drept? se gândi ea.

- Hai să ne jucăm un joc, strigă Momo.

- Cucu-bau după copaci, sugeră Tudor.

- Nu! O să ne jucăm de-a v-aţi ascunselea, porunci Vasilica. Toată lumea să meargă să se ascundă,
strigă ea.

- Hm, se gândi Tudor. O fi drept ca Vasilica să decidă ce să ne jucăm?

- Hei, stai un pic, spuse Tudor. Ar trebui ca fiecare să spună ce vrea să se joace. Apoi putem vota
prin ridicarea lăbuţelor, sugeră el.

- Da, da, căzură de acord copiii.

E corect aşa? Se gândi Vasilica.

Capitolul doi

- E timpul să luăm prânzul, strigă cineva.

Toată lumea sosi în fugă. Toţi aveau poftă de miere.

- Eu vreau o labă plină, spuse cineva.

- Două pentru mine, strigă Saşa.

- Încet, copii, spuse mama Raichici. Avem suficientă miere pentru toată lumea.

- Hai să mergem să culegem fructe de pădure, sugeră bunica Nagy. La desert am putea mânca
miere cu fructe.

- Uite ce multe fructe am cules, spuse Momo cu mândrie. Am cules mai multe fructe decât toţi
ceilalţi.

- Toţi au cules atâtea fructe câte au putut, îi atrase atenţia bunica Nagy lui Momo.

Mama Ionescu îi spuse lui Saşa:

- Te rog să mă ajuţi să servesc fructele.

Saşa împărţi bolurile celor de la masă.

- Tata Ionescu, tu primeşti un bol mare. Tudor, tu primeşti un bol mai mic. Bebe Maia, tu primeşti
cel mai mic bol.

- Dar eu de ce primesc un bol mai mic? întrebă Tudor. De ce nu primesc un bol mare, ca tata
Ionescu? Nu e drept.

Toţi urşii au savurat fructele cu miere. A fost un desert perfect pentru urşi. După prânz, au vrut să se
joace din nou. Cineva a sugerat un meci de fotbal. I-au rugat pe tata Ionescu şi pe mama Nagy să facă
echipele.

- Tudor, tu alergi repede şi şutezi bine. Poţi fi atacant, spuse mama Nagy.

- Eu aş vrea să fiu portar. Portarul nu are atâta de lucru. Eu mă pricep mai bine să cânt decât să
joc fotbal, spuse Saşa.

- Roland poate fi mijlocaş. Este foarte bun la dat pase, spuse Momo.

- Bine Roland, tu o să fii mijlocaş, spuse tata Ionescu.

- Dar eu vreau să fiu mijlocaş, se smiorcăi bebe Maia.

Dar bebe Maia este prea mică şi nu ştie să paseze mingea.

- Când o să fii mai mare o să poţi să fii mijlocaş, îi spuse tata Ionescu. Acum poţi să fii în fruntea
galeriei.

- Bine. Dar nimeni să nu strige „Ura” până nu dau eu semnalul, spuse bebe Maia.

- Gooool! Toată lumea să strige „Uraaaa!” strigă ea.

- Uraaaa! Uraaaa! toată lumea ţopăia în sus şi-n jos şi dădea din lăbuţe.

Urşii au jucat fotbal toată după masa. La sfârşit scorul a fost 5 la 5.

- Se face târziu, spuse Tudor. Nu uitaţi că am plănuit şi un spectacol înainte să se întunece.

Tudor organiză totul. Copiii s-au pregătit din greu. Vasilica şi Saşa au deschis spectacolul cu un cântec pe
care l-au învăţat la şcoală.

- Bravo! Bravo! ovaţionau spectatorii.

- Uitaţi-vă la mine, strigă bebe Maia.

- Stai! Trebuie să te prezint, îi spuse Tudor.

Tudor spuse repede:

- Şi acum, momentul mult aşteptat! V-o prezint pe fabuloasa, uimitoarea acrobată, bebe Maia!

- Be-be, be-be, be-be, scanda mulţimea.

Bebe Maia era atât de mândră. Când şi-a terminat numărul, toată lumea se ridică în picioare şi aplaudă.

Apoi urşii au urmărit-o pe Nety. Ea a prezentat un dans pe care l-a învăţat la orele de step.

- Bravo! Bravo! Mulţimea o aplauda şi încuraja pe Nety.

În sfârşit, Roland, Momo şi Nety şi-au prezentat numărul de echilibristică. Era atât de plăcut să îi
urmăreşti!

- Uraaa! Uraaa! îi ovaţiona mulţimea pe Roland, Momo şi pe Nety.

- Ne bucurăm că v-a plăcut spe...., începu Tudor să spună în încheierea spectacolului.

- Stai, eu mai vreau o dată, îi spuse bebe Maia lui Tudor.

- Bebe, ţi-a trecut rândul. Fiecare îşi face numărul doar o dată.

- Dar nu e drept, spuse bebe Maia. Am primit un bol mic de fructe. Nu am putut să fiu mijlocaş.
Acum merit să-mi mai fac o dată numărul. E drept, nu-i aşa?

Mama Nagy spuse:

- Hai să ne pregătim de plecare. Aveţi grijă să nu lăsaţi gunoi în urma voastră.

Capitolul trei

Copiilor le-a plăcut foarte mult ziua petrecută în pădure. Dar luni dimineaţa s-au întors la şcoală. Tudor şi
Vasilica învăţau tabla adunării.

- Două boluri de miere plus două boluri de miere fac.... Tudor gândea cu voce tare. Patru boluri de
miere, termină el.

Momo învăţa să citească.

- Au fost odată ca niciodată trei oameni – mama, tata şi bebe – care locuiau într-un oraş mare.

Saşa învăţa să-şi scrie numele. „S-a-ş-a,” scrise el.

Mai târziu, profesoara le-a spus copiilor să facă nişte desene.

- Uite, omul meu are blană galbenă pe cap.

- Am nevoie de un creion verde, strigă Vasilica. Dă-mi-l pe al tău Momo!

- Dar îl folosesc eu.

Vasilica înhăţă creionul lui Momo.

- O să ţi-l dau înapoi când termin.

Vasilica îşi coloră omul cu verde. Apăsă prea tare şi creionul se rupse.

- Vasilica mi-a luat creionul, se plânse Momo. Şi acum mi l-a rupt.

Profesoara se îndreptă spre cele două fete. Nu zâmbea deloc.

- Cum credeţi că ar fi drept să procedăm? întrebă profesoara.

- Îmi pare rău, îi spuse Vasilica lui Momo. Promit să nu mai fac. O să-ţi cumpăr alt creion.

Momo se simţi mai bine după ce Vasilica şi-a cerut scuze.

- Putem să folosim creionul cel nou pe rând. Dar trebuie să ai grijă să nu-l rupi.

Profesoara zâmbi.

- Iar acum e timpul să mergem în pauză.

- Hei, uite, îi spuse Vasilica lui Roland. Copiii aruncă la coş cu mingea.

Roland se îmbrânci ca să ajungă în faţă.

- Roland, du-te şi stai la coadă. Aşteaptă-ţi rândul ca toţi ceilalţi, strigă cineva.

- Da, aşteaptă-ţi rândul! strigară şi ceilalţi copii.

Supraveghetorul din curte îi văzu pe copii îmbrâncindu-se.

- Ce se întâmplă aici? întrebă el.

- S-a băgat în faţă, o fetiţă arătă spre Roland. Nu vrea să stea la coadă.

- Am aşteptat foarte mult. Şi apoi, ceilalţi m-au lăsat să trec în faţă, îi spuse Roland profesorului.

- Nu e adevărat! au ţipat ceilalţi copii.

Profesorul se uită la Roland.

- Nu e prima dată când faci acest lucru, îl certă el.

- Dar nu am făcut rău nimănui! spuse Roland.

- Crezi că ai procedat corect? îl întrebă profesorul. Ce crezi că ar trebui să fac?

Ce ar fi drept?
Roland nu mai avu voie să se joace şi astfel nu apucă să arunce la coş deloc.

A trebuit să stea pe bancă pe toată durata pauzei.

Roland era foarte necăjit. A decis să nu se mai bage în faţă niciodată.

Capitolul patru

Lui Saşa îi plăcea la şcoală. Îi plăcea să înveţe şi să afle lucruri noi.

De asemenea, îi plăcea să lucreze la cantină. Dintre toate sarcinile, cel mai mult îi plăcea să împartă
prăjiturile.

Uneori Saşa ajuta şi la prepararea prăjiturilor.

- Amestecă bine aluatul să nu rămână cocoloaşe, îi spuse bucătarul lui Saşa.

Şi lui Nety îi plăcea să îl ajute pe bucătar. De multe ori, ea şi Saşa lucrau împreună.

- Câte o lingură de făină pentru fiecare prăjiturică, Nety, îi spuse Saşa.

- Aşa?

- Îhî-îhî.

- Prăjiturile sunt gata de pus la cuptor, spuse bucătarul.

Apoi întrebă:

- Saşa şi Nety, vreţi să mă ajutaţi să strâng şi să curăţ aici?

- Da, răspunseră ei.

- Mmmm, prăjiturile astea miros aşa de bine!

- Terminaţi-vă treaba. După prânz o să vă dau fiecăruia o prăjitură, spuse bucătarul zâmbind.

- Mmmm. De-abia aştept! Saşa zâmbi şi adulmecă prin aer să simtă mirosul prăjiturilor.

Saşa şi Nety se puseră pe treabă. Au făcut bucătăria să strălucească de curăţenie. Imediat după aceea a
venit vremea prânzului.

- Mi-e foame! Hai să mâncăm! îi spuse Nety lui Saşa.

- Simţi ce frumos miros prăjiturile astea? Saşa adulmecă prin aer.

Chiar atunci se auzi o voce furioasă:

- Lipsesc nişte prăjituri! Cine a luat prăjiturile? bucătarul striga tot mai tare.

- Eu nu le-am luat, spuse Nety.

- Nici eu nu le-am luat, spuse şi Saşa. Eu doar le-am mirosit puţin. Na bine, le-am mirosit puţin mai
mult.
- Ce mă fac? dădu din cap necăjit bucătarul.

- Dar nu le-am luat noi, repetă Saşa. Nu avem nici o vină.

- Ce să fac? se întrebă bucătarul.

- Care ar fi o modalitate dreaptă de a afla cine a luat prăjiturile?

Bucătarul nu credea că era vina copiilor. Dar vroia să fie sigur. O întrebă pe Nety:

- Ştii ceva despre dispariţia prăjiturilor?

- Am fost împreună tot timpul, răspunse Nety. Noi nu furăm.

Oh, văd că trebuie să mai fac nişte investigaţii. O să stau de vorbă cu nişte copii pe hol, se gândi
bucătarul.

- Oh, uite, geamul ăla e deschis. Unde e dl. Gaiţă? Ce-a mai pus la cale de data asta?

Chiar atunci Nety văzu ceva afară.

- Uite, prăjiturile sunt ascunse acolo sub frunze!

- Ha, ha, ha, asta e mâna d-lui Gaiţă. Iarăşi e pus pe glume, râse bucătarul.

- Ţi-am spus că eu doar le-am mirosit, spuse Saşa.

- Iartă-mă, Saşa, spuse bucătarul. Apoi zâmbi. Le dădu lui Naty şi lui Saşa câte o prăjitură, după
cum le-a promis. Apoi le mai dădu una pentru a-şi cere scuze că a ţipat la ei.

Saşa era foarte bucuros. Ştia că bucătarul a folosit metode drepte pentru a afla cine a luat prăjiturile
care lipseau.

După prânz, Saşa şi Nety s-au întors în clasă. Profesoara le-a spus copiilor despre un nou proiect al clasei.

- O să alegem un şef al clasei, spuse ea.

Momo ridică imediat mâna.

- Eu vreau să fiu şefa clasei!

- Şi eu, spuse Vasilica.

- Ba eu o să fiu şeful clasei, spuse Roland cu convingere.

- Copii, nu putem avea mai mulţi şefi ai clasei. Care ar fi o modalitate dreaptă de a alege o
persoană în această funcţie?

Nety ridică mâna.

- Cred că ar trebui să alegem cu toţii pe cineva care să fie şeful clasei.

- O idee foarte bună, zâmbi profesoara. Vom organiza nişte alegeri şi toată lumea va avea şansa
să voteze pe cine doreşte.
Profesoara scrise cele trei nume pe tablă: Roland, Momo şi Vasilica.

- Mai vrea cineva să fie şeful clasei? întrebă ea.

- Nuuuu, spuseră în cor copiii.

Astfel, fiecare dintre cei trei candidaţi a ţinut câte un discurs, argumentând de ce ar putea fi un bun şef
al clasei. După aceea, toată lumea a votat. Momo a obţinut cele mai multe voturi. Toată lumea a fost de
acord că era o bună alegere, chiar şi cei care nu votaseră pentru ea.

Acum Momo va decide ce jocuri puteau să joace copiii în pauză. Acesta era unul din lucrurile pe care le
putea face un şef de clasă.

- O să sărim coarda, le spuse colegilor ei.

- Nu, spuse Saşa, hai să jucăm fotbal.

- Mai bine să aruncăm cu mingea la coş, spuse Vasilica.

- Oh, Doamne, nu e deloc uşor să fii şeful clasei, spuse Momo încet. Ce să fac? Cum aş putea
decide în mod drept ce anume să ne jucăm?

Şi aşa, tinerii ursuleţi drepţi creşteau. Au învăţat multe lucruri despre prietenie şi justiţie. Au învăţat
câteva modalităţi drepte de a împărţi lucrurile. Au învăţat câteva modalităţi drepte de a rezolva
problemele. Şi au mai învăţat şi câteva modalităţi drepte de a obţine informaţii şi a lua decizii.

Aţi învăţat şi voi aceste lucruri?

Întrebări pentru reflecție:

• Ce problemă de justiţie a avut mama Nagy când Nety a încălcat o regulă a familiei și a urcat în
copac?

• De ce a fost stabilită această regulă?

• A procedat corect mama Nagy? Cum ar fi corect să se procedeze în acest caz?

• De ce trebuie respectate regulile?

• Trebuie respectate toate regulile?

• E corect cum s-au împărțit fructele la picnic? De ce?

• E corect cum au fost distribuite rolurile în echipele de fotbal? De ce?

• Ar fi avut Bebe Maia dreptul să-și repete numărul? De ce?

• De ce au trebuit urșii să strângă gunoiul înainte de a se întoarce de la picnic?

• Vasilica i-a luat creionul lui Momo fără a-i cere voie și i l-a rupt. Cum credeţi că e drept să se
procedeze în această situaţie?
• În timp ce copiii îşi aşteptau rândul să dea cu mingea la coş, Roland s-a băgat în faţă. A procedat
corect? De ce?

• Profesorul a procedat corect?

• Roland a decis să nu se mai bage în faţă niciodată. De ce a luat această decizie? Oare va reuși să
se schimbe?

• De ce lucrează Sașa și Nety la cantina școlii?

• Aici se poate începe o discuție despre munca de voluntariat și ce fel de activități ar putea face
elevii.

• De ce era supărat bucătarul?

• De ce a crezut că Sașa și Nety au furat prăjiturile? A procedat corect pentru a ajunge la această
concluzie? I-a tratat corect pe Sașa și pe Nety?

• Care sunt modalitățile de a afla cine a furat prăjiturile?

• Care ar fi o modalitate dreaptă de a alege şeful clasei?

• E ușor să fii șeful clasei?

Descriptori vizați de această activitate

Numărul din prima coloană este poziția la care veți regăsi descriptorul respectiv, atât în chestionar, cât și
în lista descriptorilor din documentul despre descriptori.

Valorizarea demnității Exprimă părerea că persoanele acuzate de delicte trebuie să aibă

umane și a drepturilor posibilitatea să se apere
4 omului

Valorizarea Exprimă părerea că reprezentanții trebuie desemnați prin alegeri

democrației, dreptății, democratice, libere și corecte
echității, egalității și a
11 statului de drept

Valorizarea Exprimă părerea că legile echitabile şi drepte trebuie întotdeauna

democrației, dreptății, respectate şi urmate
echității, egalității și a
14 statului de drept

Valorizarea Exprimă părerea că legile inechitabile și nedrepte trebuie contestate

democrației, dreptății,
echității, egalității și a
15 statului de drept
26 Respect Oferă spaţiu celorlalţi pentru a se putea exprima

32 Spirit civic Se implică în activităţi de protejare a mediului

Spirit civic Exprimă că este dispus(ă) să se ofere voluntar pentru a-i ajuta pe
33 oamenii din comunitate

37 Responsabilitate Dacă răneşte sentimentele unei persoane, îşi cere scuze

43 Responsabilitate Îşi realizează sarcinile cât de bine poate

44 Responsabilitate Dă dovadă că îşi asumă responsabilitatea pentru propriile greşeli

52 Autoeficacitate Dacă doreşte să se schimbe, exprimă încrederea că poate să o facă

Abilități de gândire Poate face diferenţa dintre fapte şi opinii

74 critică și analitică

Abilități de gândire Poate face evaluări pe baza dovezilor şi experienţei

77 critică și analitică

Abilități de gândire Folosește dovezi pentru a-și susține părerile

79 critică și analitică

Abilități de gândire Foloseşte mai multe surse de informaţii înainte de a lua o decizie
80 critică și analitică

Abilități de gândire Explică relevanța dovezilor

81 critică și analitică

Abilități de ascultare și Ascultă cu atenţie diferite păreri

95 observare

Abilități de ascultare și Poate asculta în mod eficace pentru a descifra sensurile şi intenţiile
98 observare altei persoane

Cunoștințe și înțelegere Poate explica scopurile pentru care există reguli

critică referitoare la
171 lume

Cunoștințe și înțelegere Poate explica nevoia de a proteja natura și mediul

critică referitoare la
185 lume