Cuvânt înainte

Cu apariţia acestei reviste prinde viaţă un proiect mai vechi al Societăţii Române de Geotehnică şi Fundaţii.
Revista Română de Geotehnică şi Fundaţii este prima publicaţie periodică de specialitate din România în domeniul
ingineriei geotehnice.
Revista îşi fixează obiective multiple, pe măsura importanţei domeniului şi a diversităţii de preocupări ale celor care
îl slujesc.
3 Un prim obiectiv este acela de a găzdui contribuţii originale de un nivel ştiinţific ridicat ale specialiştilor în
inginerie geotehnică din ţara noastră. Lucrări cu caracter teoretic, sprijinite pe verificări experimentale în
laborator sau la scară naturală, vor fi incluse cu prioritate în paginile revistei.
3 În egală măsură, paginile revistei vor fi deschise unor articole care să înfăţişeze procedee şi tehnologii
moderne de fundare, de realizare a excavaţiilor adânci şi construcţiilor din pământ, de îmbunătăţire a
pământurilor, de protejare a terenului şi a apei subterane ş.a.
3 Studiile de caz bine documentate, ilustrare a unor succese sau a unor eşecuri, surse de preţioase învăţăminte,
vor fi întotdeauna bine - venite în revistă.
3 Editată de Societatea Română de Geotehnică şi Fundaţii, organizaţie profesională a specialiştilor cu pregătire
superioară care lucrează în domeniul ingineriei geotehnice, Revista Română de Geotehnică şi Fundaţii îşi
propune, de asemenea, să reprezinte o tribună de la care să se facă auzită vocea breslei în dialogul cu
autorităţile şi cu specialiştii altor ramuri ale construcţiilor.
3 Nu va fi neglijat nici rolul informativ al revistei, reflectat în cronici succinte asupra principalelor evenimente
din viaţa S.R.G.F. şi a celor patru filiale cu sediul în Bucureşti, Iaşi, Cluj - Napoca şi Timişoara, precum şi
din viaţa ISSMGE.
În cei peste 14 ani care au trecut de la constituirea, în ianuarie 1990, a Societăţii Române de Geotehnică şi Fundaţii,
legăturile internaţionale ale Societăţii au cunoscut o puternică dezvoltare, demonstrată între altele şi de organizarea în acest
răstimp a trei importante manifestări ştiinţifice sub egida Societăţii Internaţionale de Mecanica Pământurilor şi Inginerie
Geotehnică - ISSMGE: a X-a Conferinţă Dunărean - Europeană (septembrie 1995, Mamaia), prima Conferinţă mondială
privitoare la învăţământul de geotehnică (iunie 2000, Sinaia) şi cea de a 2-a Conferinţă internaţională a tinerilor
geotehnicieni (septembrie 2003, Constanţa - Mamaia). Revista Română de Geotehnică şi Fundaţii poate deveni un factor
important în intensificarea cooperării internaţionale a S.R.G.F., inclusiv prin promovarea schimbului cu cele peste 20
publicaţii editate de Societăţile - surori, membre ale ISSMGE.
Ingineria geotehnică este recunoscută în întreaga lume drept unul din domeniile de bază ale construcţiilor. Sunt
unele semne îmbucurătoare că această recunoaştere începe să se producă şi în ţara noastră, ca de pildă includerea din 1996
a unui domeniu specific, Af (Rezistenţa şi stabilitatea terenului de fundare al construcţiilor şi al masivelor de pământ) între
domeniile aferente cerinţei Rezistenţă şi stabilitate pentru verificarea şi expertizarea tehnică a proiectelor sau înfiinţarea, cu
începere din 2001, a unei comisii distincte Inginerie Geotehnică, Fundaţii şi Alunecări de teren între cele 13 comisii de
specialitate ale MTCT privind întocmirea reglementărilor tehnice în construcţii. Apariţia Revistei Române de Geotehnică şi
Fundaţii este menită să afirme şi să consolideze poziţia ingineriei geotehnice în ţara noastră.
Nu a fost uşor de a scoate acest prim număr al revistei. Greul, însă, de-abia acum începe. Adresăm membrilor SRGF
- principalii beneficiari ai publicaţiei, apelul de a contribui pe măsura puterilor la apariţia revistei şi la continua ei
îmbunătăţire.

Prof. Dr. Ing. Iacint MANOLIU

Preşedintele Societăţii Române de Geotehnică şi Fundaţii

3

Revista Româ nø
de Geotehnicø ši
Fundað ii
Nr. 1/2004
Publica]ie semestrial\
tehnico-[tiin]ific\ editat\
de Societatea Rom^n\ de
Geotehnic\ [i Funda]ii
ISSN — 1584-5958
Redac]ia:
B-dul Lacul Tei 124,
Sector 2, Bucure[ti,
020396
Telefon: 021-242.93.50
Fax: 021-242.08.66
Grafica:
Tehnoredactare
computerizat\:
Alina Rancea
4
Cuprins
Pag.
Cuvânt înainte
Prof. Iacint Manoliu, Preşedintele Societăţii Române de Geotehnică şi Fundaţii 3
Mesaje de salut
Din partea ISSMGE : Prof. Van Impe 5
Din partea UAICR: Prof. Panaite Mazilu 5
Articole
Galer, M. Mircea 7
Proprietăţile mecanice ale rocilor granitice alterate în stare tulburată
Bally, R.J., Udrea, L.V. 15
Extinderea domeniului de îmbunătăţirea terenului prin injectare utilizând
suspensiile stabile autoîntăritoare
Popa, A., Rebeleanu, V. 19
Soluţie de consolidare a pământurilor organice
Ciortan, R. 23
Contribuţia cercetărilor in-situ la optimizarea soluţiilor tehnice şi tehnologice
în domeniul infrastructurilor portuare
Coman, M.L., Ionescu, Ed. 35
Comportamentul şi degradările suferite de o construcţie afectată de antrenări
hidrodinamice repetate
Schein, T., Boldurean, A. 41
Strategia şi principiile ce stau la baza proiectării, execuţiei şi urmăririi
comportării lucrărilor de stabilizare - consolidare a versanţilor potenţial
instabili adiacenţi căăilor de comunicaţii terestre
Noi reglementări tehnice 45
Prof. Iacint Manoliu despre Ghidul privind modul de întocmire şi verificare a
documentaţiilor geotehnice pentru construcţii – GT 035/2002
Interviu 49
Cu Ing. Ion Stănescu, Director General la Direcţia Generală Tehnică în
Construcţii din MTCT, despre Atestarea tehnico - profesională a specialiştilor
cu activitate în domeniul geotehnicii şi fundaţiilor, factor important pentru
asigurarea calităţii în construcţii.
50
Evocări
Profesorul Ioan Stănculescu, evocat de dr. ing. R.J. Bally şi prof. Ion
Antonescu
53
Din viaţa ISSMGE
Prof. Iacint Manoliu: Reuniunea Consiliului ISSMGE, Praga, 24 august 2003
Conferinţe internaţionale
Prof. Nicoleta Rădulescu: A 2-a Conferinţă Internaţională a Tinerilor 54
Geotehnicieni
Dr. Ing. Horaţiu Popa: A XIII-a Conferinţă Europeană de Mecanica 57
Pământurilor şi Inginerie Geotehnică
Semnalări bibliografice 58
File din istoria geotehnicii româneşti
Geotehnica aplicată la construcţia Palatului Administrativ C.F.R. din 59
Bucureşti
Geotehnica pe alte meridiane
61
Scrisoare din Canada de la dr. ing. Dan Dimitriu
 Mesaje de salut
din partea SOCIETĂŢII INTERNAŢIONALE DE MECANICA PĂMÂNTURILOR
ŞI INGINERIE GEOTEHNICĂ - ISSMGE
Doresc să folosesc prilejul apariţiei acestei noi şi importante Reviste de Geotehnică, pentru a împărtăşi câteva gânduri asupra
principalelor obiective ale ISSMGE, la înfăptuirea cărora sper că Revista va putea să contribuie, şi anume:
− dezvoltarea forumurilor Cercetători / Practicieni;
− promovarea unui sprijin relevant pentru oamenii breslei;
− integrarea eforturilor diferitelor organizaţii profesionale şi industriale.
Un ţel important în momentul de faţă al ISSMGE este, într-adevăr, să se aplece mai mult spre practica profesională. Două
grupuri de lucru - Task Forces - ale ISSMGE se ocupă de fapt de această problemă. Grupul de lucru privind Practica Profesională
îndeplineşte misiunea de maximă importanţă de a promova statutul ISSMGE ca organizaţie de frunte care îi reprezintă pe profesioniştii
geotehnicieni, de a promova imaginea inginerului geotehnician, transmiţând mesajele corespunzătoare către diferitele grupuri - ţintă:
propriile noastre grupuri geotehnice, alte grupuri de ingineri din domeniul construcţiilor, comunitatea potenţialilor clienţi, marele public
şi desigur, factorii de decizie, politicieni şi guvernanţi. Un procent important dintre membrii ISSMGE îl reprezintă inginerii practicieni -
din execuţie, din proiectare, din fabricile de utilaje şi este important ca societatea noastră, ISSMGE, să continue să acţioneze în
concordanţă cu nevoile acestora.
Mai mult, atunci când ISSMGE doreşte să reprezinte Geotehnica, trebuie să arate importanţa pe plan social a disciplinei precum
şi posibilităţile acesteia de a răspunde cerinţelor societăţii, de preferinţă prin activitatea desfăşurată de Comitetele tehnice. Prin
Conferinţele noastre şi prin Comitetele tehnice, precum şi prin Revistele de specialitate, trebuie pus accentul asupra unor probleme
recunoscute pentru relevanţa lor socială precum:
− conservarea zonelor vechi, de importanţă istorică;
− întărirea siguranţei în orice context ingineresc;
− asigurarea protecţiei mediului într-o perspectivă inginerească amplă.
Noua Revistă de Geotehnică publicată sub auspiciile Societăţii Române de Geotehnică şi Fundaţii, membră a ISSMGE, poate
contribui, cu siguranţă, în mod semnificativ, la toate aceste iniţiative. Revista are potenţialul de a crea, atât pentru cercetători cât şi pentru
inginerii practicieni, care trebuie să facă faţă provocărilor geotehnici din România, o tribună cu adevărat unică, de la care să-şi prezinte
experienţa nu numai pe plan naţional ci, foarte probabil, în întreaga lume.
Cu acest mesaj doresc să sprijin iniţiativa întemeierii noii Reviste Române de Geotehnică şi Fundaţii, căreia îi urez mult succes
şi un strălucit viitor.
Profesor W.F. Van IMPE
Preşedintele ISSMGE

din partea UNIUNII ASOCIAŢIILOR DE INGINERI CONSTRUCTORI

DIN ROMÂNIA - UAICR
Societatea Română de Geotehnică şi Fundaţii ne aduce o veste bună: repertoriul publicaţiilor din ţara noastră în domeniul
construcţiilor se îmbogăţeşte cu un nou titlu, Revista Română de Geotehnică şi Fundaţii.
Spre deosebire de alte ramuri ale ştiinţei construcţiilor, care operează cu materiale şi elemente obţinute în condiţii controlate, în
uzină sau pe şantier, Geotehnica are drept obiect de studiu pământurile, produse naturale prin excelenţă, caracterizat prin legi complexe
de comportare. Iar dacă se întâmplă, precum în România, ca teritoriul ţării să fie acoperit în bună parte de terenuri dificile (loessuri
sensibile la umezire, argile contractile, pământuri aluvionare puternic compresibile, versanţi instabili), cu atât mai mare devine
răspunderea celor care îşi desfăşoară activitatea în acest domeniu. Între aceştia se numără, desigur, membri Societăţii Române de
Geotehnică şi Fundaţii.
Societatea Română de Geotehnică şi Fundaţii este membră fondatoare a Uniunii Asociaţiilor de Ingineri Constructori din
România. În cei peste 14 ani care au trecut de la înfiinţare, Societatea Română de Geotehnică şi Fundaţii s-a afirmat drept una dintre cele
mai active asociaţii profesionale din construcţii, atât pe plan intern cât şi pe plan extern. Conferinţele naţionale de Geotehnică şi Fundaţii,
care în anul 2004 vor ajunge la o ediţie jubiliară, a X-a, şi-au atras un binemeritat renume prin calitatea contribuţiilor şi diversitatea
temelor abordate. S.R.G.F. a organizat cu succes trei importante manifestări ştiinţifice internaţionale: cea de a X-a Conferinţă Dunărean -
Europeană de Geotehnică şi Fundaţii (Mamaia, 1995), prima Conferinţă Internaţională privind Învăţământul de Geotehnică (Sinaia,
2000) şi cea de a 2-a Conferinţă Internaţională a Tinerilor Ingineri Geotehnicieni (Constanţa, 2003).
Apariţia Revistei Române de Geotehnică şi Fundaţii este cum nu se poate mai oportună. Realizarea în această ţară a unor
construcţii care să răspundă exigenţelor de siguranţă şi calitate impune, mai mult ca oricând, o strânsă cooperare între investitori,
proiectanţi şi executanţi, între inginerii de structuri şi inginerii geotehnicieni. Despre această cooperare aşteptăm să se scrie în paginile
noii reviste. Dar şi despre preocuparea inginerilor din domeniul geotehnicii şi fundaţiilor, autori ai unor lucrări având prin definiţie un
caracter ascuns, pentru promovarea şi respectarea unei înalte etici profesionale.
În încheiere, nu-mi rămâne decât să urez viaţă lungă Revistei Române de Geotehnică şi Fundaţii şi succese pe măsura
aşteptărilor întregii comunităţi a constructorilor din România.
Profesor Panaite Mazilu
Membru de onoare al Academiei Române
Preşedintele Uniunii Asociaţiilor de
Ingineri Constructori din România

5
 A X-A CONFERINŢĂ NAŢIONALĂ DE GEOTEHNICĂ ŞI FUNDAŢII
Bucureşti 16-18 septembrie 2004
INVITAŢIE
Societatea Română de Geotehnică şi Fundaţii şi Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti,
Catedra de Geotehnică şi Fundaţii şi Centrul de Inginerie Geotehnică, organizează la Bucureşti în zilele de
16-18 septembrie 2004 cea de a X-a Conferinţă Naţională de Geotehnică şi Fundaţii.
Potrivit tradiţiei, şi această ediţie jubiliară a Conferinţei Naţionale îşi propune să reprezinte un
forum deschis dezbaterii principalelor probleme ale domeniului, la care sunt invitaţi să participe specialişti
din proiectare, execuţie, cercetare, învăţământ, din administraţia publică, din inspectoratele teritoriale în
construcţii ş.a.
Conferinţa va fi organizată pe trei secţiuni:
1. Cercetarea geotehnică a terenului de fundare
Cercetarea geotehnică a terenului de fundare, finalizată prin studiul geotehnic, reprezintă o etapă importantă în proiectarea
oricărei construcţii. Conferinţa va arăta în ce măsură se acordă în prezent, în ţara noastră, atenţia cuvenită cercetării geotehnice a
terenului. Progresele înregistrate în determinarea în laborator şi pe teren a proprietăţilor pământurilor vor trebui puse în corelare cu
exigenţele tot mai ridicate ale proiectării şi, totodată, comparate cu nivelul atins în ţările cu geotehnică avansată. Aspecte privind
calificarea şi acreditarea unităţilor care întreprind cercetarea geotehnică a terenului de fundare precum şi cele referitoare la
aplicarea Ghidului privind modul de întocmire şi verificare a documetaţiilor geotehnice pentru construcţii - GT 035/2002 - se aşteaptă
a fi prezentate şi dezbătute.
2. Fundaţii şi procedee de fundare
Clădirile de locuinţe şi de birouri în mediul urban constituie segmentul cel mai dinamic al construcţiilor din România, după
1990. În multe cazuri, fundarea acestor clădiri este asociată cu realizarea unor excavaţii adânci în imediata vecinătate a altor
construcţii, a diferitelor căi de comunicaţii, reţele etc. Se aşteaptă prezentarea în cadrul Conferinţei a experienţei pozitive şi negative
în acest domeniu, din punctul de vedere al proiectării, al tehnologiilor de execuţie, al monitorizării lucrărilor dar şi al
managementului riscului geotehnic.
Fundarea în condiţii dificile de teren constituie o realitate permanentă a geotehnicii din România. Evoluţiile în acest domeniu
se cer a fi examinate, inclusiv prin referire la diferitele metode de îmbunătăţire a pământurilor.
Proiectarea în deplină siguranţă a construcţiilor situate în ţări cu seismicitate ridicată, cum este România, impune, între
altele, şi o bună conlucrare între inginerii proiectanţi de structuri şi inginerii geotehnicieni. Ecouri ale acestei conlucrări se cer a fi
auzite la această Conferinţă, deschisă în egală măsură inginerilor structurişti.
3. Geotehnica mediului, terasamente, versanţi
O parte a acestei secţiuni va fi consacrată problemelor de bază ale geotehnicii mediului cum sunt depozitele de deşeuri,
contaminarea terenurilor şi măsurile de remediere, utilizarea geosinteticelor.
În acelaşi timp, secţiunea va găzdui lucrări şi dezbateri privind terasamentele, cu evidenţierea impactului acestora asupra
mediului, precum şi cele referitoare la problema mereu actuală pentru ţara noastră a stabilităţii versanţilor.
Detalii despre conferinţă pot fi accesate la adresa web: http://hidrotehnica.utcb.ro/srgf/xgf/11.htm

REVISTA ROMÂNĂ DE GEOTEHNICĂ ŞI FUNDAŢII

Revista Română de Geotehnică şi Fundaţii este editată de Societatea Română de Geotehnică şi Fundaţii , în răspunderea şi sub
îngrijirea Consiliului Societăţii format din: Prof. Dr. Ing. Iacint MANOLIU (Preşedinte), Prof. Dr. Ing. Sanda MANEA
(Vicepreşedinte), Prof. Dr. Ing. Augustin POPA (Vicepreşedinte), Prof. Dr. Ing. Paulică RĂILEANU (Vicepreşedinte), Prof. Dr.
Ing. Tadeus SCHEIN (Vicepreşedinte), Prof. Dr. Ing. Nicoleta RĂDULESCU (Secretar), Prof. Dr. Ing. Silvan ANDREI, Prof. Dr.
Ing. Ion ANTONESCU, Dr. Ing. René Jacques BALLY, Ing. Iustin BOBOC, Ing. Ion BORŞARU, Prof. Dr. Ing. Nicolae BOŢI,
Prof. Dr. Ing. Anton CHIRICĂ, Dr. Ing. Romeo CIORTAN, Dr. Ing. Mihai COMAN, Ing. Cezar CULIŢĂ, Prof. Dr. Ing.
Vladimir FOSTI, Dr. Ing. Valentin FEODOROV, Prof. Dr. Ing. Vasile GRECU, Prof. Dr. Ing. Agneta GRUIA, Prof. Dr. Ing.
Virgil HAIDA, Dr. Ing. Robert KLEIN, Geol. Maria LICIU, Prof. Dr. Ing. Eugen LUCA, Conf. Dr. Ing. Irina LUNGU, Prof. Dr.
Ing. Marin MARIN, Prof. Dr. Ing. Anatolie MARCU, Ing. Nicolae RĂDUINEA, Prof. Dr. Ing. Florin ROMAN, Prof. Dr. Ing.
Anghel STANCIU, Ing. Romeo STOICA, Dr. Ing. Maria ŞTEFĂNICĂ

ÎN ATENŢIA AUTORILOR
Revista Română de Geotehnică şi Fundaţii, publicaţie semestrială tehnico - ştiinţifică, aşteaptă articole în domeniile
mecanicii pământurilor, ingineriei geotehnice, fundaţiilor şi procedeelor de fundare, geologiei inginereşti aplicată la construcţii
precum şi contribuţii pentru rubricile cu caracter permanent. Articolele vor fi însoţite în mod obligatoriu de un rezumat în limba
română şi de rezumate în limbile engleză şi franceză, având aproximativ 40 rânduri fiecare.
Manuscrisele se vor expedia în două exemplare (dintre care unul original) şi o dischetă pe adresa: Societatea
Română de Geotehnică şi Fundaţii, Bdul Lacul Tei 124, C.P. 38-71, Bucureşti. Manuscrisele sunt examinate de un comitet de
lectură desemnat de Consiliul SRGF.
Articolele publicate în revistă nu angajează decât răspunderea autorilor.
6
 Articole
PROPRIETĂŢILE MECANICE ALE ROCILOR GRANITICE ALTERATE ÎN STARE NETULBURATĂ

M. Galer
Dr. Ing. Search Corporation, Bucureşti

Rezumat

Articolul prezintă un studiu asupra proprietăţilor mecanice a două pământuri reziduale de provenienţă granitică. Studiul
cuprinde încercări in-situ de încărcare cu placa şi încercări de laborator în aparatul triaxial pentru un domeniu extins de
presiuni (0 – 5 MPa). Este cunoscut faptul că structura pământului influenţează comportarea sa sub acţiunea solicitărilor de
compresiune şi forfecare. În cazul pământurilor reziduale, acest lucru este de importanţă majoră deoarece odată tulburată
structura acestora nu mai poate fi reconstituită. Atât rezultatele încercărilor in-situ cât şi cele ale încercărilor triaxiale
evidenţiază faptul că proprietăţile pământurilor reziduale sunt afectate de gradul de alterare şi starea intactă sau tulburată în
care acestea se află. Investigaţiile efectuate arată că pământurile reziduale suferă un proces de consolidare asemănător
argilelor atunci când sunt supuse acţiunii unor sarcini cu intensitate constantă în timp, datorat spargerii granulelor
constituente. Sub acţiunea solicitărilor de forfecare pământurile în stare netulburată indică o relaţie efort-deformaţie în care
rezistenţa la forfecare prezintă o valoare de vârf şi o valoare reziduală, diferenţa dintre cele două valori fiind cu atât mai
mare cu cât gradul de alterare al rocii de origine este mai redus.

1. INTRODUCERE relativ recent din cauza dificultăţilor deosebite pe care le

Pământurile rezultate din degradarea fizică şi alterarea
chimică a rocilor fără transportul produşilor rezultaţi în
urma acestor procese sunt cunoscute sub numele de
pământuri reziduale. Procesele de degradare fizică şi
alterare chimică sunt favorizate de factorii climatici şi de
agresivitatea chimică a mediului înconjurător. În urma
degradării fizice produşii rezultaţi au aceeaşi compoziţie
chimico-mineralogică ceea ce le conferă la nivelul
entităţilor structurale proprietăţi asemenea rocii originale.
Alterarea chimică conduce la obţinerea unor produşi care
sunt fundamental diferiţi de materialul original şi ale căror
proprietăţi fizico-mecanice sunt de cele mai multe ori
diferite de ale acestuia.
Lipsa factorului transport din procesul de formare al
pământurilor reziduale, le conferă acestora (determină) o
structură cu totul aparte în stare intactă. Această structură,
odată tulburată, nu mai poate fi reconstituită. Studiile
făcute de mai multe grupuri de specialişti din diferite ţări
au arătat că proprietăţile fizico-mecanice ale acestor
pământuri diferă substanţial în stare intactă faţă de cele în
stare tulburată.
În momentul de faţă, datorită interesului care există
pentru construirea unor structuri de dimensiuni mari
(ramblee foarte înalte, poduri cu deschideri mari, clădiri
înalte, platforme de foraj marin etc.) sau situate la
adâncimi mari (tunele), apare necesitatea determinării
proprietăţilor mecanice ale pământurilor reziduale în stare
netulburată sub acţiunea unor solicitări importante de
compresiune şi forfecare. Astfel de studii au fost iniţiate
ridică, cum ar fi prelevarea probelor netulburate şi
determinarea parametrilor mecanici într-un interval extins
de eforturi care să cuprindă şi intervalul eforturilor mari.
În secţiunile următoare sunt descrise rezultatele unui
studiu ce cuprinde încercări in-situ de încărcări cu placa şi
încercări de laborator în aparatul triaxial efectuate pe
probe netulburate de granit alterat precum şi aspecte
legate de aparatura folosită şi prepararea probelor.
2. PĂMÂNTUL INVESTIGAT ŞI PREGĂTIREA
PROBELOR
Pământurile investigate sunt două granite alterate cu
grade diferite de alterare. Potrivit clasificărilor date de
Yamada şi Ishikawa (1990) şi de Honshu - Shikoku
Bridge Authority (1977) cele două pămân-turi pot fi
încadrate în grupele de alterare DH, respectiv DL.
Granitele alterate din grupele DH şi DL se caracterizează
prin viteze ale undelor seismice longitudinale având
valori cuprinse în intervalele 1.5 – 2.5 km/s, respectiv
0.7 – 1.2 km/s şi prin valori medii ale indicelui porilor de
0.26, respectiv 0.60.
Amplasamentele corespunzătoare celor două tipuri de
pământuri sunt situate în partea de vest a Japoniei, în
apropierea oraşelor Hiroshima (grad de alterare DH) şi
Ube (grad de alterare DL).
În Figura 1 sunt arătate distribuţiile granulometrice ale
celor două pământuri. Se poate observa deplasarea spre
7
stânga (diametre mai mici) a curbei granulometrice a
materialului mai alterat.
Probele netulburate au fost obţinute prin carotare din
monoliţii aduşi din teren iar cele tulburate s-au obţinut
prin depunerea materialului într-o matriţă. Pentru a păstra
nealterată structura pământului, în cazul probelor
netulburate, monoliţii au fost îngheţaţi la o temperatură de
–40°, iar carotarea s-a făcut sub un flux de lichid având
aceeaşi temperatură. În cazul probelor tulburate s-a avut
grijă ca probele rezultate să aibă aceeaşi granulometrie ca
şi materialul in-situ. Atât probele netulburate cât şi cele
tulburate au fost realizate având o formă de cilindru drept
cu un diametru de 100 mm şi o înălţime 200 mm.
3. METODOLOGIA DE EFECTUARE A
ÎNCERCĂRILOR TRIAXIALE
Sistemul triaxial folosit permite încercarea probelor de
pământ cu diametrul de 100mm în domeniul presiunilor
elevate până la 5 MPa şi a fost prezentat în detaliu de
Galer şi al. (1998). După instalarea în aparat probele au
fost saturate prin metoda contrapresiunii. Pentru a facilita
o bună saturare, această fază s-a desfaşurat în două etape,
prima constând în trecerea succesiv prin probă, mai întâi a
unui flux de dioxid de carbon (mai solubil în apă decât
aerul) iar apoi a unui flux de apă dezaerată. Pentru
obţinerea saturării s-au crescut simultan în incremenţi
egali, atât presiunea în celulă cât şi contrapresiunea
(∆σ3 = ∆B.P.) astfel încât efortul efectiv să rămână
constant. Saturarea s-a considerat atinsă când coeficientul
B al presiunii apei din pori a atins o valoare mai mare de
95 %.
Următoarea fază, cea a compresiunii izotrope s-a realizat
incremental astfel încât să se poată obţine curba
compresiunii primare a pământului încercat. Faza de
forfecare s-a efectuat în condiţii drenate, menţinând
100
90
Masa procentuala (%)
80
70
60
50
40
30
20
10
0
0.01 0.1
Diametru (mm)
Fig. 1. Distribuţiile granulometrice ale pământurilor investigate
Încărcarea s-a aplicat în trei cicluri de încărcare-
descărcare, în fiecare ciclu mărindu-se încărcarea
8
presiunea în celulă constantă şi aplicând probei o
deformaţie axială cu viteză constantă. Atât în faza de
compresiune izotropă cât şi în cea de forfecare au fost
înregistrate la diverse intervale de timp valorile forţei
axiale, ale presiunii în celulă, ale contrapresiunii, ale
schimbării de volum şi ale deformaţiei axiale. Pentru
măsurarea acestor mărimi au fost folosiţi traductori
electronici astfel încât datele să poată fi achiziţionate cu
ajutorul unei plăci de conversie de tip analog / digital.
Datele achiziţionate pot fi urmărite în timp real pe
monitorul unui calculator PC şi de asemenea pot fi stocate
în formă de fişiere de date.
4. ÎNCERCĂRI DE ÎNCĂRCARE CU PLACA
IN-SITU
Încercările de încărcare cu placa au fost efectuate în
ambele amplasamente menţionate în secţiunea anterioară.
Pentru încercările din zona Hiroshima au fost folosite
plăci de 100, 200 şi 300 mm diametru, iar în zona Ube au
fost folosite plăci de 200 şi 300 mm diametru. Procedura
de efectuare a încercărilor a fost aceeaşi pentru cele două
amplasamente.
Forţa de încărcare a plăcii a fost realizată de o presă
hidraulică acţionată de o pompă manuală. Reacţiunea
necesară dezvoltării forţei de încărcare a fost asigurată de
un buldozer cu o greutate de 60 tf. Instrumentaţia folosită
în fiecare dintre încercări a fost alcătuită dintr-un
traductor pentru măsurarea încărcării şi 12
microcomparatoare electronice pentru urmărirea tasării
plăcii şi a suprafeţei terenului în vecinătatea acesteia.
Patru microcomparatoare au fost montate pe placă iar
celelalte opt, cate patru în fiecare parte a acesteia la
distanţe de 0.65B, 1.0B, 1.5B şi 2.5B faţă de centrul
plăcii, unde cu B s-a notat diametrul acesteia.
DH
DL
1 10 100
maximă. Pentru fiecare treaptă de încărcare, la care
valoarea încărcării aplicate s-a atins pentru prima dată, încărcării aplicate şi cu gradul de alterare al pământului.
tasările au fost monitorizate timp de 30 minute. De asemenea, se poate spune că la sfârşitul treptelor de
0.00 încărcare, cu excepţia primelor 2-3 trepte, nu a fost atinsă
o valoare stabilizată a tasării. Mecanismul evoluţiei în
0.01 timp a tasării constă în principal în spargerea granulelor
0.02
constituente ale pământului şi va fi descris în secţiunea
următoare.
s/B

0.03 0 p = 139 kPa

B = 100 mm 2 p = 625 kPa
0.04
p = 1249 kPa

Tasare (mm)
B = 200 mm 4
0.05 B = 300 mm 6 p = 1874 kPa
8 p = 2498 kPa
0.06
10 p = 3123 kPa
10 100 1000 10000
12 p = 3747 kPa
Incarcare aplicata (kPa)
14 p = 4372 kPa
a) 1 10 100
Timp (min)
0.00
a)
0.05 0 p = 69 kPa
5 p = 278 kPa
p = 555 kPa

Tasare (mm)
0.10 10
p = 833 kPa
s/B

15 p = 1110 kPa
0.15 B=200mm
20 p = 1388 kPa
B=300mm p = 1665 kPa
0.20 25
p = 1943 kPa
30 p = 2498 kPa
0.25 1 10 100
10 100 1000 10000 Timp (min)
Incarcare aplicata (kPa) b)
b) Fig. 3. Curbe tasare – timp obţinute în urma încercărilor de
Fig.2. Curbe încărcare – tasare obţinute din încercări de încărcare cu placa (B=300mm) pentru două tipuri de granit
încărcare cu placa pentru două tipuri granit alterat DH (a) şi alterat: (a) DH şi (b) DL
respectiv DL (b) (probe netulburate)
După terminarea încercărilor de încărcare cu placa toată
Curbele încărcare-tasare relativă ale încercărilor efectuate instrumentaţia a fost demontată iar terenul a fost decapat
sunt redate în Figura 2 pentru fiecare amplasament în după un plan vertical trecând prin centrul amprentei
parte. Tasările relative sunt cele corespunzătoare tasării plăcii. De sub nivelul plăcii, au fost recoltate mai multe
plăcii. Din figură se poate observa că în cazul pământului probe de pământ, care au fost tratate într-un mod special
mai puţin alterat (DH) relaţia tasare – încărcare depinde pentru a putea fi prelucrate în secţiuni subţiri în vederea
într-o măsură mai mare de diametrul plăcii. Astfel, pentru examinării la microscop. În Figura 4 sunt redate două
placa cu diametru 300 mm este evidenţiată o valoare a fotografii efectuate la microscop arătând structura
capacităţii portante mai mică decât în cazurile plăcilor cu pământului de tip DL, în stare intactă şi după încărcarea
diametru mai mic. cu placa.

Acest lucru se poate explica prin faptul că influenţa
structurii unui pământ mai puţin alterat nu poate fi scoasă
în evidenţă prin încărcarea unei zone limitate, deoarece
aceasta, raportată la întreaga masă de pământ, nu conţine
suficiente elemente care să o definească, cum ar fi reţeaua
fisurală, porozitate, alterare uniformă, etc.
Se poate observa că în urma încărcării granulele
componente ale pământului au fost sparte, structura
iniţială a acestuia fiind iremediabil schimbată. Aceleaşi
observaţii au putut fi remarcate în toate încercările de
încărcare cu placa efectuate.

În Figura 3 sunt reprezentate curbele de variaţie în timp 5. COMPORTAREA LA COMPRESIUNE

ale tasării plăcilor (B = 300 mm) la diferite trepte de
încărcare pentru încercările efectuate în cele două
amplasamente. Valorile în kPa trecute în cele două grafice
reprezintă încărcările corespunzătoare fiecărei trepte de
încărcare (presiunile medii sub placă), ce au fost
menţinute constante pe toată durata aplicării. Se poate
observa că variaţia în timp a tasării creşte cu valoarea
IZOTROPĂ
Seturile de probe prelevate din fiecare tip de pământ au
fost supuse unor încărcări de compresiune izotropă în
aparatul triaxial până la presiuni de maxim 5 MPa. În
Fig.5 a şi b sunt reprezentate curbele compresiune-
porozitate e – log p' (unde p' = (σ1 + 2σ3)/3, efortul
9
efectiv principal mediu) pentru cele două tipuri de granit 0.29
alterat investigate (DH şi DL). Datele prezentate ţin DH_N01, 200
0.27 L.C.P. DH_N02, 200
seama de corecţiile corespunzătoare expansiunii celulei netulburat
DH_N03, 2000
triaxiale şi ale penetrării membranei (Galer şi al., 1998). 0.25
DH_N04, 2000
În ambele grafice sunt figurate şi liniile de compresiune DH_N05, 1000
0.23
primară izotropă (L.C.P.) pentru cele două tipuri de DH_N06, 2365

e
pământuri, în stare netulburată, obţinute în urma 0.21
prelucrării rezultatelor. Indicii de compresibilitate (CC), 0.19
corespunzători acestor drepte au valoarea 0.04028 pentru
granitul alterat de tip DH şi 0.16126 pentru tipul DL. Se 0.17
poate constata compresibilitatea mai mare a pământului 0.15
cu un grad mai mare de alterare. 10 100 1000 10000
p' (kPa)

a)
0.90 DL_N01, 4640
DL_N02, 1760
DL_N03, 200
0.80 L.C.P.
DL_N04, 4670
netulburat
0.70
L.C.P.
tulburat
0.60
e
0.50

0.40

0.30
10 100 1000 10000
p' (kPa)

b)
a) Fig. 5. Curbe compresiune – porozitate corespunzătoare unor
încărcări de compresiune izotropă pentru două granite alterate
(probe netulburate) de tip (a) DH şi (b) DL (numerele din
identificarea seriilor de date reprezintă efortul efectiv la
sfârşitul fazei de compresiune izotropă iar litera N reprezintă
abrevierea pentru netulburat

Plecând de la observaţia făcută cu ocazia încercărilor de

încărcare cu placa in-situ şi anume că tasarea are o
evoluţie dependentă de timp s-a încercat să se
investigheze acest fenomen în timpul fazelor de
compresiune izotropă în aparatul triaxial. Drept urmare, la
anumite valori ale presiunii hidrostatice aplicate (σ3) s-a
urmărit, pentru perioade de timp mai lungi decât
incrementul de timp curent ales între două trepte
consecutive de presiune (10 minute), variaţia volumului
de apă eliminat de probă în biuretă (∆V).

b) În Figura 6 sunt prezentate variaţiile volumului de apă

Fig. 4. Fotografii la microscop pentru (a) o probă netulburată
de granit alterat (DL) şi (b) o probă recoltată după efectuarea
încărcării cu placa
În Figura 5 b) este trasată şi linia de compresiune primară
izotropă (L.C.P.) pentru granitul alterat de tip DL în stare
tulburată avand indicele de compresibilitate (CC), egal cu
0.29365. Această valoare a indicelui de compresibilitate,
este mai mare decât cea corespunzătoare materialului în
stare netulburată indicând o compresibilitate mai mare.
înregistrate în biuretă pentru două probe.
Se poate observa, ca şi în cazul încărcărilor cu placa,
faptul că probele continuă să elimine apă chiar şi după
perioade de 10 ore, iar după alura curbelor ne putem da
seama că procesul este în plina desfăşurare. Trebuie
menţionat că disiparea presiunii apei din pori are loc
foarte rapid, în mai puţin de 10 secunde, datorită
permeabilităţii ridicate a acestor pământuri. Acest proces
de consolidare este asemănător cu procesul de consolidare
al argilelor dar nu are drept cauză disiparea presiunii în

10
exces a apei din pori, ci fenomenul de spargere a Înainte de atingerea rezistenţei de vârf, forfecarea a fost
granulelor. întreruptă probele fiind descărcate până în apropierea
0 stării hidrostatice de eforturi. Apoi, forfecarea a fost
40-60 kPa
reluată fiind condusă până la atingerea rezistenţei de vârf
şi mai departe până la deformaţii specifice axiale de
80-110 kPa
maximum 20%. În unele cazuri, forfecarea a trebuit să fie
∆V (cm )

110-140 kPa
întreruptă înainte de atingerea deformaţiei specifice axiale
3

5 140-170 kPa prevăzute, din cauza perforării membranei de protecţie a

170-200 kPa probei.
DH_N02 În Figura 7 a) şi b) sunt reprezentate curbele de variaţie
10
ale efortului deviator cu deformaţia specifică axială
0.01 0.1 1. 10. 100. 1000. pentru pământurile investigate.
Time (min) 25000
DH_N01, 200
20000 DH_N02, 200
0 DH_N03, 2000
50-80 kPa
80-110 kPa
15000 DH_N04, 2000

q (kPa)
110-140 kPa DH_N05, 1000
140-170 kPa
∆V (cm )

10000
3

170-200 kPa
5
200-230 kPa
230-260 kPa 5000
620-650 kPa
DL_N04
1975-2000 kPa 0
10 3360-3390 kPa
0 5 10 15
0.01 0.1 1. 10. 100. 1000. ε 1 (%)
Time (min)
a)
Fig. 6. Variaţia în timp a volumului de apă eliminat pe perioada
aplicării unor trepte de încărcare pentru două probe 14000
netulburate de pământ (a) DH şi (b) DL, solicitate la
12000
compresiune izotropă (numerele din identificarea seriilor de DL_N01, 4640
date reprezintă efortul efectiv înainte şi după aplicarea 10000 DL_N02, 1760
incrementului ∆σ'3)
8000 DL_N03, 200
q (kPa)

Astfel, atunci când un nou increment de presiune este
aplicat probei, procesul de spargere a granulelor începe la
contactul dintre granule unde forţa de contact depăşeşte
rezistenţa la sfărâmare a acestora. Atunci când o granulă
se sparge, valorile solicitărilor în noile puncte de contact
se reduc, ca şi volumul local de goluri. De asemenea,
solicitările la nivelul punctelor de contact din întreaga
probă se redistribuie de la zonele în care au avut loc
sfărâmări ale granulelor în zonele în care aceste fenomene
încă nu au avut loc. Acest mecanism se repetă până în
momentul în care, în mod ideal, în întreaga probă forţele
de contact sunt mai mici decât rezistenţele la sfărâmare
ale granulelor. Procesul descris are loc secvenţial şi de
aceea necesită timp pentru a atinge condiţia de echilibru.
6. COMPORTAREA LA FORFECARE
Forfecarea probelor s-a efectuat în condiţii drenate,
menţinând constantă presiunea în celulă şi aplicând o
deformaţie axială cu viteză constantă de 0.1 mm/min,
ceea ce înseamnă o rată a deformaţiei specifice axiale de
0.05%/min.
DL_N04, 4670
6000
4000
2000
0
0 5 10 15 20 25
ε 1 (%)
b)
Fig. 7. Diagramele efort – deformaţie pentru probe netulburate
de granit alterat de tip DH şi DL în timpul fazei de forfecare
Toate probele încercate au manifestat o creştere a
rezistenţei la forfecare până la o valoare de vârf după care
aceasta a scăzut atingând, eventual, la sfârşitul fazei de
forfecare (pentru deformaţiile specifice maxime) o
valoare critică. Atingerea unei stari critice în întreaga
probă, în sensul definit de Atkinson şi Bransby (1978),
este discutabilă deoarece ruperea s-a produs, în
majoritatea cazurilor, după un plan de forfecare. În aceste
condiţii este foarte probabil ca pe planul de forfecare să se
fi atins rezistenţa la forfecare reziduală a materialului. În
continuare, pentru rezistenţa la forfecare la sfârşitul fazei

11
de forfecare va fi folosit termenul de rezistenţă la
forfecare ultimă.
Se observă că pentru valori ale presiunii în celulă (σ3)
comparabile, pământul mai puţin alterat are rezistenţe atât
de vârf cât şi reziduale mai mari.
Scăderea rezistenţei la forfecare de la valoarea de vârf la
valoarea reziduală este mai accentuată pentru pământul
mai puţin alterat. De asemenea, se remarcă faptul că
aceste valori ale rezistenţei la forfecare sunt mobilizate
pentru deformaţii specifice mai mari în cazul unui grad de
alterare mai mare.
De exemplu, pentru σ3 = 2000 kPa proba de pământ
DHN_03 arată o rezistenţă de vârf qvârf DH = 19525 kPa la
o deformaţie specifică εa, vârf DH = 4.01%, faţă de proba
DLU_02 care pentru σ3 = 2000 kPa manifestă qvârf DL =
5470 kPa la o deformaţie specifică εa, vârf DH = 11.52%.
De asemenea, scăderea rezistenţei la forfecare, după
înregistrarea valorii de vârf, este foarte accentuată la
granitul alterat de tip DH, raportul eforturilor principale R
= σ1/σ3 scăzând de la valoarea 10.79 la valoarea 5.93 faţă
de celălalt tip de granit DL unde scăderea este de la 4.11
la 3.75.
-9
În Figura 8 a) şi b) sunt reprezentate curbele de variaţie
ale deformaţiei specifice volumice cu deformaţia specifică
axială εv - εa , pentru pământurile investigate. Se remarcă
faptul că granitul mai puţin alterat (DH), după o fază
iniţială în care se comportă contractil, are o dilatanţă
puternică care se atenuează pe măsură ce rezistenţa la
forfecare tinde către valoarea reziduală. De cealaltă parte,
pământul de tip DL se comportă contractil pe o zonă
extinsă după care înregistrează o foarte uşoară dilatanţă
care însă nu poate aduce deformaţia specifică volumică în
domeniul valorilor negative.
Acest lucru se poate constata şi din Figura 9 a) şi b) unde
pentru probe din fiecare tip de pământ (DH_N03 şi
DL_N02) sunt reprezentate graficele variaţiei raportului
eforturilor principale, R = σ1/σ3, în funcţie de rata
dilatanţei, -dεv/dεa. Prima parte a fiecărui grafic cuprinde
trei segmente corespunzătoare drumului de efort la care a
fost supusă proba, încărcare până la o valoare mai mica
decât jumătate din valoarea rezistenţei la forfecare de
vârf, descărcare până în apropierea stării hidrostatice de
eforturi şi reîncărcare până la valoarea maximă anterioară.
12
DH_N03, σ'3 = 2000 kPa
10
8
R=σ'1 /σ'3

-8
6
-7
-6
4
-5
ε v (%)

-4 2
-3 DH_N01, 200
-2 DH_N02, 200 0
-1 DH_N03, 2000 -2 -1 0 1 2
0 DH_N04, 2000 −dε v /dε a
1 DH_N05, 1000
2 a)
0 5 10 15 4.5
ε 1 (%) DL_N02, σ'3 = 1760 kPa
a) 4.0
3.5
0 3.0
R=σ'1 /σ'3

DL_N01, 4640
DL_N02, 1760 2.5
1
DL_N03, 200 2.0
2 DL_N04, 4670
1.5
ε v (%)

1.0
3
0.5
4 0.0
5 -1.0 -0.5 0.0 0.5
−dε v /dε a
6
b)
0 5 10 15 20 25
ε 1 (%)
b) Fig. 9. Variaţia raportului eforturilor principale cu rata
Fig. 8. Diagramele deformaţie specifică volumică – deformaţie dilatanţei pentru a) o probă de granit alterat de tip DH şi pentru
specifică axială pentru două probe netulburate de granit alterat b) o probă de granit alterat de tip DL
de tip DH şi DL în timpul fazei de forfecare
12
În continuare, graficul urmează un singur segment
corespunzător încărcării probei până la atingerea
rezistenţei ultime.Se remarcă în primul rând faptul că
pământul mai puţin alterat (de tip DH) manifestă o
dilatanţă mai mare decât cel de-al doilea tip de pământ
(DL). De asemenea, este notabil că atât raportul
eforturilor principale, R, cât şi rata dilatanţei ating valorile
maxime concomitent iar aceasta din urmă tinde la zero pe
măsură ce rezistenţa la forfecare tinde la valoarea
reziduală.
În Figura 10 sunt reprezentate pentru ambele tipuri de
pământuri liniile de cedare în ipoteza Mohr-Coulomb atât
pentru rezistenţa la forfecare de vârf cât şi pentru cea
ultimă. În ipoteza unei comportări pur fricţionale rezultă
următoarele valori ale unghiului de frecare internă: φvârf,
DH = 55°, şi φult, DH = 45°, respectiv φvârf, DL = 35°, şi φult, DL
= 34°.
25000
DH, varf
20000
DH, stare ultima
DL, varf
15000
q (kPa)
Această situaţie mai puţin obişnuită se explică prin faptul
că la începutul fazei de forfecare probele netulburate se
află într-o stare foarte compactă la definirea căreia un
aport hotărâtor l-a avut însăşi structura pământului
rezidual în stare intactă. Efortul deviator determină
granulele constituente să se deplaseze unele faţă de
celelalte deranjând în acest fel aranjamentul compact şi
generând dilatanţa.
Comportarea dilatantă a unui astfel de specimen sub
acţiunea solicitărilor de forfecare poate fi împiedicată
numai prin creşterea presiunii în celulă (σ3).
7. CONCLUZII
Atât rezultatele încercărilor efectuate in-situ cât şi cele
efectuate în laborator în aparatul triaxial arată o
comportare diferită a probelor de granit alterat având
grade de alterare diferite.
În cazul pământurilor reziduale, structura este rezultatul
unui proces îndelungat de dezagregare fizică şi alterare
chimică, care odată tulburată nu mai poate fi reconstituită.

DL, stare ultima

Pe baza rezultatele încercărilor prezentate în această
10000 lucrare se pot desprinde următoarele concluzii:
1. Încercările de încărcare cu placa in-situ arată că
5000 rezultatele încercărilor depind, în cazul
pământurilor cu un grad mai mic de alterare, de
0 diametrul plăcii folosite.
0 2000 4000 6000 8000 10000 2. Atât încercările de încărcare cu placa cât şi
p' (kPa) încercările de compresiune izotropă în aparatul
Fig.10. Liniile de cedare pentru tipurile de granit alterat DH şi triaxial evidenţiază creşterea compresibilităţii
DL granitului alterat odată cu creşterea gradului de
alterare.
3. Sub încărcări de forfecare, probele de granit alterat
1.70
manifestă dilatanţă şi o rezistenţă de vârf ce
1.60 scade pe măsura creşterii deformaţiei axiale.
Volumul specific, v

DL_N, LSU Valoarea de vârf a rezistenţei la forfecare este

1.50
DL_N, LCP atinsă pentru deformaţii axiale specifice mai
1.40 DH_N, LSU
mari odată cu creşterea gradului de alterare al
pământului. De asemenea, mărimea valorii
1.30 DH_N, LCP
rezistenţei de vârf cât şi dilatanţa se reduc odată
1.20 cu creşterea gradului de alterare al pământului.
4. Comportarea pământurilor reziduale sub acţiunea
1.10 încărcărilor de compresiune şi forfecare este
10 100 1000 10000 influenţată de fenomenul spargerii particulelor
p' (kPa) constituente.
Fig. 11. Liniile de compresiune primară (LCP) împreună cu
liniile definite de stările ultime (LSU) pentru tipurile de granit
alterat DH şi DL BIBLIOGRAFIE

În Figura 11 sunt reprezentate pentru ambele tipuri de
pământuri liniile de compresiune primară (LCP) împreună
cu liniile definite de stările ultime (LSU) ale probelor
încercate (similar cu liniile stării critice). Este interesant
de observat că linia stării ultime este situată deasupra
liniei de compresiune primară.
Atkinson, J. H & Bransby, P. L. The mechanics of soils.
An introduction to critical state soil mechanics, McGraw
Hill, London, 1978.
Galer, M. M., Sasaki, Y., Kusakabe, O. & Moriwaki, T.
New apparatus for testing soils in high triaxial stress
state, Bulletin of the Faculty of Engineering, Hiroshima
University, Vol. 47, No. 1, Dec., 21-30, 1998.
13
Honshu-Shikoku Bridge Authority, Geotechnical report
of the area of Onomichi-Imabari Strait, Vol.15, 1977.
Yamada, K. & Ishikawa, K., On each problem and
properties evaluation of rock mass for weathered granite
in bridge foundation, Residual soils in Japan, Research
Committee on Physical and Mechanical Properties of
Residual Soil Ground, JSSMFE, 181-186, 1990.

MECHANICAL PROPERTIES OF WEATHERED GRANITES IN UNDISTURBED STATE

Synopsis

The paper presents a study on the mechanical properties of two residual granite soils. The study comprises in-situ plate
loading tests and triaxial laboratory tests on undisturbed samples within an extended scale of confining pressures (0 – 5
MPa). It is known that soil structure influences soil behavior under compression and shear stresses. In the case of residual
soils, this fact is of major importance because their structure once disturbed cannot be reconstituted. Both the plate loading
tests and the triaxial isotropic compression revealed that the compressibility of residual soils increases with the degree of
weathering. The results of the plate loading tests depend, for the less weathered soil, by the size of the plate. The
geotechnical investigations show that residual soils undergo a consolidation process similar to clays when they are
subjected to loads of constant intensity, due to the particle breakage phenomenon. During shearing, the residual soils
manifest a stress-strain relationship where the shear stress increases up to a peak value and then decreases to a residual
value. The lower the weathering degree is, the greater the difference between the peak and the residual values. The soils
behave dilatant during shearing. The dilatancy decreases with the increase in the degree of weathering and with the increase
of the confining pressure.

PROPRIETES MECANIQUES DES GRANITS DEGRADES NON REMANIES

Résumé

Le papier présente une étude sur les propriétés mécaniques de deux sols résiduels granitiques. L'étude comporte les essais
in situ de charge avec la plaque et les essais triaxiaux en laboratoire sur des échantillons non remaniés dans un intervalle
prolongé des pressions de confinement (0 – 5 MPa). On sait que la structure de sol influence le comportement de sol quand
il est soumis à des efforts de compression et de cisaillement. Dans le cas des sols résiduels, ce fait est d'importance majeure
parce que leur structure une fois dérangée ne peut pas être reconstituée. Les essais de charge avec la plaque et la
compression isotrope triaxiale ont indiqué que la compressibilité des sols résiduels augmente avec le degré de dégradation.
Les résultats des essais de charge avec la plaque dépendent, pour le sol moins dégradé, de la dimension de la plaque. Les
investigations géotechniques prouvent que les sols résiduels subissent un processus de consolidation semblable aux argiles
quand ils sont soumis aux charges de l'intensité constante, à cause du phénomène de rupture de grains.
Pendant le cisaillement, les sols résiduels manifestent un lois de comportement où l'effort de cisaillement augmente jusqu'à
une valeur maximale et puis diminue à une valeur résiduelle. Plus le degré de dégradation est inférieur, plus la différence
entre les valeurs maximales et résiduelles est grande. Les sols se comportent dilatant pendant le cisaillement. La dilatance
diminue avec l'augmentation du degré de dégradation et avec l'augmentation de la pression de confinement.

14
EXTINDEREA DOMENIULUI DE ÎMBUNĂTĂŢIREA TERENULUI PRIN INJECTARE
UTILIZÂND SUSPENSIILE STABILE AUTOÎNTĂRITOARE

R. J. Bally
Dr. Ing. consultant. STIZO Fundaţii Speciale

L.V. Udrea
Director Ing. STIZO Fundaţii Speciale

Rezumat

Suspensiile stabile autoîntâritoare apă-bentonită-ciment (SSA) pot îmbunătăţi pământuri inaccesibile altor fluide de
injectare cum sunt cele cu permeabilităţi sub 10-4 – 10-5 cm/s. SSA pătrund prin clacaj în pământurile moi: nisipurile fine şi
cele prăfoase în stare afânată sau, eventual, de îndesare medie; pământurile coezive în stare plastic curgătoare sau moale,
eventual consistentă, sau cu porozităţi echivalente; umpluturile afânate omogene sau neomogene. Insolubilitatea în apă a
componenţilor solizi SSA face ca aplicarea ei să fie posibilă sub nivelul apei subterane, inclusiv pentru stabilizarea
nisipurilor fine lichefiabile. Când sunt interceptate goluri ele sunt umplute cu piatra SSA, iar stratele granulare grosiere sunt
cimentate prin îmbibare. Articolul insistă asupra proceselor intime ale interacţiunii pământ SSA, asupra unor analogii cu
efectele altor metode de îmbunătăţirea terenurilor slabe (injectarea de compactare, armarea prin vibrofracturare sau clacaj),
Sunt prezentate probe de pământuri monolitizate prin injectare cu SSA, prelevate din decopertarea unor lucrări.
Posibilităţile tehnologiei de îmbunătăţirea pământurilor prin injectare cu SSA sunt exemplificate prin subzidirea fundaţiilor
sau etanşarea perimetrală a construcţiilor îngropate, fără excavarea terenului.

1. PREMISELE SOLUŢIEI TEHNOLOGICE îmbunătăţire a pământurilor slabe, coezive sau necoezive,

Prezentul articol urmăreşte expunerea argumentelor care
justifică extinderea domeniului de îmbunătăţirea
pământurilor cu suspensii stabile autoîntăritoare (SSA).
Este un fapt general acceptat că îmbunătăţirea
pământurilor prin injectare poate fi stabilită în funcţie de
permeabilitatea lor şi este limitată, în zona
permeabilităţilor mici, la nisipurile fine sau prăfoase
(pământuri necoezive) şi la loeesuri (pământuri coezive)
cu permeabilităţi mai mari decât 10-4 – 10-5 cm/s. O limită
inferioară similară rezultă şi din actualele norme europene
pentru injectarea pământurilor.
Pentru a explica această limitare, se poate face referire la
evoluţia procesului de pătrunderea fluidului în pământ:
fiecare nouă porţie de fluid injectat trebuie să împingă
înainte pe cele anterioare sau să străbată prin ele. În
ambele cazuri este vorba de medii îmbibate cu fluid
injectat cu permeabilitate micşorată datorită interacţiunii
fluidului cu scheletul mineral sau iniţierii procesului de
priză (gelifiere).
şi care se vor reflecta indirect în aceste argumente.
Injectarea de compactare acţionează prin presarea în
foraje efectuate în pământ, sub presiuni de ordinul zecilor
de atm a unui fluid (sau pastă) suficient de consistent
pentru a nu pătrunde în porii pământului.
Injectarea de tip hidrofracturare cu instalaţii de „jet
grouting” clachează pământul pe distanţe de 1-2 m, cu
presiuni de jet de ordinul sutelor de atm şi umple fractura
cu fluidul injectat în amestec cu o parte din pământul
dislocuit. Amestecul din fracturi se solidifică formând un
ecran rezistent şi puţin permeabil.
Creşterea rezistenţei şi diminuarea rezistenţei pământului
prin armare se realizează: în cazul masivului în curs de
rambleiere, armarea se obţine prin amplasarea pe fiecare
nou strat a unor incluziuni capabile de preluarea de
eforturi de întindere; masivele existente se pot arma prin
tehnica cluajului (bulonării). În ambele cazuri efectul
pozitiv se datorează unor incluziuni în masivul de
pământ, cu caracteristici mecanice diferite de ale acestuia.

De asemenea este esenţială amplificarea suprafeţei zonei 2. PROCESE ÎNSOŢITOARE INJECTĂRII SSA ÎN
injectate în contact cu pământuri încă neinjectate. PĂMÂNTURI

Ambele procese contribuie la disiparea presiunii de
injectare până la valori sub minimul necesar înaintării
fluidului.
Înainte de a expune argumentele pentru tehnologia
tratată în articol se va face referire la câteva metode de
SSA la care se referă prezentul articol sunt suspensii în
apă de ciment - bentonită, eventual cu alte adaosuri.
Prezenţa bentonitei asigură stabilitatea suspensiei.
Prezenţa cimentului asigură întărirea ei.
SSA se situează între:
15
 - suspensiile (noroaiele) bentonitice, stabile, dar confirmând eficacitatea injectării cu SSA rezultând din
care nu se întăresc; procesul intim al interacţiunii cu pământul. Ele sunt
- suspensiile de ciment în apă, nestabile, dar care extrase din lucrări executate de STIZO Fundaţii Speciale.
se întăresc după decantare.
Cu prilejul injectării unui nisip fin prăfos, la baza unui
SSA este un fluid de tip Bingham, caracterizat prin loess înmuiat sub nivelul apei subterane pe traseul unei
coeziune şi vâscozitate. galerii subterane, executate cu scutul, în oraşul Brăila, a
Ele nu pot îmbiba (umple) porii decât la materialele foarte fost pus la vedere frontul galeriei. Schematic, el se
grosiere, cu permeabilităţi mai mari de 10-2 – 10-1 cm/s. prezenta ca în fig. 1. Se remarcă dispunerea
cvasiorizontală a lentilelor de material întărit, aproape
În pământuri mai puţin permeabile, ele nu pot pătrunde intersectându-se unele cu altele la mai multe nivele în
decât prin clacare (fracturare). Odată pătrunsă în pământ lungul injectorilor.
pana de SSA înaintează presând asupra contactului cu
pereţii laterali (similar injectării de compactare); O lentilă aluvională, sub nivelul apei, pe un şantier din
antrenând granule de pământ (similar acţiunii de „jet Bucureşti a fost ulterior decopertată. Astfel, s-a putut
grouting”); expulzând în pământul înconjurător, prin preleva din ea probele prezentate în fig. 2.
stoarcere, din cimentul şi bentonita care le conţine.
Cu prilejul injectării unui rambleu rutier, afânat şi cu
Prin întărirea penei rezultă un element întărit şi puţin goluri datorită eroziunii interne pe DN 58 Reşiţa
permeabil similar armăturilor din pământul armat. Caransebeş, s-au putut preleva probe dintr-o decopertă.
Cele de mai sus permit mai multe aprecieri privind Unele din ele sunt arătate în fig. 3.
domeniul de aplicare a tehnologiei de îmbunătăţire a
pământurilor prin injectare cu SSA: Câteva detalii indicate în figurile 2 şi 3 atrag atenţia
asupra succesiunii posibile cu care fluidul injectat
- tehnologia va fi aplicabilă în pământuri suficient pătrunde în teren. Procesul este posibil cu orice fluid de
de moi pentru a permite clacarea, cu presiuni injecţie, dar este accentuat în cazul SSA.
moderate, de ordinul a mai multor atmosfere,
utilizate curent în injectarea pământurilor
(materiale necoezive în stare afânată, eventual
îndesare medie; pământuri coezive în stare de
consistenţă plastică curgătoare sau moale,
eventual consistentă, sau o porozitate
echivalentă; ramblee de deşeuri);
- faptul că fluidul de injectare are coeziune şi
vâscozitate, iar componenţii lui solizi nu sunt
solubili în apă dar se pot întări în apă face ca
injectarea să fie posibilă şi eficientă şi sub
nivelul apei subterane;
- îmbinarea între posibilitatea pătrunderii
a. Profil geotehnic în lungul galeriei
materialelor fine necoezive şi eficienţa, inclusiv 1.Nivelul apei subterane
sub nivelul apei subterane, indică SSA ca un 2. Loess înmuiat
fluid de injecţie şi stabilizare a nisipurilor 3. Praf nisipos
lichefiabile;
- prezenţa unor goluri sau materiale granulare
grosiere nu afectează eficienţa tehnologiei. Piatra
rezultată din SSA va colmata golurile. Stratele
granulare grosiere vor fi cimentate prin îmbibare.

3. CONFIRMAREA EFICIENŢEI PROCESELOR

DE LA PCT.2

Experienţa mai multor întreprinderi de construcţii care au

utilizat sau utilizează injectarea pământurilor cu SSA a
b. Frontul galeriei injectate prin clacaj (ca o „napolitană”):
confirmat eficienţa metodei.
a. tuburi cu manşete
b. lentilă întărită
Ea se manifestă, de exemplu, prin încetarea tasărilor
c. strat de praf nisipos îndesat prin presare
construcţiilor, prin efecte clare de impermeabilizare, etc.
Fig. 1. Injectarea cu SSA pe traseul unei galerii subterane
În cele ce urmează vor fi prezentate câteva constatări
16
La pătrunderea unei prime tranşe fluidul se dirijează spre
filoanele cele mai accesibile şi se ajunge la refuzul de
înaintare în lungul filonului respectiv. După o pauză, la
reluarea injectării, filonul este blocat de materialul injectat
în curs de întărire. Fluidul se orientează spre un nou filon,
mai puţin accesibil decât primul, dar totuşi suficient de
slab pntru a fi deschis prin presiunea de clacare. În
figurile 2 şi 3 sunt marcate câteva astfel de cazuri.
Când înregistrarea cantităţilor de fluid injectat în fiecare
tranşe se face detaliat este posibilă o exprimare cantitativă
a procesului descris mai sus.
a. b.
Fig. 2. Probe prelevate dintr-o lentilă aluvionară injectată cu
SSA: a. Material granular cimentat; b. Nisipuri prăfoase
injectate prin clacaj (1-vână primară de fluid de injecţie întărit;
2-idem, vână secundară)
Fig. 3. Rambleu rutier afânat şi cu goluri datorită eroziunii
interne, consolidate prin injectare cu noroi autoîntăritor în 2002
Un astfel de caz s-a întâlnit la injectarea a 42 tuburi cu
manşete în terenul de fundaţie al Imobilului din Piaţa
Mică nr. 16 din Sibiu (format din materiale prăfos-
argiloase, urmate de nisip, nisipuri fine şi nisipuri cu
pietriş). Din cele 164 de reinjectări rezultă că în 35 de
cazuri cantitatea injectată într-o etapă a fost mai mică
decât cea injectată în etapa precedentă; în celelalte 64%
din cazuri acest raport a fost supraunitar ajungând chiar
până la 19.
4. EXEMPLE DE APLICARE EFICIENTĂ A
INJECTĂRII TERENULUI CU SSA
Vor fi citate două exemple în care eficienţa injectării cu
SSA rezultă nu numai din interacţiunea fluidului cu
terenul, ci şi din faptul că lucrările se pot executa de la
supafaţa terenului, evitându-se astfel lucrări dificile şi
stânjenitoare de decopertare. Un prim exemplu îl
constituie subzidirea fundaţiilor (Fig. 4).
Fig. 4. Subzidirea fundaţiei prin injectare având ca efect
posibilitatea de depistare şi umplere a unor goluri în
apropierea fundaţiei; consolidarea zonei de umplutură din
jurul ei; monolitizarea blocului de fundaţie cu piatră rezultată
din fluidul injectat.
Injectorii verticali şi înclinaţi pot fi dispuşi pe ambele feţe ale
fundaţiei sau numai de o parte, când cea de a doua este
inaccesibilă.
Suplinirea inaccesibilităţii poate fi obţinută prin îndesarea
injectorilor şi mărirea pantei celor înclinaţi pe latura
accesibilă.
1. injectori fixaţi în pardoseală; 2. injectori verticali; 3.
injectori înclinaţi; 4. spaţiu gol; 5. umplutură afânată; 6.
volum de pământ îmbunătăţit prin injectare, cu efect de
subzidire; 7. monolitizarea blocului de fundaţie cu fluidul
injectat (implicit consolidarea fundaţiei în zona de contact)
Pe lângă avantajul eliminării decopertării, soluţia prin
injectare mai prezintă interes în situaţii frecvent întâlnite
în practică prin:
- umplerea golurilor sub trotuarul perimetral;
- cimentarea umpluturii perimetrale;
- monolitizarea umpluturii injectate cu peretele
fundaţiei şi consolidarea lui;
- extinderea zonei de transfer a încărcării transmise de
fundaţie terenului (o presiune mai redusă la baza
zonei injectate decât pe talpa fundaţiei);
- în cazuri frecvente tehnologia injectării cu SSA
prezintă avantajul unor instalaţii de gabarit redus şi
programării lucrărilor în zone de întindere limitate, în
interiorul sau exeriorul construcţiilor, într-o
succesiune care să stânjenească la minimum
exploatarea ei.
Un al doilea exemplu se referă la etanşarea pereţilor
exteriori ai spaţiilor subterane (fig. 5).
Soluţia este aplicabilă fără decopertare şi poate fi
completată cu măsuri de rupere a capilarităţii zidului
pentru prevenirea umezirii ascensionale.
În toate aceste cazuri şi, în general, prin utilizarea SSA se
recurge la materiale bine cunoscute constructorilor şi, cel
17
mai adesea, mai puţin costisitoare decât alte fluide de Datorită naturii lor de fluid cu coeziune şi vâscozitate,
injectare. incluzând componenţi solizi insolubili în apă, ele
acţionează multiplu asupra terenului în care pătrund
provocând efecte din care unele sunt similare altor metode
de îmbunătăţire a pământurilor sau altor fluide de injecţie,
altele sunt specifice sau le potenţează pe cele precedente.

Două exemple de utilizare curentă a SSA, subzidirea

fundaţiilor sau etanşarea pereţilor unor spaţii îngropate
subliniază eficienţa lor, în primul rând prin eliminarea
necesităţii decopertării, dar şi prin posibilitatea rezolvării
altor aspecte întâlnite la astfel de lucrări.

Fig. 5. Etanşarea pereţilor exteriori ai unei clădiri subterane: 1-

construcţie îngropată; 2-injectori verticali; 3-injectori introduşi Bibliografie
prin perete; 4-pământ impermeabilizat prin injectare cu SSA
Bally R.J. & Nicola G. 2003. Suspensii stabile
autoîntăritoare în ingineria geotehnică. Ed. SIGMA,
5. CONCLUZII Bucureşti, 180 pag.
Conform celor arătate în paragraful 3, utilizarea SSA EN 12715. 2000. Execution of special geotechnical work.
aduce o extindere substanţială a domeniului pământurilor Grouting.
care pot fi îmbunătăţite prin injectare.

EXTENSION DES DOMAINES D’AMELIORATION DES SOLS PAR INJECTION, EN UTILISANT LES
SUSPENSIONS STABLES AUTODURCISSANTES

Résumé

Les suspensions stables autodurcissantes (SSA) – eau, bentonite, cement, permettent l’amélioration des sols par injection,
inaccessibles aux autre fluids d’injection, qui sont limités aux sols à permeabilité au desus de 10-4 – 10-5 cm/s. SSA penetre
par clacage et ameliore les sols faibles, comme les sables fins et sables silteux, laches, eventuellement de densite moyenne;
des sols cohesives à indice de consistence plastique inférieur à 0.5, eventuelement 0.5-0.75 ou porosité equivalente;
remblais laches ou hétérogenes. L’insolubilité des components solides de SSA assure la possibilité de son application sous
l’eau souterraine, inclusivement pour la stabilisation des sables fins liquefiables. Si l’on rencontre de vides, ils seront
obturés par la pierre resulté de SSA et les horizons granuleux grossiers vont être cimentés par imbibation. L’article insiste
sur les process intimes de l’interaction sol-SSA; sur certaines analogies entre l’action de SSA et d’autres méthodes
d’amélioratin des sols (injection de compactage; armé des sols par hydrofracture ou par clouage); présente des èchantillons
de sols monolitisées par injection a SSA, obtenus de découvertes des terrains traités par SSA. Les possibilités de la
technologie d’amélioration des sols par injection à SSA sont exemplifiés par le soustraitement des foundation existentes et
par l’étanchement perimetral des ouvrages souterrains, en intervenant de la surface du terrain, sans excavations.

EXTENSION OF AREA OF SOILS IMPROVEMENT BY GROUTING, USING STABLE, SELF-HARDENING

SUSPENSIONS

Synopsis

Stable, selfhardening, suspensions (SSA) - water, bentonite, cement - allow the improvement of soils inaccessible to other
grouts, accessible only to soils more permeable that 10-4-10-5 cm/s SSA penetrate and improve weak soils like loose fine
sands and silty-sands, possible of medium compaction; cohesive soils with index of plastic consistency less that 0.5
possible between 0.5-0.75 or equivalent porosity; loose or heterogenous fills. The solid components of SSA being
insoluble, SSA is effective under soil water level and to stabilize liquefiable soils. Underground voids are filled with hard
material resulting of SSA. Granular inclusions are cemented by SSA imbibation. Some considerations concern intimate
processes of soil-SSA interaction and some analogy with the action of other methods of soil improvement (compaction
grouting; hydrofracturing, soil nailing). Examples of hardened samples extracted from excavated improved soils by SSA
injection are presented. The applicability of SSA grouting is exemplified by existing foundations underpinning and
perimetral waterproofing of underground constructions, without ground excavation.

18
SOLUŢIE DE CONSOLIDARE A PĂMÂNTURILOR ORGANICE

A. Popa
Profesor universitar, Dr. Ing., Catedra de Construcţii Civile şi Fundaţii, Universitatea Tehnică Cluj - Napoca

V. Rebeleanu
Dr. Inginer

Rezumat

Lucrarea prezintă o tehnologie de consolidare a unor pământuri organice. Se prezintă principiile care au stat la baza
elaborării tehnologiei de consolidare cât şi etapele executării acestora. Pentru consolidarea fundaţiei s-a adoptat o
tehnologie care ia în considerare două etape : consolidarea pământului pe înălţimea piloţilor, consolidarea pământurilor de
sub talpa piloţilor şi din zona activă şi realizarea unor micropiloţi armaţi care să preia o parte din încărcările transmise de
fundaţie terenului de fundare consolidat. Prin natura materialului consolidat (mâl, turbă, etc.), soluţia de consolidare
adoptată reprezintă o lucrare mai puţin întâlnită în practica ingineriei geotehnice, ea introducând câteva elemente de noutate
în domeniu.

1. INTRODUCERE liant prăfos cenuşiu, cu pungi de nisip fin prăfos,

Realizarea unui complex de hale individuale a pus
probleme dificile în ceea ce priveşte condiţiile de fundare.
Datorită condiţiilor de pe amplasament ele au fost fundate
pe piloţi de diametru mare (Φ600), având fişa pilotului
variabilă 10,00÷25,00 m. Condiţiile de amplasament, cât
şi calitatea execuţiei au pus numeroase probleme, atât în
timpul execuţiei, dar şi în exploatare.
plastic moale, interceptat în unele foraje cu grosimi
de 3,30m;
− pietriş cu nisip, cenuşiu, gălbui, îndesare mijlocie,
uneori cu mâl negru, plastic curgător, cu grosimi de
3,00÷4,00;
− nisip prăfos, galben, roşcat cu pungi vinete, plastic
consistent, îndesat;
− marnă, galben cenuşie, tare, întâlnită de la
adâncimile de 19,50÷23,50m.

2. CONDIŢII GEOMORFOLOGICE ŞI Pentru stabilirea nivelului stratului de pietriş cu nisip, s-au

GEOTEHNICE ALE AMPLASAMENTULUI
Amplasamentul construit se găseşte situat pe latura estică
a municipiului Cluj Napoca, pe un teren plan, care
aparţine terasei a II-a a râului Someşul Mic. El cuprinde
fundul unui lac format prin eroziunea unui curs de apă,
care nu este altceva decât un vechi meandru al râului
Someşul Mic. Odată cu începerea realizării unui ansamblu
de locuinţe în jur, s-a trecut la umplerea zonei mlăştinoase
din acest areal cu umpluturi neomogene.
Pe baza unui număr mare de foraje, s-a putut pune în
evidenţă următoarea stratificaţie :
− umplutură de pământ prăfos, plastic consistent-
moale, cu piatră, cărămizi, blocuri de beton, metal,
ceramică, interceptat pe grosimi de 2,50 ÷ 3,00m;
− turbă neagră, interceptată în toate forajele pe grosimi
de 1,20÷3,00 m;
− praf argilos, negru, verzui, plastic moale, cu resturi
vegetale şi materii organice, foarte afânat, interceptat
pe grosimi de 6,00÷15,50m;
− nisip cu pietriş, gălbui, cenuşiu, cu rar bolovăniş şi
executat pe amplasament un număr de 8 încercări de
penetrare dinamică grea.
Apa subterană apare sub formă de pânză freatică, la
adâncimea de 0,80÷0,90 m de la nivelul terenului natural.
Aceasta prezintă o agresivitate chimică faţă de betoane :
agresivitate sulfatică foarte intensă I, foarte slabă
carbonică şi slabă din punct de vedere al conţinutului de
săruri.
3. DESCRIEREA STRUCTURII
Construcţia este o hală industrială cu structură metalică şi
pardoseală din beton armat ( p = 500 daN/m2) . Hala este
realizată din cadre metalice cu deschiderea de 42 m,
rezemate articulat pe fundaţii.
Datorită condiţiilor de amplasament, s-a adoptat soluţia de
fundare pe piloţi de diametru mare (Φ600), având fişa
variabilă, astfel încât să asigure o încastrare de minim
1,50m în stratul de pietriş cu nisip.
În faza preliminară de proiectare s-a adoptat o valoare a
capacităţii portante a piloţilor de 230÷270 KN, funcţie de
19
adâncimea vârfului pilotului. Aceasta s-a definitivat prin
trei încercări de probă ( nivel H2 de calitate pentru
încercările în teren ale piloţilor), care au confirmat
valorile calculate prin relaţiile empirice.
4. DEGRADĂRI APĂRUTE LA STRUCTURĂ
Înainte de extinderea ansamblului cu cea de a treia hală, s-
a pus în evidenţă apariţia unei tasări importante a unei
fundaţii marginale.
Fundaţia este realizată din 6 piloţi Φ600 mm, dispuşi
simetric şi solidarizaţi la partea superioară cu un radier
(3,00 x 4,40 x 1,20m). Pentru atingerea capacităţii
portante din proiect, s-a impus încastrarea piloţilor în
stratul de pietriş cu nisip, pe o adâncime minimă de
1,50m. În condiţiile respectării acestei condiţii, încercările
de probă au confirmat atingerea şi chiar depăşirea
capacităţii portante de calcul adoptată pentru
dimensionarea fundaţiei pe piloţi, cu luarea în considerare
a încărcărilor de calcul cele mai defavorabile din cele 7
grupări de încărcări adoptate la dimensionarea cadrului
metalic.
Apariţia unei tasări semnificative a fundaţiei (~ 5cm ), a
impus analiza cauzelor care au condus la apariţia acestei
degradări. Chiar dacă ea nu afecta stabilitatea construcţiei,
tasarea diferenţială admisă fiind de L/250 = 16,8 cm, ea a
creat probleme la fixarea tălpii cadrului în buloanele de
ancoraj.
Pentru stabilirea cauzelor care au generat această
degradare, s-au executat la fiecare fundaţie din grupul de
3 fundaţii vecine, câte o penetrare dinamică grea, cu
prelevare de probe din teren. Pe baza acestora s-a stabilit
că pentru fundaţia afectată, nivelul de bază al stratului de
pietriş cu nisip, îndesare medie, apare la cota de 15,10m
de la nivelul terenului. Pe baza fişelor de foraj, s-a pus în
evidenţă faptul că talpa piloţilor a fost oprită la
adâncimile : P1 – 14,5m ; P2- 14,5 m ; P3 – 15,4 m ; P4 –
19,6m ; P5 – 15,4 m ; P6 – 14,0 m, situate deasupra sau în
imediata apropiere a cotei stratului de pietriş cu nisip, fără
ca încastrarea de minim 1,50 m să fie asigurată la 5 din
cei 6 piloţi ai fundaţiei.
5. SOLUŢIA DE CONSOLIDARE EXECUTATĂ
În perioada executării forajelor, s-a constatat:
− în condiţiile forării cu apă, imediat sub fundaţie se
pierde integral circulaţia.
− în stratul de mâl şi turbă, sunt zone ce lasă impresia
la forare că sunt goluri, prăjina de foraj avansând sub
greutatea proprie.
− în stratul de pietriş cu nisip, s-au interceptat zone în
care forajul s-a realizat cu mare dificultate, în altele,
cu rezistenţă la forare-normală; ceea ce confirmă o
mare neomogenitate în ceea ce priveşte starea de
20
îndesare a pietrişului cu nisip.
Soluţia de consolidare adoptată a urmărit două scopuri :
− consolidarea de masă a pământului compresibil pe
întreaga înălţime a piloţilor şi sub vârful acestora;
− realizarea unor micropiloţi injectaţi care să mărească
capacitatea portantă a fundaţiei pe piloţi.
În elaborarea tehnologiei de injectare, s-au luat în
considerare următoarele elemente :
− în zona turbei, se putea conta în principal pe
comprimarea acesteia şi înlocuirea spaţiului cu fluid
injectat.
− în zona mâlului, injectarea se putea face prin clacare,
în condiţiile utilizării lianţilor fluizi şi prin
comprimare în cazul utilizării lianţilor de mare
consistenţă. Injectarea de îmbibare (indiferent de
lianţii utilizaţi),în astfel de condiţii, nu este posibilă,
mâlul având o permeabilitate foarte mică;
− în zona pietrişului cu nisip, se putea conta pe efectul
îmbibării la folosirea lianţilor fluizi şi pe efectul
compactării, la utilizarea lianţilor vârtoşi.
6. TEHNOLOGIA DE FORARE ŞI INJECTARE
Prin proiectul de consolidare s-a stabilit executarea a 6
micropiloţi amplasaţi între piloţii armaţi existenţi (Fig.1).
Ordinea executării micropiloţilor este cea indicată în
Figura 1, important de respectat pentru eficienţa
consolidării propuse.
Micropiloţii au fost propuşi a se încastra 3,00m în stratul
de pietriş cu nisip. Tehnologia de forare şi injectare s-a
făcut cu respectarea următoarelor măsuri:
− forarea s-a făcut fără evacuare de material;
− s-a admis utilizarea numai a lianţilor cu vâscozitate
ridicată, astfel ca după umplerea eventualelor goluri,
clacarea să fie limitată. Mortarul injectat a asigurat o
consolidare, prin comprimarea laterală a terenului (în
principal în zona cu mâl). În stratul de balast, în
prima fază, suspensia a pătruns între particulele
minerale, realizând o consolidare prin îmbibare, iar
în faza de injectare a mortarului, s-a produs o
compactare a acestuia prin pompare sub presiune;
− injectarea s-a făcut la limita de cantitate, cu reluări
repetate pentru a realiza consolidarea sub fundaţie în
zona piloţilor armaţi.
Consolidarea prin injectare s-a făcut în trei tronsoane:
Tronsonul I – 1,20 m ÷ 8,00 m ;
Tronsonul II - 8,00 m ÷ 14,00 m ;
Tronsonul III – 14,00 m ÷ 18,00 m .
Procesul consolidării s-a realizat în următoarele faze
(Fig.1):
Figura 1
Faza I : Se forează şi se injectează simultan suspensie de
ciment stabilizată între 1,20 m şi 8,00 m. Injectarea se
face la limită de cantitate, limită ce s-a fixat la 200 litri /
metru. Se realizează astfel umplerea eventualelor goluri şi
realizarea unei clacări limitate. La atingerea limitei
inferioare a tronsonului (8,00 m ), se trece la injectarea
mortarului.
Faza II. Mortarul preparat după reţeta R2, se injectează în
retragere între 8,00 m ÷ 1,20 m . Se injectează la limita de
cantitate la 180 litri / metru. În această fază se realizează
umplerea şi comprimarea mâlului. În zona forajului, se
găseşte un amestec de mortar cu mâl, incluziunile fiind
mai frecvente la limita zonei de influenţă a injectării.
Faza III. Se reforează tronsonul I, concomitent cu re-
injectarea acestuia cu suspensie, astfel încât să se prevină
înfundarea prăjinii de foraj. La reinjectare, s-au consumat
100 litri de suspensie / metru. Se forează şi se injectează
simultan tronsonul al II-lea la limita de cantitate de 200
litri suspensie. Această injectare este de umplere şi de
clacare limitată.
Faza IV. Începând de la partea inferioară a tronsonului II,
se execută în retragere injectarea cu mortar de ciment,
respectând limita de cantitate de 180 litri de mortar pe
metru de foraj. În această fază se realizează comprimarea
mâlului.
Faza V. Se execută reforarea şi reinjectarea în avans cu
suspensie de ciment, a tronsonului I şi II şi se execută
injectarea simultan cu forarea la ultimul tronson. În pietriş
cu nisip, injectarea s-a făcut la limită de cantitate şi la
limită de presiune. Limita de cantitate a fost de 300 litri /
metru, sau la atingerea presiunii de 15 bari.
Faza VI. Se injectează cu mortar în retragere între 18,00
metri şi 1,20 metri. Injectările se fac la limita de presiune
de 15 bari în zona pietrişului cu nisip şi de 5 bari în zona
mâlului.
După injectarea cu mortar în retragere a întregii coloane,
în foraj s-au introdus cu ajutorul instalaţiei de foraj ( prin
rotire) 2 bare din PC52, Φ 16 mm, cu lungimea de 18
metri.
S-a înregistrat un consum specific de suspensie de 480
litri pe metru de foraj şi un consum specific de mortar de
470 litri pe metru de foraj.
Observaţii privind tehnologia de consolidare prin
injectare:
1. La injectările de umplere şi clacare cu suspensie de
ciment stabilizat, făcute simultan cu executarea
forajului, s-au înregistrat presiuni de 0,0 ÷ 1,5 bari în
zona mâlului. După reinjectări repetate, presiunea de
injectare în zona mâlului a crescut la 4÷5 bari.
2. Sub vârful piloţilor armaţi, în zona pietrişului, s-a
21
 mărit limita de cantitate la injectarea suspensiei, la
300 litri/m. Dacă la începutul injectării pietrişului,
presiunea înregistrată la injectare era de 4÷5 bari, pe
măsura pompării, aceasta a crescut la 15 bari.
Cantitatea de mortar injectat în această zonă a fost de
circa 100 litri pe metru, fiind limitată de presiune,
care a depăşit 15 bari.
3. Comprimarea eficientă a terenului, concomitent cu
realizarea micropiloţilor se putea face în aceste
condiţii numai prin limitarea cantităţii de suspensie
sau mortar injectat într-o repriză, cu reluarea repetată
a injectărilor. Acest sistem a asigurat limitarea
comunicărilor în zonele învecinate, neinteresate în
înlocuirea mâlului ( formaţiune cu caracteristici
mecanice foarte scăzute) cu material injectat. S-au
realizat astfel în jurul forajelor, piloţi din suspensie
de ciment şi mortar de ciment, cu incluziuni de mâl,
mai frecvente la periferia zonei de influenţă a
injectării.
Cele două reţete utilizate au avut compoziţia:
R1: raport ciment / apă = 0,58 ; bentonită macerată 12%
din greutatea cimentului;
R2: raport ciment /nisip / apă = 1/3/1,72 ; bentonită
macerată 12% din greutatea cimentului.
7. CONCLUZII
Tehnologia de consolidare s-a bazat pe ideea evitării
evacuării materialului în timpul forajului, realizarea unei
clacări limitate, urmată de injectarea unor mortare
consistente în scopul comprimării formaţiunii mâloase şi
de turbă şi umplerea spaţiului cu mortar de ciment.
Creşterea capacităţii portante a fundaţiei s-a realizat prin :
− creşterea capacităţii portante a terenului de fundare
din jurul şi vârful piloţilor existenţi, prin injectarea
terenului cu mortar de ciment;
− transferul unei părţi din încărcarea piloţilor de
fundaţie, la terenul bun de fundare, prin intermediul
micropiloţilor armaţi.

THE SOLUTION FROM CONSOLIDATION OF ORGANIC SOILS

Synopsis

The paper presents the consolidation technology of a pile foundation. The piles used for the foundation of metallic structure
were executed without being embedded in sand and gravel layer. The metallic structure was endangered because the
foundation suffered a settlement of 5 centimeters in time.
For this reason, the foundation had to be consolidated. The consolidation technology was executed in two stages. The first
one consisted in injecting the foundation ground along the piles ( peat and silt layers) and the second one was made by
injecting the ground situated at the bottom of the piles and the sand – gravel layer. Some injected reinforced micro-piles
were executed, as well.

SOLUTION DE CONSOLIDATION DE LA TERRE ORGANIQUE

Résumé

On présente la technologie de consolidation d’une fondation à pieux. Pour la réalisation de la fondation pour les structures
métalliques, les pieux ont été exécutes sant leur assurance dans le gravier et le sable. La fondation a souffert dans le temps
une tassement de 5 cm, la stabilité de la structure métallique étant affectée . Ainsi la consolidation de la fondation a été
obligée. La technologie de consolidation a compris deux étapes: une injection du terrain de fondation, pénétré par les pieux,
constitué par sol mou et tourbe; l’injection du terrain de sous la pointe des pieux, du gravier et du sable et la réalisation des
mini pieux armés exécutes par injection.

22
CONTRIBUŢIA CERCETĂRILOR IN SITU LA OPTIMIZAREA SOLUŢIILOR TEHNICE ŞI
TEHNOLOGICE ÎN DOMENIUL INFRASTRUCTURILOR PORTUARE

R. Ciortan
Prof. Dr. Ing., Consilier, SC IPTANA - SA

Rezumat:

Amenajările portuare reprezintă un domeniu ingineresc deosebit de complex şi care au unele particularităţi atât în privinţa
construcţiei şi exploatării din cauza suprafeţelor mari a teritoriului, volumelor însumate de umpluturi, execuţia sub nivelul
apei a 60÷80% din acestea, lipsa de compactare iniţială dacă aceste umpluturi se fac mult în avans, a sarcinilor de
exploatare variabile în timp, efectul variaţiilor de nivel a apei, costului ridicat al reparaţiilor subacvatice etc.

În scopul adoptării de soluţii economice şi durabile în timp pentru portul Constanţa au fost iniţiate numeroase cercetări in
situ privind caracterizarea geotehnică a umpluturii, efectul suprasarcinilor de pe platforma portuară asupra zonelor
adiacente, comportarea structurilor de cheu alcătuite din blocuri prefabricate, determinarea coeficientului de frecare dintre
blocurile de beton şi patul de piatră spartă şi dintre blocurile de beton, comportarea structurilor de cheu din beton armat tip
cheson plutitor, tiranţii de ancorare a radierului docului de reparaţii nr.2 al S.N. Mangalia, verificarea in situ a capacităţii
portante a piloţilor de diametru mare. De asemenea a fost iniţiată urmărirea comportării în timp a sistemului de drenaj
permanent al radierului docurilor din cadrul S.N. Constanţa, a evoluţiei stării de eforturi în structura docului de reparaţii nr.
1 din cadrul S.N. Mangalia, a comportării tiranţilor de ancorare a radierului docului de reparaţii nr.2 de la S.N. Mangalia.
Aceste măsurători au condus la optimizarea soluţiilor tehnice şi tehnologice, care s-au dovedit fiabile în timp.

1. INTRODUCERE lucrărilor. Utilitatea acestor cercetări rezidă şi din faptul

că structurile portuare sunt supuse unor solicitări
Amenajările portuare [1] reprezintă un domeniu complexe, iar comportarea lor depinde în mare parte de
ingineresc deosebit de complex şi care prezintă unele interacţiunea cu terenul de fundare.
particularităţi atât în privinţa construcţiei cât şi
exploatării, astfel:
- un port necesită suprafeţe mari de teritoriu ce se
realizează cu materiale ce prezintă un mare grad de
eterogenitate;
- teritoriile se câştigă asupra mării şi se realizează în
proporţie de 60-85 % sub nivelul apei;
- pe parcursul execuţiei în avans a umpluturilor nu se
prevăd măsuri de compactare datorită costului ridicat şi a
unei incertitudini privind sistematizarea şi echiparea
teritoriului;
- sarcinile de exploatare au mărimi foarte variabile şi pot
ajunge la 300-400 kPa;
- construcţiile hidrotehnice au un cost important şi se
realizează în cea mai mare parte sub nivelul apei;
- destinaţia sectoarelor de activitate se schimbă în timp în
funcţie de evoluţia tehnologică sau necesităţi comerciale Fig. 1. Portul Constanţa
cu influenţa directă asupra solicitărilor;
- în bazin se manifestă variaţiile de nivel ale apei; În continuare se fac referiri la cercetări din portul
- costul ridicat al lucrărilor de reparaţii a infrastructurilor Constanţa pentru a pune în evidenţa importanţa
subacvatice. acumulării de informaţii pentru un astfel de obiectiv
(Figura 1).
Având în vedere aceste particularităţi, cât şi ponderea
importantă a infrastructurii în costul total al amenajării, în
scopul adoptării de soluţii cât mai economice şi durabile
în timp, au fost iniţiate numeroase studii şi cercetări la
scara naturală sau a fost organizată urmărirea în timp a

23
2. CERCETĂRI IN SITU prevăzut realizarea treptată a unei suprasarcini de 400
2.1. Caracterizarea geotehnică Kpa pe o suprafaţă de 30 x 25 mp şi măsurarea
a umpluturii portuare [2] deformaţiilor şi eforturilor într-o infrastructura de piloţi
adiacentă (fig.3).
Pentru realizarea teritoriului portuar s-a adoptat soluţia de
câştigare a terenului asupra mării prin execuţia de
umpluturi. Acestea au provenit din diferite surse şi au fost
puse în operă cu tehnologii diverse, ceea ce a condus la o
mare eterogenitate a acestora.

Realizarea de terminale în port a necesitat studii

geotehnice care să permită proiectarea unor fundaţii
adecvate specificului terenului de fundare şi adoptarea de
soluţii care să conducă la cheltuieli de exploatare
acceptabile. Acestea au cuprins foraje, prelevări de probe
şi teste de laborator, dar şi încercări prin care au putut fi
definite condiţiile de fundare a construcţiilor, respectiv
relaţia între tasări, suprasarcină, raportul dintre aria
încercată şi grosimea stratului deformabil etc. Una din
încercări a necesitat manipularea a 41.500 KN de
laminate pentru a realiza o suprasarcină de 100 kPa pe o
suprafaţă circulară cu diametrul de 23 m. La o a doua
încercare s-au aplicat 7.200 KN pe o arie de 45 mp,
realizând o suprasarcină de 150 kPa. Raportul dintre aria
încercată şi grosimea stratului deformabil este de 1,4 în
primul caz şi 0,4 în cel de al doilea.

Prin aceste cercetări, precum şi prin urmărirea unor reperi

s-a reuşit calibrarea coeficienţilor care intervin în calcule
de determinare a evoluţiei în timp a tasărilor (fig. 2).

Fig. 3. Încercări privind efectul suprasarcinilor de pe platforma

portuară

În baza măsurătorilor efectuate s-au evidenţiat aspecte

Fig. 2. Evoluţia în timp a tasărilor umpluturilor portuare
2.2. Efectul suprasarcinilor de pe platforma portuară
asupra zonelor adiacente [3]
Efectul suprasarcinilor de pe platforma portuară a fost pus
în evidenţă în cadrul unui poligon experimental în care s-a
24
privind:
- tasarea terenului sub suprasarcina care a atins 70 cm la
400 kPa;
- deplasarea orizontală a terenului, care creşte progresiv
până la mărimea suprasarcinii de 310 kPa, după care
amploarea acesteia se accentuează producând ruperea
reperilor de măsură;
- variaţia deplasărilor terenului cu distanţa faţă de zona de
aplicare a suprasarcinii;
- variaţia eforturilor în piloţii de beton armat 40x40 cm,
care au atins valori maxime la o suprasarcină de 360 kPa,
după care s-a produs fisurarea puternică şi chiar ruperea
acestora;
- deformaţia piloţilor metalici, care preiau deformaţii mai
mari decât cei de beton, menţinând eforturile la nivelul
celor admisibile;
În aceste condiţii, sarcina provenită din haldele de
minereu a fost limitată la max. 200 kPa, deci o înălţime de
6-8 m, cu implicaţii asupra capacităţii depozitului, iar
pentru căile de rulare adiacente haldelor de minereu s-a
recomandat fundarea directă pe prisme masive de
anrocamente.
2.3. Comportarea structurilor de cheu alcătuite din
blocuri prefabricate [4]
Structurile cercetate au fost alcătuite din blocuri
prefabricate de cca. 1000 KN/buc, aşezate suprapus în
pile de 5,5 m lăţime, solidarizate câte 6 printr-un
coronament din beton slab armat cu secţiunea de 2,0x3,3
m2.
Cercetarea a constat în urmărirea deplasărilor pilelor din
blocuri în funcţie de evoluţia nivelului umpluturilor din
spate, a tracţiunii la bolard şi a suprasarcinilor de pe
platformă (fig.4 , fig.5, fig. 6).
Fig.4. Deplasări ale pilelor cheului din blocuri pe parcursul
execuţiei
Fig.5. Efectul tracţiunii la bolard asupra coronamentului din
blocuri
Urmare acestor cercetări au putut fi adoptate soluţii
tehnice, tehnologice şi economice, astfel:
- aplicarea unei suprasarcini de 3000 KN pe fiecare pilă
din blocuri şi menţinută o anumită perioada de timp,
conducând astfel la consumarea tasărilor patului cheului
şi reducerea eforturilor din coronamentul turnat ulterior;
- stabilirea cotei patului de fundare astfel ca după tasarea
acestuia să se obţină cota proiectată a coronamentului,
ceea ce reduce volumul de beton din suprastructura.
Tasarea patului de anrocamente reprezintă cca. 6% din
grosimea acestuia;
- determinarea lungimii de 33,3 m de conlucrare a
coronamentului cu pilele din blocuri, astfel ca solicitarea
provenită din tracţiunea la bolard să fie distribuită la cât
mai multe pile;
- determinarea deplasărilor coronamentului şi a efectului
asupra căii de rulare a macaralelor.
2.4. Determinarea coeficientului de frecare dintre
blocurile de beton şi patul de piatră spartă şi dintre
blocurile de beton [5]
Studiul stabilităţii construcţiilor gravitaţionale supuse la
sarcini verticale (N) şi orizontale (T) care transmit
fundaţiei de lăţime (B) şi greutate volumetrica γ, un efort
σ şi respectiv τ , a pus în evidenţă faptul că relaţia
τ ⎛σ ⎞
=ψ ⎜ ⎟ prezintă în toate cazurile o porţiune liniară
Bγ ⎝ Bγ ⎠
în vecinatatea originii axelor de coordonate, înclinată sub
un unghi ce depinde de excentricitatea aplicării sarcinii
exterioare şi care este mai mic decât unghiul de frecare
internă al materialului din fundaţie. Pentru valori ale
σ
coeficientului α = denumit “cifra de modelare a
Bγ
construcţiilor hidrotehnice” mai mari decât αcr = 8-10,
curba capătă o alura neliniară, ce se apropie de axa
absciselor.
Fig. 6. Încercarea cheului prin supraîncărcarea platformei: a-
schema de supraîncărcare; b-evoluţia deplasării
coronamentului; c-evoluţia tasării coronamentului
Explicaţia constă în aceea că, în timp ce pentru α > αcr,
pierderea stabilităţii are loc prin formarea de zone plastice
25
în adâncimea masivului de fundaţie şi prin refularea unei
părţi din masiv, pentru α < αcr, pierderea stabilităţii se
face printr-un fenomen de simplă alunecare pe talpa, fără
formarea de zone plastice în adâncime.
În fig. 7 se reproduc rezultatele obţinute la trei modele la
care α = 4,56; 7,59 si 9,6. În timp ce deplasările
particulelor la primele două modele au maximele situate
la suprafaţă, la al treilea model maximele se situează la o
oarecare adâncime.
mărimea sarcinii normale (σ), modul de distribuţie al
acesteia (σmax / σmin) şi mărimea deplasărilor (s) şi a fost
pusă în evidenţă prin diagrame şi relaţii matematice (fig.
9, fig. 10, fig. 11, fig. 12, fig. 13);
- natura forţelor rezistenţei la alunecarea construcţiilor pe
pat de piatră spartă diferă de cea a forţelor dintre corpuri
tari.

Prima soluţie corespunde construcţiilor hidrotehnice

portuare la care valorile lui α nu depăşesc valorile 3-4.

Coeficientul de stabilitate la alunecare Ka, are expresia:

f .∑ T
Ka = ,
∑N
în care:
f - este coeficientul de frecare între suprafeţele în contact;
∑N, ∑T – reprezintă suma forţelor normale, respectiv
tangenţiale ce acţionează în planul de lunecare.

Fig. 8. Cuva pentru studierea coeficientului de frecare

Fig. 7. Graficul funcţiei τ = f (σ ) şi schema deformaţiilor de

rupere a fundaţiilor construcţiilor hidrotehnice pe terenuri
nestâncoase

Economicitatea lucrării depinde astfel şi de mărimea

coeficientului de frecare, care determină greutatea
necesară a construcţiei, deci volumul de materiale pus în
operă.

Din studiile şi cercetările efectuate asupra influenţei

elementelor de contact dintre construcţiile hidrotehnice
portuare şi patul de fundare (fig.8),s-au tras următoarele
concluzii:
- frecarea este un fenomen complex, ceea ce se reflectă şi
în teoriile asupra naturii acesteia. Existenţa
proeminentelor care formează suprafeţe cu micro şi
macrorugozităţi, conduce în momentul deplasărilor
relative la întrepătrunderea, deformaţia şi forfecarea
acestora, procese care determină practic natura şi valoarea
coeficientului de frecare;
Fig. 9. Variaţia deplasării (s) cu marimea forţei orizontale (T)
Mărimea acesteia depinde de natura rocii (π), la alunecarea blocurilor de pat de piatra spartă şi presiuni
dimensiunile pietrelor (d), compactitatea patului (n), uniforme (a) şi neuniforme (b)
26
 - pentru contactul între blocurile de beton se recomandă
valori ale coeficientului de frecare de 0,6-0,7 în funcţie de
mărimea presiunilor pe suprafaţa de contact, impunându-
se înlăturarea impurităţilor rămase de pe pista de turnare
(nisip, hârtie) care conduc la reducerea coeficientului de
frecare şi mărirea deplasării relative a blocurilor;
- sub acţiunea sarcinilor periodice, construcţia suferă mici
deplasări în timp, ceea ce trebuie avut în vedere la
alcătuirea detaliilor constructive pentru rosturi sau fixarea
unor instalaţii şi utilaje (macarale etc.) pe coronament,
pentru a asigura funcţionarea acestora fără dificultăţi de
exploatare.
Fig. 10. Variaţia forţei orizontale (T) cu mărimea forţei
verticale (N) şi deplasarea blocurilor pentru încercări pe pat de
piatră spartă cu presiuni uniforme şi neuniforme

-
Fig. 11. Variaţia coeficientului de frecare cu mărimea
diametrului particulelor pământului Fig. 13. Variaţia coeficientului de frecare beton-piatră spartă
(A) si beton-beton (B)
- pentru realizarea patului construcţiilor hidrotehnice
portuare gravitaţionale, se recomandă: utilizarea pietrei
sparte provenită din roca calcaroasă; realizarea unui sort 2.5. Comportarea structurilor de cheu din beton
cu granulometrie neuniformă, astfel ca posibilitatea de armat tip cheson plutitor [6]
deplasare a pietrelor să fie cât mai redusă; compactarea
Chesonul reprezintă o structură de beton armat, de mari
patului înainte de aşezarea construcţiei; reducerea la
dimensiuni, casetată, realizată în uscat, lansată la apă,
minim a duratei de menţinere a patului neacoperit pentru
transportată în plutire şi lestată în amplasament. În portul
a evita depunerea nisipului pe suprafaţa acestuia;
Constanţa au fost utilizate chesoane de 37,5 m lungime,
- valoarea coeficientului de frecare pentru acelaşi tip de
12,5 m lăţime, 20 m înălţime şi cca. 35000 KN greutate.
pat trebuie să fie considerată diferenţiat, aceasta variind
de la 0,4 la 0,65 în funcţie de mărimea presiunilor medii
pe pat, pentru a evita supradimensionarea sau
subdimensionarea construcţiei. Prevederea unor rugozităţi
pe talpa construcţiei contribuie la mărirea coeficientului
de frecare;

Fig. 14. Chesoane din beton armat-încercări de laborator(Sc.

1:8) (A) fisuri în chesonul cu celule cilindrice (B) fisuri în
chesonul cu celule rectangulare

Condiţiile de rezemare depind astfel de caracteristicile de

deformabilitate ale terenului şi patului şi precizia nivelării
acestuia. În aceste condiţii au fost concepute două tipuri
de chesoane: unul elastic format din trei celule cilindrice
Fig. 12. Variaţia deplasărilor S i S 0 cu valoarea şi al doilea rigid, de formă rectangulară.
raportului T N
Au fost efectuate cercetări in situ privind starea de
eforturi indusă de condiţiile de fundare prin înglobarea în
structură a unor traductori rezistivi. De asemenea, au fost
27
efectuate cercetări în laboratorul Universităţii Tehnice din
Cluj pe modele de mari dimensiuni (sc. 1:8). Încercările
au fost conduse până la rupere şi au pus în evidenţă
influenţa condiţiilor de rezemare asupra eforturilor
structurale (fig. 14). Din aceste încercări corelate cu cele
efectuate asupra chesoanelor puse în operă s-au putut
defini condiţiile de aplicare a fiecărei soluţii.
prebulbul se reduc cu cca. 50 %. Aceleaşi reduceri apar şi
în cazul eforturilor de lunecare din zona respectivă.
Eforturile de compresiune din zona prebulbului sunt
moderate faţă de capacitatea de rezistenţă a materialului.
Se constată de asemenea un efect pozitiv al prebulbului
din punct de vedere al angajării rocii în preluarea unei
forţe de tracţiune.

2.6. Tiranţi de ancorare a radierului docului

de reparaţii nr.2 al Şantierului Naval Mangalia [7]

În amplasamentul docului, terenul de fundare a fost de

natură stâncoasă, respectiv roca calcaroasă foarte
eterogena în privinţa comportării fizice, continuitate şi
permeabilitate.

Adoptarea soluţiei cu tiranţi, care preiau o parte din

subpresiunea de pe radier a permis reducerea grosimii
acestuia de la 7,8 m în soluţia clasică, de greutate, la 1,8
m (fig. 15). Avantajele sunt evidente dacă se ia în
considerare reducerea volumelor de excavaţii în rocă şi a
lucrărilor de impermeabilizare pentru reducerea
Fig. 16. Tiranţi pretensionaţi. 1-radier doc;2-sistem de
infiltraţiilor în cursul execuţiei.
blocare;3-cabluri pretensionate;4-tub rifilat din polietilenă;5-
zona de ancorare;6-foraje umplute cu suspensie de ciment;7-
placă de prindere a cablurilor

Fig. 15. Doc uscat cu radier ancorat Mangalia

Radierul cu lăţimea de 60 m şi lungimea de 360 m, a fost

ancorat cu 1244 tiranţi alcătuiţi din 48 fire φ 0,7 cm
rezistenţă normată de 16 x 105 kPa, dispuşi într-o reţea cu
latura de 3,5 m. Sarcina de calcul pentru un tirant a fost de
1450 KN, determinată din condiţia ca rostul dintre radier
şi rocă să se menţină comprimat în toate ipotezele de
calcul.
Din experienţa obţinută la lucrări realizate cu tiranţi, s-au
constatat fisurări la partea superioară a bulbului datorită
eforturilor excesive de întindere produse de tensionarea
firelor sau barelor. Pentru a elimina acest neajuns,
sistemul de tiranţi utilizat pentru docul uscat de la SN 2
Mai – Mangalia a fost realizat într-o concepţie originală
de IPTANA–SA Bucureşti, prin folosirea unui prebulb de
2,80 m lungime, la partea superioară a bulbului şi
caracterizat printr-o aderenţă la sârme practic inexistentă.
Prin această măsură constructivă, prebulbul acţionează ca
o şaibă de rezemare, contribuind la reducerea eforturilor
de întindere din bulb (fig. 16, fig. 17).
Calculele efectuate au arătat că eforturile de întindere din
bulbul de ancoraj, în vecinătatea zonei de contact cu
28
Fig. 17. Diagrama de tensionare a tiranţilor
Raportul între lungimea prebulbului faţă de lungimea
totală a bulbului şi prebulbului, care la radierul docului
uscat de la SN Mangalia este de 0,32, apare, conform
analizelor comparative, pe deplin satisfăcător.
2.7. Verificarea in situ a capacităţii portante a piloţilor
de diametru mare
Una din problemele dificile ale efectuării încercării o
reprezintă asigurarea lestului care uneori depăşeşte
greutatea de 10000 KN. Pentru soluţionarea acestei
probleme, la verificările de capacitate portantă a piloţilor
foraţi cu diametrul de 1,08 m utilizaţi în infrastructura
celulelor silozului din portul Constanţa, a fost aplicată
soluţia cu tiranţi (fig.18).

Fig. 18. Coloana de probă (8000 kN), Mol IS Port
Constanţa Sud
3. URMĂRIREA COMPORTĂRII ÎN TIMP A
LUCRĂRILOR PORTUARE
3.1. Urmărirea funcţionării sistemului de drenaj
permanent al radierului docurilor din cadrul S.N.
Constanţa
În condiţiile hidrogeologice ale amplasamentului, radierul
docurilor uscate din cadrul S.N. Constanţa, a fost realizat
în soluţia constructivă cu drenare permanentă, ceea ce a
permis adoptarea unei grosimi de 2,0 m.
Fig. 19. Doc uscat în Portul Constanţa. Puţuri de descărcare:1-
ţeavă de descărcare;2-zona perforată;3-hidroizolaţie;4-drenaj
orizontal;5-beton monogranular
Sistemul de drenaj cuprinde un strat de20 cm de piatră
spartă monogranulară (40-50 mm) şi tuburi colectoare de
250 mm diametru, dispuse transversal la 12 m, care
debuşează în două galerii longitudinale amplasate la baza
structurii centrale a docurilor (fig. 19).
Terenul sub radier este un depozit sarmaţian, alcătuit
dintr-un calcar granular puţin permeabil până la
adâncimea de –17 m. Sub acest strat se află un calcar
cochilifer foarte permeabil, cu goluri de dizolvare, după
care la nivelul –28,0 ÷ -30,0 m urmează un strat de cretă.
Studiile efectuate au concluzionat că soluţia optimă este
aceea de radier cu drenaj permanent în condiţiile
menţinerii unui debit de infiltraţie de max. 500 mc/oră
pentru întreaga suprafaţă de 45000 mc. Pentru diminuarea
infiltraţiilor au fost prevăzute ecrane din beton şi injecţii
cu amestecuri de ciment – bentonită.
După primii 5 ani de exploatare s-a constatat că debitul s-
a stabilizat la 200 mc/oră, din care 88 % provine din
drenajul orizontal şi 12 % din forajele de descărcare
controlată, situaţie care se menţine şi în prezent (fig. 20).
Din total, cca. 80 % provine din jumătatea de Nord a
docului şi în special din direcţia N-W. Din 29 de tuburi de
drenaj din docul Nord debitează 21, iar din 28 din docul
Sud numai 11.
Subpresiunea în zona centrală a docului variază între 0,1
si 0,5 bari, valoarea admisă fiind de 0,5 bari. Această
presiune atinge în unele zone ale camerelor docurilor
valori de până la 0,6 bari, ceea ce impune menţinerea
deschisă a vanei de descărcare.
Fig. 20. Doc uscat în Portul Constanţa. Variaţia în timp a
debitului infiltrat:1-total;2-drenaj orizontal;3-drenaj vertical
3.2. Evoluţia stării de eforturi în structura docului de
reparaţii nr.1 din cadrul SN Mangalia
Docul de reparaţii nr.1 a fost alcătuit în soluţia de tip
gravitaţional. Calculele de detaliu şi cercetările pe model
foto-elastic au condus la determinarea stării de eforturi şi
a presiunilor pe teren şi pe bajoaiere, care au fost
confirmate prin măsurătorile efectuate cu ajutorul
aparaturii înglobate în structura de beton, în diferitele
etape de lucru ale docului uscat. Prelucrarea datelor
deţinute a permis şi calibrarea unor coeficienţi ce apar în
calculele specifice
29
3.3. Comportarea tiranţilor de ancorare a radierului
docului de reparaţii nr.2 de la S.N. Mangalia
Controlul variaţiei în timp a efortului din tiranţi a fost
efectuat cu doze electroacustice. S-a constatat că în primii
ani, efortul iniţial s-a păstrat în limitele de ± 2% (fig. 21).
De asemenea, s-a verificat si efectul de coroziune al
mediului înconjurător, constatându-se că nu se
înregistrează un astfel de fenomen.
Cercetările in situ efectuate pentru astfel de lucrări au
condus la optimizarea soluţiilor tehnice şi tehnologice
pentru cheuri, platforme, căi de rulare, docuri uscate,
fundaţia silozurilor şi a magaziilor etc.
Urmărirea comportării în timp a lucrărilor a confirmat
corectitudinea soluţiilor adoptate.
BIBLIOGRAFIE

Documentaţii SC IPTANA-SA.
Manea S. & Ciortan R., 1998.Time settlement monitoring
of earthfill pier. XIth Danube-European Conference on
soil mecanics and geotechnical engineering-Croatia, 25-
29 may, pp. 227-232.
Ciortan R. & Popescu Fl., 1990. Comportarea piloţilor la
sarcini orizontale. Conferinţa de geotehnică şi fundaţii -
Craiova

Fig. 21. Evoluţia în timp a solicitărilor din tiranţi
4. CONCLUZII
Infrastructura unui port necesită volume importante de
lucrări, ceea ce impune pentru economicitatea acestora
efectuarea de numeroase studii teoretice şi experimentale.
Utilitatea acestor cercetări rezidă şi din faptul că
structurile portuare sunt supuse unor solicitări complexe,
cu o mare variabilitate în timp.
Ciortan R., 1996. Probleme de siguranţa infrastructurilor
portuare. A 8-a Conferinţă Naţională de Geotehnică şi
Fundaţii, Iaşi, 25-28 sept.
Ciortan R., 1973. Contribuţii la studiul stabilităţii
cheiurilor de greutate. Revista Hidrotehnică nr.3.
Ciortan R.. 1984. Aspecte privind comportarea în timpul
execuţiei şi exploatării a cheiurilor de mare adâncime din
porturile maritime. Simpozion: Comportarea in situ a
construcţiilor (Piatra Neamţ), pp.53-62;
Abdulamit A., Ciortan R. & Popovici A., 1991. Studiu
parametric privind comportarea tiranţilor pretensionaţi
prevăzuţi cu bulb. Rev. Hidrotehnică nr. 10-12, pp.11-17.

CONTRIBUTION OF THE IN SITU RESEARCHES TO THE OPTIMIZATION OF THE TECHNICAL AND

TECHNOLOGICAL SOLUTIONS IN THE PORT INFRASTRUCTURES FIELD
Synopsis

The port arrangements represent a very complex engineering field. The specific features, both regarding construction and
exploitation, result from the large areas of the territory, the important volumes of fillings, the execution under the water
level of 60 – 80 % of the works, the lack of initial compaction if the fillings are executed much in advance, the variable in
time exploitation loads, the high price of the underwater repairs, etc. In order to adopt economical and sustainable
solutions, many in situ researches regarding the fillings, the effect of the overloading on the platform, the behavior of port
structures and anchoring rods, the bearing capacity of large diameter pillars, the behavior of the permanent draining system
of the docks foundation, etc. have been developed.
LA CONTRIBUTION DES RECHERCHES IN SITU POUR L'OPTIMISATION DES SOLUTIONS TECHNIQUES
ET TECHNOLOGIQUES DANS LE DOMAINE DES INFRASTRUCTURES PORTUAIRES
Resumé

Les constructions portuaires representent une partie tout a fait complexe, contenant particularités de construction et
exploitation dues aux grandes surfaces de territoire, importantes volumes de remplissage, dont 60 ÷ 80 % executés en
dessous de l’eau, à l’absence du compactage initial si les remplissages sont faits beaucoup en avance, aux charges
d’exploatation variables en temps, aux coûts importants des reparations sous-marin. Solutions economiques et durables en
temps ont demandé des nombreuses investigations “in situ” concernant la caracterisation geotechnique du remplissage,
l’effet des surcharges de la platforme, comportement des structures portuaires et tirants d’ancrage, verification de la
capacité portante des pieux de grand diametre, comportement en temps du systeme de drainage permanent du radier des
docs etc.
30
C O M P O R T A M E N T U L Ş I D E G R A D Ă R I L E S U F E R I T E D E O CONSTRUCŢIE AFECTATĂ DE
ANTRENĂRI HIDRODINAM ICE R E P E T A T E

M. L. Coman
Cercetător ştiinţific, Dr. Ing., Institutul de Studii şi Proiectări pentru Îmbunătăţiri Funciare – ISPIF - S.A.

E. Ionescu
Ing., Institutul de Studii şi Proiectări pentru Îmbunătăţiri Funciare – ISPIF - S.A.

Rezumat

S.P.A. Borcea este principala staţie a sistemului de irigaţii Jegălia, pus în funcţiune cu peste 30 de ani în urmă. Staţia
(sistem cameră umedă) a fost fundată pe un cheson pneumatic multicompartimentat, la adâncimea de 14 m, pe un teren de
fundare nisipos. În primăvara anului 1996 clădirea staţiei a suferit, într-o singură noapte, o tasare bruscă ce a provocat o
înclinare accentuată a construcţiei şi deteriorarea parţială a echipamentelor tehnologice. Expertiza ce a urmat accidentului a
stabilit că principala cauză a deformaţiilor o reprezintă antrenarea hidrodinamică a nisipului de sub fundaţie şi crearea, în
acest fel, a unui gol subteran în zona de “lăsare”. Nisipul a fost antrenat în compartimentele chesonului prin dopul din beton
de sub cuţit şi prin gurile campanelor, deteriorate, fiind ulterior repompat şi deversat în bazinul de refulare al staţiei. Pentru
remediere s-au propus unele soluţii constructive şi tehnologice care să permită continuarea activităţii.

1. INTRODUCERE 2. CARACTERISTICI CONSTRUCTIVE

S.P.A. Borcea este amplasată pe braţul Borcea (mal
stâng), la km 65+400, la o distanţă de 225 m de mal, în
interiorul unei incinte îndiguite aflată pe raza localităţii
Jegălia (jud. Călăraşi).
Staţia este orientată, după poziţia axului longitudinal, pe
direcţia SV-NE.
S.P.A. Borcea a fost construită pe baza unui proiect
ISPIF-SA din anul 1967 şi a funcţionat în condiţii
normale până în primăvara anului 1996, când în structură
au fost semnalate unele deformaţii ce s-au datorat tasării
bruşte a terenului, pe latura sud - vestică a obiectivului.
Tot prin proiect, în apropierea staţiei s-a construit un post
trafo şi un foraj de ungere şi alimentare cu apă.
Poziţia construcţiilor poate fi urmărită în planul de situaţie
schematic din figura1, pe care nu s-au marcat lucrările de
investigare şi cercetare din etapa de expertiză.
2.1. Infrastructura
Conform proiectului, infrastructura staţiei a fost proiectată
în cheson pneumatic din beton armat (B.200) cu 9
compartimente având, fiecare, dimensiunile interioare în
plan 2,5 x 6,5 m.
Dimensiunile generale ale chesonului sunt de 28,5 x 8,5
m în plan (la nivelul cuţitului) şi înălţimea de 14 m de la
cuţit la suprafaţa terenului. Cota de fundare a chesonului
este -2,00
Radierul chesonului este din b.a. marca B.200, are
grosimea de 80 cm şi este perforat de coşuri pentru
campane, în compartimentele 2, 5 şi 8, fiind închise cu
flanşe oarbe prinse în şuruburi cu piuliţe.
Diametrul coşurilor este de aprox. 0,8m. Nu se cunoaşte
poziţia gurilor de alimentare cu aer, forţă şi lumină în
interiorul camerei de lucru care, în proiect, apar ca fiind în
compartimentele 1, 6 şi 9.

Expertizarea obiectivului s-a făcut în anul 1996. Aceasta a
avut drept scop determinarea exactă a cauzelor ce au
produs deformaţiile şi stabilirea măsurilor care să permită
funcţionarea şi continuarea exploatării obiectivului, cu
atât mai mult cu cât sistemul de irigaţii Jegălia este încă în
activitate şi este profitabil economic.
Fundarea chesonului s-a realizat în cuprinsul unui strat de
nisip fin-mediu, cuţitul chesonului intrând aproximativ
1,50 m în acest strat. Frecarea între pereţii chesonului şi
pământurile străbătute s-a estimat la valoarea f = 2t/m2.
Sub cuţitul chesonului, în interiorul camerei de lucru (H =
2,20 m) a fost prevăzută umplerea cu beton simplu marca
B.50 turnat sub aer comprimat.
35
Fig. 1. Schiţa de amplasare a construcţiilor SPA Borcea

2.2. Suprastructura de refulare, după care urmează canalul de aducţiune

Suprafaţa suprastructurii depăşeşte în plan suprafaţa
chesonului (infrastructurii) deoarece cuprinde o zonă
suplimentară peste camera pompelor de amorsare, care
este în consolă faţă de corpul chesonului. Acest
compartiment este fundat la 3,0 m, pe un radier de 50 cm
având o evazare de 50 cm.
Structura staţiei este în cadre de beton armat cu stâlpii
încastraţi în pereţii longitudinali ai chesonului.
Staţia este prevăzută şi cu grindă rulantă pentru sarcina la
cârlig de 10 t.
Planşeul de la cota ± 0,00 constituie planşeul suport al
motoarelor. În planşeu, pentru accesul în interiorul
chesonului, s-a proiectat, pentru fiecare compartiment,
câte un chepeng acoperit cu capac metalic. Mai este
prevăzut, de asemenea, cu goluri pentru introducerea
vanelor de pe conductele de aducţiune.
Planşeul, acoperiş pentru staţie, este monolit, din beton
armat.
În figura 2 se prezintă o secţiune verticală prin construcţia
principală a staţiei.
S.P.A. Borcea se continuă pe latura sa nordică cu bazinul
36
C.A.L., al sistemului de irigaţii Jegălia.
3. SCURT ISTORIC AL PRODUCERII
DEFORMAŢIILOR
Staţia a funcţionat în condiţiuni normale până în anul
1996.
În perioada premergătoare (1994-1996) din cele 3 pompe
amplasate în cele 9 compartimente ale chesonului, au
lucrat pompele 1, 2, 3, 4, situate în acea parte a staţiei care
s-a tasat.
Înainte de producerea avariei, pompele nu au funcţionat.
Funcţionarea staţiei s-a oprit în octombrie 1995 şi s-a
reluat pe 30 mai 1996, dimineaţa. Avaria s-a constatat în
dimineaţa zilei de 31 mai 1996, producându-se deci, în
cursul nopţii de 30-31 mai 1996 şi constând din
scufundarea bruscă a staţiei pe direcţia NE - SV (a laturii
scurte) cu aproximativ 21 cm. Tasarea generală măsurată
a fost de câţiva cm pe latura nord-estică şi de ordinul
zecilor de cm pe latura sud-vestică. Raportul general al
deformaţiilor pe această direcţie este mai mare de 1/15,
fapt ce a produs o rotire accentuată a construcţiei în plan
vertical.
Fig. 2. Secţiune verticală prin construcţia principală a staţiei
În urma avariei, în teren, pe latura lungă a staţiei dinspre
Borcea, a apărut o fisură lată de câţiva cm, care pornea
din colţul staţiei, se extindea pe aproximativ 2-3 m de la
perete şi se închidea la ½ din lungimea staţiei. La câteva
zile s-a constatat, de asemenea, o avarie (fisură
milimetrică) la sifoanele 1, 2, 4 şi 5, când s-a observat că
sifoanele respective nu se pot amorsa. Avarierea
sifoanelor a corespuns în general cu dispunerea fisurii în
terenul de lângă staţie.
Investigaţiile ulterioare au stabilit următoarele categorii
de deformaţii:
Deformaţii vizibile la suprafaţă:
− crăpături între staţie şi zidul de închidere a canalului
de refulare, provocate de tasarea staţiei;
− înclinarea staţiei, observabilă cu ochiul liber în
trotuarul din faţa intrării în staţie şi în poziţia
clapeţilor de refulare în raport cu nivelul apei în
canal;
− fisuri în tencuiala unor stâlpi de rezistenţă ai staţiei.
Ulterior s-a stabilit că aceste fisuri nu afectează
structura de rezistenţă a stâlpilor;
− riparea căii rulante;
Deformaţii observate în cheson:
− fisuri în unii pereţi despărţitori ai compartimentelor
la nivelul rostului ultimei etape de turnare a
betonului în cheson ;
− fisuri între camera pompelor de amorsare şi primul
compartiment al chesonului.
În luna decembrie 1996, în vederea vizitării chesonului s-
a realizat golirea unor compartimente şi cu acel prilej s-a
constatat că pereţii exteriori sunt etanşi. S-a constatat,
însă, că acele compartimente prevăzute cu coşuri pentru
campane erau colmatate cu nisip până la nivelul sorbului
pompelor şi a conductelor de aspiraţie a apei din Dunăre.
S-au mai constatat, de asemenea, infiltraţii ale apei
dinspre exterior spre interiorul chesonului ca urmare a
subpresiunii create prin golirea compartimentului şi,
posibil, a lipsei de etanşeitate a capacelor metalice ale
campanelor.
La data golirii chesonului, în timpul inspectării
compartimentelor, s-a produs o nouă scufundare bruscă a
staţiei cu circa 10 cm, fapt ce a determinat decizia urgentă
de umplere rapidă.
37
În urma tasării bruşte a staţiei din luna decembrie 1996, s-
a dispus ca toate lucrările de prospecţiuni să se efectueze
cu apă în cheson.
Totuşi, în luna martie 1997, în urma sesizării echipelor de
scafandri că în compartimentul 2, coşul campanei este
acoperit cu o movilă din beton de provenienţă incertă, s-a
încercat golirea compartimentului. În urma acestei
tentative, compartimentul a fost invadat de nisip infiltrat
prin coşul neetanş al campanei, grosimea nisipului
atingând 2 m. Ulterior, chesonul a înregistrat o nouă
tasare bruscă de aproximativ 16 cm.

Tabel 1

Cote Diferenţe
Et.0 Et. I Et. II Et. III I-0 II-I III-II III-0
Reper
1990 Nov.1996 Dec.1996 Ian.1997 (mm) (mm) (mm) (mm)
r1 12200 11905 11759 11745 -295 -146 -14 -445
r2 12200 11907 11754 11740 -293 -153 -14 -460
r3 12200 12030 11954 11943 -170 - 76 -11 -257
r4 12200 12026 11942 11933 -174 - 84 -9 -267
r5 12200 12190 12184 12179 - 10 - 6 -5 - 21
r6 12200 12190 12181 12172 - 10 - 9 -9 - 28
a 12200 11907 11754 11741 -293 -153 -13 -459
b 12200 12153 12132 12126 - 47 - 21 -6 - 74

Fig. 3. Vizualizare spaţială tasări cheson

În tabelul 1 se pot urmări valorile cotelor reperilor de
urmărire, plantaţi în interiorul şi pe conturul staţiei şi
diferenţele, respectiv tasările suferite de aceştia la diferite
etape de măsurători. Etapa 0 de măsurători (etapă etalon)
s-a considerat perioada dinaintea semnalării primei
deplasări a staţiei.
În figura 3 este prezentată imaginea spaţială a tasării
staţiei, stabilită pe baza citirii reperilor de urmărire a
deformaţiilor. În medalion sunt prezentate deplasările în
plan vertical ale axelor longitudinale (laterale şi central) la
etapele de citiri prezentate în tabelul 1.
4. CAUZELE PRODUCERII DEFORMAŢIILOR
Investigaţiile efectuate în perimetrul construcţiilor S.P.A.
Borcea au dus la concluzia că tasarea staţiei în mod
repetat şi brusc se datorează prezenţei în subteran a unor

38
goluri formate prin antrenarea repetată a nisipului din
zona cuţitului chesonului.
Cercetările au dovedit că golurile subterane (zone foarte
afânate) s-au format doar în zona staţiei, în principal în
partea de sud - est a acesteia şi pe latura dinspre Borcea.
Penetrările statice prin presiune au pus în evidenţă o zonă
mai slabă la cota cuţitului chesonului, doar în imediata
vecinătate a acestuia; în celelalte situaţii, valorile obţinute
au fost normale pentru încărcările transmise prin sarcina
geologică a complexelor superioare.
În continuare se prezintă câteva elemente care exclud
unele posibile cauze de producere a golurilor subterane :
− studiile hidrogeologice şi hidrologice exclud
posibilitatea antrenării hidrodinamice a nisipului de
sub cheson pe seama variaţiilor de nivel ale apei în
Borcea şi respectiv a nivelului apei subterane în
zonă. În nici o situaţie aceste niveluri nu au ajuns la
o cotă inferioară cotei cuţitului chesonului ;
− stratificaţia locală şi cea generală exclud eventuale
scurgeri ale nisipului către adâncime prin roca de
bază din amplasament ; la baza nisipului se găsesc
depozite grosiere urmate de calcare grezoase şi
gresii. În cazul în care ar fi fost totuşi posibil un
astfel de fenomen, golul subteran ar fi avut
dimensiuni mult mai mari în plan şi ar fi afectat şi
celelalte construcţii ;
− penetrările statice executate pe linia dintre staţie şi
forajul de ungere şi alimentare cu apă, rezultatele de
laborator privind conţinutul în suspensii şi faptul că
forajul nu a necesitat timp de 30 de ani nici o
denisipare, exclud posibilitatea ca golul subteran să
fie produs de pompările repetate din forajul
menţionat
Se apreciază că principala cauză ce a determinat apariţia
repetată a unor goluri subterane ce au provocat
destabilizarea staţiei o reprezintă deplasarea hidro-
dinamică a nisipului din zona cuţitului chesonului şi
antrenarea lui prin coşurile neetanşe practicate în radierul
chesonului. Infiltrarea nisipului de la baza cuţitului în
cheson a fost posibilă ca urmare a creării unei depresiuni
în momentul golirii, în camerele prevăzute cu campane.
Neetanşeitatea garniturilor capacelor metalice ale
campanelor a permis infiltrarea apei şi nisipului dinspre
exterior spre interior. Nivelul nisipului infiltrat în compar-
timentele chesonului rămâne în general constant, el fiind
sorbit odată cu apa din cheson şi deversat în bazinul de
refulare.
5. CONCLUZII ŞI LUCRĂRI DE REMEDIERE
5.1.Concluzii :
Prin finalizarea investigaţiilor de teren şi a cercetărilor de
specialitate s-au desprins următoarele concluzii :
− S.P.A. Borcea a suferit un proces de tasare
neuniformă, datorat unui fenomen de sufoziune
produs în nisipurile pe care este fundat chesonul
staţiei ;
− fenomenul de antrenare hidrodinamică este unul
local, care s-a produs doar în zona cuţitului
chesonului. Extinderea în adâncime şi în lateral a
fenomenului nu depăşeşte ordinul a câţiva metri ;
− prezenţa afuierilor a fost pusă în evidenţă de
rezultatele penetrărilor statice, forajelor şi probelor
de injectare efectuate prin interiorul staţiei şi de
observaţiile directe făcute în teren cu prilejul
tasărilor bruşte ;
− datorită dispariţiei betonului simplu din dopul de sub
radierul chesonului şi datorită neetanşeităţii
capacelor metalice ce blindează coşurile campanelor,
în momentul în care nivelul apei în cheson scade sub
nivelul apei din terenul natural (depăşindu-se
valoarea gradientului critic), nisipul este antrenat în
interiorul compartimentelor chesonului. La aceasta
trebuie adăugat „şocul de nivel” provocat de
coborârea violentă a apei în cheson. Când se reiau
pompările o parte din nisipul antrenat în cheson este
deversat în canalul de refulare .
− afânarea nisipului sub cuţitul chesonului s-a produs
gradual, pornind de la o stare de afânare intensă
(zonă foarte slabă, cu goluri, aflată imediat sub
cheson), trecând printr-o stare de tranziţie cu o
afânare mai redusă şi ajungând în final la starea de
îndesare naturală a nisipului. Se estimează o grosime
generală a nisipurilor "tulburate" sub cheson de
ordinul a câtorva metri (aproximativ 2 m) ;
− starea de afânare a nisipului şi reducerea suprafeţei
de sprijin a chesonului prin dispariţia betonului din
dop, amplifică fenomenul de tasare ;
− tasarea s-a produs în special în partea de sud-vest a
chesonului, deoarece cu pompele din compar-
timentele acestei zone s-a lucrat preponderent ;
− fenomenul de tasare diferenţiată nu a pus, încă, în
pericol structura de rezistenţă a staţiei şi, aşa cum
rezultă din dezvelirile efectuate pe conturul exterior,
nici contactul dintre cheson şi camera pompelor de
amorsare; eventuale noi deformaţii ar putea însă
periclita definitiv construcţia ;
− deşi pompele străine, montate în ultimii ani, au avut
un regim de vibrare inferior celui indus în pompele
româneşti, este recomandabil să se ţină totuşi cont de
acest aspect, întrucât orice element perturbator
(inclusiv vibraţiile), indiferent de amploare, poate
constitui un factor de risc în evaluarea stabilităţii
unor construcţii fundate în condiţii labile.
5.2. Lucrări de remediere
Pentru stoparea fenomenului de tasare a staţiei şi pentru
refacerea calităţilor terenului de fundare s-au recomandat
măsuri de consolidare, care să aibă în vedere soluţia
injectării.
39
Consolidarea trebuie să urmărească o injectare pe
conturul exterior şi o injectare prin interiorul staţiei, în
această ordine.
Injectarea pe exterior conduce la o consolidare
suplimentară a terenului în jurul chesonului, îmbunătăţind
astfel şi valoarea coeficientului de frecare al betonului cu
terenul înconjurător. Injecţiile pe exterior executate printr-
o perdea de foraje până la 2-3 m sub cuţit, vor izola şi
eventualele defecte existente în pereţii exteriori ai
chesonului.
Volumele de suspensie apreciate pentru cele două
categorii de injecţii se estimează la aproximativ 200 m3
pentru injecţiile pe exterior şi minim 150 m3 pentru
injecţiile din interior.
Măsurile de refacere geotehnică a terenului de fundare
trebuie să fie completate şi cu o serie de măsuri
constructive aplicate în staţie : armarea slabă şi torcretarea
pereţilor dintre compartimentele chesonului, refacerea
sistemului de susţinere a podului rulant, verticalizarea
pompelor.

Injectarea din interior, sub radier, până sub nivelul
cuţitului, va remodela terenul sub staţie şi va reface
suprafaţa de sprijin a chesonului pe terenul natural,
micşorând valoarea presiunii repartizate. Injecţiile prin
interior ajută, de asemenea, şi la reetanşeizarea flanşelor
oarbe de la coşurile campanelor şi de la gurile de
alimentare cu aer, forţă şi lumină.
Se face precizarea că în prezent S.P.A. Borcea este
monitorizată, lucrând la capacitate redusă, după un
program tehnologic asigurător.
Măsurile de remediere s-au limitat, pentru moment, doar
la verticalizarea pompelor şi la calea de rulare, obiectivul
fiind periodic urmărit prin măsurători topografice.

THE BEHAVIOUR AND DAMAGES OF A CONSTRUCTION AFFECTED

BY REPEATED HYDRODYNAMIC SCOURS

Synopsis

S.P.A. Borcea is the main pumping station of Jegălia Irrigation System which functioned in normal conditions over 30
years.The station (a wet chamber system), has been founded on a multi-compartmented pneumatic caisson , at the depth of
14 m , on a sandy foundation ground.In the spring of 1996 the building of pumping station suffered, in just one night, a
sudden ununiform settlement , which strongly tilted the structure.The expertise following the accident, by investigations
and detailed technical studies, established that the main reason of the deformations in that construction is the result of
hydrodynamic scour of the sand under foundations ; so , under the bottom of the caisson , an unstable area occurred.In
time , the sand has been mobilised into the caisson through the deteriorated lids of pits existing in the raft ; subsequently ,
the sand has been pumped and evacuated in the overfall of the station.To maintain the station in a good running, some
technical and technological measures were proposed.

LE COMPORTAMENT ET LES DÉGRADATIONS D’UNE CONSTRUCTION AFFECTÉE PAR

ENTRAÎNEMENTS HYDRODYNAMIQUES RÉPÉTÉS

Résumé

S.P.A. Borcea est la station principale de système d’irigations Jegalia , mis en fonction plus que 30 années auparavant. La
station (système chambre humide) a été fondée sur un caisson pneumatique multicompartimenté , à la profondeur de 14m ,
dans un terrain de fondation sablonneux. Dans le printemps du 1996 le bâtiment a souffert , dans une seule nuit, un brusque
tassement qui a produit une fort inclination de la structure et la détérioration des équipements. L’expertise après l’accident
a conclusioné que la raison pour laquelle sont produits les déformations réside dans les entraînements hydrodynamiques du
sable sous les fondations ; cet processus a déterminé en profondeur l’apparition d’une zone instable . Pendant le temps, le
sable a été mobilisé dans le caisson par les couvercles des campannes détériorés et ulterieurement a été pompé et évacué
dans le bassin de refoulage de la station . Pour maintenir SPA Borcea en fonction , ont été proposé quelques measures
techniques et technologiques .

40
STRATEGIA ŞI PRINCIPIILE CE STAU LA BAZA PROIECTĂRII, EXECUŢIEI ŞI URMĂRIRII
COMPORTĂRII LUCRĂRILOR DE STABILIZARE-CONSOLIDARE A VERSANŢILOR POTENŢIAL
INSTABILI ADIACENŢI CĂILOR DE COMUNICAŢII TERESTRE

T. Schein
Profesor universitar, Dr. Ing., Departamentul de Inginerie Geotehnică şi Căi de Comunicaţii Terestre, Facultatea de
Construcţii şi Arhitectură, Universitatea „Politehnica” din Timişoara

A. Boldurean
Preparator, Drd. Ing.,Departamentul de Inginerie Geotehnică şi Căi de Comunicaţii Terestre, Facultatea de Construcţii şi
Arhitectură, Universitatea „Politehnica” din Timişoara

Rezumat

În prezentul articol este prezentată una din cele mai importante problematici ale mecanicii pământurilor. Alunecările de
teren sunt fenomene naturale care intră în rândul catastrofelor naturale. O problemă foarte complexă o constituie
investigarea proceselor de instabilitate şi prognozarea declanşării lor. Investigarea proceselor de instabilitate presupune
stabilirea adâncimii şi formei suprafeţei de alunecare, extinderea zonei potenţial instabile, direcţia şi viteza de propagare a
alunecării. Astfel se recomandă folosirea măsurătorilor înclinometrice care permit urmărirea deplasărilor unor taluzuri
instabile cât şi determinarea corectă a formei şi adâncimii suprafeţei de alunecare. Măsurătorile înclinometrice se
efectuează după două direcţii normale una pe cealaltă şi în funcţie de datele înregistrate se poate stabili grafic sau analitic
direcţia de deplasare a masivului instabil. S-a constatat că alunecările de teren se manifestă în timp în mod variabil,
prognozarea acestora fiind de asemenea posibilă folosindu-se măsurătorile înclinometrice. Se prezintă un algoritm de calcul
privind prognozarea momentului declanşării fazelor acute de mişcare a versanţilor instabili efectuându-se măsurători de
deplasare la anumite intervale de timp care permit aprecierea modului în care va evalua o alunecare de teren.

1. STADIUL ACTUAL AL PROBLEMEI − alunecările de teren care au afectat malurile fluviului

ALUNECĂRILOR DE TEREN
Una din problemele cele mai importante ale mecanicii
pământurilor abordată în toate manifestările ştiinţifice
regionale, naţionale, zonale şi mondiale este cea care se
referă la alunecările de teren.
Missisippi, pe cca 10 km lungime şi 1,6 km lăţime în
timpul cutremurului din 1811;
− alunecările de teren dezvoltate pe o suprafaţă de cca
80.000 km2, ca urmare a cutremurului din Kansu în
anul 1920 care a provocat moartea a 200.000
oameni, distrugerea a 10 oraşe şi numeroase sate.

Această atenţie deosebită acordată alunecărilor de teren se
reflectă în numeroasele publicaţii şi referate prezentate la
manifestările internaţionale din ultimii ani.
Materialele privind alunecările de teren apar în mod
frecvent dispersate în reviste de specialitate şi volume de
comunicări care au ca obiect în general probleme de
mecanica pământurilor şi în special probleme de alunecări
de teren.
Consecinţele dezastruoase ale marilor alunecări de
terenuri au făcut ca ele să fie considerate în categoria
cataclismelor naturale, alături de cutremure, taifunuri,
uragane şi inundaţii, şi să fie totodată reţinute în istoria
popoarelor. De exemplu, B. Seed citează câteva alunecări
catastrofale de terenuri, provocate ca urmare a unor
cutremure şi anume:
− alunecarea de teren care a contribuit la dispariţia
oraşului Helis din Grecia, în anul 373 î.e.n;
Aşa cum am amintit anterior, alunecările de teren au
format şi formează una din principalele problematici ale
mecanicii pământurilor care este necesar a fi rezolvată
prin aprofundarea şi dezvoltarea experienţei şi
cunoştinţelor acumulate până în prezent şi adaptarea lor
continuă la nivelul actual de investigare, diagnosticare şi
intervenţie tehnică asupra alunecărilor de teren.
În practica abordării alunecărilor de teren există aspecte
caracteristice pentru stadiul actual al problemei
alunecărilor de teren în general şi în special pentru
alunecările de teren din cadrul amplasamentelor adiacente
căilor de comunicaţii terestre:
a) Dezvoltarea programului de reabilitare a drumurilor
în general şi în special a drumurilor naţionale cu
întreaga gamă de intervenţii tehnice caracteristice
impune o nouă abordare a problemei alunecărilor de
teren. Urmare a acestui fapt se conturează tendinţa de
trecere de la cercetarea unor cazuri izolate de
41
 alunecare de teren, efectuate adesea după consumarea - elaborarea unor măsuri tehnice de stabilizare a
lor, la studii zonale capabile să evidenţieze zonele proceselor de instabilitate.
din anumite perimetre aflate într-o stare ce le
conferă caracterul de “potenţial instabile”, studii
ce trebuie să recomande şi intervenţiile, respectiv 2.1 Investigarea proceselor de instabilitate
soluţiile tehnice necesare a fi luate pentru prevenirea
transformării lor, în anumite condiţii create natural Investigarea proceselor de instabilitate presupune
sau artificial, în alunecări active ce pot avea urmări stabilirea în mod cert a următoarelor date: adâncimea şi
catastrofale. forma suprafeţei de alunecare; extinderea zonei potenţial
b) Faptul că există zone extinse de-a lungul căilor de instabile; direcţia de propagare a alunecării, respectiv
comunicaţii cu frecvente procese de alunecare mai viteza de propagare a alunecării.
mult sau mai puţin accentuate, cu numeroşi versanţi
aflaţi într-o stare de stabilitate precară, nu constituie o Având în vedere condiţiile de manifestare a proceselor de
noutate. În schimb, caracteristic pentru perioada instabilitate a versanţilor din zonele adiacente căilor de
actuală este faptul că astfel de zone de-a lungul căilor comunicaţii terestre, respectiv a posibilităţilor concrete de
de comunicaţii sunt din ce în ce mai intens solicitate, investigare a proceselor de instabilitate, se recomandă
zonele potenţial instabile sau instabile din cadrul unor folosirea măsurătorilor înclinometrice din următoarele
amplasamente ale căilor de comunicaţii terestre motive:
existente cuprinse în special în cadrul programelor de - principiul efectuării măsurătorilor este simplu, el
reabilitare nu pot fi evitate. constând din stabilirea automată a unghiului α de
abatere de la verticală pentru lungimea sondei de
La declanşarea alunecărilor de teren din cadrul unor măsurare (Fig. 1);
perimetre adiacente drumurilor cât şi căilor ferate concură
o serie de cauze diferite, şi anume:
− procese evolutive de degradare, alterare şi erodare a
bazei versanţilor datorită unor torenţi;
− defrişarea unor zone extinse de pădure situată pe
versanţi potenţial instabili în care se înscriu de regulă
căile de comunicaţii terestre;
− neîntreţinerea corespunzătoare a dispozitivelor de
colectare şi evacuare a apelor provenite din
precipitaţii;
− neîntreţinerea sistemului de drenare existent pe unele
amplasamente, lucru care duce la colmatarea lor;
− intervenţiile necontrolate ale omului prin realizarea
unor excavaţii pe versant sau la baza acestuia;
− infiltraţii accentuate ale apelor meteorice din
precipitaţii abundente înregistrate într-un interval de
timp relativ scurt.
Fig. 1. Sondă înclinometrică

2. CONSIDERAŢII PRIVIND INVESTIGAREA

ŞI PROGNOZAREA PROCESELOR DE
INSTABILITATE A VERSANŢILOR ADIACENŢI
CĂILOR DE COMUNICAŢII TERESTRE
Investigarea proceselor de instabilitate, prognozarea
declanşării lor, astfel încât să se poată lua măsuri tehnice
de stabilizare a versanţilor respectiv de împiedicarea
dezvoltării proceselor de instabilitate, este o problemă
foarte complexă dar şi foarte importantă.
Abordarea din punct de vedere tehnic a unui amplasament
potenţial instabil sau a unuia aflat în faza incipientă de
pierdere a stabilităţii presupune parcurgerea în mod
obligatoriu a următoarelor faze:
- investigarea proceselor de instabilitate;
- diagnosticarea proceselor de instabilitate;
42
- valorile măsurătorilor efectuate vor fi transmise
electronic şi apoi calculate şi prelucrate de un
calculator, existând posibilitatea înregistrării
automate a liniei de deformaţie a tubului
înclinometric;
- există posibilitatea efectuării măsurătorilor în două
plane rectangulare şi astfel în mod implicit
posibilitatea stabilirii direcţiei de deplasare a masei
de roci în mişcare;
- sondajele înclinometrice, executate în faza de
investigare geotehnică, pot fi utilizate şi după
executarea lucrărilor de stabilizare-consolidare pentru
urmărirea comportării în timp a lucrărilor de
stabilizare.
Cu ajutorul acestei tehnici de investigare se răspunde în
mod clar, uşor şi exact la cele patru întrebări pe care le
pune activitatea de investigare a proceselor de instabilitate alunecarea în una din următoarele categorii [Florea, M.N.,
şi anume: 1979]:
Tabelul 2

2.1.1 Stabilirea adâncimii şi formei suprafeţei de Denumirea alunecării Viteza de alunecare (v)
alunecare Extrem de rapidă v > 3 m/s
Foarte rapidă 3 m/s ≥ v > 0,3 m/min
Cunoaşterea poziţiei suprafeţei de alunecare, a formei Rapidă 0,3 m/min ≥ v > 1,5 m/zi
acesteia, cât şi extinderea ei după direcţia longitudinală şi Moderată 1,5 m/zi ≥ v > 1,5 m/lună
Lentă 1,5 m/lună ≥ v > 1,5 m/an
transversală a alunecării, sunt elemente de prim ordin în
Foarte lentă 1,5 m/an ≥ v > 0,06 m/an
stabilirea soluţiilor tehnice de intervenţie pentru stabilirea
Extrem de lentă v < 0,06 m/an
alunecărilor în condiţii tehnico-economice cât mai
avantajoase.
Caracteristic pentru deplasările extrem de lente denumite
de Terzaghi şi „curgeri plastice” este că procesul de
Aşa cum rezultă din figura 2, procedeul de măsurare
alunecare are o durată foarte mare fără să se distingă o
recomandat permite determinarea în mod corect a formei
suprafaţă de alunecare, deplasarea terenului efectuându-se
şi adâncimii suprafeţei de alunecare, respectiv a unei
cu viteze din ce în ce mai mici pe aceiaşi verticală din
soluţii tehnice de stabilizare cât mai corecte.
deluviu pe o anumită porţiune din grosimea acestuia.
În literatura de specialitate [Florea, M.N., 1979] sunt
Deci şi în acest caz există posibilitatea stabilirii adâncimii
propuse următoarele criterii de clasificare a alunecărilor
de la care terenul este stabil, respectiv nivelul de la care în
funcţie de adâncimea suprafeţei de alunecare (Tabelul 1).
jos pot fi încastrate lucrările inginereşti de stabilizare-
consolidare recomandate.

2.2 Prognozarea proceselor de instabilitate

Din analiza manifestării unei alunecări de teren s-a

constatat că aceasta se manifestă în timp în mod variabil.

Cunoaşterea acestei variaţii permite nu numai o mai bună

înţelegere a procesului de instabilitate ci şi prognozarea
momentului în care mişcările se accelerează şi apare
Fig. 2. Urmărirea comportării alunecărilor de teren pericolul declanşării unei mişcări de mare amplitudine.

În baza acestor criterii de clasificare alunecările de pe În prezent informaţiile permanente şi ritmice obţinute cu
versanţii din cadrul amplasamentelor adiacente C.C.T. se privire la dinamica alunecărilor de teren stau la baza
pot încadra într-o anumită categorie de alunecare conform intervenţiilor eficiente prin soluţii inginereşti fezabile care
tabelului 1. pot să prevină declanşarea unor alunecări catastrofale.
Tabelul 1 Asemenea prognozări sunt posibil de efectuat pe baza
Denumirea alunecării Adâncimea suprafeţei de rezultatelor măsurătorilor înclinometrice.
alunecare As1 (m)
De suprafaţă As1 < 1 Saito [1969] a prezentat un algoritm de calcul privind
De mică adâncime 1 < As1 < 5 prognozarea momentului declanşării fazelor acute de
Adânci 5 < As1 < 20 mişcare a versanţilor instabili pe bază de măsurători de
Foarte adânci As1 > 20 deplasare efectuate la anumite intervale de timp şi în
decursul a 5-10 zile înainte de declanşarea alunecării.
2.1.2 Stabilirea direcţiei şi a vitezei de propagare a
alunecării Autorul propune o dependenţă logaritmică:
a
Deoarece măsurătorile înclinometrice se efectuează după e= (1)
două direcţii normale una pe cealaltă, în funcţie de tr − t
mărimea deplasărilor înregistrate la un moment dat se unde:
poate stabili analitic sau grafic direcţia de deplasare a e – este gradientul de timp al variaţiei unitare a distanţei
masivului instabil. între două puncte de la suprafaţa terenului, situate pe
De asemenea, prin citiri făcute la intervale prestabilite se direcţia propagării alunecării;
poate determina viteza de propagare a alunecării după tr – timpul rămas până în momentul declanşării ruperii;
direcţia prestabilită, permiţându-ne să încadrăm t – timpul la care se determină e.
43
O altă formă a relaţiei este:
t −t
l = lo ⋅ a ⋅ log r o (2)
tr − t
unde:
l – este deplasarea între două puncte pe suprafaţa
versantului;
lo – distanţa între cele două puncte la timpul to, în care
e = 0;
a – o constantă.
Pentru determinarea celor trei mărimi (a, tr şi to) sunt
necesare cel puţin trei puncte pe curba de deformare = f
(timp) dedusă din măsurarea pe teren a variaţiei distanţei
între două puncte situate pe versantul care manifestă un
proces de instabilitate.
Interpretarea măsurătorilor efectuate pentru patru
alunecări au arătat că dispunând de date culese începând
cu 7-10 zile înainte de rupere, momentul ruperii se poate
prognoza cu o aproximaţie de 1-2 zile [Saito, 1969].
Bibliografie
Florea M.N. 1979. Alunecări de teren şi taluze. Editura
Tehnică, Bucureşti.
Saito M. 1969. Forecasting time of slope failure by
tertiary creep. Proc. VII-th Int. Soil Mech. And Found.
Eng., Mexico, v.2, pp. 497-700.
Schein T. 1992. Consideraţii tehnice privind posibilitatea
de combatere a alunecărilor versantului Olarilor din
Zalău. A VII-a a Conferinţă Naţională de Geotehnică şi
Fundaţii, Timişoara, v.1, p. 345-354.
Schein T., Rotar T. & Gall I. 1992. Soluţie tehnică de
stabilizare a versantului Olarilor I din Zalău. A VII-a a
Conferinţă Naţională de Geotehnică şi Fundaţii,
Timişoara, v.1, p. 354-365.
Schein T. 1992. Soluţii eficiente de consolidare şi
stabilizare a alunecărilor de teren. A VII-a a Conferinţă
Naţională de Geotehnică şi Fundaţii, Timişoara, v.1, p.
98-109.

STRATEGIES ET PRINCIPES POUR LA CONCEPTION, L’ EXECUTION ET LA SURVEILLANCE DES

OUVRAGES DE CONSTRUCTION POUR LA STABILISATION DES VERSANTS POTENTIALLEMENT
INSTABLES AU LONG DES VOIES DE COMMUNICATION TERRESTRES

Resumé

Dans cet article, on présente l’une des plus importantes problématiques de la mécanique des sols. Les glissements de sol
sont des phénomènes naturels qui appartient aux catastrophes naturelles. Un problème très complexe est l’investigation des
processus d’instabilité et la prévision, le pronostic de leur déclenchement. L’investigation des processus d’instabilité
suppose l’établissement de la profundeur et de la forme de la surface de glissement, l’extension de la zone potentiellement
instable, la direction et la vitesse de propagation du glissement. Ainsi, on conseille l’utilisation des mesurages
inclinométriques qui permettent l’observation des deplacements des talus instables aussi que la détérmination correcte de la
forme et de la profondeur de la surface de glissement. Les mesurages inclinométriques s’executent selon deux directions
normales l’une sur l’autre et, selon les dates enregistrées, on peut établir graphiquement ou bien analytiquement la direction
de deplacement du massif instable. On a constaté que les glissements de sol se manifestent dans le temps d’une manière
variable, leur pronostic étant aussi possible grâce aux mesurages inclinométriques on présente un algorythme, méthode de
calcul regardant le pronostic du moment du déclenchement des phases aiguës de mouvement des versants instable, en
éfectuant des mesurages de deplacement aux certains intervales de temps qui permettent l’estimation de la maniére dans
lâquelle un glissement de sol évoluera.

STRATEGIES AND PRINCIPLES FOR THE DESIGN, EXECUTION AND BEHAVIOUR FOLLOWING OF THE
STABILISATION AND CONSOLIDATION WORKS FOR POTENTIALLY UNSTABLE SLOPES ALONG
EARTH COMMUNICATION WORKS

Synopsis

In this paper is presented one of the most important problems of soil mechanics. The slidings of the soil are natural
phenomena which are included in the range of natural catastrophes. A very important problem is that of investigating the
instability processes and anticipanting their release. The investigation of the instability processes supposes the
determination of the depth and shape of the sliding surface, the determination of the extension of the potentially unstable
zone, the determination of the direction and the speed of propagation of the sliding. Thus, it is recommended the use of
inclinometric measurements which permit the observation of the displacements of the unstable slopes and the correct
determination of the shape and depth of the sliding surface. The inclinometric measurements are made on two directions,
perpendicular on each other, and function of the recorded data it can be established, graphically or analitically, the
displacement direction of the unstable slope. It is known that soil slidings appear variable in time, their anticipation can be
done using the inclinometric measurements. It is presented a calculus algorithm regarding the anticipation of the moment at
which the phases of movement of unstable slopes begin and there can be made some displacement measurements at certain
time intervals that permit the estimation of the way in which the soil sliding will evolve.

44
 Noi reglementări tehnice
Ghid privind modul de întocmire şi verificare a documentaţiilor geotehnice
pentru construcţii – GT 035/2002
1. INTRODUCERE

Asistăm în ultimii ani la o înrăutăţire permanentă a calităţii documentaţiilor geotehnice realizate în ţară,
evidenţiată prin insuficienţa cantitativă şi calitativă a lucrărilor de prospectare a terenului şi nu arareori prin elaborarea
documentaţiilor geotehnice (studii, rapoarte, avize) de către persoane incompetente sau chiar de către impostori. Sunt
frecvente situaţiile în care se ignoră pur si simplu posibilităţile de apariţie a unor fenomene care pot periclita siguranţa şi
exploatarea normală a construcţiilor: alunecări de teren, tasări excesive, prăbuşiri etc. Pe de altă parte, datele puse la
îndemâna proiectanţilor de structuri sunt adesea incomplete şi nefundamentate.
Acest semnal de alarmă, care s-a desprins cu acuitate din lucrările celei de a 9-a Conferinţe Naţionale de Geotehnică
şi Fundaţii – Cluj Napoca, 28-29 septembrie 2000, a fost inserat de autorul acestor rânduri în Nota de fundamentare a
propunerii adresată MLPTL privind elaborarea unui act normativ care să reglementeze modul de întocmire şi verificare a
documentaţiilor geotehnice pentru construcţii. Propunerea a fost acceptată şi, astfel, în cursul trimestrului IV din anul 2000
s-a încheiat între Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti, prin Centrul de Inginerie Geotehnică, şi MLPTL, prin
DGRAT, Contractul nr. 161/2000 având drept obiect elaborarea unei Specificaţii tehnice privind modul de întocmire şi
verificarea documentaţiilor geotehnice pentru construcţii1.
În vederea elaborării reglementării, responsabilul de lucrare a invitat în colectivul de autori un număr de specialişti
de prestigiu: cadre didactice din U.T.C.B., ingineri constructori şi ingineri geologi reprezentând mari institute de proiectare,
firme de execuţie de lucrări geotehnice, firme de consultanţă şi de investiţii etc., implicaţi direct în elaborarea şi utilizarea
documentaţiilor geotehnice. Întrucât, dintr-o regretabilă eroare a editorului, la tipărirea Ghidului în Buletinul Construcţiilor
vol. 13/2002 nu a apărut colectivul de elaborare, ne facem o datorie de onoare din a-l aminti aici, până când eroarea va fi
corectată la o nouă ediţie a volumului 13/ 2002 a Buletinului Construcţiilor editat de INCERC. Aşadar, colectivul de
elaborare a fost compus din: prof. univ. dr. ing. Iacint MANOLIU (responsabil lucrare), prof. univ. dr. ing. Sanda MANEA,
prof. univ. dr. ing. Nicoleta RĂDULESCU, dr. ing. René Jacques BALLY, dr. ing. Romeo CIORTAN, dr. ing. Robert
KLEIN, ing. Cezar CULIŢĂ, ing. Iustin BOBOC, ing. Nicolae RĂDUINEA, ing. Romeo STOICA.

2. SUCCINTĂ PREZENTARE A REGLEMENTĂRII

În capitolul 1 se arată că documentaţiile geotehnice la care se referă ghidul pot fi întocmite pentru toate categoriile
de construcţii, atât construcţii noi cât şi construcţii existente, precum şi pentru toate fazele de proiectare stabilite prin
legislaţia în vigoare.
Deosebit de important este art.1.1.3 care stipulează:
“Documentaţiile geotehnice reprezintă o componentă distinctă a proiectului unei construcţii. Elaborarea
documentaţiilor geotehnice trebuie încredinţată unor specialişti, persoane juridice sau fizice, având calificarea necesară şi
experienţă în acest domeniu şi dispunând de o dotare tehnică adecvată.”
Nu mai puţin important este art.1.1.7 care atribuie pentru prima oară, la 6 ani de la instituirea acestei categorii de
specialişti, o răspundere directă şi exclusivă verificatorilor de proiecte atestaţi pentru domeniul Af:
“În toate cazurile în care, în concordanţă cu prevederile prezentului ghid, se impune verificarea unei documentaţii
geotehnice, verificarea va trebui efectuată de un verificator de proiecte atestat de MLPTL pentru domeniul Af, în
conformitate cu ordinul 77/NI28.10.1996. În lipsa avizului verificatorului de proiecte atestat de MLPTL pentru domeniul
Af, documentaţia geotehnică nu poate fi utilizată în proiectare”.
În capitolul 2 sunt definite cele 6 tipuri de documentaţii geotehnice pentru construcţii, care se întâlnesc in practică,
şi anume:
− Avizul geotehnic preliminar
− Studiul geotehnic
− Studiul geotehnic de detaliu
− Studiul geotehnic pentru proiectul în fază unică
− Raportul de monitorizare geotehnică a execuţiei
− Expertiza geotehnică
Dintre acestea, studiul geotehnic reprezintă documentaţia geotehnică de bază necesară pentru proiectarea oricărei
construcţii. Art. 2.2.2 arată: “Studiul geotehnic face parte din proiectul tehnic. Întrucât potrivit prevederilor art.6 al. (2)
din Legea 50/ 1991, cu modificările şi completările adoptate prin Legea 453/ 2001, Proiectul pentru autorizarea executării

1
Ulterior, ca urmare a restructurării sistemului de reglementări tehnice în construcţii, denumirea de Specificaţie Tehnică a fost înlocuită
prin Ghid.
45
lucrărilor de construcţii (PAC) este extras din proiectul tehnic, studiul geotehnic face parte şi din PAC”.
Spre a veni în sprijinul investitorilor şi proiectanţilor, ghidul a sintetizat în figura 1, pe care o reproducem, schema
clasificării, succesiunii şi corelării documentaţiilor geotehnice pentru construcţii în funcţie de etapele de realizare a lucrării
şi de obiectul documentaţiilor.

Legenda:
1) Documentaţie geotehnică pentru care este obligatorie verificarea de către un verificator de proiecte atestat de MLPTL în
domeniul Af . In cazul construcţiilor de locuinţe, verificarea de către un verificator de proiecte atestat de MLPTL în domeniul
Af este obligatorie doar pentru clădiri având P+2E sau mai înalte.
Fig.1. Schema clasificării, succesiunii şi corelării documentaţiilor geotehnice pentru construcţii

Un comentariu special se cuvine pentru documentaţia geotehnică aferentă fazei de execuţie, denumită “Raportul de
monitorizare geotehnică a execuţiei”.
Prin monitorizarea geotehnică a execuţiei elaboratorii au înţeles întregul şir de activităţi prin care, pe de o parte,
este verificată concordanţa între terenul recunoscut prin studiul geotehnic şi terenul întâlnit pe amplasament şi, pe de altă
parte, este evidenţiat modul de comportare a construcţiei şi vecinătăţilor, pe măsura avansării lucrărilor, în funcţie de
răspunsul terenului. Sunt activităţi care implică răspundere şi competenţă, drept pentru care, pe bună dreptate, ghidul
precizează în art. 2.5.2: “Monitorizarea geotehnică a execuţiei trebuie efectuată de elaboratorul studiului geotehnic, de
unităţi autorizate sau de specialişti atestaţi de MLPTL pentru domeniul Af.”
Un loc deosebit în rândul documentaţiilor geotehnice îl ocupă Expertiza geotehnică, al cărei obiect îl reprezintă
expertizarea unuia sau mai multor elemente geotehnice ale unei lucrări noi, în faza de proiectare sau în faza de execuţie, sau
al unei lucrări existente.
Art. 2.6.4 din Ghid arată cui se poate încredinţa expertiza geotehnică: “Realizarea expertizei geotehnice trebuie
efectuată de persoane juridice, unităţi care să dispună de serviciile unuia sau mai multor experti atestaţi de MLPTL în
domeniul Af sau de persoane fizice – experţi atestaţi de MLPTL în domeniul Af.”

3. INTRODUCEREA CONCEPTULUI DE CATEGORIE GEOTEHNICĂ

Ghidul GT 035/2002 reprezintă prima reglementare tehnică din ţara noastră din domeniul ingineriei geotehnice în
care se utilizează conceptul de categorie geotehnică. Anexa 1 la Ghid este în întregime consacrată Categoriilor geotehnice.
Conceptul Categorie geotehnică a fost introdus încă de la prima redactare a Părţii 1 din EUROCODE 7 “Proiectarea
Geotehnică” (Geotechnical Design).
În vederea stabilirii exigenţelor proiectării geotehnice au fost definite trei Categorii geotehnice:1, 2, 3.
Întrucât de Categoria geotehnică depinde volumul lucrărilor de cercetare a terenului de fundare, Ghidul precizează
că “încadrarea preliminară a unei lucrări într-una din categoriile geotehnice trebuie să se facă, în mod normal, înainte de
cercetarea terenului de fundare. Această încadrare poate fi ulterior schimbată. Categoria poate fi verificată şi eventual
schimbată în fiecare fază a procesului de proiectare şi execuţie”.
46
 Potrivit Ghidului, Categoria geotehnică exprimă riscul geotehnic care este redus în cazul Categoriei geotehnice 1,
moderat în cazul Categoriei geotehnice 2 şi mare în cazul Categoriei geotehnice 3.
Se disting două grupe de factori de care depinde riscul geotehnic: pe de o parte factorii legaţi de teren, dintre care
cei mai importanţi sunt condiţiile de teren şi apa subterană, pe de altă parte factorii legaţi de structură şi vecinătăţile
acesteia.
Terenurile se grupează în terenuri bune, terenuri medii şi terenuri dificile.
Pentru definirea terenurilor bune şi terenurilor medii, s-a pornit de la tabelul cu “terenuri bune” din Standardul
3300/2-85, care a fost “spart” în două: pe de o parte, pământurile nisipoase îndesate şi pământurile coezive plastic vârtoase
şi tari (Ic ≥ 0,75), trecute la terenuri bune, pe de altă parte pământuri nisipoase de îndesare medie şi pământuri coezive
plastic consistente (0,5 < Ic < 0,75), trecute la terenuri medii.
Spre deosebire de standard, unde prin terenuri dificile se înţelegeau toate terenurile care nu se regăseau în tabelul de
terenuri bune, în Ghid terenurilor dificile li se spune pe nume, ele fiind: nisipurile afânate, nisipurile saturate susceptibile de
lichefiere sub acţiuni seismice, pământurile coezive cu consistenţă redusă (Ic < 0,5), pământurile loessoide aparţinând
grupei B de pământuri sensibile la umezire definite conform normativului P7-92, pământuri argiloase cu activitate mare –
foarte mare încadrate în categoria pământurilor cu umflări şi contracţii mari (PUCM), clasificate conform determinărilor
indicate în STAS 1243-88 şi NE 0001-96 ca “puţin active… active”, pământuri cu conţinut ridicat de materii organice (mâl,
nămol, turbă), terenurile în pantă cu potenţial de alunecare.
Cu privire la apa subterană, Ghidul distinge trei situaţii care trebuie avute în vedere la definirea categoriei
geotehnice:
a. excavaţia nu coboară sub nivelul apei subterane, nu sunt necesare epuismente;
b. excavaţia coboară sub nivelul apei subterane, se prevăd lucrări normale de epuismente sau drenare, fără riscuri de
degradare a unor structuri alăturate;
c. excavaţia coboară sub nivelul apei subterane, în condiţii hidrogeologice excepţionale, impunând lucrări de
epuisment cu caracter excepţional
În stabilirea Categoriei geotehnice, structura intervine prin categoria de importanţă, după cum a fost definită în HG
766/1997, anexa 2 (excepţională; deosebită; normală; redusă)
Cel de al patrulea factor care intervine în stabilirea Categoriei geotehnice îl reprezintă vecinătăţile, cu alte cuvinte
modul în care realizarea excavaţiilor, a epuismentelor şi a lucrărilor de infrastructură aferente construcţiei care se
proiectează poate afecta construcţiile şi reţelele subterane aflate în vecinătate. Ghidul distinge, din acest punct de vedere,
trei situaţii:
a. risc inexistent sau neglijabil al unor degradări ale construcţiilor sau reţelelor învecinate;
b. risc moderat al unor degradări ale construcţiilor sau reţelelor învecinate;
c. risc major de degradări ale construcţiilor sau reţelelor învecinate.
În tabelul 3 din anexa 1 la Ghid sunt date trei exemple de corelări între cei patru factori (condiţiile de teren; apa
subterană; categoria de importanţă a construcţiei; vecinătăţi) în vederea definirii riscului geotehnic.
Totodată, Ghidul recomandă o metodologie pentru a facilita încadrarea lucrării într-o Categorie geotehnică:
În ghid sunt definite, în corelare cu categoriile geotehnice, exigenţele privind investigaţiile geotehnice de realizat şi
metodele de proiectare de utilizat.
Un ultim paragraf al anexei 1 la Ghid este consacrat corelării între tipurile de lucrări şi categoriile geotehnice.
Categoria geotehnică 1 include doar lucrările mici şi relativ simple pentru care este posibil să se admită că
exigenţele fundamentale vor fi satisfăcute folosind experienţa dobândită şi investigaţiile geotehnice
calitative şi, de asemenea, pentru care riscurile pentru bunuri şi persoane sunt neglijabile.
Metodele Categoriei geotehnice 1 sunt suficiente doar în condiţii de teren care, pe baza experienţei
comparabile sunt recunoscute ca fiind suficient de favorabile, astfel încât să se poată utiliza metode de
rutină în proiectarea şi execuţia lucrărilor. Aceste metode pot fi suficiente doar dacă nu sunt excavaţii sub
nivelul apei subterane.
Categoria geotehnică 2 include tipuri convenţionale de lucrări şi fundaţii, fără riscuri majore sau condiţii
de teren şi de solicitare neobişnuite sau excepţional de dificile. Lucrările din Categoria geotehnică 2 impun
obţinerea de date cantitative şi efectuarea de calcule geotehnice pentru a asigura satisfacerea cerinţelor
fundamentale; în schimb pot fi utilizate metode de rutină pentru încercările de laborator şi de teren şi
pentru proiectarea şi execuţia lucrărilor.
Categoria geotehnică 3 cuprinde obiecte care nu se încadrează în Categoria geotehnică 1 si 2, reprezentate
prin lucrări foarte mari sau ieşite din comun si prin structuri implicând riscuri majore sau încărcări
excepţional de severe, amplasate în condiţii de teren dificile. Proiectarea lucrărilor din Categoria
geotehnică 3 se bazează pe date geotehnice obţinute prin încercări de laborator şi de teren realizate prin
metodologii de rutină şi speciale şi pe metode perfecţionate de calcul geotehnic.
Paragraful pe care l-am redat integral se încheie cu o frază deosebit de semnificativă: Încadrarea în una din cele
trei categorii geotehnice se face, de comun acord, de către proiectantul structurii şi specialistul geotehnician.
Ghidul GT 035/2002 promovează, astfel, o cooperare mai strânsă între doi dintre principalii actori ai proiectării
construcţiei: inginerul structurist şi inginerul geotehnician.
47
4. CONCLUZII

“Ghidul privind modul de întocmire şi verificare a documentaţiilor geotehnice pentru construcţii – GT 035/2002”
completează în mod fericit sistemul românesc de reglementări tehnice din domeniul construcţiilor, punând la dispoziţia
organelor abilitate, în primul rând din Primării şi din Inspectoratele judeţene în construcţii, un instrument deosebit de
necesar în acţiunea de asigurare a calităţii construcţiilor.
Ghidul GT 035/2002 fixează răspunderi majore corpului de specialişti geotehnicieni, constituit cu începere din
1996, care au obţinut atestarea pentru domeniul Af - Rezistenţa şi stabilitatea terenului de fundare a construcţiilor şi
masivelor de pământ. Cu atât mai necesară devine dezvoltarea şi întărirea acestui corp de specialişti, care, aşa după cum
rezultă din tabelele ataşate prezentului material, este în prezent redus numericeşte.
Apărut pe un teren gol, Ghidul GT 035/2002 este acum supus probei de foc a aplicării în practică. Coordonatorul
lucrării şi întregul colectiv de elaborare vor fi recunoscători celor care vor formula şi transmite observaţii care să ducă la
îmbunătăţirea prescripţiei într-o viitoare ediţie.

Prof. Dr. Ing. Iacint MANOLIU

Specialişti atestaţi în calitate de Expert tehnic pentru domeniul Af - Rezistenţa şi

1)
stabilitatea terenului de fundare a construcţiilor şi a masivelor de pământ

Municipiul Bucureşti: ABRAMESCU Toader, ANDREI Silvan, BALLY René Jacques, BOBOC Iustin George,
BOGHIU Vasile, CHIRICĂ Anton, CHIROIU Mihail, COMAN Mihai Ludovic, CONSTANTINESCU Zaranda,
CULIŢĂ Cezar, DINU Pavel, DOGARIU Lucian, GALER Mircea, KLEIN Robert, LUCA Eugeniu, MANEA
Sanda, MĂNESCU Ion Gabriel, MANOLIU Iacint, MARCHIDANU Eugeniu, MARCU Anatolie, MOCANU
Laurenţiu, PRIVIGHETORIŢĂ Constantin, RĂDULESCU Dan, RĂDULESCU Nicoleta, STEPAN Mihai,
STOICA Romeo Ion, STROIA Florica Ioana. Judeţul Botoşani: ZAHARIA Constantin. Judeţul Braşov:
BARBARIE Gheorghe. Judeţul Dolj: SCURTU Constantin. Judeţul Galaţi: BĂLAN Margareta Aurelia.
Judeţul Iaşi: BOŢI Nicolae, RĂILEANU Paulică, STANCIU Anghel. Judeţul Timiş: GRUIA Agneta, HAIDA
Virgil, MARIN Marin, PANTEA Petru, PĂUNESCU Marin, ROŞU Laurenţiu, SCHEIN Tadeus. Judeţul
Vâlcea: HAŞ Ioan.

Specialişti atestaţi în calitate de Verificator proiecte pentru domeniul Af - Rezistenţa şi

1)
stabilitatea terenului de fundare a construcţiilor şi a masivelor de pământ

Municipiul Bucureşti: ABRAMESCU Toader, ANDREI Silvan, ARVENTIE Gheorghe, BATALI Giullia
Loretta, BOBOC Iustin George, BOBOCIOIU Dumitru, BOGĂŢEANU Leonin Nicolae, BOGHIU Vasile,
CERNICARU Ion, CHIOVEANU Gheorghe, CHIRICĂ Anton, CHIROIU Mihail, COMAN Mihai Ludovic,
CULIŢĂ Cezar, DINU Pavel, DUMITRIU Adrian, GALER Mircea, HĂRŞULESCU Aurel, IANCU Petre,
ILNIŢCHI Roman, KLEIN Robert, MANEA Sanda, MĂNESCU Ion Gabriel, MANOLIU Iacint,
MARCHIDANU Eugeniu, MARCU Anatolie, MEDAR Mugurel, MOCANU Vintilă Dumitru, POJAR Florian,
PRIVIGHETORIŢĂ Constantin, RĂDULESCU Dan, RĂDULESCU Mihail, RĂDULESCU Nicoleta, STEPAN
Mihai, STOICA Romeo Ion, STROIA Florica Ioana, TRIFAN Liviu. Judeţul Brăila: GHEORGHIŢĂ Titi.
Judeţul Botoşani: ZAHARIA Constantin. Judeţul Braşov: BARBARIE Gheorghe, MAIMON Minodora Mina.
Judeţul Cluj: FOSTI Vladimir Petre, MUREŞANU Dumitru Florin, POPA Augustin, ROMAN Florian, TRIPA
Ioan. Judeţul Dolj: PĂNOIU Liliana Georgeta, SCURTU Constantin. Judeţul Galaţi: BĂLAN Margareta
Aurelia. Judeţul Iaşi: BOŢI Nicolae, CHIRIAC Petre, RĂILEANU Paulică, STANCIU Anghel. Judeţul
Prahova: ISTRATE Alexandru, LUCA Vasile, VASILIU Viorel Eugen. Judeţul Timiş: GRUIA Agneta,
HAIDA Virgil, MARIN Marin, PANTEA Petru, PĂUNESCU Marin, ROŞU Laurenţiu, SCHEIN Tadeus.

Specialişti atestaţi în calitate de Responsabil tehnic execuţie lucrări pentru domeniul

1)
XI - Lucrări speciale de fundaţii

Municipiul Bucureşti: CULIŢĂ Cezar, CVACI Remus Constantin, ISFAN Gheorghe, LEGENDI Carol,
PĂSĂRICĂ Ion, RĂDULESCU Dan Sever, SIMA Nicolae, UŢĂ Petre.
__________________________________
1) Liste comunicate de MTCT la data de 9 aprilie 2004

48
 Interviu
ATESTAREA TEHNICO - PROFESIONALĂ A SPECIALIŞTILOR CU ACTIVITATE
ÎN DOMENIUL GEOTEHNICII ŞI FUNDAŢIILOR, FACTOR IMPORTANT PENTRU
ASIGURAREA CALITĂŢII ÎN CONSTRUCŢII1)

Interviu cu Ing. Ion Stănescu, Director General la Direcţia Generală Tehnică în Construcţii din MTCT
Red. V-am ruga să vă referiţi pe scurt la cadrul legal care stă la baza instituirii sistemului de specialişti atestaţi de MTCT ca
verificatori, experţi şi responsabili tehnici cu execuţia.

I.S. Atestarea specialiştilor cu activitate în construcţii ca verificatori de proiecte, experţi tehnici şi responsabili tehnici cu execuţia a
început în anul 1991, ca urmare a HG nr. 731/1991. Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii şi a
Regulamentului de verificare şi expertizare tehnică de calitate a proiectelor, a execuţiei lucrărilor şi a construcţiilor, aprobat prin HG
nr. 925/1995, specialiştii atestaţi fac parte din sistemul calităţii în construcţii instituit prin lege. Pe parcursul timpului, Îndrumătorul de
atestare a specialiştilor a suferit completări şi îmbunătăţiri, astfel încât prin Ordinul MLPAT nr. 77/1996 s-a creat posibilitatea atestării
specialiştilor în domeniul geotehnicii şi fundaţiilor, respectiv pentru cerinţa Af - Rezistenţa şi stabilitatea terenului de fundare a
construcţiilor şi a masivelor de pământ (verificatori de proiecte şi experţi tehnici) şi pentru domeniul XI Lucrări speciale pentru fundaţii
(responsabili tehnici cu execuţia).
Red. Care sunt condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească specialiştii care doresc atestarea tehnico - profesională ca
verificatori de proiecte de construcţii şi experţi tehnici cu calitatea în construcţii pentru domeniul Af (Rezistenţa şi stabilitatea
terenului de fundare a construcţiilor şi a masivelor de pământ) şi ca responsabili tehnici în execuţia lucrărilor de construcţii
pentru domeniul XI (Lucrări speciale de fundaţii).

I.S. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească specialiştii care doresc atestarea tehnico - profesională sunt:
a) pentru verificatori de proiecte în domeniul Af:
− să fie ingineri constructori sau ingineri geologi;
− să aibă o activitate de cel puţin 8 ani ca ingineri proiectanţi în rezistenţa şi stabilitatea terenului de fundare a construcţiilor şi a
masivelor de pământ.
b) pentru experţi tehnici cu calitatea în domeniul Af:
− să fie ingineri constructori sau ingineri geologi;
− să aibă o activitate de cel puţin 14 ani în proiectare, cercetare, execuţie, învăţământ superior în domeniul rezistenţei şi
stabilităţii terenului de fundare a construcţiilor şi masivelor de pământ; din perioada de 14 ani este obligatoriu ca activitatea de
proiectare să fie de minimum 4 ani
c) pentru responsabili tehnici cu execuţia în domeniul XI:
− să fie ingineri sau subingineri constructori, ingineri geologi, ingineri de foraj sau ingineri de utilaje pentru construcţii:
− să aibă o activitate de cel puţin 8 ani în domeniul execuţiei lucrărilor speciale pentru fundaţii;
− să cunoască prevederile reglementărilor în vigoare privind calitatea în construcţii, referitoare la execuţia lucrărilor.
Red. Ghidul privind modul de întocmire şi verificare a documentaţiilor tehnice pentru construcţii - GT 035/2002 precizează, între
altele, că studiul geotehnic pentru fazele PAC şi PT, studiul geotehnic pentru detalii de execuţie şi studiul geotehnic pentru
proiectul în fază unică reprezintă documentaţii pentru care este obligatorie verificarea de către un verificator de proiecte atestat în
domeniul Af. În cazul construcţiilor de locuinţe verificarea de către un verificator de proiecte atestat în domeniul Af este obligatorie
doar pentru clădiri având P+2E sau mai înalte. Care este, după părerea dvs., impactul pe care-l poate avea ghidul GT 035/2002
şi, în particular, această exigenţă, asupra calităţii lucrărilor de construcţii.

I.S.: Sunt convins că apariţia Ghidului privind modul de întocmire şi verificare a documentaţiilor geotehnice pentru construcţii - GT
035/2002 aduce cu sine o componentă importantă privind calitatea lucrărilor de construcţii noi sau existente, în etapele de proiectare în
vederea obţinerii autorizaţiei de construire sau a autorizaţiei de desfiinţare, precum şi pentru toate fazele de proiectare stabilite prin
legislaţia în vigoare. O noutate este reprezentată de introducerea conceptului de Categorie geotehnică prin care riscul geotehnic este
corelat atât cu factori care depind de teren cât şi cu factori care depind de construcţie sau de vecinătăţile acesteia.
În acest moment există un corp format de specialişti atestaţi (verificatori de proiecte şi experţi tehnici) pentru domeniul Af, în
măsură să contribuie la asigurarea calităţii în domeniul construcţiilor prin întocmirea şi verificarea studiilor geotehnice, evitându-se astfel
apariţia unor fenomene ce pot pune în pericol siguranţa construcţiilor: alunecări de teren, tasări, prăbuşiri etc.
Red.: Cum apreciaţi rolul pe care îl au asociaţiile profesionale, ca de pildă Societatea Română de Geotehnică şi Fundaţii, în
procesul complex de asigurare a calităţii în construcţii.

I.S.: Societatea Română de Geotehnică şi Fundaţii, ca de altfel şi alte asociaţii profesionale din domeniul construcţiilor,
şi-au dovedit pe parcursul vremii activitatea benefică pentru îmbunătăţirea reglementărilor tehnice româneşti şi racordarea lor la sistemul
european. Societatea Română de Geotehnică şi Fundaţii, formată din specialişti geotehnicieni cu înaltă ţinută morală şi profesională, este
un organism activ a cărui prioritate este îmbunătăţirea sistemului de asigurare a calităţii în construcţii în toate etapele, începând cu
reglementările tehnic în domeniu şi terminând cu postutilizarea construcţiilor.

1)
Interviul a fost luat la data de 9 aprilie 2004
49
 Evocări
Profesorul Ioan Stănculescu
(1919 - 2002)

Au trecut mai bine de doi ani de când ne-a părăsit profesorul Ioan
Stănculescu, personalitate de o covârşitoare importanţă pentru ingineria
geotehnică din România.
A fost profesor la Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti şi
Doctor Honoris Causa al Universităţii Tehnice Gheorghe Asachi din Iaşi
şi al Universităţii Tehnice de Construcţii Bucureşti. A fost şi un strălucit
inginer, contribuind de-a lungul unei cariere de 60 ani la soluţionarea
problemelor de fundare în condiţii dintre cele mai dificile a numeroase şi
variate construcţii pe întreg cuprinsul ţării.
Între 1990 şi 1996, profesorul Ioan Stănculescu a fost Preşedinte al Societăţii Române de Geotehnică
şi Fundaţii, iar din 1997 Preşedinte de onoare al aceleiaşi organizaţii.
În primul său număr, Revista Română de Geotehnică şi Fundaţii înţelege să omagieze memoria
marelui profesor şi inginer prin publicarea unor evocări scrise de doi apropiaţi colaboratori.

C a student al Facultăţii de Construcţii din Institutul Politehnic Bucureşti, l-am cunoscut pe atunci asistentul Ing.
Ioan Stănculescu, viitorul profesor. Începând din 1953 activitatea mea s-a axat pe ingineria geotehnică şi am rămas
consecvent în acest domeniu timp de 50 de ani. Implicit, am fost când mai aproape, când mai departe de activitatea prof.
Ioan Stănculescu. Diferenţa de vârstă, aveam cu 6 ani mai puţin decât dânsul, era semnificativă pentru o relaţie student -
asistent, dar pe măsura creşterii vârstei această diferenţă îşi pierdea treptat importanţa. Totuşi, de-a lungul celor 50 de ani
am continuat să mă simt în permanenţă ca un student care are de învăţat de la prof. Stănculescu. Această atitudine nu este
rezultatul unei inerţii ci a impresiei pe care mi-au făcut-o în permanenţă realizările lui.
M-ar depăşi încercarea de a face o sinteză a acestor realizări, dar voi încerca totuşi să-mi explic atitudinea prin
referire la câteva dintre aspectele activităţii profesorului ing. Ioan Stănculescu, care m-au impresionat în mod deosebit.
În preajma anului 1950, înainte şi după el, sub îndrumarea şi cu participarea unor eminenţi ingineri, profesori
universitari şi în acelaşi timp remarcabili realizatori de construcţii se înjgheba şi în România noua disciplină a ingineriei
geotehnice (pe atunci ştiinţa geotehnică, a fundaţiilor şi stabilităţii versanţilor) al cărui început era considerată cartea lui
Karl Terzaghi, apărută în 1925.
În această perioadă de pionierat, tânărul inginer Ioan Stănculescu se angrena plin de iniţiativă şi energie în
promovarea noii discipline. El a efectuat la noi primele experimente de îmbunătăţire a pământurilor pe cale electrică
inspirate de realizările şi succesele remarcabile din anii '30 şi din timpul războiului ale unor specialişti germani.
Odată cu stabilirea contactului cu tehnica sovietică, a devenit cunoscut interesul arătat de specialişti din URSS
utilizării silicatizării pentru îmbunătăţirea pământurilor, dus până la întocmirea de instrucţiuni detaliate de aplicare.
Inginerul Stănculescu a reuşit în scurt timp să amenajeze o staţie experimentală foarte bine pusă la punct la fabrica
Coşca la marginea Bucureştiului pentru experimentarea silicatizării şi apoi să o aplice la consolidarea terenului de
fundare al unui hotel din Bucureşti. El a fost de asemenea factorul principal în studiul iniţiat şi efectuat de un colectiv
geotehnic al Academiei sub conducerea academicianului I. Profiri, despre comportarea argilelor contractile care dădeau
mari dificultăţi pentru construcţiile rurale din unele zone ale ţării. Instrucţiunile cu care s-au finalizat acest studiu rămân
valabile şi azi şi sunt luate în considerare în normativele care au fost elaborate mulţi ani mai târziu.
În aceeaşi perioadă, inginerul Ioan Stănculescu a realizat o lucrare excepţională, în premieră în ţara noastră, de
redresare a castelului de apă din Gara Feteşti. În lipsa unei experienţe precedente la care să se refere în ţara noastră,
ing. Stănculescu a imaginat diverse moduri de intervenţie adaptate pas cu pas la comportarea construcţiei până la
obţinerea redresării dorite.
Un al doilea aspect pe care aş vrea să-l subliniez este originalitatea unora dintre soluţiile imaginate de prof. ing.
Ioan Stănculescu. Deşi exemplul precedent s-ar încadra aceluiaşi aspect, am să citez alte două în care imaginaţia
profesorului Stănculescu s-a manifestat din plin.
Ideea utilizării argilizării ca metodă de intervenţie în defecţiunile terenurilor de fundare plutea în aer. Profesorul
inginer Ioan Stănculescu a abordat-o din plin şi cu succes remarcabil. El a pus la punct o tehnologie de pregătire a unor
paste de argile, stabilizate cu deşeuri lignosulfidice, care le permiteau să fie iniţial pompabile dar să capete în timp
suficientă coerenţă ca să nu fie antrenabile de curenţii de apă. Cu acest procedeu el a obturat golurile spălate în terenul de
fundare existent în masivul de sare de sub sanatoriul de la Ocna Sibiului. A obţinut astfel îndepărtarea curenţilor de apă

50
care levigau terenul de fundare şi stabilizarea lui. Sanatoriul a putut fi renovat şi dat în continuare în funcţiune.
În URSS, spre sfârşitul anilor '50 se bucura de o mare atenţie tratarea termică a terenurilor, mai ales a celor
loessoide, pusă la punct de prof. I. Litvnov de la Kiev. Profesorul Stănculescu, în colaborare cu academicianul Aurel Beleş
a abordat această tehnică mergând, pe de o parte, pe ideea simplificării tehnologice, pe de altă parte pe folosirea în
terenuri argiloase în care degajarea de apă era mult mai amplă decât în loessuri. Tehnica de tratare termică a fost mult
simplificată prin înlocuirea arzătoarelor cu jet de combustibil sub presiune cu picurare gravitaţională pe un suport lansat
în forajul de ardere şi asigurarea tirajului necesar evacuării vaporilor din terenul cu umiditate mare printr-un foraj
adiacent comunicând cu cel de ardere. Metoda a fost cunoscută şi apreciată peste hotare şi a fost aplicată de profesorul
ing. Ioan Stănculescu la consolidarea falezei la Marea Neagră şi, împreună cu ing. Gh. Iordache, la stabilizarea unui
castel de apă pe loessuri în oraşul Brăila.
Un al treilea aspect la care mă refer este temeritatea de care au dat dovadă frecvent soluţiile propuse de profesorul
ing. Ioan Stănculescu. Din nou aş putea să încep prin referire la castelul de apă de la Feteşti. Dar lui i-au urmat alte 15-20
de redresări făcute de cele mai multe ori sau chiar toate cu consultarea profesorului Stănculescu. Între ele ies în evidenţă
redresările a două blocuri de locuinţe cu aproximativ câte 10 nivele. Unul dintre ele este blocul K din Şos. Giurgiului,
Bucureşti. Blocul era fundat pe o reţea de grinzi şi se manifestase înclinarea lui după mai mulţi ani de exploatare.
Redresarea realizată sub dirijarea directă a prof. ing. I. Stănculescu a implicat o atentă analiză a succesiunii intervenţiei
sub construcţie dinspre partea cu tasare minimă spre cea opusă; subsăpări ale grinzilor de fundaţie pe tronsoane scurte cu
o detaliere aproape farmaceutică pentru a determina strivirea suportului de pământ rămas sub grindă, iniţiind astfel o
tasare treptată şi controlată care a condus la redresarea construcţiei.
Un alt exemplu îl constituie un bloc din faţa Gării din Iaşi care începuse să se încline în regim de avarie, încă din
timpul execuţiei. Fenomenul se datora umezirii accidentale şi locale a terenului, ceea ce determinase iniţierea unui proces
de refulare a lui de sub fundaţie. Intervenţia era necesară în urgenţă, cu caracter de prevenire a unei catastrofe, căci
ritmul de înclinare a construcţiei era îngrijorător. Profesorul ing. Ioan Stănculescu a propus şi a îndrumat o intervenţie
rapidă prin foraje de diametru mic umplute cu nisip sau cu un amestec de nisip cu var sau ciment care să mărească rapid
rezistenţa la forfecare a terenului plastic şi să-i blocheze refularea. După oprirea acestui proces s-a procedat la
redresarea construcţiei, care a avut drept singur neajuns final faptul că se coborâse cota lui de referinţă cu câteva zeci de
centimetri. Consider că este justificată estimarea unor astfel de soluţii drept temerare deoarece a fost vorba de intervenţia
sub sistemul de fundare şi dirijarea mişcării unor construcţii de sute sau mii de tone.
Am să închei enumerarea cu impresia de omniprezenţă pe care mi-o dădea întâlnirea numelui profesorul inginer
Ioan Stănculescu în nenumărate dintre cele mai importante sau dificile obiective necesitând aportul ingineriei geotehnice.
Nu îmi propun să fac o enumerare exhaustivă a lor. Dar mi se pare concludentă şi o enumerare: Canalul Dunăre - Marea
Neagră, cu tranşei de până la 70 m adâncime şi decomprimarea unor argile glomerulare supraconsolidate; mari
combinate industriale ca cele siderurgice de la Galaţi şi Călăraşi, cu fundaţii adânci, cu încărcări foarte mari, amplasate
pe terenuri loessoide; şantierele mari şi dificile de combaterea alunecărilor de teren pe faleza de la Manea Neagră sau pe
teritoriile orăşeneşti de la Iaşi şi Suceava; metroul bucureştean; clarificarea cauzelor care au dus la pierderi de vieţi
omeneşti la iazul de decantare de la Certej - Săcărâm sau la blocul de locuinţe care a cedat la Arad.
Rezultatele obţinute de profesorul inginer Ioan Stănculescu sunt cu atât mai remarcabile cu cât marea lor
majoritate au fost obţinute într-o perioadă de peste 40 de ani în care constructorii din România au făcut faţă unor condiţii
contradictorii: pe de o parte un program de lucru de o intensitate copleşitoare; pe de altă parte restrângerile generate de
considerente politice şi economice având drept urmare un acces întârziat şi restrâns la progresele obţinute peste hotare,
completat cu limitarea la accesul publicaţiilor din ţările capitaliste, de teama cosmopolitismului sau suspiciunii iniţierii de
relaţii neagreate de organismele securităţii. Faptul că, în aceste condiţii, constructorii români au reuşit totuşi să rezolve cu
mijloacele de care dispuneau multe probleme la fel de complexe cu cele ale colegilor lui mai bine "înzestraţi" este o
dovadă de competenţă şi ingeniozitate. Aprecieri care se justifică din plin cu referire la activitatea profesorului inginer
Ioan Stănculescu.
Recent am fost consultat pentru o clădire din complexul Gării Feteşti, afectată de tasările neuniforme ale terenului
de fundare. Am întâlnit cu acest prilej 8-10 ingineri, proiectanţi şi constructori din aparatul CFR, de vârste foarte diferite.
Am fost surprins să constat că nici unul nu ştia de istoria castelului de apă situat la câteva zeci de metri distanţă şi care
reprezintă un moment de referinţă în ingineria geotehnică din România. Mi-am amintit cu acest prilej de placa
comemorativă montată pe zidul bisericii Sf. Bălaşa din Bucureşti, prin care se aduc mulţumiri academicianului Aurel Beleş
şi profesorului inginer Ioan Stănculescu pentru aportul lor la consolidarea infrastructurii lăcaşului. Mă întreb dacă astfel
de plăci nu ar trebui montate şi pe construcţiile care îşi datorează supravieţuirea prin intervenţia profesorului inginer Ioan
Stănculescu. Limitându-mă la exemplele citate mai sus: castelul de apă din Gara Feteşti, blocul de locuinţe K din Şos.
Giurgiului Bucureşti şi cel din P-ţa Gării Iaşi.
Mergând mai departe cu acelaşi gând, dacă nu s-ar putea găsi mijloacele necesare reeditării unora din lucrările
profesorului inginer Ioan Stănculescu, în care cei ce nu i-au fost contemporani să găsească sugestii şi îndrumări pentru
soluţii eficiente, fie şi temerare, fără să fie îngrădiţi de gândul că alţi colegi care rezolvă probleme echivalente dispun de o
dotare superioară.
Dr. Ing. René - Jacques BALLY

51
 A şa cum l-au cunoscut colegii şi studenţii, Profesorul Ioan Stănculescu a fost un erudit care, în afară de o înaltă
pregătire profesională, dispunea de calităţi umane greu de egalat. Profesorul a fost unul din oamenii - puţini la număr -
capabili mai degrabă să dea decât să primească, având aptitudini pentru care cuvântul dăruire nu reprezintă nicidecum o
exagerare. Era dispus întotdeauna să împărtăşească, oricui era gata să primească, o parte din tezaurul de cunoştinţe
profesionale pe care-l stăpânea.
Pentru a oferi o imagine a modului în care trata Profesorul problemele care-i reveneau, voi cita, în rândurile de
mai jos, două exemple din care rezultă sufletul pe care-l punea în rezolvarea lor.
Un prim exemplu se referă la readucerea în poziţie verticală a unui castel de apă de mare capacitate (5oo metri
cubi) situat în Gara Feteşti. Construcţia se înclinase din cauza umezirii neuniforme a terenului de fundare alcătuit din
loess. Soluţia de redresare propusă şi aplicată de Profesorul Stănculescu în anul 1951, pe cât de îndrăzneaţă, pe atât de
eficientă, a constat în supraîncărcarea structurii, excavarea şi umezirea terenului în zona opusă înclinării castelului,
concomitent cu urmărirea atentă şi continuă a revenirii construcţiei în poziţia iniţială. Menţionez că un procedeu
asemănător a fost preconizat de specialişti străini la celebrul turn de la Pisa, o jumătate de secol mai târziu. În perioada în
care metoda propusă era în curs de aplicare, Profesorul a fost trezit în miez de noapte de picăturile de ploaie care băteau
în geam: dacă apa se adună în săpăturile deschise şi înclinarea castelului ia un curs nedorit ? Profesorul se îmbracă
repede, aleargă la gară şi ia primul tren spre Feteşti, ajungând pe şantier când încă mai era întuneric şi reuşind să
menţină lucrările sub control. Faptul că intervenţia s-a încheiat cu succes este atestat şi astăzi de poziţia verticală a
castelului de apă.
Un alt exemplu al seriozităţii şi minuţiozităţii cu care Profesorul Stănculescu trata problemele pe care şi le asuma
se referă la alunecările produse în zona subcarpatică a Olteniei, la exploatarea deschisă de lignit Berbeşti - Alunu, în
primăvara anului 1984, când un volum de pământ de peste 300.000 m3 s-a pus în mişcare, ca urmare a umezirii terenului
prin topirea zăpezii şi ploile abundente din acea perioadă.
Cercetarea terenului impunea multiple deplasări pe amplasament, pe distanţe de sute de kilometri, care se
acopereau cu o veche şi credincioasă "Dacie" aparţinând unor inimoşi ingineri - soţ şi soţie - proiectanţi ai lucrărilor, de
la institutul de specialitate din Craiova.
Profesorul nu voia să lase nici un petec de pământ neexaminat, astfel încât, cercetând încă şi încă diverse puncte
de interes, se intra în criză de timp şi partea finală a deplasărilor se consuma sub semnul "suspansului": la intrarea în
Craiova, şoseaua având traseul paralel cu linia ferată dinspre Filiaşi, începea întrecerea între maşina noastră care sosea
de pe şantier şi acceleratul care intra în gară, având, din fericire, o staţionare de cel puţin cinci minute. În momentul
opririi trenului, Profesorul alerga spre vagon, iar colegii noştri craioveni cumpărau biletele de călătorie. În sfârşit, la
plecarea trenului răsuflam uşuraţi; scenariul se repeta aproape la fiecare deplasare.
În compartiment, cu planurile pe genunchi, Profesorul schiţa soluţiile de amenajare şi consolidare care erau
recomandate şi aplicate cu ocazia viitoarei vizite pe teren.
Exemplele de mai sus sunt o palidă reflectare a activităţii de excepţie a Profesorului Stănculescu. Ceea ce este
interesant este faptul că faţă de cei care au avut prilejul de a-i fi foarte apropiaţi manifesta o anumită candoare, chiar
naivitate, mult diferită de seriozitatea şi rigoarea de care dădea dovadă în relaţiile curente de serviciu sau de şcoală.
Amintirea Profesorului nu va pieri decât odată cu dispariţia celor ce l-au admirat, l-au respectat şi l-au iubit.
Prof. Dr. Ing. Ion ANTONESCU

Cronica foto
Locul acţiunii: centrul unui oraş din România
Momentul: vara anului 2003
Pe un teren până mai ieri viran, începe într-o bună zi o
activitate frenetică, se dă drumul la un excavator care
începe să muşte cu sete până la doi paşi de o clădire
alăturată ai cărei pereţi încep să crape. Dulapii aduşi de
ochii lumii pentru sprijinirea malului, nu mai apucă să fie
folosiţi, se preferă turnarea betonului de egalizare şi
turnarea în mare grabă a radierului.
Era o vreme secetoasă şi, din fericire, malul nu s-a
surpat, odată cu clădirea din imediata apropiere. „Merge
şi aşa”, vorba românească. Dar de câte ori va merge?
Orice asemănare cu lucruri care se întâmplă pe multe
alte şantiere din ţară este, bineînţeles, neîntâmplătoare.

Foto: Iulian-Cristian Banciu

52
 Din viaţa ISSMGE
REUNIUNEA CONSILIULUI ISSMGE, PRAGA, 24 AUGUST 2003
Potrivit statutului, Consiliul Societăţii Internaţionale de Mecanica Pământurilor şi Inginerie Geotehnică (International
Society for Soil Mechanics and Geotechnical Engineering), alcătuit din reprezentanţii societăţilor naţionale membre ale ISSMGE,
se întruneşte din doi în doi ani. În anii în care au loc Conferinţe mondiale, reuniunea se ţine în acelaşi loc. La jumătatea
intervalului dintre conferinţele mondiale, este ales oraşul care găzduieşte una din conferinţele regionale (continentale). În 2003,
acesta a fost Praga. Întotdeauna reuniunile se desfăşoară în ajunul conferinţei şi au o ordine de zi foarte încărcată, durând uneori
(cum s-a întâmplat şi la Praga), peste 10 ore.
Din 1991 (Florenţa), când Societatea Română de Geotehnică şi Fundaţii a devenit membră a forului internaţional (după ce
România fusese exclusă în 1987 pentru neplata cotizaţiei), am participat la toate reuniunile Consiliului ISSMGE, 7 la număr
socotind-o şi pe cea de la Praga. Ei bine, parcă nici-una din aceste reuniuni n-a fost mai densă şi n-a dat loc la discuţii mai aprinse
decât cea de la Praga.
Conducerea Societăţii Internaţionale a fost prezentă în păr: Preşedintele Prof. William Van Impe, Vice - preşedinţii pe
regiuni: Peter Day (Africa), Prof. Fumio Tatsuoka (Asia), Grant Murray (Australia - Noua Zeelandă), Prof. Pedro Seco e Pinto
(Europa), Prof. Richard Woods (America de Nord), Prof. Juan José Bosio (America de Sud), Secretarul General Prof. R.N.
Taylor, preşedintele din mandatul anterior Prof. Kenji Ishihara şi membrii Board-ului Prof. Guilherme de Mello şi Prof. Harry
Poulos.
Dintre cele 75 societăţi naţionale membre ale ISSMGE, 47 şi-au trimis reprezentanţi. Totuşi, la problemele care
comportau un vot au putut participa în plus alte 6 societăţi care au avut grija de a delega o altă societate să le reprezinte.
Ca de obicei, Secretarul General a prezentat situaţia membrilor. La începerea şedinţei ISSMGE număra 16145 membri din
75 societăţi - membre. Cum pe parcursul reuniunii a fost aprobată admiterea Ucrainei (97 membri) numărul de membri s-a ridicat
la 16242, din 76 societăţi - membre.
O decizie importantă adoptată de Consiliu a fost desemnarea oraşului gazdă al celei de a XVII-a Conferinţe mondiale, în
2009. Votul secret a dat câştig de cauză portului egiptean Alexandria (29 voturi), urmat de Niagara Falls (Canada) cu 16 voturi şi
Merida (Mexic) cu 8 voturi. Astfel, în 1909, la 73 de ani de la primul Congres mondial ţinut la Cambridge (Massachussetts),
continentul african va găzdui în premieră un Congres mondial. A fost, de fapt, pentru ultima oară când decizia privind locul de
desfăşurare al unei Conferinţe mondiale a fost luată cu 6 ani înaintea evenimentului. Printr-un vot clar (46 pentru, 2 împotrivă, 0
abţineri), Consiliul a hotărât să reducă intervalul de la 6 la 4 ani. Drept urmare, locul celei de a XVIII-a Conferinţe mondiale, din
2013, se va decide în septembrie 2009 la Alexandria.
Pentru un alt important punct la ordinea de zi, propunerea prezentată de Board n-a mai avut şansa unui vot favorabil. Este
vorba de propunerea de modificare a modului de stabilire a cotizaţiei.
Un Raport pregătit de Grupul de lucru condus de G. Murray a trecut în revistă acţiunile întreprinse între 2001-2003 de
ISSMGE în domeniul IT (tehnologia informaţiei), dintre care sunt de reţinut:
− Lansarea în aprilie 2003 a unei noi platforme web accesibilă membrilor (http:/www.webforum.com/issmgeweb/home).
− Semnarea de către ISSMGE a unui acord cu Webforum, care asigură accesul la IGSD (International Geotechnical
Services Directory), reprezentând o sursă de informaţie majoră privind firmele de inginerie geotehnică. IGSD este
accesibil prin platforma web ISSMGE şi prin Geoforum Market Guide (www.geoforum.com). În aprilie 2003 erau
înregistrate în IGSD peste 500 firme din peste 50 ţări.
− Institutul Geotehnic Suedez (Swedish Geotechnical Institute - SGI) asigură în co-operare cu ISSMGE accesul la SGI-
line, cea mai corespunzătoare bază de date geotehnică accesibilă via Internet, cu peste 54.000 referinţe din 1976 şi până
în prezent (www.sgf.net).
Consiliul a aprobat un Manual pentru Conferinţele ISSMGE, de care trebuie să ţină seama organizatorii conferinţelor
mondiale sau regionale precum şi a oricăror altor conferinţe puse sub egida ISSMGE, ca de pildă cele organizate de Comitetele
tehnice ale ISSMGE. În acelaşi context, Prof. Poulos a formulat unele propuneri privind rolul şi formatul conferinţelor mondiale
care prevăd în esenţă împărţirea conferinţei în două perioade distincte: primele 2 zile cu şedinţe în plen, următoarele 2 zile cu
sesiuni paralele pe teme de specialitate. O a 5-a zi poate fi rezervată vizitelor tehnice.
Propunerile Prof. Poulos, dacă vor fi adoptate, vor fi aplicate abia în 2009 la Alexandria. Următoarea conferinţă mondială,
Osaka, 12-16 septembrie 2005, se va desfăşura, potrivit informării prezentate de Prof. Kamon, reprezentant al Comitetului de
organizare, după modelul cunoscut, cu şedinţe plenare privind 5 teme majore şi sesiuni paralele pe 21 teme de specialitate. O
noutate o reprezintă includerea în program a unui Forum în care să se întâlnească şi să-şi expună vederile reprezentanţii mediilor
profesionale ("practitioners") şi cei ai mediilor academice ("academics"). Spre a încuraja o participare cât mai largă, o taxă de
participare relativ redusă (60.000 yeni) a fost anunţată pentru membrii ISSMGE. În plus, 200 de tineri desemnaţi de societăţile
naţionale - membre vor beneficia de o taxă redusă la jumătate.
În aceeaşi secţiune a şedinţei dedicată informării asupra conferinţelor puse sub egida ISSMGE, mi-a revenit misiunea
plăcută de a înfăţişa stadiul pregătirilor celei de a 2-a Conferinţe Internaţionale a Tinerilor Ingineri Geotehnicieni care avea să se
deschidă la Constanţa după numai 3 săptămâni.

Prof. Dr. Ing. Iacint MANOLIU

53
 Conferinţe internaţionale
A 2-A CONFERINŢĂ INTERNAŢIONALĂ A TINERILOR INGINERI GEOTEHNICIENI
(THE 2ND INTERNATIONAL YOUNG GEOTECHNICAL ENGINEERS' CONFERENCE - IYGEC2003)
7-10 Septembrie 2003, Constanţa - Mamaia

A doua Conferinţă Internaţională a tinerilor ingineri geotehnicieni s-a desfăşurat în perioada 7-10 septembrie 2003 la
Constanţa - Mamaia. Conferinţa a fost organizată de către Societatea Română de Geotehnică şi Fundaţii în colaborare cu
Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti şi Universitatea Ovidius Constanţa, sub auspiciile Societăţii Internaţionale de
Mecanica Pământurilor şi Inginerie Geotehnică (ISSMGE).
Comitetul de organizare a conferinţei a fost alcătuit din: Profesor Dr. Ing. Iacint Manoliu (UTCB) - Preşedinte, Profesor
Dr. Ing. Virgil Breabăn (Universitatea Ovidius Constanţa) - Vice-preşedinte, Profesor Dr. Ing. Nicoleta Rădulescu (UTCB) -
Secretar, Profesor Dr. Ing. Sanda Manea (UTCB), Ing. Bogdan Slujitoru (UTCB), Ing. Mia Trifu (UTCB), Laurenţiu Sonia (UTCB).
La conferinţă au participat 68 de tineri ingineri geotehnicieni din 38 de ţări şi 5 continente, distribuiţi astfel: Europa - 46
(Austria - 1, Belgia - 2, Bulgaria - 1, Croaţia - 2, Cehia - 2, Danemarca - 2, Estonia - 2, Franţa - 2, Germania - 2, Grecia - 1,
Ungaria - 3, Irlanda - 1, Italia - 2, Lituania - 1, Macedonia - 2, Olanda - 2, Norvegia - 2, Polonia - 2, Portugalia - 1, România - 5,
Rusia - 2, Slovenia - 2, Spania - 1, Suedia - 1, Marea Britanie - 2), America de Nord - 6 (Canada - 2, Mexic - 2, SUA - 2), Asia -
9 (Israel - 1, Japonia - 2, Kazahstan - 1, Coreea de Sud - 1, Sri Lanka - 3, Taivan - 1), Africa - 3 (Mali - 1, Africa de Sud - 2),
Oceania - 4 (Australia - 3, Noua Zeelandă - 1).

Şedinţa de deschidere a Conferinţei,

duminică 7 septembrie, pe înserat. Prof I.
Manoliu adresează un cuvânt de bun venit
participanţilor. De la stânga la dreapta:
prof P. Seco e Pinto, vice-preşedinte al
ISSMGE, prof I. Manoliu, prof. W. Van
Impe, preşedintele ISSMGE, prof. V.
Breabăn, prorector al Universităţii
"Ovidius" Constanţa, d-na Mariana
Tudoraşcu, ACDMN, prof. N. Taylor,
secretar general al ISSMGE.

România a fost reprezentată de 5 tineri ingineri geotehnicieni şi anume: Ernest Olinic - Universitatea Tehnică de
Construcţii Bucureşti; Vasile Farcaş - Universitatea Tehnică Cluj - Napoca; Cosmin Urian - Universitatea Tehnică Cluj - Napoca;
Tudor Saidel - BAUER S.A. şi Gigi Paşcalău - S.C. STIZO S.A.
În calitate de participanţi invitaţi ai Societăţii Române de Geotehnică şi Fundaţii, la conferinţă au luat parte şi personalităţi
recunoscute pe plan internaţional în domeniul Ingineriei Geotehnice, după cum urmează: Profesor W. Van IMPE (Belgia) -
Preşedinte ISSMGE, Profesor P. SECO e PINTO (Portugalia) - Vice-preşedinte ISSMGE pentru Europa, Profesor N. TAYLOR
(Marea Britanie) - Secretar general ISSMGE, Profesor R. FRANK (Franţa) - Preşedintele Comitetului Tehnic 250/SC7 al CEN
pentru Eurocod 7 - Proiectarea geotehnică, Profesor D. LO PRESTI (Italia), Doctor B. SIMPSON (Marea Britanie).
Programul conferinţei a cuprins, pe durata celor 4 zile, activităţi ştiinţifice, vizite tehnice şi activităţi social - culturale.
Programul ştiinţific a constat din 6 sesiuni plenare şi 18 sesiuni de lucru. Sesiunile de lucru s-au desfăşurat în paralel, un
număr de câte 3 sesiuni fiind programate în acelaşi timp. În cadrul celor 6 sesiuni plenare au fost prezentate conferinţe după cum
urmează:
− Profesor I. Manoliu: Introduction to Romania and to Romanian Geotechnics (duminică 7 septembrie)
− Profesor W. Van Impe: An example of the challenges of underwater geotechnics (luni 8 septembrie)
− Doctor B. Simpson: New rail links to London - some geotechnical features (marţi 9 septembrie)
− Profesor R. Frank: Eurocode 7 on Geotechnical Design and use of numerical methods (miercuri 10 septembrie)
− Profesor D. Lo Presti: Some aspects of the mechanical behaviour of cement - mixed soils and soft rocks (miercuri
10 septembrie)
− Profesor P. Seco e Pinto: Dam Engineering - Earthquake Analysis (miercuri 10 septembrie)
Lucrările tinerilor geotehnicieni au fost grupate, în funcţie de conţinut, în trei grupuri de lucru, şi anume:
54
 Grupul A - 24 lucrări: A.1 - Soil properties - Laboratory and field - 10 lucrări; A.2 - Shallow foundations - 5 lucrări; A.3 -
Pile foundations - 9 lucrări
Grupul B - 24 lucrări: B.1 - Underground works and deep excavations - 10 lucrări; B.2 - Slopes and embankments - 14
lucrări
Grupul C - 20 lucrări: C.1 - Soil improvement - 10 lucrări; C.2 - Earthquake geotechnical engineering - 7 lucrări; C.3 -
Environmental geotechnical engineering - 3 lucrări
În cadrul fiecărui grup s-au desfăşurat câte 6 sesiuni de lucru, eşalonate pe percursul zilelor de 8, 9 şi 10 septembrie.
Fiecare tânăr inginer geotehnician a avut la dispoziţie cca 15-20 minute pentru prezentarea lucrării. La sfârşitul fiecărei prezentări
au urmat întrebări şi răspunsuri, discuţii, comentarii.
În calitate de moderatori ai sesiunilor de lucru au acţionat atât 3 dintre participanţii invitaţi din străinătate (prof.
P. Seco e Pinto, prof. R. Frank, prof. D. Lo Presti) ca şi specialişti din ţară (conf. L. Batalli, conf. I. Lungu, dr. M. Galer).
Vizitele tehnice
Toţi participanţii la conferinţă au luat parte la vizitele tehnice organizate în zilele de 7, 8 şi respectiv 9 septembrie.
Obiectivele vizitelor tehnice sunt enumerate în continuare.
¾ Şantierul din piaţa Charles de Gaulle, Bucureşti: lucrările de execuţie a infrastructurii unui bloc turn având 5 nivele subterane
realizate cu tehnologia "top-down".
¾ Şantierul situat la kilometrul 6 pe autostrada Bucureşti - Constanţa: instrumentarea şi monitorizarea unui rambleu după
efectuarea lucrărilor de stabilizare a tasărilor acestuia.
¾ Podurile dunărene de la Feteşti şi Cernavodă.
¾ Portul Constanţa

Imagine surprinsă duminică 7

septembrie de la un moment inedit,
în drumul spre Constanţa, o
adevărata surpriză oferită de
CCCF. Autobuzele cu participanţi
au coborât pe malul Dunării, acolo
unde podul lui Anghel Saligny, cu
magnifica-i dantelărie de oţel şi
podul nou (din care se observă doar
o pilă, în stânga imaginii) se
pregătesc să traverseze Dunărea la
Cernavodă.

Activităţile social - culturale desfăşurate de-a lungul celor 4 zile ale conferinţei, au cuprins:
− Recepţie de bun venit la restaurantul Pelican, pe malul lacului Siutghiol, Mamaia (duminică 7 septembrie)
− Cină tradiţională românească la restaurantul Nunta Zamfirei, Eforie Nord (luni 8 septembrie)
− Spectacolul de balet "Frumoasa din pădurea adormită" susţinut de compania de balet Oleg Danovski, Constanţa.
(urmat de cină la Cazinoul din Constanţa (marţi 9 septembrie)
− Banchet organizat la restaurantul Crama al hotelului Perla, Mamaia (miercuri 10 septembrie).

Conceptul care a stat la baza organizării

Pentru organizarea acestei importante manifestări internaţionale rezervată unor tineri geotehnicieni (de până la 35 ani)
veniţi din toate colţurile lumii şi care în mare majoritate se întâlneau pentru prima oară, Comitetul de organizare a optat pentru
conceptul de tabără. Concret: fiecare participant a fost întâmpinat la sosirea în Bucureşti şi condus apoi la căminul din Bucureşti
unde s-a făcut cazarea în noaptea de 6 spre 7 septembrie 2003. Deplasarea de la Bucureşti la Mamaia, duminică 7 septembrie, s-a
făcut cu autobuzele, având astfel şi caracterul unei excursii tehnice prin opririle la obiectivele vizitate pe traseu, enumerate mai
înainte. Toţi participanţii au fost cazaţi la acelaşi hotel iar mesele de prânz au fost organizate la excelenta cantină a Universităţii
"Ovidius". Tinerii geotehnicieni au fost împreună la sesiunile plenare, la toate activităţile social - culturale. Înapoierea la
Bucureşti s-a făcut în dimineaţa zilei de joi 11 septembrie, tot cu autobuzul. Cele aproape 6 zile pe care le-au petrecut împreună,
în această tabără ad-hoc, presărate cu multe şi variate activităţi, au reprezentat, după aprecierea unanimă a participanţilor, o ocazie
unică de cunoaştere şi apropiere, de stabilire a unor legături ce vor dura, de culegere a unor impresii pe care timpul cu greu le va
estompa.
55
 Fotografie de grup cu
unii dintre
participanţii la
YGEC2003, pe treptele
de la intrarea în
splendida clădire din
noul campus al
Universităţii "Ovidius"
din Constanţa, care a
găzduit lucrările
Conferinţei.

Făcându-se purtător de cuvânt al participanţilor, profesorul Pedro Seco e Pinto, Vice-preşedinte pentru Europa al
ISSMGE a adresat profesorului Iacint Manoliu, preşedinte al Comitetului de organizare şi preşedinte al SRGF, a frumoasă
scrisoare de mulţumire, a cărei traducere este dată în chenar.

Dragă Domnule Profesor Iacint Manoliu,

Preşedinte al Comitetului de organizare a celei de a doua Conferinţe Internaţionale a Tinerilor Ingineri Geotehnicieni,
Constanta – Mamaia, IYGEC 2003

IYGEC 2003 a fost considerată în mare măsură de către toţi delegaţii un mare succes şi o Conferinţa foarte bine organizată.
Acest rezultat a fost posibil datorită timpului cheltuit, marelui efort şi devotamentului tuturor membrilor Comitetului de
organizare, fără de care această Conferinţă nu ar fi putut deveni realitate.
Începând cu ceremonia de deschidere, în care prelegerea “Introducere privind România şi Geotehnica din România” pe care
aţi prezentat-o, a captat atenţia auditorilor şi până la ceremonia de încheiere, trecând prin conferinţele personalităţilor invitate,
sesiunile paralele cu discuţii animate, vizitele tehnice, expoziţia, totul a fost foarte bine organizat.
Programul social cuprinzând recepţia de bun-venit, dineurile oficiale, spectacolul de balet, banchetul precum şi programul
pentru persoanele însoţitoare, au fost pregătite cu grijă şi extrem de bine realizate, contribuind la o bună apropiere între delegaţi.
Din însărcinarea Societăţii Internaţionale de Mecanica Pământurilor şi Inginerie Geotehnica şi în nume personal doresc să
folosesc acest prilej pentru a exprima sincera apreciere şi profunda recunoştinţă şi pentru a felicita Comitetul de organizare şi în
mod special, pe dumneavoastră,pe Profesor Nicoleta Rădulescu şi pe Profesor Virgil Breabăn pentru această excelentă
organizare.
Toţi delegaţii au considerat cea de a doua IYGEC 2003 drept un eveniment memorabil pe deplin reuşit şi vă sunt
recunoscători pentru ospitalitatea dumneavoastră caldă şi unică.
Cu sinceritate,

Profesor Pedro Seco e Pinto

Vice-preşedinte pentru Europa al ISSMGE

Sponsori
Organizarea cu succes a Conferinţei de la Constanţa - Mamaia nu ar fi fost posibilă fără sprijinul primit din partea unor
firme din ţară care au înţeles importanţa evenimentului.
Sponsori principali au fost: Terom - Themeliodomi, Baumit, SCC Erbaşu SA, Zublin România, Bog’art, AGISFOR,
Bauer România, Özer România, CCCF SA, IPTANA SA, Stefi Primex.
Alţi sponsori au fost: ARCOM SA, Iridex Group, Socotec International Romania, Bucureşti International Proiect SA,
SC Hein România, ISPCF, Tungal, Aedificia MP, Civil Consult.
Tuturor acestora, Comitetul de organizare le adresează calde mulţumiri. Cuvinte de laudă se cuvin şi inimosului grup de
tinere cadre didactice de la Catedra de Geotehnică şi Fundaţii a Universităţii Tehnice de Construcţii Bucureşti, care s-au ocupat
până în cele mai mici detalii de problemele tehnice şi logistice ale Conferinţei.
Această cronică succintă a Conferinţei nu se poate încheia înainte de a adresa cuvinte de mulţumire şi recunoştinţă echipei
de la faţa locului condusă de profesorul Virgil Breabăn.

Prof. Dr. Ing. Nicoleta RĂDULESCU

56
 A XIII-A CONFERINŢĂ EUROPEANĂ DE MECANICA PĂMÂNTURILOR
ŞI INGINERIE GEOTEHNICĂ, 25-28 AUGUST 2003, PRAGA
A XIII-a Conferinţă Europeană de Mecanica Pământurilor şi Inginerie Geotehnică a avut loc la Praga, în perioada
25 – 28 august 2003, sub auspiciile Societăţii Internaţionale de Mecanica Pământurilor şi Inginerie Geotehnică (ISSMGE)
şi a Societăţii Cehe şi Slovace de Geotehnică.
Înainte şi după conferinţă, în zilele de 23, 24 şi 29 august 2003 au avut loc reuniuni ale Biroului ISSMGE şi
Consiliului ISSMGE, precum şi întâlniri şi workshop-uri ale unor comitete tehnice (7 din cele 37) coordonate de Societatea
internaţională.
Tematica generală a Conferinţei a fost „Probleme geotehnice asociate umpluturilor recente şi terenurilor
influenţate de activităţile antropice”. Acest subiect, care cuprinde atât aspecte legate de Geotehnica Mediului şi de tehnici
de fundare speciale adaptate unor terenuri dificile, cât şi altele referitoare la proiecte majore de geotehnică în zone urbane, a
atras un număr de peste 700 de participanţi din 54 de ţări.
Articolele conferinţei au fost grupate în patru volume cuprinzând circa 3000 de pagini,
Lucrările conferinţei s-au desfăşurat pe sesiuni plenare şi sesiuni de discuţii, după cum urmează:
Sesiunea plenară 1: Umpluturi vechi şi recente, cu sesiunile de discuţii 1.1: Depozite de deşeuri, 1.2: Steriluri şi
deşeuri, 1.3: Halde de steril şi umpluturi depuse prin hidromecanizare
Sesiunea plenară 2: Terenuri contaminate – remediere şi pregătire pentru noi construcţii - cu sesiunile de discuţii:
2.1:Modelarea transportului poluanţilor, 2.2: Bariere de etanşare pe bază de argilă, 2.3: Tehnologii de remediere
Sesiunea plenară 3: Construcţii pe umpluturi şi pe terenuri contaminate - cu sesiunile de discuţii: 3.1.: Experienţa
construcţiei pe terenuri contaminate, 3.2: Starea limită de deformaţii, 3.3: Tehnologii de construcţie
Sesiunea plenară 4: Fundaţii în zone urbane - cu sesiunile de discuţii: 4.1: Interacţiunea dintre fundaţiile de
suprafaţă şi teren, 4.2: Interacţiunea dintre lucrările subterane şi teren, 4.3: Noi tehnologii de fundare
Sesiunea plenară 5: Inginerie geotehnică în zone urbane - cu sesiunile de discuţii: 5.1:Modelare fizică şi numerică,
5.2: Semnificaţia datelor de intrare în planificarea lucrărilor, 5.3: Metode observaţionale
Sesiunea 6: Reţele europene de geotehnică
În cadrul fiecărei sesiuni plenare au fost susţinute conferinţe de sinteză (state-of-the-art) şi prelegeri pe teme de
interes, susţinute de specialişti renumiţi, cum ar fi: prospectare şi încercări de laborator (Prof. E. Pasqualini, Italia),
evaluarea hazardului geotehnic de mediu, analiză de risc (H. Helgenson, Suedia), docurile din Londra (R. Berry, Marea
Britanie), efectele construcţiilor urbane asupra fundaţiilor pe piloţi existente (Prof. H. Poulos, Australia), reţele subterane –
exemple din Canada şi Statele Unite (Prof. Z. Eisenstein, Canada).
Participanţii la conferinţă au putut audia două conferinţe speciale ţinute de Prof. M. Nussbauer (Germania) –
„Reconstrucţia centrului Berlinului” şi Prof. A. Gens (Spania) – „Rolul Ingineriei Geotehnice în utilizarea energiei
nucleare”, ca şi prezentări pe teme de mare interes – World Trade Center din New York, inundaţiile din 2002 la Praga,
lucrările la metroul din Praga, aeroportul Osaka Kansai.
Vizitele tehnice organizate pentru participanţi au venit să întregească informaţiile referitoare la lucrările geotehnice
din Praga şi împrejurimi prezentate de colegii cehi în cadrul sesiunilor plenare şi de discuţii. Obiectivele vizitate au fost:
tunelul Mrazovka; o staţie de metrou în construcţie, fundaţii de adâncime în Praga; transferul unei catedrale la Most;
reabilitarea depozitului de deşeuri din industria chimică Chabarovice; reabilitarea unei mine de uraniu etc.
Societatea Română de Geotehnică şi Fundaţii a fost reprezentată la această Conferinţă de Prof. dr. ing. Iacint
Manoliu, preşedintele S.R.G.F., de Şef lucr. dr. ing. Horaţiu Popa (U.T.C.B.) şi dr. ing. Victor Dumitrescu (I.P.T.A.N.A.).
Prof. dr. ing. Iacint Manoliu a prezentat în cadrul sesiunii plenare 6 Reţeaua Tematică EUCEET (European Civil
Engineering Education and Training) pe care o coordonează cu începere din 1998.
Şef lucr. dr. ing. Horaţiu Popa a avut o intervenţie, în calitate de invitat în cadrul sesiunii de discuţii 5.1, privind
modelarea numerică a pereţilor îngropaţi.
În volumele conferinţei au fost publicate un număr de 9 articole transmise prin Societatea Română de Geotehnică şi
Fundaţii, la care se adaugă cele 2 contribuţii menţionate. Lista completă a contribuţiilor româneşti este:
- Use of finite element method in retaining walls design. Model of a centrifuge test - Popa H.
- EUCEET - a SOCRATES - Erasmus Thematic Network in the field of civil engineering education - Manoliu I.
- Physical and mechanical resistance parameters for fly ashes crushed and deposited in dirt heaps as a dense fluid -
Bogdan I., Boldurean I.P. & Boldurean A.
- Aspects géotechniques spécifiques pour les dépôts de déchets industriel – Manea S., Batali L., Olinic E.
- Foundations for a light structure, placed on a man-made ground - Boldurean I.P., Bogdan I. & Boldurean A.
- Container terminal in Constanta South Port. Influence of the geotechnical parameters on the foundation solutions -
Manea S., Batali L., Olinic E. & Ciortan R.
- Ground water lowering in loessial collapsible soils - Andrei S. & Dumitrescu V.
- Influence of a deep excavation in Bucharest downtown on the nearby environment behavior - Chirica A., Enescu C.
57
 & Ungureanu N.
- Infrastructure rehabilitation of some steel tanks in urban areas on difficult foundation soils - Lungu I., Raileanu P.,
Stanciu A., Musat V. & Boti N.
- Antivibration isolation of foundations against mobile sources of vibration - Pantea P.
- Azuga testing platform - Sima N. & Furnigel L.
Alături de activităţile ştiinţifice şi tehnice, programul a cuprins şi activităţi social – culturale: recepţia de bun venit,
un concert de muzică clasică la Capela Betleem, banchetul de încheiere la Palatul Zofin de pe Insula Slavă. În cadrul
acestuia din urmă, a fost prezentat un program artistic deosebit, intitulat „Geotechnique in love – Rhapsody of the effective
stress”.
Conferinţa a fost găzduită de Palatul Congreselor, beneficiind astfel de condiţii şi dotări tehnice deosebite.
Organizarea excelentă a sesiunilor şi vizitelor tehnice a contribuit, alături de activităţile sociale şi culturale, la succesul
deosebit al acestei manifestări ştiinţifice. Un alt factor de succes l-a reprezentat însuşi oraşul gazdă, Praga, una din cele mai
frumoase capitale europene.
Conf. dr. ing. Horaţiu POPA

Semnalări bibliografice
Lucrarea realizează un
studiu al
Lucrare cu caracter
comportamentului
didactic având ca scop
lucrărilor de susţinere de
familiarizarea
tipul pereţilor îngropaţi
studenţilor cu
luând în considerare
principalele încercări
fenomenul de inter-
geotehnice care se
acţiune teren - structură.
realizează în practică şi
Sunt evidenţiaţi
care sunt detaliate şi
parametrii caracteristici
efectuate în cadrul
de interacţiune şi este
activităţilor de
analizat efectul acestora
laborator.
asupra răspunsului
structurii de susţinere
Editura CONSPRESS
prin modelare fizică în
Bucureşti
laborator şi, respectiv,
ISBN 973-8165-75-X
modelare teoretică.

Editura CONSPRESS
Bucureşti
ISBN 973-8165-76-8

Lucrarea, destinată
studenţilor din profilul
Construcţii, conţine unele
aspecte de inginerie geo-
Cartea, bazată pe
tehnică şi fundaţii
experienţa de peste 40
caracteristice traseelor
de ani a autorilor în
căilor de comunicaţii
domeniul sistemelor
terestre. Sunt prezentate
unitare baraj-fundaţie-
în mod sintetic
lac şi pe literatura de
cunoştinţele de bază
specialitate, tratează
necesare cercetării,
expunerea unor
proiectării şi calculului
concepţii noi în
lucrărilor specifice
domeniul injecţiilor cu
infrastructurii şi
ciment.
îmbunătăţirii terenului de
fundare al căilor de
Editura MAD Linotype
comunicaţii.
Buzău
Editura JUNIMEA
Iaşi
ISBN 973037-0763-5

58
File din istoria geotehnicii româneşti

GEOTEHNICA APLICATĂ LA CONSTRUCŢIA

PALATULUI ADMINISTRATIV C.F.R. DIN BUCUREŞTI

Începuturile
geotehnicii în România
sunt de regulă asociate cu
înfiinţarea în anul 1939 în
cadrul Administraţiei
Porturilor şi Căilor de
Comunicaţii pe Apă, din
iniţiativa ing. inspector
general Anton Chiricuţă,
a primului laborator
geotehnic, destinat pentru
început să sprijine marea
campanie declanşată în
1938 de construire a 78
de silozuri de cereale,
răspândite în întreaga
ţară.
În Buletinul
Institutului Român pentru
Betoane, Construcţii şi
Drumuri nr. 7/12,
iulie/decembrie 1941,
este inserat textul, cu tilul de mai sus, al unei comunicări prezentate în şedinţa a 47-a a I.B.C.D. din 25 mai 1939, sub
preşedinţia d-lui Rector N. Vasilescu - Karpen. Aceasta reprezintă, desigur, una dintre primele lucrări cu caracter ştiinţific
din domeniul geotehnicii şi fundaţiilor care a văzut lumina tiparului în România.
Colectivul de autori este, prin el însuşi emblematic: inginer Th. Atanasescu şi geolog dr. St. Cantuniari.
Spaţiul rubricii File din istoria geotehnicii româneşti nu îngăduie o prezentare mai extinsă a comunicării din 1939 a
d-lor Atanasescu şi Cantuniari. Ne limităm, deci, la a puncta aspecte mai relevante. Pe alocuri, pentru a putea savura modul
de exprimare şi chiar ortografia, s-au dat citate din lucrare:
‚ Potrivit proiectului iniţial, din 1936, palatul C.F.R. trebuia să fie o2 structură din beton armat cu 22 etaje, cu o
înălţime de 83,7 m, acoperind o suprafaţă de (82,5 x 109) m .
‚ După primele investigaţii asupra terenului, care au învederat riscul unor tasări mari, s-a hotărât schimbarea
proiectului prin înlocuirea structurii din beton armat cu o structură metalică, prin reducerea înălţimii la
48,2 m şi creşterea suprafeţei în plan la (106x109) m2, spre a se putea limita presiunea pe teren la 2,5
kg/cm2.
‚ Înţelegând importanţa condiţiilor de teren pentru realizarea unei construcţii de amploarea Palatului C.F.R.,
administraţia C.F.R. a trimis la sfârşitul anului 1935 doi ingineri, între care ing. Th. Atanasescu, la Paris
şi Viena, într-o călătorie de studii în probleme de geotehnică. În primăvara anului 1936, într-o
conferinţă ţinută la Cercul Inginerilor de Căi ferate, în localul Societăţii Politehnice, ing. Th.
Atanasescu a arătat cum se studiază ingineria terenului de fundare în ţările din occident.
‚ În urma raportului ing. Atanasescu, Administraţia C.F.R. a hotărât să procedeze la cercetarea serioasă a
terenului de fundaţe a palatului proiectat, adresându-se în acest scop Laboratorului de geotehnică de la
Universitatea Tehnică din Viena, înfiinţat din 1929 de Karl Terzaghi, întemeietorul mecanicii
pământurilor moderne.
‚ Sub conducerea ing. Kienzl, discipol al lui Terzaghi, s-au executat în perioada octombrie 1936 - ianuarie 1937
un număr de 9 sondaje, dintre care nr. 1...4 până la 45-51,5 m adâncime, nr. 5 de 100 m şi nr. 6...9 de
47-60 m adâncime.
‚ "În cursul executări sondajelor s-au luat probe intacte din diferite straturi străpunse. De fapt însă nu s-au putut
extrage probe cu adevărat intacte decât numai din stratele destul de coezive. Astfel s'a obţinut 91 probe

59
 ciclindrice cu diam 25 şi 15 cm şi cu înălţimea de 37 cm. Proba cea mai adâncă a provenit din sondajul
Nr.5 de la adâncimea de 88,2 m .... Probele scoase s-au parafinat imediat şi s-au închis în cutii de tablă
de zinc, care s-au expediat laboratorului geotehnic la Viena".
‚ Chiar înainte de contactarea laboratorului din Viena, Administraţia C.F.R. a dispus efectuarea unor încercări cu
plăci de arii foarte mici (200, 400 şi 1000 cm2), aşezate la adâncimea feţei inferioare a radierului
viitorului palat. Intervalele de presiuni au fost de 0,5 kg/cm2 iar durata de menţinere sub treaptă era de
1-2 ore. Iată cum apreciază autorii rezultatele acestor încercări pe placă şi cum justifică ei necesitatea
determinărilor în laborator: "Se înţelege că aceste rezultate obţinute la suprafaţa terenului nu puteau fi
valabile pentru presiunea clădirii exercitată până la adâncimi mari; apoi timpul pentru determinarea
prin încercări a tasărilor era mult prea redus (de câteva ore) faţă de intervalul în care se petrec de
obiceiu tasările sub sarcina clădirii. De aceea s'a aşteptat cu drept cuvânt rezultatele încercărilor
făcute în laborator asupra probelor intacte luate din adâncime, cu privire la compresibilitate, studiind
tasările până la încetare, căutând a împiedica cedarea laterală a materialului. Astfel, s-a putut realiza
compararea rezultatelor încercării de compresibilitate asupra terenului cu cele obţinute în laborator
asupra probelor intacte".
‚ Rezultatele încercărilor întreprinse în laboratorul de pe lângă Universitatea Tehnică din Viena au fost cuprinse
în memoriul intitulat Gutachten über die Fundierungsverhältnisse des Verwaltungsgebäudes der
Rumänischen Staatseisenbahnen (Raport de expertiză asupra condiţiilor de fundare ale clădirii
Administraţiei Căilor Ferate Române). Sunt date privind următoarele caracteristici geotehnice:
umiditatea naturală, limitele de plasticitate, granulometria, greutatea specifică, compresibilitatea (pe
baza încercărilor în edometru), permeabilitatea, rezistenţa la forfecare.
‚ Comunicarea ing. Atanasescu şi dr. geolog Cantuniari cuprinde o amplă secţiune privind determinarea tasărilor
probabile, absolute şi relative, ale celor patru corpuri ale clădirii Palatului C.F.R., care au condus la
următoarele valori:

Tasarea, cm
La mijloc La capete
Corpul de clădire principal 20,4 17,4
Corpurile de clădire laterale 15,1 17,4 şi 10,5
Corpul de clădire din fund 11,3 10,5

‚ Iată ce scriu autorii comunicării în paragraful intitulat Observarea tasărilor:

"Tasările calculate fiind cu caracter teoretic, ele trebuie să fie ţinute în observaţie, în vederea verificării ipotezelor
de calcul. Aceste observaţii au început şi se fac după o metodă indicată de Prof. Terzaghi. Astfel s'a
efectuat măsurători după ridicarea clădirii la diferite înălţimi şi după întreruperi mai îndelungate ale
lucrului, de exemplu după iarnă. Citirile se înregistrează. Ele vor continua şi după terminarea clădirii".
Nu ne rămâne decât să-i invităm pe colegii geotehnicieni care lucrează în Palatul C.F.R. să se informeze acolo unde
trebuie şi să pregătească pentru un viitor număr al Revistei de Geotehnică şi Fundaţii evoluţia tasărilor acestei
clădiri monumentale, de la origini şi până în prezent.
‚ Capitolul Conclusiuni al comunicării, exemplu de acurateţe tehnică şi conciziune, merită să fie reprodus în
întregime:

"Mărimea neobicinuită a Palatului Administrativ al C.F.R. proectat, a impus studiul geotechnic al terenului de
fundaţie. Lucrările de explorare au dovedit că în complexul de strate care alcătueşte terenul de
fundaţie, se găsesc intercalaţiuni lenticulare de roce compresibile şi de pături purtătoare de apă. Se
putea deci aplica fie sistemul fundaţiilor adânci, pe piloţi, fie al celor de suprafaţa, pe radier. Studiile
geotechnice însă au arătat că modulul de compresibilitate (M) are valoarea 100 kgr/cm2 lângă
suprafaţă, iar la 40 şi 60 m adâncime are valoarea 250 kgr/cm2. Dacă s'ar fi întrebuinţat sistemul de
piloţi, aceştia trebuiau să fie adânciţi până la stratul de nisip. Tasările terenului sub sarcina
construcţiei puteau fi în acest caz mai mici; dar aplicarea acestui sistem ar fi impus cheltuieli mai mari.
De aceea s'a ales radierul de suprafaţă ca sistem de fundaţie şi nu s'a întrecut rezistenţa pe teren peste
2,5 kgr/cm2. Calcularea tasărilor şi proiectarea fundaţiilor s'a făcut după normele moderne folosite în
străinătate. Pentru verificarea ipotezelor de calcul s'a luat măsuri de observare continuă a tasărilor în
teren şi a unor eventuale deformări de construcţie".

60
 Geotehnica pe alte meridiane
Între inginerii geotehnicieni din România care îşi desfăşoară activitatea pe alte meridiane se
numără şi Conf. Dr. Ing. Dan Dimitriu. Din toamna anului 1991, când a plecat în Canada,
dl. Dan Dimitriu a păstrat permanent legătura cu Societatea căreia i-a fost secretar în 1990-
91. Atât prin mesaje şi urări, ocazionale sau nu numai, ci şi, foarte concret, prin transferul la
fiecare început de an a cotizaţiei de membru SRGF. Ne bucurăm să inaugurăm rubrica
Geotehnica pe alte meridiane cu o scrisoare din Canada de la colegul Dan Dimitriu.

SCRISOARE DIN CANADA

Sunt onorat de invitaţia de a fi părtaş la inaugurarea Revistei Române de Geotehnică şi Fundaţii. Consider că
această apariţie, îndelung dorită - dar tot îndelung amânată din motivele istorice cunoscute - este un eveniment de o
însemnătate majoră pe care, probabil, încă nici nu o intuim bine. De departe, unde mă aflu, admir eforturile neobosite
ale grupului de dedicaţi lideri şi ale celorlalţi membri ai încă tinerei Societăţi Române de Geotehnică şi Fundaţii,
oameni cu pasiune care îşi dăruiesc energia şi timpul lor personal pentru afirmarea geotehnicii româneşti.
Întâmplarea a făcut ca de aproape un deceniu şi jumătate să-mi petrec viaţa de partea cealaltă a planetei, în
Canada, ţara cât un continent, fascinantă prin natură, cultură şi obiceiuri atât de diferite. Şi istoria este diferită.
Departe de a-i fi cunoscut întinderile, şi nici intimităţile, îmi cer totuşi permisiunea să vă împărtăşesc câteva gânduri
şi impresii din experienţa mea limitată în practicarea profesiunii noastre pe aceste tărâmuri.
Regiunea a fost în întregime până “nu demult” (vreo 10,000 – 12,000 de ani) acoperită de o masivă calotă de
gheaţă care literalmente a modelat aproape întreaga geologie de suprafaţă ce formează principalul obiect de activitate
al geotehnicii. Piscuri semeţe ale Rocky Mountains din vestul canadian care s-au încumetat în calea gheţarilor
migratori au fost doborâte şi măcinate. Spinările bătrânului dar durului Scut Canadian din est au fost zgâriate şi
rotunjite în domoale domuri de rocă. În rest, vasta câmpie centrală întinsă peste 3 fuse orare s-a acoperit cu til şi
depuneri glacio-lacustrine de argile şi prafuri. Pe alocuri, resturi de “glacial waste” denumite şi morene, ondulează
puţin relieful plat al sedimentului lacustrin. Ocazional, fundalul glacial a mai suferit unele remodelări ulterioare
superficiale datorită celorlalţi agenţi geologici, în principal cel aluvionar, urmat de cel eolian şi apoi, în zonele relativ
limitate muntoase, cel deluvionar. Ca o curiozitate, la scară geofizică, moştenirea gheţarilor se manifestă şi azi prin
continuarea aproape imperceptibilă (1cm / secol) a ridicării suprafeţei terenului după dispariţia gheţarilor. După
Ontario Geological Survey, elevaţia terenului în provincie ar fi fost cu câteva zeci de metri mai joasă în urmă cu
12,000 de ani, iar ridicarea iniţială mai accelerată a terenului a provocat drenarea rapidă a topiturii aşa încât “uscatul”
şi salba de lacuri cum le ştim azi s-au conturat la scurt timp după retragerea ultimei glaciaţiuni.
Geotehnica în Canada are tradiţii vechi, dacă se poate spune aşa despre o profesiune relativ tânără în sine. The
Canadian Geotechnical Society (CGS), deşi incorporată în forma actuala în 1972, a fost iniţiată, la îndemnul dr. Karl
Terzaghi, în 1947 ca secţie a Institutului Canadian de Inginerie, primul ei preşedinte fiind dr. R.F. Legget. În 2004 se
organizează cea de a 57-a Conferinţa naţională anuală. CGS numără cam 1400 de membri, cam tot atâţia ca acum 12
ani de când am căpătat şi eu privilegiul de a deveni un membru al ei. Să ne reamintim că populaţia Canadei este de
30 milioane, dar acum 13 ani era numai de 25 de milioane. CGS este organizată pe 7 specialităţi (Cold Region
Geotechnology, Engineering Geology, Geoenvironmental, Geosynthetics, Hydrogeology, Rock Mechanics şi Soil
Mechanics and Foundations). Preşedintele societăţii este ales pe 2 ani şi este asistat de un cabinet de 30 de directori
format din liderii celor 10 regiuni teritoriale (regiuni care nu se suprapun exact cu împărţirea administrativă pe
provincii şi teritorii a ţării), directorii celor 7 specialităţi, viitorul preşedinte (ales cu un an înainte de expirarea
mandatului preşedintelui în exerciţiu). Din cabinet mai fac parte vice - preşedinţi şi lideri cu funcţii administrative,
financiare, educative şi, nu în ultimul rând, editorii reputatei reviste trimestriale “Canadian Geotechnical Journal
(CGJ)” şi CGS News (revistă lunară de informaţii, discuţii de principii, editoriale, etc.). Toate funcţiile sunt acoperite
prin 100 % voluntariat. E pur si muove !
Cotizaţia anuală de membru obişnuit este de 150 dolari canadieni. Studenţii şi membrii seniori (retired, adică
pensionari) plătesc 65 dolari. Între beneficiile de membru intră accesul Internet la CGJ şi o “hard copy” a revistei
CGS News. Cine doreşte copia tradiţională a CGJ plăteşte în plus 45 dolari / an.
Viaţa în Societate este oarecum curioasă. Cu excepţia membrilor proveniţi din instituţiile de învăţământ şi
cercetare aparţinând guvernului, ceilalţi membri sunt competitori în lupta de supravieţuire pe piaţa economică.

61
Companiile private unde lucrează respectivii specialişti nu sunt chiar foarte încântate de apartenenţa angajaţilor lor la
Societate, din diferite motive materiale şi “politice” lesne de înţeles.
Implicarea activă la Societate reclamă cheltuieli de resurse mult peste cotizaţie (de exemplu numai simpla
participarea la o “Seară Tehnică” semestrială ca să audiezi invitaţi uneori cu totul deosebiţi, ca de exemplu dr. Ralph
Peck sau dr. Ladd, implică o cheltuială de aproape $1500, ca sa nu mai vorbim de Conferinţe sau seminare de 2 sau 3
zile). Cheltuieli şi mai mari se impun pentru membrii cu funcţii în Societate. Totodată, întâlnirile între colegii din
breaslă nu au potenţial să aducă prea mult “business” firmelor tutelare care se concurează între ele pentru piaţa de
servicii. După cum era de aşteptat, sponsorizarea de către corporaţii este aproape inexistentă. Câteva din firmele de
consulting ajută Societatea la organizarea Conferinţelor Naţionale acordând timp în regie şi decontând cheltuielile
unor angajaţi în organizarea evenimentului, sau sponsorizând un breakfast sau răcoritoarele servite la Conferinţă.
Unele firme producătoare de materiale de construcţii, echipamente şi instrumentare ar putea fi atrase să sponsorizeze,
dar până acum s-au făcut numai câţiva paşi timizi. Desigur, fondurile din cotizaţii nu ajung niciodată. Totuşi,
organizarea bună a manifestaţiilor de tot felul (Conferinţe Naţionale, Lecturi Itinerante, Seminarii, etc.) au reuşit mai
întotdeauna să rezulte cu un bilanţ mic “în negru”.
O altă realizare remarcabilă a Societăţii este şi “Canadian Foundation Engineering Manual”. Ediţia în vigoare,
a 3-a, din 1992, este editată “in house” folosind un “word processor”. Ediţiile anterioare erau pur-şi-simplu
dactilografiate iar desenele de mână. Deşi nu este un cod oficial, Manualul este privit de Tribunale ca un material de
referinţă în disputele legale rezultate din accidente şi/sau alte pierderi. Naşterea şi actualizarea Manualului au
cunoscut aceleaşi eterne chinuri, căci inginerii canadieni, ca pretutindeni de altfel, nu pot să cadă prea uşor de acord
unii cu alţii asupra nici unui subiect tehnic. După ştiinţa mea, celelalte departamente majore ale societăţii
(Hidrogeologie, Environment, Geologie) nu au încă manuale de referinţă.
Societatea în ansamblu, şi în special nucleul ei de iniţiativă, reflectă bine şi multi-culturalismul specific
societăţii canadiene. Foarte mulţi dintre membri sunt născuţi, şi/sau educaţi pe alte meleaguri. Nume de rezonanţă:
dr. Legget, dr. Meyerhof, dr. Morgenstern, dr. Ladany, dr. Fredlund, dr. R.K. Rowe sunt doar foarte puţine exemple.
În încheiere, câteva cuvinte despre practica de zi-cu-zi a inginerului de geotehnică şi fundaţii. Majoritatea
practicienilor lucrează în firme particulare de la mici (cu personal de ordinul zecilor) până la foarte mari firme
transnaţionale. Competiţia e acerbă. Obiectul muncii îl constituie, evident, studiile şi avizele geotehnice dar şi
pavajele şi chiar şi betoanele (ca material numai). Răspunderea este dezavantajos de disproporţionată faţă de alţi
participanţi la proiect. De exemplu, la un proiect mai mărişor din domeniul construcţiilor civile de 100 de milioane,
cota pentru geotehnică este în jur de 20.000 până la 25.000. Din care jumătate este redistribuită la sub-contractori
(forat, săpat, instrumentare) şi cheltuieli. Cota pentru inginerie (prepararea ofertei de studiu, planificarea cercetării,
coordonarea studiului, interpretarea datelor, calcule şi analize, raportul geotehnic şi relaţia cu Clientul) dacă se ridică
la 20% din bugetul de mai sus. Postul de inginer la o firmă particulară trebuie să genereze venituri nete (manoperă)
cel puţin $150.000 pe an. Altminteri se taie !
Un buget geotehnic ceva mai bun (cam 0.04 %din valoarea de proiect) se obţine la lucrări curente mici de 1
până la 5 milioane, cum sunt mici fabrici, unităţi comerciale, extinderi, canalizări, etc. Proporţii şi mai bune se pot
obţine în lucrări mari miniere, sau largi proiecte de infrastructuri, protecţia mediului, hidro-amenajări. Interesant că în
domeniul construcţiei de locuinţe, o industrie care mai întotdeauna a funcţionat relativ mai bine (de exemplu în zona
regiunii Windsor, la o populaţie de 300.000, valoarea anuală a construcţiei de case până la 2 etaje se ridică la 1
miliard de dolari), piaţa pentru firmele de geotehnică este literalmente inexistentă (cu excepţia cazurilor de accident
sau conflicte între părţi). În Ontario codul nu impune aviz geotehnic profesional la astfel de lucrări. Municipalităţile
(deci guvernul local) exercită un fel de control minimal prin propriile lor servicii tehnice şi de avizare. Consecinţă
fidelă a unei economii de piaţă tradiţionale de sorginte britanică, parcimonia prezentă de coduri şi reglementări în mai
toate domeniile este încetul cu încetul revizuită şi corectată, pe măsură ce preţul plătit pentru greşeli, ignoranţă,
lăcomie devine din ce în ce mai scump. Deocamdată, ca şi avocaţii, mulţi bani se pot face / sau pierde în inginerie în
litigii şi proiecte cu probleme majore. O pierdere de capacitate portantă, o alunecare de taluz sunt ca o mană pentru
Consultantul invitat să investigheze cazul şi ruinătoare pentru cel iniţial, care trebuie să se apere.
Spaţiul ce mi-a fost acordat se încheie aici. Dacă unii dintre cititori vor fi găsit unele lucruri interesante şi
doresc mai multe detalii, sunt bucuros să revin. Urez La Mulţi Ani şi succes Revistei Române de Geotehnică şi
Fundaţii, colectivului de iniţiativă, colectivului de redacţie, tuturor celor care vor contribui la fiinţarea ei şi tuturor
cititorilor ei.

Dr. Ing. Dan DIMITRIU

AMEC Earth & Environmental Ltd.
Windsor, Ontario

62