Iarna pe uliță – George Cică vrei să stîngi cu paie

Coșbuc El e sol precum se vede, Focul când e-n clăi cu fan,

Mă-să l-a trimis în sat, Și-apoi zici că ești român!
Vezi de-aceea-i încruntat, Biata bab-a-ntrat în laie
A-nceput de ieri să cadă
Și s-avanta, și se crede La stăpân.
Câte-un fulg, acum a stat,
Că-i bărbat;
Norii s-au mai răzbunat
Că pe-o bufnit-o-nconjoară
Spre apus, dar stau grămadă
Cade-n brânci și se ridică Și-o petrec cu chiu cu vai,
Peste sat.
Dând pe ceafă puțintel Și se țîn de dansa scai,
Toată lână unui miel: Plină-i stramta ulicioară
Nu e soare, dar e bine,
O căciulă mai voinică De alai.
Și pe râu e numai fum.
Decât el.
Vântu-i liniștit acum,
Nu e chip să-i faci cu bună
Dar năvalnic vuiet vine
Și tot vine, tot înoată, Să-și păzească drumul lor!
De pe drum.
Dar deodată cu ochi vii, Rad și sar într-un picior,
Stă pe loc să mi te ții! Se-nvartesc și țipă-ntruna
Sunt copii. Cu multe sănii,
Colo, zgomotoasă gloată, Mai cu zor.
De pe coasta vin țipând
De copii!
Și se-mping și sar râzând;
Baba și-a uitat învățul:
Prin zăpadă fac mătănii;
El degrabă-n jur chiteste Bate,-njură, da din mâini:
Vrând-nevrând.
Vrun ocol, căci e pierdut, Dracilor, santeti păgâni?
Dar copiii l-au văzut! Maică mea! Să stai cu bățul
Gură fac că roata morii;
Toată ceață năvălește Ca la câini!
Și de-a valma se pornesc,
Pe-ntrecut.
Cum prin gard se galcevesc
Și cu bățul se-nvarteste
Vrăbii gureșe, când norii
Uite-i, mă, căciulă, frate, Că să-și facă-n jur ocol;
Ploi vestesc.
Mare cât o zi de post Dar abia e locul gol,
Aoleu, ce urs mi-a fost! Și mulțimea năvălește
Cei mai mari acum, din sfadă,
Au sub dansa șapte sate Iarăși stol.
Stau pe-ncaierate puși;
Adăpost!
Cei mai mici, de foame-aduși,
Astfel tabăra se duce
Se scancesc și plâng grămadă
Unii-l iau grăbit la vale, Lălăind în chip avan:
Pe la uși.
Alții-n glumă parte-i țîn Baba-n mijloc, căpitan,
Uite-i, fără pic de vin Scuipă-n san și face cruce
Colo-n colț acum răsare
S-au jurat să-mbete-n cale De Satan.
Un copil, al nu știu cui,
Pe creșțîn!
Largi de-un cot sunt pașii lui,
Ba se răscolesc și câinii
Iar el mic, căci pe cărare
Vine-o baba-ncet pe stradă De prin curți, și sar la ei.
Parcă nu-i.
În cojocul rupt al ei Pe la garduri ies femei,
Și încins cu sfori de tei. Se urnesc mirați bătrânii
Haina-i măturând pământul
Stă pe loc acum să vadă Din bordei.
Și-o târăște-abia, abia:
Și ea ce-i.
Cinci că el încap în ea,
Ce-i pe drum atâta gură?
Să mai bată, soro, vântul
S-oțărăște rău bătrână Nu-i nimic. Copii ștrengari.
Dac-o vrea!
Pentru micul Barbă-cot. Ei, auzi! Vedea-i-aș mari,
Ați înnebunit de tot Parcă trece-adunătură
Puiul mamii, da-mi tu mâna De tătari!
Să te scot!
Crăciunul copiilor – Octavian Goga
Colinde, colinde – Mihai Eminescu
Dragi copii din țara asta,
Vă mirați voi cum se poate, Colinde, colinde,
Moș Crăciun din cer de-acolo E vremea colindelor,
De le știe toate-toate… Căci ghiaţa se ‘ntinde
Uite cum, vă spune tata… Asemeni oglinzilor.
Iarna-n noapte pe zăpadă Şi tremură brazii
El trimite câte-un înger Mişcând ramurele,
La fereastră să vă vadă… Căci noaptea de azi-i
Îngerii se uita-n casă Când scântee stelele.
Văd și spun – iar moșul are Se bucur copiii,
Colo-n cer la el în tindă, Copiii şi fetele,
Pe genunchi o carte mare… De dragul Mariei
Cu condei de-argint el scrie Îşi piaptănă pletele…
Ce copil și ce purtare… De dragul Mariei
Și de-acolo știe moșul Şi al Mântuitorului
Ca-i șiret el, lucru mare… Luceşte pe ceruri

Ninge – de Otilia Cazimir

Vine iarna – Emilia Plugaru
Ssst! Micuţa gerului,
Cu mânuţa îngheţată, Au luat copiii
Bate-n poarta cerului Cu asalt ograda.
Şi întreabă supărată; Oare ce se-ntâmplă?
Cade-ncet zăpada.
– Unde-s stelele de sus?
– Iaca, nu-s! În sfârşit şi iarna
– Vântul rău le-a scuturat A venit la noi,
Şi le-mprăştie prin sat. Fulgii, jucăuşii,
Joacă hora-n toi.
Uite una: s-a desprins
Dintr-o margine de nor Ce mai bucurie,
Şi coboară-ncetişor… Ninge fulgi măşcaţi.
– Oare-a nins? Hai, ieşiţi afară
Să mă-ntâmpinaţi!
E un fulg şi-i cel dintâi
Şi aduce-n vânt, ninsoare,
Iarna ne îndeamnă
Drumuri albe peste văi,
Să ieşim din casă.
Râs curat în ochii tăi,
Strat de stele albe
Sănioare,
Peste noi se lasă.
Zurgălăi…