Suprafata dintilor este protejata, in mod natural, de catre smalt ( cel mai dur tesut

din organism ) . In anumite locuri acesta este mai subtire sau este mai expus
atacului acid cauzat de catre bacteriile cariogene. Aceste locuri le gasim, cel mai
frecvent, la nivelul suprafetei de masticatie a molarilor si premolarilor  sub
denumirea de santuri si fosete. La acest nivel , igiena zilnica a pacientului ( prin
periaj ) nu este suficienta prin simplul motiv ca periuta de dinti nu ajunge in
interiorul acestor santuri sau fosete, favorizand astfel retentia resturilor alimentare
si formarea cariilor dentare .

 Solutia ideala este sigilarea santurilor si fosetelor de la nivelul premolarilor si, in

special, al molarilor inca din momentul in care acestia au erupt in cavitatea
bucala. Aceste sigilari se pot face, insa, si mai tarziu, dupa o pregatire specifica a
zonei respective.

Sigilarea dentara se face printr-o procedura extrem de simpla care consta in

pregatirea zonei interesate ( prin periaj profesional si conditionare chimica ) si
aplicarea unui material de sigilare. Acesta poate fi un glassionomer, un compomer
sau o rasina compozita, fiecare cu proprietati specifice.

Materialul ideal de sigilare dentara trebuie sa protejeze tesutul dentar prin

elberarea de fluor, sa aiba o rezistenta mare si sa fie usor de aplicat.

Durata medie de viata a unei sigilari dentare este de 2-3 ani, dupa care se poate
reface procedura. In acest timp este recomandat ca pacientul sa vina la controale
regulate pentru verificarea integritatii materialului de sigilare folosit.

Indicatia pentru sigilari dentare o au molarii permanenti, primii molari

permanenti erupti la sase ani cat si molarii secunzi, erupti la 12 ani. De aceea
este indicat ca sigilantul sa fie aplicat imediat dupa eruptia dintelui pe arcada. Deci
copilul dvs poate beneficia de tratament de sigilare dentara intre varstele 5-15 ani.
 Indicatia de electie este pe molarii si premolarii permanenti cât mai aproape de
momentul eruptiei lor complete, dar si pe molarii de lapte atunci când existã o
predispozitie cãtre cariile dentare.

Incisivii,  caninii,  premolarii permanenti inlocuiesc un "predecesor" de lapte, in

timp ce molarii apar in spatele dintilor de lapte! Deci atentie mare: deseori se
confunda molarul de 6 ani cu un dinte de lapte, iar cariile ce apar frecvent pe acest
dinte cu vulnerabilitate crescuta nu sunt bagate in seama de parinti!

Sigilarea santurilor si fosetelor dintilor la copii

Profilaxia cariei dentare este un deziderat ce apartine atat medicilor dentisti cat si
pacientilor si este reprezentata printr-un complex de metode dintre care, pe langa
fluorizarea pe cale generala sau locala, igiena bucodentara si igiena alimentatiei,
face parte si sigilarea dentara.

Sigilarea dentara sau sigilarea santurilor si fosetelor ocluzale reprezinta profilaxia

pentru cariile fisurale si anume acele carii care se gasesc pe suprafetele ocluzale ale
dintilor (adica pe cele pe care se mesteca), aceste carii aparand si datorita faptului
ca de multe ori intrarea in aceste fisuri este mai mica decat diametrul firelor din
periutele de dinti, situatii in care fisurile profunde creaza mari sanse de retentie
alimentara si de placa bacteriana, factori ideali pentru declansarea atacului carios.

Iata de ce sigilarea santurilor ocluzale este considerata logic ca fiind metoda cea
mai sigura de profilaxie primara, fiind o metoda de imunizare a suprafetelor
dentare ale dintilor recent erupti si se realizeaza cu rasini composite transparente
sau opace, actual preferandu-se sigilantii fotoactivi, adica cei care se intaresc cu
ajutorul lampii speciale cu ultraviolete.

Sigilantii transparenti au avantajul ca permit detectarea cariilor marginale sau a

cariilor recurente din stadii timpurii, in timp ce integritatea sigilantilor opaci este
mai usor de verificat.

Iata in ce constau Etape de lucru pentru sigilarea dintilor:

1. Curatirea suprafetei dintelui – se face cu periute rotative dupa care urmeaza

spalarea suprafetelor si uscarea cu spray de apa si aer. Nu se foloseste frezajul
dintelui!

2. Mordansarea smaltului (gravarea acida) - se utilizeaza acid fosforic in

concentratie de 37% sub forma de solutie sau gel de consitenta cat mai fluida,
aplicat prin pensulare, injectare sau cu ajutorul unui burete sau a unei bulete de
vata bine condensate; acidul fosforic este lasat sa actioneze 15-30s apoi urmeaza
spalarea cu apa timp de 10-15s si uscarea cu spray de apa si aer. Suprafetele de
smalt vor avea aspect alb, cretos mat.

3. Aplicarea sigilantului: se realizeaza cu ajutorul unor aplicatoare speciale cu

varful de unica folosinta, sigilantul trebuind sa acopere toate santurile, fosetele,
precum si versantii cuspizilor adiacenti Sigilantul se mentine 10s, pentru a permite
saturarea si pentrarea optima a smaltului mordansat. In cazul unui sigilant cu priza
fotoindusa, se fotopolimerizeaza timp de 60s.
4. Adaptarea functionala – refacerea morfologiei functionale a suprafetelor sigilate
se face prin verificarea ocluziei cu hartie de articulatie si indepartarea contactelor
premature cu pietre diamantate.

5. Reevaluarea pacientului - este o etapa necesara, integritatea sigilantului

verificandu-se la fiecare 6 luni. Mentinerea in timp a rezultatului depinde de:
acuratetea tehnicii, calitatea produselor utilizate, modul de polimerizare, tipul
rapoartelor de ocluzie, igiena orala.

Incidenta cariei dentare in urma introducerii sigilarii se reduce cu 65-80% si

de aceea recomand sigilarea dentara ca metoda de electie in profilaxia cariei
dentare in cazul dintilor definitivi cu santuri si fosete bine exprimate si recent
erupti pe arcade.

Profilaxia cariei dentare se incepe de la o varsta frageda la copii, din momentul

eruptiei primului molar definitiv pe arcada.
Primul molar definitiv (sau molarul de sase ani) erupe in spatele tuturor dintilor de
lapte si de aceea el este cel mai frecvent afectat de carie. Putini parinti cunosc ca
acest molar ramane definitiv pe arcada si nu acorda o atentie deosebita igienizarii
lui.
Cea mai buna metoda de profilaxie este sigilarea santurilor si fosetelor (gropitelor
de pe suprafata dintelui).
Sigilarea santurilor si fosetelor ocluzale reprezinta profilaxia pentru cariile aflate
pe suprafetele ocluzale ale dintilor in santuri si fosete. Aceste carii apar si datorita
faptului ca igeinizarea in aceste fisuri este mai dificila datorita dimensiunilor mai
mici decat diametrul firelor din periutele de dinti, situatii in care fisurile profunde
creaza spatii de retentie alimentara si de placa bacteriana, factori ideali pentru
declansarea procesului carios.
Avantajul sigilantilor transparenti este ca permit detectarea cariilor marginale sau a
cariilor recurente inainte ca ele sa evolueze, in schimb sigilantii opaci sunt mai
usor de verificat.
Sigilarea santurilor ocluzale este considerata o metoda de imunizare a suprafetelor
dentare, cea mai sigura de profilaxie primara, ale dintilor recent erupti si se
realizeaza cu rasini composite opace sau transparente, de preferat fiind cele
fotopolimerizabile (adica cele care se intaresc cu ajutorul lampii).
Sigilarea dentara se realizeaza printr-o metoda simpla de catre medicul dentist, in
clinica stomatologica.
Etapele de lucru pentru sigilarea santurilor si fosetelor constau in:
1. Curatirea suprafetei dentare realizata cu ajutorul unei periute rotative, spalare cu
apa si uscarea suprafetei cu spray-ul de aer. Nu se frezeaza dintele.
2. Gravarea acida se utilizeaza acid fosforic in concentratie de 37% sub forma de
solutie sau gel de consitenta cat mai fluida, este lasat sa actioneze 15-30 secunde
apoi urmeaza spalarea cu apa timp de 10-15 secunde si uscarea cu spray de apa si
aer. In suprafata smaltului se vor creea microretentii care au rolul de fixarea a
sigilantului.
3. Aplicarea materialului sigilant se realizeaza cu ajutorul unor aplicatoare cu
varful de unica folosinta, sigilantul trebuind sa acopere toate suprafetele ocluzale:
santuri, fosete. Sigilantul se mentine 10 secunde, pentru a permite saturarea si
pentrarea optima a smaltului gravat. In cazul unui sigilant care se intareste cu
lampa, se fotopolimerizeaza timp de 60 secunde.
4. Adaptarea functionala se realizeaza prin verificarea ocluziei dentare (a
muscaturii) si indepartarea contactelor imperfecte.
5. Reevaluarea pacientului – este o etapa necesara, integritatea sigilantului
verificandu-se la fiecare 6 luni. Mentinerea in timp a rezultatului depinde de:
acuratetea tehnicii, calitatea produselor utilizate, modul de polimerizare, tipul
rapoartelor de ocluzie, igiena orala.
Deoarece frecventa cariei dentare in urma sigilarii se reduce cu 65-80% recomand
sigilarea dentara ca metoda cea mai buna in profilaxia cariei dentare in cazul
dintilor definitivi cu santuri si fosete (gropite) bine exprimate si recent erupti pe
arcade.

Sigilarea dentară ca măsură profilactică în stomatologia pediatrică

Sigilarea dentară este o procedură preventivă, simplă, rapidă şi nedureroasă prin

care un material impermeabil, cu conţinut de fluor, care imită aspectul danturii,
aderă la suprafaţa denivelată, marcată de şanţuri şi fosete a dintelui, formând o
barieră între smalţ şi placa dentară. Cu toate că se poate aplica şi în cazul adulţilor,
sigilarea dentară este de regulă o procedură specifică stomatologiei pediatrice.

Este foarte important ca pacientul să înţeleagă că această procedură este un simplu

adjuvant menit să faciliteze şi să sprijine igiena dentară, nu să o înlocuiască.
În ce constă procedura?

Procedura este foarte simplă: suprafaţa dintelui este pregătită, curăţată şi uscată, se
aplică apoi sigilantul sub formă de plastic lichid (acest material putând varia) şi se
întăreşte cu ajutorul unei lămpi cu lumină albastră. În urma aplicării, medicul
stomatolog va verifica dacă sigilantul nu afectează muşcătura (ocluzia). Este o
soluţie pe care medicul stomatolog o recomandă uneori imediat după erupţia
dinţilor pentru a uşura periajul, protejând astfel dantura copilului.

Pentru cine este potrivită sigilarea dentară?

Decizia asupra tratamentului o ia medicul specialist în funcţie de adâncimea

şanţurilor de pe suprafaţa dintelui, care diferă de la caz la caz: copilul
dumneavoastră nu are în mod obligatoriu nevoie de sigilare dentară.

Sigilarea dinților de lapte nu este de obicei recomandată. Procedura este mai

frecvent întâlnită în cazul primilor doi molari permanenţi, care sunt mai
susceptibili la formarea cariilor din cauza formei şi a poziţiei, care îi fac ceva mai
greu accesibili. Medicul stomatolog vă poate însă recomanda, în anumite cazuri, şi
sigilarea altor dinţi.

Cât timp rezistă sigilanţii dentari?

Chiar dacă după o vreme se deteriorează în mod normal, sigilanţii pot rezista mai
mulţi ani, în funcţie de materialul folosit şi de obiceiurile alimentare şi de igienă
ale pacientului. Aplicarea sigilanţilor pe dinții copilului necesită supravegherea
acestora de către medicul stomatolog la intervale regulate, care pot coincide cu
vizitele de rutină, pentru a remarca din timp eventuala uzură sau deteriorare a
materialului şi formarea cariilor sub nivelul sigilantului. Dacă este cazul, dentistul
dumneavoastră poate decide îndepărtarea sigilantului pentru a se asigura de
integritatea dintelui.

Această metodă stomatologică inovatoare previne apariţia cariilor dentare cu până

la 80 la sută. Sigilarea unui dinte se realizează în 15 minute şi rezistă, în medie,
doi-trei ani, după care poate fi refăcută, afirmă specialiştii.

Dintre toate categoriile de persoane, copiii sunt cei mai vulnerabili în ceea ce
priveşte apariţia cariilor. Acest lucru deoarece dinţii lor, mai exact molarii, prezintă
şanţuri şi fosete adânci, situate pe partea cu care mestecăm şi unde se acumulează
resturi alimentare şi microorganisme ce favorizează apariţia cariilor. Aceste şanţuri
au diametrul mai mic decât firul periuţei de dinţi şi sunt profunde, riscurile de
apariţie a cariilor fiind mari chiar şi în cazul în care se respectă o igienă riguroasă.

taguri

 carii
 copii
 sigilare dinti
 metoda stomatologica
 viviana banulescu

„Se recomandă sigilarea dinţilor permanenţi: a premolarilor, dar mai ales a

molarilor, de îndată ce au erupt în cavitatea bucală (în jurul vârstei de 6 ani erupe
primul molar permanent). Sigilările se pot face şi mai târziu, cu condiţia ca dintele
respectiv să nu fi fost afectat de carie", explică medicul Viviana Bănulescu,
specialist în stomatologie generală, competenţă în pedodonţie, de la Clinica Velvet
Dental din Bucureşti.

Tehnică minim invazivă

Sigilarea simplă nu presupune folosirea frezei, de aceea tehnica este una minim
invazivă şi nedureroasă, fiind bine suportată de copii. În cadrul procedurii vor fi
sigilaţi doar dinţii care nu prezintă carii dentare, după ce au fost curăţaţi în
prealabil prin periaj profesional de către stomatolog, cu periuţă rotativă şi cu o
pastă specială.

Urmează gravarea acidă, la care se utilizează acid fosforic în concentraţie de 37%

sub formă de soluţie sau de gel şi care ajută la o mai bună fixare a materialului de
sigilare a dinţilor. Specialiştii afirmă că, după sigilare, şanţurile şi fosetele vor
avea, în loc de forma iniţială în „V" un profil rotunjit, facilitând astfel o curăţare
mai uşoară a acestor zone şi împiedicând retenţia resturilor alimentare şi atacarea
smalţului dentar.

„Materialul de sigilare împiedică acumularea plăcii bacteriene în şanţuri şi în

fosete. Sigilantul este un material ce eliberează continuu ioni de flour ce întăresc
smalţul dinţilor", explică medicul Viviana Bănulescu.

Măsurile de igienă, esenţiale

După sigilarea dinţilor, este necesar controlul stomatologic periodic. Dacă sigilarea
s-a deteriorat, se recomandă reaplicarea materialului de sigilare, pentru a menţine
integritatea ei.

De asemenea, după sigilare se recomandă respectarea cu stricteţe a măsurilor

obişnuite de igienizare: efectuarea unui periaj corect, folosirea aţei dentare şi a apei
de gură. În medie, sigilarea este eficientă timp de doi-trei ani, după care poate fi
refăcută. Preţul sigilării unui dinte este de aproximativ 100 de lei.

"Şi adulţii pot beneficia de sigilare dentară pentru dinţii care până în momentul
respectiv nu au fost afectaţi de carii."

Cum se sigileaza un dinte

Sigilarea dintelui este o manopera neinvaziva, nu presupune efectuarea anesteziei

sau folosirea frezelor. Este o tehnica cu un mare succes la copii, fiind foarte bine
tolerata de acestia. Conditia esentiala pentru a beneficia de sigilare este ca
dintele/dintii respectivi sa nu prezinte nici un inceput de carie. Tehnica consta in
efectuarea unui periaj riguros in cabinet cu o pasta speciala.

Apoi se aplica gelul adeziv pentru materialul de sigilare. Ultima etapa este
aplicarea sigilantului si polimerizarea acestuia cu o lampa cu lumina speciala care-i
permite sa-si pastreze calitatile in timp. Caracteristica acestui material este ca
transforma zona retentive  a dintelui intr-o suprafata usor de igienizat si ca
elibereaza continuu fluor care se stie ca este un protector pentru smaltul dintelui .

Materialul de sigilare se mentine pentru aproximativ 2 ani, timp in care asigura o

protectie impotriva cariei dentare. Eficienta sigilarii este data si de respectarea de
catre pacient a masurilor de igienizare, efectuarea unui periaj optim. Se recomanda
controale periodice si refacerea sigilarii la nevoie.

Atentie! Si adultii pot apela la sigilarea dintilor atata timp cat dintele respectiv nu
a fost afectat de carie.

A preveni in stomatologie este solutia pentru fobia majoritatii

impotriva medicilor dentisti : daca te programezi la un control
de rutina atunci cand nu sunt dureri, tratamentul va fi mai
simplu, mai usor de suportat si cu siguranta mai ieftin!
 

Preventia dentara este un concept care din pacate nu este suficient promovat la
noi in tara; in schimb, in majoritatea tarilor occidentale catre care tindem, sunt
alocate cele mai multe fonduri din asigurarile medicale educatiei si manoperelor de
preventie. Diferenta intre starea lor de sanatate orala si cea din Romania este pe
masura constientizarii populatiei in legatura cu importanta prevenirii oricarei boli;
caria si boala parodontala fac parte din acestea, dar pentru a fi prevenite sau oprite
din evolutie este necesar ca ele sa fie descoperite la timp. Pentru aceasta este
nevoie de mai multe vizite la stomatolog decat cele 'dureroase', incepand cu eruptia
primilor dinti de lapte.
 
Directii si strategii de preventie
dentara
Igiena orala consta in periaj si
flossing, efectuate zilnic de
pacient : indepartarea factorului
determinant al bolii parodontale
si al cariilor (bacteriile)
reprezinta primul pas in
reducerea incidentei lor. Acestea
pot fi insotite de masuri
suplimentare de igiena (apa de
gura, dus bucal, superfloss etc), insa periajul este mijlocul cel mai eficient de stopa
formarea placii bacteriene.
Utilizarea fluorului ca si supliment alimentar administrat copilului sau in produse
cu actiune locala (paste de dinti, ape de gura, geluri) pentru adulti. Chiar daca inca
mai exista contradictii legate de administrarea generala a fluorului, este demonstrat
ca produsele de igiena orala cu fluor sunt foarte eficiente.
Dieta echilibrata in carbohidrati (zaharuri rafinate) va diminua rata de formare a
placii dentare, iar bacteriile se vor dezvolta mai greu deoarece folosesc zaharoza in
metabolism.
Vizite la stomatolog de preferat de 2 ori pe an, pentru un control de rutina,
indepartarea depozitelor de placa si tartru, evaluarea lucrarilor dentare si depistarea
unor noi eventuale probleme. El va indica si radiografii pentru a vizualiza carii
incipiente, gutiere pentru cei care sufera de bruxism, va efectua fluorizari
preventive celor cu risc mare de carii, va recomanda tratamente ortodontice sau
alte conduite preventive specifice fiecarui pacient in parte.
Obiceiuri incorecte eliminate sau pe cat posibil limitate : aici ma refer la fumat,
consumul de alcool, ambele incriminate de aparitia cancerului mucoasei bucale, pe
langa celelalte efecte pe care le au asupra organismului.
Educarea pacientilor cu privire la sanatate si igiena orala, la importanta prevenirii
celor 2 mari boli ale dintilor si gingiilor (caria si gingivita) si la beneficiile unui
program complet de profilaxie orala.
 
Tehnologia folosita in preventia dentara.
Radiografiile sunt foarte utile in stomatologie, fie ca sunt clasice sau digitale; ele
ofera informatii despre cariile dintre dinti sau in stadiu de inceput care nu pot fi
vazute la simpla inspectie.
Tehnicile alternative de tratament al cariilor (vezi articolul din categoria 'Caria')
sunt mai usor acceptate de pacienti si ofera mai mult comfort decat clasica freza :
laserul, abraziunea cu aer.
Aparatura folosita in diagnosticul cariilor inainte ca acestea sa fie vizibile pe
radiografii foloseste fibra optica si LED pentru a detecta demineralizarea din
interiorul dintelui, semnalizand cel mai devreme existenta unui inceput de carie.
Medicul face o evaluare a riscului de carie, tinand cont de:  numarul leziunilor
existente (sau a celor obturate), expunerea la fluor, dieta, rata secretiei salivare,
utilizarea medicamentelor cu zahar sau care scad cantitatea de saliva, varsta,
statutul social si nivelul de educatie in legatura cu sanatatea orala.
 
Importanta si beneficiile preventiei sunt legate atat de costuri, cat si de starea de
sanatate a pacientului, nu doar a gurii, ci a intregului organism. Si toate acestea se
obtin printr-o igiena completa si controale periodice, plus mai multa atentie din
partea fiecaruia dintre noi la sanatatea orala.
Una dintre metodele de preventie a cariilor este modificarea
locului preferat de bacterii, adica umplerea santurilor de pe
fetele de mestecare a maselelor cu un material ce va fi mai usor
curatat de pacient, fie ca este copil sau adult.

Sigilantii se aplica de obicei pe dintii laterali ai arcadei

(premolari, molari), deoarece morfologia lor cu santuri si
fosete este propice debutului cariei, aici stagnand pentru
mai mult timp alimentele.
 

Sigilantii dentari sunt de fapt niste rasini care umplu spatiile foarte inguste de pe
fetele de masticatie ale dintilor si creeaza o bariera de protectie si care usureaza
igienizarea.

Momentul propice pentru sigilare este perioada imediat dupa eruptia dintelui in
cavitatea bucala;  in primele 6 luni el este foarte sensibil la procesele carioase
pentru ca inca nu este complet mineralizat. Cu cat se realizeaza sigilarea, cu atat
mai bine.

Unele produse contin si fluor, element care favorizeaza remineralizarea si intarirea

dintilor; astfel ca pe langa bariera mecanica intre smalt si placa dentara, sigilarea
are efect cariopreventiv si prin fluor.

Procedura este una simpla, ce nu necesita anestezie; sigilantul adera chimic de

dintele periat si uscat. Este de culoarea dintelui si impermeabil, rezistand mai multi
ani.

Este necesara verificarea sigilantilor la 6 luni de catre medicul dentist si inlocuirea

lor daca nu mai sunt aderenti de dinte.

Se indica sigilarea mai ales a primilor 2 molari permanenti (adica ultimii dinti de
pe arcada, pe care apar 90% din cariile aparute la copiii scolari) si a premolarilor.
In general nu se aplica sigilanti pe dintii de lapte, doar daca exista risc mare de
carie.

Sigilarea dintilor este o procedura simpla care da rezultate bune pe termen lung,
alaturi de o igiena buna, suplimente cu fluor si vizite regulate la stomatolog.
Sfaturi utile

Caria dentara este o problema deosebit de frecventa. Mecanismul de aparitie a

cariei dentare este urmatorul: microorganismele din cavitatea bucala fermenteaza
zaharurile, rezultand acizi, care ataca structurile dintilor; zaharurile reprezinta si
substratul nutritiv al acestor microorganisme.

Deci caria dentara este o boala infectioasa provocata de bacterii din cavitatea
bucala si produsele acestora care ajuta la formarea placii dentare microbiene ( un
film atasat de dinte) si actioneaza demineralizand si distrugand suprafata externa a
dintelui - smaltul.

Caria neglijata duce la complicatii deosebit de neplacute, incepand de la probleme

estetice pana la probleme de sanatate generala a organismului. Cel mai usor lucru
este insa prevenirea ei si in acest sens va oferim cateva sfaturi, speram utile.

Mijloacele principale de prevenire a cariei dentare pot fi sistematizate astfel:

1. Efectuarea igienei oro-dentare

2. Masuri legate de alimentatie
3. Fluorizarea pe cale generala si locala
4. La copii, sigilarea santurilor si fosetelor dintilor.

Igiena oro-dentara

Periajul dentar corect efectuat:

 are ca scop indepartarea placii microbiene si a tartrului;

 asigura acea "stare de curatenie" esentiala pentru mentinerea starii de
sanatate a dintilor si gingiilor.

Se recomanda folosirea periutelor de dinti de duritate medie, corect intretinute:

spalate bine dupa fiecare intrebuintare si schimbate la un interval de 3 luni.

In principiu periajul trebuie efectuat dupa fiecare masa. Obligatorie insa este
perierea dintilor seara, dupa cina, inainte de culcare, deoarece pe timpul noptii
exista cele mai bune conditii pentru producerea de acid raspunzator pentru
producerea cariei si pentru inflamatia gingiei. Periajul de dimineata, inainte de
masa realizeaza un masaj al gingiei, stimuland tonusul si vascularizatia gingiei.

Tehnica periajului

Tehnica periajului corect este:

 Etapa 1: Se asaza periuta la 45 grade fata de suprafata verticala a dintilor

apoi se efectueaza miscari verticale (nu orizontale!) dinspre gingie spre dinte
(de la rosu la alb).
 Etapa 2: Nu trebuie sa apasati excesiv, deoarece placa bacteriana este
indepartata in special de varfurile perilor - dar pentru aceasta periuta trebuie
sa fie corect intretinuta.
 Etapa 3: Se repeta miscarile verticale de cel putin 5 ori pe fiecare suparafata,
periindu-se atat fetele externe (dinspre obraz), cat si fetele interne (dinspre
limba). Fata cu care se face mestecarea alimentelor, numita fata ocluzala, se
periaza prin miscari de du-te-vino si circulare.
 Etapa 4: Periajul dureaza aproximativ 3-5 minute. Este benefica si perierea
limbii pentru o respiratie proaspata.
 Etapa 5: La sfarsit se face o clatire energica a gurii.

Mijloacele ajutatoare periajului

Mijloacele ajutatoare periajului dentar sunt:

1. Ata/matasea dentara (dental floss) - cerata sau nu- pentru curatarea spatiilor
dintre dinti.
2. Periutele interdentare - pentru completarea igienei la pacientii purtatori de
punti dentare, aparate ortodontice.
3. Dusurile si irigatia bucala - cu aparate care proiecteaza un jet pulsatil de apa
asupra dintilor si gingiei.
4. Dentifricele - sunt paste sau pudre aplicate pe dinti cu ajutorul periutei.
Contin diferite substante antimicrobiene, spumante, cu efect de albire,
scaderea sensibilitatii, fluorizare, prevenirea si indepartarea tartrului, chiar
vitamine si minerale.
5. Apele de gura - in clatiri de 30 secunde favorizeaza o buna igienizare a
cavitatii bucale, fluorizare.
Periutele electrice

Atat periajul electric, cat si cel manual, daca sunt corect executate, realizeaza in
aceeasi masura indepartarea placii microbiene. Periajul electric are avantaje fata de
cel manual obisnuit, fiind indicat in urmatoarele situatii:

 copii mici
 persoane care poarta aparate ortodontice
 persoane handicapate fizic
 persoane cu abilitate manuala redusa
 persoane lenese!
 bolnavi necooperanti, cu handicap psihic, cu artrite si artroze poliarticulare,
boala Parkinson - situatii in care efectuarea periajului trebuie facuta de o alta
persoana ingrijitoare.

^^^

Alimentatia

Cateva sfaturi privind o alimentatie care sa previna imbolnavirea dintilor si

gingiilor:

1. Reducerea cantitatii de dulciuri (mai ales cele rafinate); o parte a lor poate fi
inlocuita cu zarzavaturi si fructe crude care, pe langa aportul de fibre,
minerale si vitamine, favorizeaza si o curatare mecanica a dintilor.
2. Se elimina dulciurile lipicioase: caramele, bomboane, jeleuri, biscuiti. Se
prefera sucurile (necarbonatate), prajiturile cu continut mare in grasime,
chiar ciocolata si mierea de albine.
3. Dulciurile sa se consume doar la masa principala, apoi sa se faca igienizarea
cavitatii bucale (si o clatire energica este benefica!). Intre mese se pot
consuma alimente necariogene, precum: paine integrala, branzeturi, lapte,
legume si fructe proaspete.
4. In ultimul timp se incearca din ce in ce mai mult inlocuirea zaharului din
alimente (care fermenteaza si produce acizii raspunzatori de carie) cu
produsi mai putin daunatori - asa-numitii indulcitori: sorbitol, xylitol,
manitol, aspartam. Insa este bine sa se evite consumul de indulcitori
artificiali la copiii prescolari, deoarece in cantitati mari pot produce diaree.
  Este importanta ordinea consumarii alimentelor. Incheierea meselor cu
consumarea de branzeturi (precum francezii!), gume de mestecat fara zahar,
alune sarate duce la scaderea aciditatii in cavitatea bucala.
 Si temperatura alimentelor este importanta. Este bine sa se evite alimentele
prea fierbinti sau prea reci, dar mai ales alternanta lor. Acestea pot produce
mici fisuri la nivelul smaltului, foarte sensibile la carie.

Dar:

 Chiar daca branza, alunele si cartofii prajiti crocanti sunt bune din punct de
vedere stomatologic, ele sunt bogate in grasimi, iar alunele au pericolul
aspirarii de catre copiii mici.
 Bauturile carbogazoase dietetice ("light", "fara zahar"), tot prezinta pericol
pentru smaltul dintilor din cauza acidului continut.

^^^

Fluorizarea

Fluorul este un mineral important in prevenirea cariei dentare. Formarea dintilor

are loc pana aproximativ la varsta de 15 ani. De aceea fluorul actioneaza eficient
daca este administrat intern, sub forma de tablete cu fluor. Daca s-a inceput aceasta
terapie cu fluor, trebuie facuta zilnic si fara intreruperi, pana la 14-15 ani. Aceasta
administrare trebuie insa sa se faca sub controlul periodic al medicului stomatolog,
pentru a se evita aparitia fluorozei (pete albe pe dinti).

Urmatoarele doze sunt recomandate:

 0.50 mg/zi pana la varsta de 3 ani

 0.75 mg/zi pana la varsta de 4 ani
 1 mg/zi pana la varsta de 14-15 ani.

Dupa varsta de 15 ani fluorul se administreaza pe cale externa prin urmatoarele

metode:

 fluorizare locala in cabinetul stomatologic prin aplicare pe dinti de lacuri sau

geluri cu fluor.
 clatiri cu solutii fluorurate.
Sigilarea santurilor si fosetelor dintilor

Metoda este indicata atat pentru molarii temporari, cat si pentru molarii permanenti
si premolarii recent erupti. Varsta optima este de 3-4 ani pentru dintii temporari, 6-
8 ani pentru primii molari permanenti si 11-12 ani pentru molarii de 12 ani.

Imediat dupa ce erup, molarii si premolarii au santuri si fosete adanci, unde se

acumuleaza microorganisme si resturi alimentare, creandu-se conditii favorabile
pentru initierea cariei. Materialul de sigilare umple aceste zone, protejandu-le. O
data sigilati, dintii trebuie controlati periodic de catre medicul stomatolog. Daca
sigilarea s-a deteriorat, se reia aplicarea sigilantului.

Urmatoarele categorii de copii necesita in mod obligatoriu sigilarea santurilor si

fosetelor dintilor:

 copii cu carii multiple la nivelul dintilor temporari;

 copii cu nevoi speciale: cu handicap psihic, fizic, care nu isi pot efectua
corespunzator igiena orala;
 copii mari consumatori de dulciuri.

De asemenea, copiii care prezinta o dentitie temporara fara carii necesita sigilarea
molarilor definitivi si bineinteles, controale ulterioare periodice la medicul
stomatolog.

Caria dentară este o boală infecțioasă provocată de bacteriile din cavitatea bucală
(de tipul Str. Mutans și lactobacili) și produsele acestora care ajută la formarea
plăcii dentare microbiene și acționează demineralizând și distrugând suprafața
externă a dintelui, smalțul.

Caria dentară constituie, prin complicațiile sale, principala cauză de pierdere a

dinților. Începe în smalț (stratul dur, extern al dintelui) și, pe masură ce crește în
dimensiune și se apropie de pulpa dentară (nerv), încep să apară. Dacă nu e tratată
nici în această fază, se ajunge la infecția pulpei dentare, însoțită adesea de dureri
atroce și, apoi, a țesutului din jurul vârfului rădăcinii (parodontiul apical). Aceste
infecții pot produce, prin acutizare, un abces dentar, care se caracterizeaza prin
durere, umflarea zonei respective, câteodată chiar febră și stare de rău general.
Adesea dintele nu se mai poate recupera și trebuie extras.
 
De aceea, este recomandat un control stomatologic la fiecare 6 luni, pentru a
depista și trata fiecare carie dentară înainte de apariția durerii și a complicațiilor.
 
Una din localizările cele mai frecvente ale cariilor dentare este pe suprafețele
aproximale, adică pe suprafețele ce vin în contact cu dinții vecini. Cauzele țin atât
de structura dintelui, cât și de dificultatea curățării si autocurățării (prin flux
salivar și masticație) a acestor suprafețe. De multe ori, apar carii dentare pe ambii
dinți în contact, numite carii în oglindă.
 
Cariile dentare încep în smalt (stratul extern al dintelui) și continuă în dentină,
subminând din ce in ce mai mult structura dentară, până când unul din pereți nu
mai are susținere și se rupe. Alte semne ar schimbare de nuanțăa dintelui, papila
gingivala inflamată (înroșită și umflată) etc.
 
Cele mai frecvente tipuri de carii dentare:
Caria dentară pe suprafața superioară a dinților, apare frecvent la copii deoarece,
în timpul periajului dentar, aceste suprafețe sunt deseori omise.
Caria interdentară apare în zonele dintre dinti care sunt greu accesibile periuței
de dinți, aței dentara sau apei de gură.
Caria de la rădăcina dinților este des asociată cu boli ale gingiilor sau parodontită.
Apare, mai des, la persoanele în vârstă, dezvoltarea acestor carii putând duce la
afecțiuni mult mai grave ale dinților.
 
Caria dentară este o boală comună oamenilor și animalelor. În producerea rapidă
a cariei dentare actuale, cei mai importanți trei factori care trebuie combătuți
sunt: alimentația, flora microbiană și structura dentară.
 
Alimentele care favorizează apariția cariei dentare sunt cele care conțin zaharuri
rafinate sau nerafinate deoarece asigură suportul nutritiv pentru dezvoltarea
bacteriilor care produc caria dentară. Mijloace de actiune profilactică cele mai
bune împotriva cariei dentare sunt: igiena orodentală, igiena alimentației,
fluorizarea pe cale generală și locală, sigilarea șanturilor și fosetelor dinților.
Tratamentul cariilor dentare se realizează prin îndepărtarea substanței deja
afectate și înlocuirea acesteia cu material sintetic. Caria dentară se tratează prin
curațarea cavității carioase și astuparea ei, după o prealabilă dezinfectare, cu
substanțe de obturații (plombe): amalgam, silicat etc.
 
Medicul stomatolog va aprecia gradul de afectare al dinților și va recomanda cel
mai eficient tratament pentru leziunea carioasă. Depistarea cariilor dentare în faza
incipientă asigură longevitatea maximă a tratamentul efectuat. Cu cât leziunea
carioasă este descoperită mai devreme sunt șanse mai mari de a păstra dintele vital
(cu nerv). Cel mai des,  cariile dentare se dezvoltă pe suprafețele de masticație ale
dinților, în șanturile și fosetele dinților, dar și la punctele de contact dintre dinți.
 
Pentru a preveni apariția cariilor dentare se recomandă administrarea de calciu și,
în general săruri minerale, vitamina A, D, fructe, salate, lapte. Fluorizarea este tot
un mijloc de prevenire a cariei dentare.
 

Fluorul este o substanţă ce intră în compoziţia ţesuturilor dure ale organismului

(cartilaje, oase, dinţi) şi a fluorurii de sodiu.

Fluorul este o componentă a structurii dentare care întăreşte smalţul, astfel încât
dinţii sunt mai puţin expuşi atacului acizilor şi bacteriilor şi, în consecinţă, este mai
puţin probabil să se producă carii pe suprafeţele dentare unde există suficient fluor.
 
Fluorul se poate administra atât pe cale generală, cât şi pe cale locală (lacuri şi
geluri cu fluor, paste de dinţi şi ape de gură cu fluor).
 
Fluorul se poate găsi în: apă, aer, diverse alimente (sare, făina, lapte – fluorizate
artificial sau în mod natural: frunze de ceai, alge marine, peşti oceanici, orez
nedecorticat), dar şi în tablete speciale care se iau doar cu recomandarea medicului.
 
Efectele administrării fluorului: efect antibacterian, cu scăderea multiplicării
celulare a bacteriilor, prezenţa ionilor de fluor pe suprafaţa smaltului inhibă
aderanţa microbiană, scăzând formarea plăcii bacteriene, prezenţa ionilor de fluor
în salivă determină intensificarea mineralizării smalţului.
 
Pentru realizarea unui efect anticariogen prin administrare pe cale generală, este
necesar un aport de 1-1,3 ppm de fluor. Acest efect este dependent de: aportul
zilnic, vârsta la care se începe administrarea şi durata administrării. Protecţia
maximă se obţine la un aport de 1 ppm, din primul an de viaţă până la 12-14 ani,
neîntrerupt. Ca rezultat, frecvenţa cariei scade cu 50%, iar indicii de gravitate scad
cu acelaşi procent. Dacă administrarea de fluor începe după 10 ani, protecţia este
foarte redusă. Doza zilnică recomandată de fluor este de 1,5–4 mg pentru un adult.
 
Pentru a avea dinţi sănătoşi, în afară de o igienă riguroasă sunt necesare şi
suplimentele de fluor, astfel încât smalţul să reziste atacului cariilor.
 
Cariile dentare apar în urma acţiunii acizilor asupra sintelui. Fluorul limitează
cantităţile de acizi produşi în cavitatea bucală şi contribuie la dezvoltarea şi
creşterea structurilor osoase la copii şi întăreşte smalţul înainte ca dinţii să iasă.
Fluorul lucrează în timpul proceselor de demineralizare şi remineralizare care au
loc în cavitatea bucală.
 
În urma unei mese, saliva care conţine acizii care cauzează demineralizarea
acţionează asupra dintelui, dizolvând calciul şi fosforul. Atunci când saliva este
mai puţin acidă, are loc refacerea depozitelor de calciu şi fosfor, pe care fluorul le
întăreşte pentru a preveni dizolvarea în timpul următorului proces de
demineralizare. Absorbţia fluorului se realizează la nivelul intestinului subţire
fiind dependentă de felul sării, implicit ai ionului de însoţire.
După absorbţie, fluorul este transportat de sânge şi repartizat în proporţie de 90 %
ţesuturilor dure iar restul ţesuturilor moi.
 
Fluorul devine periculos atunci când este ingerat în cantităţi mari şi într-o formă
concentrată. De asemenea, prea mult fluor la o vârstă fragedă poate determina
discromii ale dinţiilor permanenţi. Acest tip de discromii se manifestă sub forma
unor linii sau pete albe, neregulate, pe suprafaţa dinţilor şi se numeşte fluoroză
dentară.
 
Tratamentul cu fluor poate fi recomandat în următoarele situaţii: pete pe dinţi, risc
crescut de carii, tratamente cu aparate ortodontice, ensibilitate dentară, protejarea
rădăcinilor dentare descoperite, pacienţi cu radioterapie şi flux salivar scăzut.

16. Sigilarea dentara

** reprezinta o manevra terapeutica nedureroasa si foarte utila pentru dintii
permanenti tineri in prevenirea aparitie cariei dentare.

In cadrul acestui procedeu se aplica un material care adera chimic pe dinti (in
special molari) impiedicand saliva si mancarea sa patrunda in zonele de retentie.
Astfel, teoretic dintii nu mai prezinta zone retentive si pot fi spalati fara a ramane
zone in care periuta de dinti nu are acces.
Acest procedeu este util pentru a preveni si reduce incidente cariilor la dintii
copiilor.
Sigilarea dentara sau sigilarea santurilor si fosetelor ocluzale reprezinta profilaxia
pentru cariile fisurale si anume acele carii care se gasesc pe suprafetele ocluzale
ale dintilor (adica pe cele pe care se mesteca) . Aceste carii apar si datorita faptului
ca de multe ori intrarea in aceste fisuri este mai mica decat diametrul firelor din
periutele de dinti, situatii in care fisurile profunde creaza mari sanse de retentie
alimentara si de placa bacteriana.

17. Fluorizare
** fluorizarea dentara reprezinta suplimentarea cu fluor a dintilor si are drept
scop prevenirea formarii cariilor dentare la copii.

Se poate distribui mamei insarciante de catre medic pentru prevenirea formarii

cariilor la dintii de lapte ai copilului, administrarea de preparate de fluor (solutii)
recomandate de medicul dentist, incepand cu varsta de 6 luni, deprinderea unui
periaj corect folosind pasta de dinti cu fluor.
O data inceputa, terapia cu fluor se va urma cu orar zilnic, fara intrerupere, pana la
14-15 ani. Administrarea se va face sub control stomatologic periodic pentru a
evita aparitia fluorozei (pete albe pe dinti) . Formarea dintilor se incheie in jurul
varstei de 14-15 ani. Pana la aceasta varsta fluorul actioneaza eficient daca este
administrat pe cale interna, sub forma de tablete cu fluor. Dupa aceasta varsta este
utila administrarea fluorului pe cale externa, doarece formarea dintilor s-a incheiat.

Metode uzuale de fluorizare externa:

- fluorizare locala (aplicarea pe dinti de lacuri /geluri fluorurate) - fluorizarea
profesionala se face de 2-3 ori pe an.
- clatiri cu solutii fluorurate;

18. Bonding dentar

** reprezinta o tehnica de cosmetizare dentara ce presupune repararea fisurilor si
acoperirea dintilor.

Bonding-ul cu rasini compozite este folosit pentru a repara fracturile, precum si

pentru a lamina dintii, pentru a imbunatati imaginea si se realizeaza, de regula,
intr-o singura sedinta, fara a produce disconfort pacientului. Acest material aplicat
pe dinti este intarit cu o lumina intensa, speciala pentru a reda forma naturala a
dintelui.

CUM NE SPALAM DINTII ?

Igienizarea bucala este o procedura care trebuie sa faca parte din rutina noastra
zilnica. Periati dintii cel putin de doua ori pe zi, timp de trei minute. Acordati 10
secunde, odata cu fiecare periaj, curatarii limbii si fetei interioare a obrajilor.
Schimbati periuta de dinti dupa cel mult trei luni de folosire. Utilizati mijloacele
suplimentare de igienizare: apa de gura, ata dentara.

Fixati periuta de dinti la jonctiunea dintre dinti si gingie intr-un unghi de

aproximativ 45 de grade apoi cu o usoara miscare de rotatie, periati dinspre gingie
inspre varful dintilor . Periati apoi partea exterioara si cea interioara ale dintilor cu
aceeasi miscare de rotatie Periati cu miscari inainte-inapoi, suprafetele
premolarilor si molarilor, folosind perii din varful periutei pentru a ajunge in
zonele mai greu accesibile. Amintiti-va sa periati si suprafata limbii si obrajilor

CE PASTA DE DINTI ALEGEM?

Pacientii care au depuneri de tartru sau acumuleaza placa bacteriana relativ repede,
pot folosi o pasta de dinti antitartru. Pacientii cu carii sau decalcificari vor folosi o
pasta de dinti fluorinata (majoritatea pastelor de dinti de astazi contin fluor).
Bicarbonatul de sodiu este agentul cel mai putin abraziv care se poate folosi la un
pacient care are abraziune (dinte tocit) cu sau fara retractia gingiei. Pacientii cu
sensibilitate dentinara (la rece sau fierbinte dintii au o jena dureroasa) pot folosi
pasta de dinti cu saruri de fluor (Sensodine, de exemplu) care scad
sensibilitatea.Unele paste de dinti au actiune de albire a suprafetelor dentare
colorate de pete de ceai, nicotina, cafea dar, de obicei, acestea sunt mai abrazive si
e bine sa le folosim de 1-2 ori pe saptamina si nu zilnic

CURATAREA PIETREI NU SLABESTE DINTII

Multi oameni fac gresala de a se opune detartrajului. Unii cred ca indepartarea
pietrei dentare atrage dupa sine slabirea danturii. In realitate, piatra indeparteaza
gingia de pe dinte, dezgolindu-l. Deoarece tartrul retine resturile alimentare,
periajul nu se poate face corect, iar igiena bucala este compromisa. Se mai pune
intrebarea daca in afara dintilor naturali se poate depune tartru. Raspunsul este
afirmativ. Daca igiena bucala este incorecta, piatra se poate depune si pe lucrarile
protetice.

FLUORIZAREA DINTILOR

Fluorizarea dintilor este o metoda terapeutica de profilaxie( prevenire si

raspandire) a cariei dentare.
Fluorul creste rezistenta smaltului insa prezinta si o serie de riscuri de aceea
administrarea lui se face cu prudenta dupa anumite reguli.
Fluorizarea se poate realiza :

1. pe cale generala adica adaugare de fluor in apa de baut, lapte, sare sau
administrarea de tablete cu Fluor 

2. pe cale locala: periaj cu paste cu fluor, clatirea cu solutii pe baza de fluor ,

aplicare topica de geluri cu fluor in conformatoare. 

Administrarea de tablete de flour tine cont de variatiile concentratiei de Fluor din

apa.

Nivelul de fluor in apa potabila (ppm= parte per milion)

Varsta
< 0,3 ppm 0,3-0,6 ppm > 0,6 ppm
Nastere - 6 nu se
nu se administreaza nu se administreaza
luni administreaza
6 luni - 3
0,25 mg/zi - -
ani
3 - 6 ani 0,50 mg/zi 0,25 mg/zi -
6 - 16 ani 1,00 mg/zi 0,50 mg/zi -

Tabletele de fluor se administreaza zilnic,in priza unica seara, dupa masa si dupa
spalarea dintilor, prin mestecare, NU PRIN INGHITIRE (la sugari se zdrobeste
pastila si se dizolva in putina apa sau ceai).
Excesul de fluor produce fluoroza dentara. Acest lucru se intampla cand
administrarea fluorului se intinde pe o perioada lunga de timp. Semnele fluorozei
dentare sint reprezentate la inceput de niste pete mici albicioase, iar la un aport mai
mare ele devin maronii si afecteaza toata suprafata dintelui (dau aspect de smalt
patat sau “dinte patat’’.

ALBIREA DENTARA

Albirea dentara este o procedura stomatologica de cosmetizare a zambetului.

Aceasta procedura nu mai este o raritate , ea fiind ceruta din ce in ce mai des in
cabinetele stomatologice. Desigur pe piata au aparut mai multe produse de
albire cu rezultate mai mult sau mai putin vizibile: de la pastele de dinti, geluri de
albire pentru acasa pana la produsele profesionale folosite strict in cabinete.
Ca orice metoda terapeutica aceasta procedura isi are indicatiile si contraindicatiile
ei. Persoanele cu sensibilitate dentara, cu gingiile inflamate sau radacini expuse
prezinta contraindicatii pentru albirea dentara. De asemenea dintii cu eroziuni ale
smaltului sau carii netratate intra in aceeasi categorie a contraindicatiilor.

Acest procedeu isi are totusi limitele sale. Albirea dentara nu are efect asupra
obturatiilor, fatetelor, coroanelor sau puntilor protetice. In aceste cazuri apare o
diferenta de culoare, inestetica care este de nedorit. De asemenea dinti cu coloratii
tetraciclinice sau cu pete de fluoroza raspund foarte putin sau chiar deloc la
procedeul de albire dentara.

Substanta active a produselor de albire este peroxidul de hydrogen iar in produsele

profesionale concentratia lui ajunge pana la 35%-40%. In urma tratamentului de
albire pot apare iritatii ale gingiei si sensibilitaea accentuata a dintilor. Aceste
efecte sunt temporare si dispar in 1-3 zile de la efectuarea tratamentului.

PREVENIREA CARIEI DENTARE:

-Prevenirea cariei dentare prin administrare de fluor
* Metode de administrare generala;
* Metode de fluorizare locala;
-Cresterea rezistentei la carie prin sigilarea santurilor fosetelor;
-Prevenirea cariei prin controlul dietei;
-Prevenirea cariei prin combaterea plagii bacteriene dentare
-Prevenirea parodontopatiilor marginale cronice;
-Metode mecanice de combatere a placii bacterine si a tartrului
* Periutele de dinti;
* Metode de periaj;
-Individualizarea periajului
* Dusurile bucale;
* Apele de gura;
* Pastele de dinti: compozitia de baza; pastele de dinti terapeutice;
Detartrajul
- Detartrajul manual;
- Detartrajul mecanic;
- Finisarea suprafetelor dentare detartrate;
Controlul oncologic preventiv : obiective, tehnica controlului, coloratia intravitala,
protocolul de finalizare a controlului oncologic preventiv.
Prevenirea transmietrii infectiilor HIV, HE, TBC
-Rolul educatiei sanitare in prevenirea afectiunilor stomatologice;
-Prevenirea imbolnavirilor profesionale ale asistentei igieniste de cabinet
stomatologic;