Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Scena 1
Antisocial
În timpul discursului din cadrul cursului de la facultatea unde acesta preda, acesta își
exprimă ideile extreme și inovative chiar dacă știe că va deranja audiența prin spunerea
acestora.
În cadrul audienței erau un preot și o călugăriță, iar protagonistul explica teoriile sale cu
privință la Dumnezeu exprimând: ”Nu există Dumnezeu”, ”Dumnezeu e mort!”.
Acestea fiind jigniri directe către religie și regulile impuse de aceștia.
Breuer: ”Izolația extremă” conduce la stres.
Friedrich: ”Marii gânditori își aleg propria companie, nu-i așa? Netulburați de
gloată.”
Paranoid
Dna. Lou Salom vine la doctorul Breuer pentru a cere să îl ajute pe prietenul ei dl.
Nietzsche. Sentimentele pozitive sunt interpretate ca pe o licitație a puterii.
Îl roagă să utilizeze metoda tratamentului prin discuție, dar fără a-i spune acestuia exact
despre ce este vorba deoarece ”cedarea puterii sale către altcineva” nu este posibilă.
Narcisist
Protagonistul crede că este special și ceea ce spune nu va fi înțeles de toată lumea (ex.:
preotul, călugărița), doar de persoanele intelectuale precum dna Lou Salom și prietenul
său bun Franz Overbeck fiind și aceștia prezenți la acel curs.
În momentul în care protagonistul a venit la doctorul Breuer, acesta avea probleme fizice,
somatizări (ex.: migrene chinuitoare, crize de greață, deteriorarea vederii, adicție pentru
somnifere, sensibilitate nervoasă severă) și probleme psihologice (ex.: se află într-un episod
depresiv, melancolie).
Scena 2
Paranoid
Schizoid
Doctorul Breuer întreabă dacă acesta este activ sexual, iar acesta răspunde ”Am avut o plăcere
animalică urmată de ore întregi de autodetestare, așa că, astfel de plăceri josnice nu sunt
pentru mine.”
Schizotipal
Scena 3
Paranoid
Antisocial
Iritabilitate și Agresivitate
Incapacitate de a se conforma normelor sociale și comportament în afara legii
Breuer: ”O meserie este o profesie. Un cizmar, face încălțăminte. Un brutar, coace pâine. Un
doctor, tratează. Dv. de ce scrieți? De ce filozofați? Nu vreți nimic de la munca dv.?”
Friedrich: ”Eu nu am pretenții că filozofez pentru dv. Pe când dv., doctore continuați să
pretindeți că motivul e acela de a mă servi pe mine. Astfel de pretenții nu au nimic în comun cu
motivația umană. Și acum, care sunt motivele dv.?”
Breuer: ”Motivele mele?”
Friedrich: ”Da!”
Breuer: ”Motivele mele? Cine poate răspunde la o astfel de întrebare? Eu cred că sunteți menit
să deveniți un mare filozof. Misiunea mea este să vă ajut pe dv. să deveniți ceea ce sunteți.”
Friedrich: ”Deci dv., ca salvator al meu, puteți deveni și mai mare?”
Breuer: ”Nu am spus asta! Știți că pacienții mei sunt oameni de știință și muzicieni, în Viena?”
Friedrich: ”Da, iar în acest moment vă folosiți de celebritatea lor pentru a vă spori autoritatea
asupra mea!”
Breuer: ”Niciodată nu mă voi folosi de numele dv.”
Friedrich: ”Vă veți folosi de mine!”
Breuer: ”Nonsens”
Friedrich: ”Mila și tehnicile dv. ca să mă ajute? Ca să mă conducă pe mine! Toate acestea, cu
puterea dv., asupra mea.”
Scena 4
Borderline
Schizoid
Scena 5
Borderline
Comportament/aspect exterior bizar, excentric, ciudat dus la extrem (ex.: fără cămașă, stat pe
pian)
Experiențe perceptive neobișnuite (ex.: orchestră imaginată, gesturi repetitive, expresie facială
fixă, sunete animalice)
Toate acestea conturează perfect Episodul Catatonic
Schizoid
Scena 6
Borderline
Instabilitate afectivă
Relații interpersonale instabile și intense
Friederich realizează o reflectare personală, deschidere și povestește totul despre femeia care ia
furat inima, dar în continuare este agitat, instabil
Friederich: ”Nimeni nu s-a îndrăgostit de mine, niciodată.”
Breuer: ”Momentul sfânt pentru tine, dar nu pentru ea.”
Friederich: ”Ce spui? Nu a menționat de apă?”
Breuer: ”Nu.”
Friederich: ” Simt așa o pierdere ... . Nu știu. Cred că am pierdut-o pe Lou și pe tine. Am
pierdut totul. Și nu vreau să mor, așa, singur. Lou mi-a mai domolit frica acesta, un timp. Dar
tu ai dreptate. E doar o iluzie.”
Breuer: ” Friederich chiar îi pasă de tine. A ajuns la extrem pentru a te ajuta. Dacă lacrimile
tale ar avea o voce, ce ar spune?”
Friederich: ”Mi-e atât de rușine ... . Lacrimile mele ar spune că noi suntem liberi. Nu ne-ai
lăsat niciodată afară, până când doctorul Breuer a deschis porțile. Nu este vorba de tristețe. E
ca ușurare. E prima dată când îmi destăinui singurătatea.”
Breuer: ”E un paradox. Izolarea există doar în izolare. Odată împărtășită, se va evapora.
Dragul meu prieten ... .”
Friederich: ”Suntem prieteni. Îmi place să spun asta. Mie nu mi-a spus asta nimeni. Îmi place
... Suntem prieteni. E timpul să mergem fiecare pe drumul lui.”
Schizotipal