Teoria fractalilor

Fractalii, la fel ca aerul pe care-l respiram, sunt peste tot in jurul nostru, formele
lor neregulate, repetitive, putand fi descoperite in formatiunile noroase si ramurile
copacilor, in plante si in culmile aspre ale muntilor si chiar in ritmul inimii umane.

Fizicienii sunt interesati de fractali pentru ca acestia modeleaza fenomene

haotice cum ar fi miscarea planetelor, curgerea lichidelor, absorbtia
medicamentelor, vibratia aripilor avioanelor (un comportament haotic produce
structuri fractale).

Definitia fractalilor
Notiunea de “fractali” apare pentru prima data la Benoit Mandelbrot (1924–2010),
in cartea sa “Les objets fractals, forme, hasard et dimension” (1975).

Termenul “fractal” provine din latinescul “fractus”– frant, fracturat si sugereaza

doua deosebiri prinipale ale fractalilor fata de obiectele matematice “clasice”:

 nu sunt netede ci au frontiera complet neregulata

 nu sunt dintr-o singura bucata ci sunt formate dintr-o infinitate de parti, toate
copii reduse la scara ale intregului

Fractalii din natura

Fractali aproximativi sunt usor de observat in natura. Aceste obiecte afiseaza o
structura auto-similara la o scara mare, dar finita.

Exemplele includ norii, fulgii de zapada, cristalele, lanturile montane, liniile de

coasta fulgerele, retelele de rauri, feriga, arborii, conopida, broccoli, penajul
paunilor, blana felinelor, sistemul de vase sanguine, arborele alveolar si capilar
pulmonar, bataile inimii, valurile, ADN-ul.
Fractalii sunt de asemenea predominanti in arta si arhitectura africana. Casele
circulare apar in cercuri de cercuri, casele dreptunghiulare in dreptunghiuri de
dreptunghiuri si asa mai departe. Astfel de tipare se gasesc si in textile si
sculpturile africane, precum si in parul impletit in codite.

Multimea Mandelbrot
Pentru a intelege fractalii, trebuie distinse acele proprietati fundamentale care nu se schimba de la un
obiect studiat la altul. Prin studierea structurii fractale a sistemelor haotice, e posibil sa se determine
punctele critice in care predictibilitatea unui sistem dispare.

Scopul geometriei fractale este acela de a oferi o metoda ingenioasa de cunoastere, prin care fenomene
complexe pot fi explicate pornind de la niste reguli simple. Utilitatea geometriei fractale in teoria
haosului rezida in faptul ca obiectele nu mai sunt reduse la cateva forme perfect simetrice ca in
geometria euclidiana – geometria fractala studiaza asimetria, asperitatea obiectelor, precum si
structurile fractale din natura. In geometria fractala, norii nu mai sunt sfere, muntii nu mai sunt conuri,
liniile de coasta nu mai sunt cercuri.