Sunteți pe pagina 1din 17

Geopolitica energiei în era post-sovietica

Cosmin Gabriel Păcuraru, PhD

Cosmin Gabriel Păcuraru este doctor în Relații Internaționale și Studii Europene la


Universitatea Babeș Bolyai din Cluj Napoca din 2013 cu teza „Securitatea energetică a
României în context european – Capitolul Gaze”. Fost jurnalist, este consultant în regim de
freelancing. email: office@pacuraru.eu

Abstract
Federația Rusă a dezvoltat un patern în războiul hibrid pe care îl duce în a recăpăta
statutul de putere mondială încă din anii ’90, când a început ofensiva imediat după ce
republicile foste sovietice socialiste și-au recăpătat independența și țările Tratatului de la
Varșovia și-au ales drumul euroatlantist. Arma energetică este însoțită de arma informațională
prin presă și rețele de socializare și cumpărarea sau șantajarea politicienilor. Astăzi țările
vestice europene, dar și Statele Unite, se miră că Federația Rusă interferează în alegerile
naționale, că există partide finanțate de la Moscova cu șanse de a câștiga puterea, că „fermele
de troli” impânzesc internetul cu „fake-news” preluate apoi de presa quality și că marile
companii din domenii de interes național și regional, în special cele din domeniul energiei, au
capital rusesc.

Moto: „Cine controlează resursele energetice ale planetei? În pricipiu, cei care au o
strategie pentru asta.” Mehmet Ogutcu, analist al pieței de energie1

Analiștii de politică externă au ignorat o bună bucată de vreme ecuația geopolitică a


energiei. Tot ei au considerat ulterior că relațiile energetice reprezinta un joc de sumă zero.
Situația actuală arată cât de mult s-au înșelat, situația energetică mondială reprezentand o
amenințare asupra politicilor naționale de securitate. Numai Statele Unite ale Americii au avut
o politică coerentă, mai puțin în perioada Obama, asupra riscurilor și amenințărilor la care s-
au supus aliații săi europeni. Uniunea Europeană a fost incoerentă prin interesele diferite pe
care le-au membrii săi
Destrămarea URSS are două interpretări. Cea actuală și oficială a Federației Ruse,
trasată de „doctrina Putin” în 2000, afirmă că în 1991 a s-a desfășutar „cea mai mare
catastrofă geopolitica”. În timp ce țările vestice și democratice susțin că a fost o eliberare a
țărilor estice de comunism și de dominația rusească, fără a spune clar că de fapt a fost un
faliment al sistemului economic socialist.
Declararea independeței de către Republicile Sovietice a dus la formarea a 15 noi
state, aflate în areale diferite, cu culturi diferite, grade de dezvoltare economice diferite și
dependențe diferite față de fosta metropolă, Federația Rusă, adevăratul moștenitor al URSS.
Până la urmă, Federația Rusă are 70% din teritoriul și 60% din populația fostei Uniuni
Sovietice.
Pe lângă acestea trebuie să ținem seama și cele 6 state din fostul CAER la care
adaugăm cele șase state rezultate din destramarea Iugoslaviei pentru a avea o analiză mai
amplă. Analiza nu poate fi completă fără a ne uita la relaționarea Rusiei cu Uniunea
Europeană și statele sale componente, precum și cu statele din Orientul Mijlociu și Statele
Unite.

1
https://www.digi24.ro/stiri/economie/energie/interviu-sistemul-energetic-mondial-nu-va-mai-fi-asa-cum-il-
stim-864072
„Cand s-o-mpărțit norocu’ ” în fostele republici sovietice
La împărtirea activelor URSS, Federația Rusă și-a luat partea leului. Cumva este
normal, deoarece 80% din rezervele de gaze sunt pe teritoriul său, 10% în Turkmenistam și
restul în statele Caspice și Ucraina. Problema era la cele 160.000 km de conducte, 350 stații
de comprimare, câteva zeci de rezervoare de stocare a gazelor. Ucraina avea atunci peste 25%
din conducte, adică 32.000 km, 120 stații de pompare și 13 rezervoare mari de stocare. Cum
80% din exporturile Rusiei erau reprezentate de gaze, 100 milarde de metrii cubi erau
exportați în Europa și 30 în Ucraina, Rusia a dorit să controleze întreaga infrastructură de
transport de gaze. Țările care au aderat la CSI în 1991, Kazakstanul și Ucraina în special s-au
împotrivit și această încercare a Rusiei de gestionare de active în alte state nu s-a putut pune
în aplicare și la începutul anului 1992 activele au fost transferate nou inființatelor companii
naționale.2
Dar mai întâi să ne facem o idee despre întinderea conductelor de gaz pe teritoriul
fostei URSS:

Fig. 1: Structura retelei conductelor de gaze a URSS. Sursa East European Gas Analysis3

Și producția și transportul petrolului din toate statele foste sovietice s-a dorit a fi sub
controlul Federatiei Ruse. Declinul producției din anii ’90 s-a datorat faptului că o mare parte
a bazinelor de extracție se afla în zona Caspică, în Azerbajan, Kazahstan, Turkmenistan și
Uzbekistan, a privatizărilor frauduloase din Federația Rusă și a degradării morale și fizice a
utilajelor de extracție și transport. Cu toate acestea, după criza economică din perioada
cleptocrației lui Boris Elțin, producția a crescut, Rusia ajungând cel mai mare producător
mondial de petrol în 2010, deținând 12,9% din care 42.5% a fost exportat4, acest fapt
datorându-se infuziei de tehnologie vestică prin formarea de companii join ventures și a
reducerii producției din țările Orientului Mijlociu.
Dacă în anii cleptocrației Elțin, Rusia nu a avut un plan de acaparare a extracției și
transportului de petrol și gaze din zona Caspică, s-au făcut pași serioși în acest sens, numai
prin protejarea noilor dictaturi instaurate în majoritatea statelor din zonă și prin exportul
substanțial al celui mai de preț serviciu rusesc: corupția. Astfel oligarhia moscovită a
achiziționat infrastructura importantă de securitate naționala din aceste țări, care nu
întotdeauna are legătură cu energia: participații în companiile de extracție și transport de

2
Razboiul Gazelor – Amenintarea Rusa, Roaumiana Ougartchinska, Jean Michel Carre, Editura Antet, 2008, pag
89
3
East European Gaz Analisys https://eegas.com/fsu.htm
4
Simion, Oana – Geopolitica Spatiului Ex-sovietic, Editura ISPRI, 2013 pag. 119
petrol și gaze, firme de comunicații și internet, companii ce se ocupă cu transportul aerian,
firme de import – export pentru produse agricole, tehnice și textile, trusturi de presă5.
După venirea la putere a lui Vladimir Putin „proiectele de hegemonie rusă în
vecinătatea apropiată”6 au fost proiectate și statutate prin strategii legiferate.
Încă din anii 2000 tările Caspice erau foarte nemulțumite de faptul ca singurele rute
energetice aparțineau Rusiei și treceau pe teritoriul acesteia, neexistand alte rute alternative.
Colaborarea cu Gazpromul, cel care le transporta gazele către Europa, era dezastruoasă, prețul
de achiziție a gazelor la graniță de către Rusia, variind între 45 și 110 $ la 1000/mc în situația
în care Rusia îl re-exporta cu prețuri între 310 și 500 $/1000 mc. Se spune clar în strategia
energetică a, pe atunci, Guvernului Putin, că principala direcție de acțiune în politica externă a
Rusiei este ca Gazpromul să achiziționeze, sau să intre în acționariatul companiilor energetice,
de transport și de utilități de pe tot mapamondul.7
O alta latură a politicii euroasianice rusești este scăderea prețului la gaze în schimbul
unor avantaje strategice – politice sau economice, cedate benevol sau impuse.
Putem să comparăm prețul de vânzare a gazului și presiunile politice și economice
aplicate de către Rusia țărilor dependente. Astfel Bielorusia importa în 2007 gaze cu 46$/1000
mc în situația în care distribuitorul național BelTransGaz are 50% acționariat Gazprom și
majoritatea domeniilor economice strategice bieloruse sunt cu acționariat rusesc. Conform
estimărilor, circa 20% din bunăstarea cetațenilor bieloruși se datoreaza pretului mic al gazelor
livrate de Gazprom8. Mai trebuie semnalat că în acest moment în Bielorausia se construiește o
centrala atono-electrică cu tehnologie rusească, adică această țară va mai avea o dependență în
plus față de combustibilul nucrear rusesc.
Moldova în 2005 cumpăra gaz cu 110$/1000 mc și în 2006 cu 160$, prețuri la
jumătate față de țările europene. În anul 2007 guvernul Tarlev a dorit mărirea participației
statului moldovean la mai mult de 50% în compania națională Moldgaz, celelalte 50% fiind
ale Gazprom, imediat prețul gazului importat de Republica Moldova a crescut la 300$/1000
mc. Un alt exemplu este prețul de livrare către pseudo statul nerecunoscut Transnistia.
Moscova exporta gaze separatiștilor la prețul de 60$/1000mc, în schimbul menținerii
conflictului înghețat cu Republica Moldova și permiterii staționării Armatei a XIV-a pe
teritoriul transnistrean. Trebuie să mai amintim că gazele sunt neachitate de multi ani și
datoria acestei regiuni separatiste este considerată ca fiind a Republicii Moldova, aceasta
acumulandu-se, ajungând la peste 2 miliarde de dolari.
Situația Ucrainei este diferită: până în 2004 Ucraina a plătit sub 200$/1000 mc,
importând mai mult decât necesarul de consum, restul reexportându-l la un preț ceva mai mic
decât cel al Gazpromului. Asta s-a făcut evident cu acordul rușilor pentru a se crea un sprijin
financiar pentru candidatul preferat de Kremlin9, Victor Ianukovici. Gazprom a estimat
ulterior că între 2001 și 2004, Ucraina a câștigat peste 1,4 milarde de dolari10. Adevarata cauză
ce a declanșat Criza Gazelor din ianuarie 2005 este de fapt câștigarea celui de al treilea tur al

5
Informatii pe larg în Paniuskin, Valeri, – Gazprom, noua arma a Rusiei, Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2008
6
Ionescu, Ioana – Federatia Rusa și Uniunea Europeana la inceputul secolului XXI, Bucuresti, Editura TopForm,
2010 pag. 42
7
Ougartchiska, Roaumiana – Razboiul Gazelor – Amenintarea Rusa, Timisoara, Editura Antet, 2008, pag. 87 și
KUPCINSKY, Roman - GAZPROM’S EUROPEAN WEB, Jamestown, Jamestown Foundation Library, 2009,
pag 2
8
Paniuskin, Valeri, – Gazprom, noua arma a Rusiei, Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2008 pag 159
Ionescu, Ioana – Federatia Rusa și Uniunea Europeana la inceputul secolului XXI, Bucuresti, Editura TopForm,
2010 pag. 159
9
Paniuskin, Valeri, – Gazprom, noua arma a Rusiei, Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2008, pag 182
10
Balmaceda, Margarita M. – Energy dependency, Politics and Coruption în the Former Soviet Union –
Routledge, 2008, pag. 100
alegerilor de catre Victor Iuvsenko și declanșarea „revoluției portocalii” 11. În 2005 Rusia a
mărit prețul la 230$. Neconvenindu-i acest preț, Ucraina a stopat plățile și Rusia a stopat
furnizarea de gaze către Ucraina și în consecință și către vestul Europei pentru câteva zile.
Povestea s-a repetat în iarna 2009 – 2010.
Intruziunea evidentă în alegerile și viata politică a Bielorusiei și Ucrainei nu sunt
singulare. Statele caucaziene și caspice au avut la începutul anilor 90, și o parte din ele încă au
parte, de profunda influiență a Kremlinului, cu brațul de fier Gazprom. Georgia a încercat să
se distanțeze și Rusia a reacționat în 2008, când secesionistele Abhazia și Osetia de Sud au
reîncălzit conflictele înghețate timp de 30 de ani, au fost ajutate nemijlocit de Armata Roșie.
Armata Roșie este prezentă prin acorduri bilaterale în Armenia și se discută de
unificarea forțelor armate de doi ani 12. Acest lucru se traduce prin acapararea puterii politice
armene de către Kremlin. Dar dacă ne uităm la cifre economice, constatăm că și din punct de
vedere economic armenii s-au integrat în regiunea de influiență rusă: Federația Rusă fiind cel
mai important partener economic cu 21% din exporturi și 32% din importuri. Energetic,
Armenia nu are resurse dar nici nu are o relație bună cu vecinul foarte bogat în resurse
energetice, Azerbaijanul, datorită conflictului teritorial din Nagorno Karabach. Cu alte cuvinte
armenii se aprovizionează cu gaze și resurse din Rusia. O altă breșă în securitatea energetică a
Armeniei este faptul că având o centrală nuclearelectrică, cu o tehnologie veche rusească, este
dependentă și de combustibilul nuclear, energia electrică în mixul energetic fiind de aproape
10%.
Azerii au o politică mai aparte în zonă, fiind considerați „frați” ai poporului turc, limba
lor facând parte din familia limbilor altaice. Turcia este principalul partener comercial al
Azerbajanului, având și multe investiții în această țară. Distanțarea față de Rusia, evident că a
dus la aprinderea conflictului, mai sus menționat, cu Armenia. Energetic azerii stau foarte
bine, deoarece în ultimile decade s-au făcut descoperiri de rezerve de petrol și gaze
importante, alegandu-și parteneri în industria de explorare, extracție și transport de produse
energetice, firme occidentale. De asemenea Azerbajanul este una din țările care doresc să se
despartă de de monopolul transportului prin conductele rusești, investind în trasee alternative
prin Turcia și proiectând alte trasee prin Marea Neagră. Cu democrația avem ceva semne de
întrebare deoarece se pare ca avem de a face din 2000 cu o dictatură mascată, dar „luminată”,
actualul președinte Ilham Aliyev, preluând puterea de la tatăl său Heydar Aliyev.
Kirkizstan, Tadjikistan, Uzbekistan și Kazahstan sunt dictaturi în toată regula, în cei 28
de ani de la căderea URSS, acestea aflându-se în siajul Moscovei. Influiența politică și
economică este vizibilă în administrațile naționale, limba rusă fiind încă folosită. Și
Turkmenistanul este tot o dictatură, dar pedepsită de Rusia prin imposibilitatea acestei țări de
a exporta gaz prin conductele rusesti sau iraniene, singurul importator de gaz turkmen
rămânănd China13. În „Gazprom – Noua arma a Rusiei”, autorii Valerii Paniuskin și Mihail
Zigar povestesc pe larg cum conducerea moscovită îl proteja pe dictatorul extravagant și fost
șef de republică socialistă sovietică, Saparmurat Niyazov (1985 – 2005), în schimbul gazului
ieftin pe care Rusia il importa și care reprezenta inainte de căderea URRS cam o treime din
gazul sovietic14.
În aceeași carte cei doi autori descriu cum Kremlinul, la mijocul anilor 2000,
amorsează fel de fel de tensiuni în țările asiatice, fostele republici ale URSS, tensiuni ce o

11
Simion, Oana – Geopolitica spatiului ex-sovietic, intre hegemonia Rusiei și structurile euro-atlantice, Editura
ISPRI, Bucuresti, pag 238
12
Publicatia Adevarul http://adevarul.ro/moldova/politica/armenia-rusia-isi-vor-unifica-fortele-armate-
1_57bc4a0f5ab6550cb8060bfe/index.html
13
Central Intelligence Agency https://www.cia.gov/library/publications/resources/the-world-
factbook/geos/tx.html
14
Paniuskin, Valeri, – Gazprom, noua arma a Rusiei, Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2008, pag 209
parte au evoluat în conflicte care și astăzi au rămas nedezamorsate (înghețate) și care pot fi
încălzite oricând („revoluția kirkiză” și tensiunile din Valea Ferghana din Uzbekistan)15.
În țările baltice Federația Rusă a întâmpinat rezistență în politica de acaparare a
companiilor energetice. Numai corupția din aceste țări a făcut ca o parte a acestor companii
naționale să aibă acționariat rusesc. În anii 2000 au apărut în presă câteva scandaluri din
Lituania, prin care Gazpromul a achiziționat compania Lituvos Dujos și LukOil-ul Mazeiku
Nafta16. Și compania estonă Eesti Gaz are 37% acționariat Gazprom, alte 10% fiind în
propietatea companiei rusești Itera Latvia. Alți acționari sunt și germanii de la E.ON în care
de asemenea sunt Gazpromul are acționari semnificativi17.
Oricum ar fi distribuția acționariatelor în companiile energetice baltice, aceste țări au
rămas și vor rămâne captive în privinta securității energetice, neexistand posibilitatea de
interconectare a conductelor celor trei țări între ele și cu țările vestice Polonia și Germania sau
țările scandinave, deoarece așa au fost gândite încă din epoca sovietică. Cu alte cuvinte
cantitatea și prețul petrolului și în special al gazului sunt dictate de Rusia, balticii neavând nici
o modalitate de împotrivire. Amestecul rusesc în viața politică din țările Baltice este
considerat o amenințare permanentă, existând partide finanțate de Kremilin care pot ajunge la
putere prin vot, a se înțelege prin caștigarea războilul informațional, ceea ce ar reprezenta o
problema pentru NATO.18
Nimic nou, numai că probabil nimeni nu citește Monitorul Oficial al Federației Ruse,
în care apare și decretul Președintelui Federației Ruse N683 din 31 decembrie 2015 de
aprobare a Strategiei de Securitate Națională în care se specifică clar că Rusia va acționa prin
„presiune informațională” asupra administrațiilor statelor NATO. Deci putem spune că
influențarea opiniei publice și a administrațiilor din țările NATO este politică de stat
legalizată.
Ca o împlinire a acaparării puterii economice de la 1 ianuarie 2015 a intrat în vigoare
Tratatul Uniunii Economice Euroasiatice din care fac parte pe lângă Federația Rusă
Kazakstanul. Bielorusia, Armenia și Kargâstanul.
La toate acestea trebuie să adăugăm că presa rusească a câștigat mai mult de jumătate
de audiență în țările foste soviete asiatice, Azerbajanului și Armeniei, Bielorusiei, a părții
estice a Ucrainei și Moldovei.
Cele trei ingrediente: puterea energetică, puterea politică și puterea mediatică sunt
materiile prime ale tratatului sus amintit și care de fapt reprezintă încununarea geopoliticii
construită încă din 2000 de Vladimir Putin.

Soft power rusesc cu euroatlantiștii în genunchi


Înrobirea energetică a Europei de Est, pe atunci parte a tratatului militar de la Varșovia,
păstorit de Moscova, a început din anul 1967 când s-a pus în funcțiune Gazoductul
Fraternitatea ce lega URSS de Polonia și Cehoslovacia. Dar acest gazoduct era gândit să se
extindă și către Republica Federală Germania, ceea ce s-a și întâmplat începând cu 1980.
Astazi acest gazoduct are doi urmași: Yamal – Europa ce trece prin Bielorusia, se
desparte în două ramificații, una spre Germania, prin Polonia și alta spre Slovacia, Cehia,
Ungaria, prin vestul Ucrainei și are o capacitate de transport de 33 miliarde mc / an. Cea mai
mare capacitate, 142 miliarde mc / an, este gazoductul ce străbate Ucraina și aprovizionează
printr-o ramificatie spre sud – vest: Ungaria, Austria, Slovenia, Italia, Croația și prin
ramificația nord – vest: Slovacia, Cehia și Germania. Amintim că Nort Stream are capacitatea
de 55 miliarde mc / an cu upgradare la 110 prin North Stream II, pe latura nordică și Blue
15
Paniuskin, Valeri, – Gazprom, noua arma a Rusiei, Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2008, pag 231
16
Dungaciu, Dan – Doctrine de securitate, Editura ISPRI, Bucuresti 2016, pag. 199
17
Dungaciu, Dan – Doctrine de securitate, Editura ISPRI, Bucuresti 2016, pag. 194
18
Jamestown Foundation – Eurasia Daily Monitor https://jamestown.org/program/kremlin-covertly-promoting-
regime-change-latvia-riga-security-official-warns/
Stream cu capacitatea de 16 miliarde mc / an, cu upgradare South Stream (63 bmc/an) sau
Turk Stream (31,5 bmc / an)19.
Dacă ne uităm cu atenție la hartă și socotim debitele actualelor și viitoarelor trasee de
gaze, constatăm că Rusia dorește înlocuirea în totalitate a tronsonului care tranzitează
Ucraina, ceea ce trebuie să dea de gândit analiștilor de geopolitică. Știm că apariția
conflictelor în zonele traseelor energetice în funcțiune nu s-a petrecut niciodată ci numai în
apropierea potențialelor trasee anternative nerusești. În acest context, Ucraina va deveni o țară
cu o influiență și putere din ce în ce mai mică din punct de vedere energetic, deci o regiune cu
tot mai multe șanse de declanșare a unor conflicte, deci trebuie să ne alertam în eventualitatea
existenței unui plan moscovit în privința aprinderii de conflicte ucrainiene și în nord, după
exemplul celor existente în sud.

Fig. 2 Configurația principalelor trasee energetice rusești către Europa20

Astăzi Rusia este principalul exportator în Europa la toata gama de produse energetice:
cărbune, petrol și gaze.

19
Publicatia online Ziare.com http://www.ziare.com/europa/ungaria/povestea-gazului-orban-inlocuieste-
romania-la-marea-neagra-1500727
20
Bussines Insider http://lakmus4.rssing.com/chan-3714552/all_p105.html
Fig. 3 Originea principală a importurilor de energie primară, UE-28, 2005-201521

De aceea trebuie recitită, de câte ori este nevoie, strategia elaborată de Vladimir Putin
în care se spune foarte clar22: țările Uniunii Europene trebuie să devină cât mai dependente de
gazul rusesc, Rusia trebuie să investească în conducte și să diversifice piața prin extinderea
exporturilor către China, să se mărească capacitățile de transport din țările fostei URSS,
Turkmenistan, Kazakstan, Uzbekistan și Azerbaijan către Occident, să se creeze firme
intermediare în țările occidentale care să se ocupe de importurile de gaze, Gazprom să se
asocieze cu vechii parteneri de afaceri în diverse firme și să intre în acționariatul a cât mai
multor firme de producție și distribuție de gaze sau producători de material rulant pentru
industria extracției și transportului de gaze din occident, Rusia trebuie să achiziționeze
companii naționale de transport și distribuție de gaze din cât mai multe țări europene, să
achiziționeze acțiuni la cat mai multe firme de infrastructură din țările europene la schimb cu
un preț mic al gazelor.
Cu alte cuvinte trebuie să ne uităm la dependența energetică a tuturor țărilor UE:

21
Eurostat http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-
explained/images/9/92/Main_origin_of_primary_energy_imports%2C_EU-28%2C_2005-2015_
%28%25_of_extra_EU-28_imports%29_YB17.png
22
Razboiul Gazelor – Amenintarea Rusa, Roaumiana Ougartchinska, Jean Michel Carre, Editura Antet, 2008,
pag 63
Fig. 4: Rata de dependență energetică la toate produsele, 2005 și 2015 (% din importurile nete
în consumul intern brut și rezerve, TEP - tone de echivalent petrol)23

Trebuie să ne uităm cu mare atenție la traseele energetice din nordul și sudul Europei
care finalizează „politica cleștelui energetic”. Astfel a fost pus în funcțiune o parte din latura
nordică a cleștelui, North Stream, ce trece pe sub Marea Baltică, și o parte din latura sudică
Blue Stream, ce trece pe sub Marea Neagră. De asemenea a fost proiectat North Stream II,
pentru care s-a găsit finanțare și s-a început construcția și de asemenea este în stadiu de
construcție a doua parte a laturii sudice, care încă nu se știe cum se va numi și pe unde va
intra în Europa, fiind vorba de South Stream sau Turk Stream. Sunt construite deja traseele
teresetre de pe teritoriul Rusiei si mai mult de două treimi din traseul submarin. Cel mai
probabil va intra prin Turcia europeană pentru a se evita orice potențială piedică a UE,
problema este că încă nu este convenit prețul gazelor cu destinație Turcia24.
Uniunea Europeană este dependentă de gazele rusești mai mult de 50%, conform
statisticilor făcute publice. Asftel știm că de acum 10 ani Finlanda, Bulgaria, Slovacia și cele
trei țări baltice plus Serbia, ca țară non-UE, erau dependente 100% de gazele importate din
Rusia, astăzi acestor țări li se adaugă Slovacia, Croația, Austria, Cehia și Ungaria ce se
apropie de dependență totală. Punerea în funcțiune a North Stream a mărit dependența
Germaniei, Franței și Italiei. Germania are o mare dependență și prin cărbunele importat din

23
Eurostat http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/images/a/a5/Energy_dependency_rate_
%E2%80%94_all_products%2C_2005_and_2015_
%28%25_of_net_imports_in_gross_inland_consumption_and_bunkers
%2C_based_on_tonnes_of_oil_equivalent%29_YB17.png
24
Publicatia online Business 24 http://www.business24.ro/international/turcia/turcia-nu-le-permite-inca-rusilor-
sa-construiasca-o-noua-linie-de-gaze-spre-europa-ce-se-ascunde-in-spatele-intarzierilor-1592373
Rusia25 care înseamnă 25% din necesarul său de consum. Cedarea suveranității energetice a
Germaniei, către Rusia și prin mărirea cantităților de petrol importate, după izbucnirea
conflictului din Libia este consfințit și prin intrarea în acționariatul marilor companii
energetice nemțești a Gazprom. Dar Germania nu este singura țară supusă energetic. Astfel
avem acționariat Gazprom în BASF cu subsidiare ca Wintershall, WIEE 26, EoN RuhrGas27,
OMV28, Bulgargaz prin Topenergy29. În schimb Germania, Austria și Bulgaria, țările de
origine a companiilor enumerate mai sus beneficiază de un preț mai bun al gazului rusesc.

Fig. 5: Procentul gazelor rusesti în consumul national30

Observăm că avem un dublu discurs al autorităților țărilor cu schimburi comerciale


substanțiale față de Rusia și cu o mare depenență energetică față de aceasta. Acest dublu
discurs este practicat încă din vremea razboiului rece de către FRG, pe deoparte criticând
înarmarea și politicile URSS față de Afganistan și Polonia sau față de drepturile omului, iar pe
de altă parte încurajând companiile nemțești să încheie contracte cu URSS în care se schimbă
tehnologie occidentală contra energie rusească, ajungându-se chiar și la blocarea amplasării de
către Bunderstag a rachetelor americane pe teritoriul Germaniei.
În anii ’80 URSS a constatat că a discuta cu fiecare țară în parte este mai avantajos
decât a discuta cu o organizație reprezentativă. Acest lucru, Rusia îl face și azi cu succes cu
țările membre UE și se demonstrează că fiecare are avantaje proprii. Țările UE ar mai fi putut
învăța despre politica Federației Ruse și din analiza tranzacționărilor sale de politică externă

25
Ziarul Financiar http://www.zf.ro/business-international/germania-este-tot-mai-dependenta-de-gazele-rusiei-
iar-puterea-militara-a-chinei-nu-impresioneaza-pentru-ca-nimeni-n-a-vazut-o-in-actiune-11280826
26
Publicatia online Economica.net http://www.economica.net/gazprom-preia-de-la-basf-50prc-din-wiee-si-
devine-unic-actionar_38588.html
27
Publicatia online contributors.ro http://www.contributors.ro/economie/gazele-naturale-si-relatia-ue-rusia-
ucraina-cine-conduce-politica-europeana/
28
Publicatia online Focus Energetic http://www.focus-energetic.ro/omv-preia-actiuni-la-o-companie-a-gazprom-
43458.html
29
Ziarul Financiar http://www.zf.ro/business-international/gazprom-paianjenul-de-serviciu-al-kremlinului-se-
intinde-peste-tot-2900595/
30
Fondul Monetar International https://blogs.imf.org/2014/08/01/europes-russian-connections/#post/0
cu fostele țări componente ale URSS și ar fi observat algoritmul patentat în anii ’90:
sugrumarea energetică și economică, caștigarea pieței media și asigurarea influienței în
politicile naționale ale fiecărei ținte.
Se mai intreabă cineva cum Rusia deține mai mult de 5% din acțiunile European
Aeronautic Defence and Space Company, adică EADS31 32 și Germania și Franța beneficiază
de favoruri la prețurile produselor energetice? Prețurile produselor energetice exportate de
Rusia către alte state sunt diferențiate în funcție de mărimea procentelor investițiilor rusești în
industria energetică și mai apoi în alte industrii, gradul de putere a prietenilor politici ai
Kremlinului în țările respective și de procentajul exporturilor din totalul exporturilor
energetice.

Fig. 6: Destinația exporturilor rusești de cărbune33

31
Strumer, Michael – Putin & Noua Rusie,Editura Litera, Bucuresti, 2011, pag. 91
32
New York Times http://www.nytimes.com/2006/09/12/business/worldbusiness/12eads.html
33
Eurasia Review https://i2.wp.com/www.eurasiareview.com/wp-content/uploads/2016/10/by_destination.png
Fig. 7: Destinația exporturilor rusești de petrol34

Fig. 8: Destinația exporturilor rusești de gaze35

Un război cald și un război … hibrid


O definiție generală a războiului hibrid a fost dată de profesorul universitar şi analist
politic ucrainian Yevhen Mahda, autorul cărţii „Războiul Hibrid”. Acesta arată că „este o
confruntare între state, în care unul din aceste state încearcă să şi-l subordoneze pe celălalt
prin diverse mijloace: economice, informaţionale, memorie istorică. Adică este un război în
care acţiunile militare nu sunt prioritare, ci doar au rolul de catalizator.” 36 Prof. univ. dr. Dan
Dungaciu completează: „În războiul hibrid, esenţiale nu sunt doar slăbiciunile militare, ci mai

34
Eurasia Review https://i1.wp.com/www.eurasiareview.com/wp-content/uploads/2016/10/crude_oil_export.png
35
Eurasia Review https://i1.wp.com/www.eurasiareview.com/wp-
content/uploads/2016/10/natural_gas_exports.png
36
Radio Europa Libera https://www.europalibera.org/a/27738877.html
ales cele societale, adică cele non-militare, pe care, cel care generează agresiunea, încearcă să
le fructifice: tensiuni etnice, instituţii slabe şi corupte, dependenţă economică / energetică
etc.”37
Până azi, Federația Rusă nu a abuzat de puterea energetică caștigată în nici un stat
occidental. Singurele victime ale „degenerării puterii în abuz de putere”38 sunt fostele
republici sovietice. Statele asiatice sunt condiționate de traseele energetice, ele neputând
exporta fără infrastructura rusească, acesta fapt conferindu-i Moscovei dictarea prețurilor de
achiziție. Cine nu se conformează condițiilor pățește ca Turkmenistanul: nu are cui vinde. De
asemenea țările baltice, Bielorusia și Ucraina au prețuri impuse iar cine nu ascultă pățește ca
Ucraina: i se taie gazul.
Imediat după destrămarea URSS, companiile occidentale au pătruns pe piaţa de
extracţie de petrol şi gaze din zona Carspică. Atunci a intervenit o răcire a relaţiilor Rusiei cu
fostele state sovietice. Dar imediat rușii au trecut la contraofensivă, au indus tensiuni politice
şi interetnice care în cazul Georgiei au condus la separea Osetiei de Sud și Abhaziei și la
reamorsarea conflictului din Nagorno Karabach. Zona Azerbaijan – Georgia – Armenia are
importanță geopolitică deoarece toate proiectele energetice alternative trec prin zonă ca surse
alternative pentru Europa, aflate jurul Mării Caspice. Eșuarea Nabbuco, White Stream, AGRI
au două cauze: aprinderea conflictelor înghețate din zonă și presiunea politica a Rusiei. Și asta
se poate demonstra și prin conflictul înghețat din Transnistria și cel aflat încă în desfășurare
din regiunea Lugansk – Donețsk, zone riverane traseului energetic Rusia – Ucraina – România
– Bulgaria, motiv pentru dezvoltatea South Stream sau Turk Stream.
Câștigătorul noii configurații geopolitice în urma conflictului energetic este
indiscutabil Federația Rusă. Învinșii sunt țările caucaziene și caspice, rămânând captive
traseelor rusești dar și toate țările europene prin întărirea monopolului energetic rusesc, ceea
ce a dus la minimizarea liberalizării piețelor energetice și la eliminarea posibilității scăderii
prețurilor monopoliste impuse de Rusia.
Rezultatul este vizibil pentru toata lumea: numai traseele energetice rusești sunt în
stare de funcționare și cele proiectate, având cele mai mari șanse de reușită și nici un traseu cu
finanțare și acționariat occidental nu a reușit. Singurul proiect alternativ fiabil este TANAP cu
acționariat 58% SOCAR – firma de stat azeră, 30% BOTAȘ din Turcia și 12% BP. Fiabil până
la un punct, acela reprezentând posibilitatea apariției unui conflict în zonă. Și se pare că acesta
nu este departe. Astazi, în Siria, stat vecin Turciei printr-o frontiera comună de 900 km, sunt
desfășurate forțe aparținând mai multor state, Turcia jucând un rol activ, dar nu lângă aliatii
săi din NATO de care se distanțează pe zi ce trece și nici langă noul său aliat Rusia, cu care
are interese zonale divergente.
Trebuie să remarcăm că acest conflict din Siria s-a agravat după confirmarea
zăcăminteler de petrol (1,7 miliarde barili) și gaze (122 miliarde mc) din zona litorală dintre
Egipt, Israel, Liban, Siria și Turcia până în Cipru – Zăcământul Leviatan. Știm că prin Siria
sunt proiectate trei trasee de gaze nerusești, din care unul, Gazoductul Arab, ce este parțial
funcțional transportând gaz din Egipt, prin Iordania și până în Siria, având o ramificație
nefuncțională spre Israel și proiectată o ramificație către Turcia, cu posibiltate de legare prin
actualele conducte spre Europa. Celelalte două, Gazodoctul Islamic dintre Iran, Irak, Siria și
Liban și conducta Quatar – Turcia sunt doar în stadiul de proiect. 39 Rusia nu este prezentă
numai cu „consultanți” militari ci și cu acționariatul majoritar, prin Gazprom, în cea mai

37
Ziarul Timpul https://www.timpul.md/articol/(interviu-cu-dan-dungaciu)-este-romania-in-razboi-hibrid-
ungaria-destabilizatorul-nato--70397.html
38
Simileanu, Vasile – Conflicte asimentrice, Editura Top For, Bucuresti, 2011 pag. 27
39
Site-ul televiziunii Digi 24 https://www.digi24.ro/stiri/externe/mapamond/dosar-international-siria-razboiul-
pentru-resurse-batalia-din-gazoductstan-465646
importantă companie energetică siriană TATNEFT dar și cu STROITRANSGAZ care
construiește conducte, depozite și stații de curățare și presurizare a gazelor40.

Fig. 9: Zăcământul Leviatan și conductele siriene (captură Digi TV)41

Figura 9 ne arată că al doilea mare importator de gaze rusești este Turcia, având grad
de dependență față de gazele rusești de 76%. Dacă proiectul Turk Stream se va realiza, aceasta
va crește semnificativ42. Importurile de petrol rusesc reprezintă 12,5% din importurile totale 43
și cărbunele reprezinta 7% din totalul exporturilor de cărbune rusesc44.
Dar nu este singura vulnerabilitate a Turciei față de Rusia deoarece Rosatom va
construi, folosindu-și tehnologia, prima centrală nucleară pe țărmul turcesc al Marii Negre, la
Akkuyu45. Astfel Turcia va trebui să se aprovizioneze și cu combustibil nuclear din Federația
Rusă.
Toate analizele occidentale arată că democrația Turciei se deteliorează după presupusa
lovitură de stat din 2016, apropiindu-se de regimurile autocratice și corupte ca Federația Rusă
sau „stanurile” asiatice foste sovietice. Nu este de mirare, deoarece Recep Erdogan este un fan
declarat al lui Vladimir Putin.
Ankara și Moscova au multe probleme nerezolvate în politica externă bilaterală, unele
încă din istoria celor două imperii, otoman și țarist, chit că există înțelegeri punctuale pe multe
probleme mult mai mici. Ambele au ambiții regionale, Rusia nu renunță la mitul de a devenii
„a treia Romă” și năzuiește asupra controlului asupra strâmtorilor turcești. Turcia dorește la a
deveni lider al țărilor vorbitoare de limbi altaice, adică tocmai fostele soviete asiatice.
În problema manevrelor militare din Marea Neagră a Federației Ruse, Ankara încă nu
s-a pronunțat. Dar nici asupra manevrelor făcute aliații NATO nu s-a pronunțat, cu sau fără
Ucraina, deposedată de Crimeea, manevre la care nu participă dar având în vedere că acordă
drept de trece vaselor militare americane, britanice, franțuzești sau canadiene, prin strâmtorile
ce-i aparțin, Bosfor și Dardanele, înseamnă că nu se împotrivește.
40
Publicatia online MagnaNews.ro https://magnanews.ro/2016/10/07/de-ce-este-razboi-siria-bazinul-levantin-
122-de-trilioane-de-metri-cubi-de-gaze-marea-mediterana/
41
Site-ul televiziunii Digi 24 https://www.digi24.ro/stiri/externe/mapamond/dosar-international-siria-razboiul-
pentru-resurse-batalia-din-gazoductstan-465646
42
Ziarul Milliyet http://uzmanpara.milliyet.com.tr/haber-detay/gundem2/gazpromun-turkiyeye-dogalgaz-
ihracati-artti/69000/69562/
43
Ministerul de Externe al Turciei http://www.mfa.gov.tr/turkeys-energy-strategy.en.mfa
44
Eurasia Review https://i2.wp.com/www.eurasiareview.com/wp-content/uploads/2016/10/by_destination.png
45
Agentia de presa Agerpres https://www.agerpres.ro/economie/2016/07/26/rusia-si-turcia-discuta-reluarea-
proiectului-turkstream-nicio-decizie-nu-a-fost-inca-adoptata-14-17-36
Până la urmă Turcia s-a trezit între două zone de conflict. La începutul anilor 2010 s-
au mai descoperit cateva rezerve în Marea Neagra, considerate semnificative pentru țările
riverane: Bulgaria, Romania și Ucraina. Evident că și în aceasta zonă a apărut un conflict,
Rusia a ocupat Crimeea, fapt ce face ca o parte din resurse să revină Rusiei fapt ce duce la
blocarea forajului și extracției în zona economică ce nu va fi în curând delimitată. Oricum,
despre această problemă nu discută nimeni, toate administrațiile țărilor din zonă tratează
trasarea noii configurații a zonelor offshore ca și cum Crimeea ar mai aparține încă Ucrainei.
La sfârșitul lui februarie 2018 Ucraina a început un demers timid: a depus un memoriu la
instanța de arbitraj de la Haga, în cadrul Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării
(UNCLOS), în sprijnul drepturilor sale asupra apelor teritoriale din jurul peninsulei
Crimeea46. Este mai mult decat nimic! Privind harta, Crimeea, azi militarizată și înarmată cu
rachete cu raza de acțiune apreciată la peste 4000 km este la mai puțin de 500 km de Ankara,
ceea ce reprezintă o altă amenințare rusească evidentă, de care, evident, nu se prea discută.
Descoperirea acestor rezerve, conform „tradiției” sovieto – ruse ar putea fi urmată de
apariția unui conflict cald în zona. Greu de imaginat deoarece și România și Bulgaria sunt țări
membre NATO.
Este foarte adevărat că Bulgaria este mult mai apropiată din punct de vedere politic și
economic de Federația Rusă, avand o dependență de 100% față de gazele rusești. În ultimii
ani și președintele și primul ministru bulgari au afirmat și acționat către o apropiere de
Kremlin, punând în gardă UE și răcind relația cu aliații NATO. Conform unui studiu făcut de
European Council on Foreign Relations, în Bulgaria sunt cinci partide „antioccidentale
hardcore, exploatabile” de puterea de la Kremlin și care „se aliniază ideologic cu Rusia”47.
În România lupta politică este în plină desfășurare între forțele politice euroatlantiste și
euroasianiste. În 2012 au venit la putere social democrații, într-o alianță nefirească cu liberalii,
care alterior s-a destrămat. Singura analiză pe care o putem face este cea calitativ – istorică.
Constatăm că relaționarea României cu Uniunea Europeană și NATO, dar și cu țările
componente și cu Statele Unite s-a tensionat datorită măsurilor iliberale luate de administrația
de la București, atacarea justiției în favoarea corupției și pătrunderea în discursul mediatic a
naționalismului și ideilor euroasianice promovate de Moscova. Analistul Cristian Pârvulescu
este de părere că „În România, modelul rusesc este un succes al campaniei lui Putin pentru
destabilizarea Uniunii Europene.”48 Clivajul euroatlanic – euroasianic este vizibil și războiul
informațional este din ce în ce mai dur începând cu 2014. Există și un avantaj: dependența
energetică a României este mică deoarece în ultimii ani restrângerea activității industiilor
energofage este acută, astfel ajungându-se la o balanță a energiei electrice echilibrate.

46
Publicatia online ziare.com http://www.ziare.com/international/ucraina/ucraina-isi-cere-in-instanta-de-la-haga-
apele-teritoriale-si-resursele-confiscate-de-rusia-1502513
47
European Councit for Foreign Affairs
http://www.ecfr.eu/publications/summary/fellow_travellers_russia_anti_westernism_and_europes_political_parti
es_7213#
48
Publicatia online ziare.com http://www.ziare.com/liviu-dragnea/presedinte-psd/cristian-pirvulescu-in-
romania-se-aplica-modelul-rusesc-e-un-succes-al-campaniei-lui-putin-pentru-destabilizarea-ue-1502135
.
Fig. 10: Structura producției de energie electrică din România49

Nimic nou pe frontul dinspre est!


Europa va rămâne unul dintre cei mai mari consumatori de energie pe plan mondial,
prognozele apreciind creșteri de consum în următorii ani. Astfel, de 12 ani, Comisia
Europeană încearcă să structureze o strategie energetică comună coerentă, dar aceasta este
fracturată de marile corporații, în special cele energetice cu capital rusesc, prin lobbyul făcut
administrațiilor naționale50 și direct la Bruxelles. Acest lobby s-a văzut pregnant în Germania
în campania electorală și în pe special în perioada de negociere a guvernului din iarna 2017 –
2018.
Competiția strategică inter blocuri ideologice și interstatală va continua.
Federația Rusă a dezvoltat un patern în fostele state sovietice: cumpărarea sau
impunerea unor personaje politice controlabile de la Kremlin, achiziția de active în industriile
strategice, în special cea energetică și ocuparea spațiului mediatic și al rețelelor de socializare.
Interesant este că astăzi, Europa și America se arată surprinse că aceleași lucruri li s-au
întâmplat și lor: intruziunea, parțial dovedită, a Federației Ruse în alegeri, crearea de forțe
politice revizioniste și favorabile Kremlinului ce încearcă să impună modele de autoritarism și
cumpărarea oamenilor politici, asaltul „fake – news” începând de la retelele de socializare și
până la presa quality generat de „fabricile de troli” atașate serviciilor de informații rusești,
achiziționarea de pachete semnificative sau majoritare în mari companii de importanță
strategică, în special în industria energetică. Este evident că aceste modalități de acțiune de tip
război hibrid vor continua și de acum încolo.
Ce atuuri are occidentul? Puterea economică, puterea tehnologică nu sunt suficiente și
demonstrația este actuala stare de fapt: surpriderea față de inovatiile rușilor în abordarea
elementelor puterii și față de cât de ieftine și cât de eficace sunt acestea.
Problema este că Uniunea Europeană încă nu analizează suficient „noile arme” ale
Moscovei și nu alocă suficiente fonduri pentru contracararea lor51.
În viitorul apropiat Kremlinul va acționa la fel ca și până acum.
Nu putem exclude posibilitatea chiar și aparitiei „omuleților verzi” pe teritorii încă
„neexplorate” de aceștia: sudul Ucrainei, că tot se discuta de „Novaia Rossia” sau Republica
Moldova, inflamată din ce în ce mai mult de o clasă politică iresponsabilă și coruptă. Apariția
unui conflict în Ucraina ar putea fi anunțat de închiderea treptată a traseelor de gaze și petrol
ce o tranzitează și mutarea lor în Marea Baltică sau Marea Neagră.
49
http://www.hidroelectrica.ro/rapoarte/Raport_anual_2016_RO.pdf
50
Revista Geopolitica Nr. 66 (3 / 2016) Resetarea Uniunii Europene – Cosmin Gabriel Pacuraru – Europa
resurselor și a colosilor enrgetici, pag. 169
51
Revista Foreign Policy https://foreignpolicy.com/2018/01/18/inside-a-european-center-to-combat-russias-
hybrid-warfare/
Descoperirile de resurse din Marea Neagră, după ocuparea abuzivă a Crimeii ar putea
genera din ce în ce mai multă instabilitate politică și economică în Bulgaria și Romania având
ca scop eliminarea companiilor occidentale din schemele de exploatare.
În nordul extrem, Rusia își extinde prezența militară, construind baze noi în Regiunea
52
Arctică , deoarece se pregătește pentru noi explorări și trecerea la extracție a noilor zăcăminte
descoperite.
Nimic nou pe frontul dispre est!

Fig. 11: Harta riscurilor energetice (prelucrare de Cosmin Pacuraru)

Bibliografie
Print
Simion, Oana – Geopolitica Spațiului Ex-sovietic, Editura ISPRI, București,2013
Ionescu, Ioana – Federația Rusă și Uniunea Europeană la începutul secolului XXI, București,
Editura TopForm, 2010
Kupcinsky, Roman – Gazprom’s European Web, Jamestown, Jamestown Foundation Library,
2009
Ougartchiska, Roaumiana – Războiul Gazelor – Amenințarea Rusă, Timișoara, Editura Antet,
2008
Paniuskin, Valeri – Gazprom, noua armă a Rusiei, Editura Curtea Veche, București, 2008
Dungaciu, Dan – Doctrine de securitate, Editura ISPRI, București 2016
Strumer, Michael – Putin & Noua Rusie, Editura Litera, București, 2011
Simileanu, Vasile – Conflicte asimentrice, Editura Top For, București, 2011
52
http://adevarul.ro/international/rusia/infografie-rusia-isi-intareste-fortele-desfasurate-cercul-polar-
1_5a6745bddf52022f75c9c492/index.html
Balmaceda, Margarita M. – Energy dependency, Politics and Coruption în the Former Soviet
Union – Editura Routledge, 2008
Revista Geopolitica Nr. 66 (3 / 2016) Resetarea Uniunii Europene – Cosmin Gabriel Păcuraru
– Europa resurselor și a acoloșilor energetici

Site-uri oficiale
Central Intelligence Agency www.cia.gov
Jamestown Foundation – Eurasia Daily Monitor www.jamestown.org
East European Gaz Analisys www.eegas.com
Eurostat www.ec.europa.eu/eurostat
Fondul Monetar Internațional www.imf.org
Ministerul de Externe al Turciei www.mfa.gov.tr
European Councit for Foreign Affairs www.ecfr.eu/
SC Hidroelectrica SA www.hidroelectrica.ro
Agenția de presă Agerpres www.agerpres.ro

Publicații online
Adevărul www.adevarul.ro
Publicatia online Ziare.com www.ziare.com
Bussines Insider www.businessinsider.com
Publicația online Business 24 www.business24.ro
Ziarul Financiar www.zf.ro
Publicația online Economica.net www.economica.net
Publicația online Contributors.ro www.contributors.ro
Publicația online Focus Energetic www.focus-energetic.ro
New York Times www.nytimes.com
Eurasia Review www.eurasiareview.com
Site-ul televiziunii Digi 24 www.digi24.ro
Ziarul Milliyet www.milliyet.com.tr
Radio Europa Liberă www.europalibera.org
Revista Foreign Policy www.foreignpolicy.com
Ziarul Timpul www.timpul.md
Publicația online MagnaNews.ro www.magnanews.ro

Toate site-urile au fost vizitate ultima data in 21.02.2018