Poluarea apei

Apa este un factor important in echilibrele ecologice, iar poluarea acesteia este o problema
actuala cu consecinte mai mult sau mai putin grave asupra populatiei. Prin poluarea apei, se
intelege alterarea caracteristicilor fizice, chimice si biologice ale apei, produsa direct sau indirect
de activitatile umane si care face ca apele sa devina improprii utilizarii normale in scopurile in
care aceasta utilizare era posibila inainte de a interveni alterarea. Efectele poluarii resurselor de
apa sunt complexe si variate, in functie de natura si concentratia substantelor impurificatoare.

Rezolvarea acestor probleme ridicate de poluarea apei se realizeaza prin tratare, prin care se
asigura conditiile necesare pentru consum. Poluarea apelor poate fi naturala sau artificiala.

Poluarea naturala se datoreaza surselor de poluare naturale si se produce in urma interactiei

apei cu atmosfera, cand are loc o dizolvare a gazelor existente in aceasta, cu litosfera, cand se
produce dizolvarea rocilor solubile si cu organismele vii din apa. Poluarea artificiala se datoreaza
surselor de ape uzate de orice fel, apelor meteorice, namolurilor, reziduurilor, navigatiei etc.

Se poate vorbi si despre poluare controlata si necontrolata.

Poluarea controlata (organizata) se refera la poluarea datorata apelor uzate transportate prin
reteaua de canalizare si evacuate in anumite puncte stabilite prin proiecte. Poluarea necontrolata
(neorganizata ) provine din surse de poluare care ajung in emisari pe cale naturala, de cele mai
multe ori prin intermediul apelor de ploaie.

Poluarea normala si accidentala reprezinta categorii de impurificare folosite pentru a defini

grupuri de surse de ape uzate. Poluarea normala provine din surse de poluare cunoscute, colectate
si transportate prin reteaua de canalizare la statia de epurare sau direct in receptor. Poluarea
accidentala apare, de exemplu, ca urmare a dereglarii unor procese industriale, cand cantitati mari
(anormale) de substante nocive ajung in reteaua de canalizare sau ca urmare a defectarii unor
obiective din statia de preepurare sau epurare.

Se mai poate vorbi si despre poluare primara si secundara. Poluarea primara apare, de
exemplu, in urma depunerii substantelor in suspensie din apele uzate, evacuate intr-un receptor,
pe patul acesteia. Poluarea secundara apare, de exemplu, imediat ce gazele rezultate in urma
fermentarii materiilor organice depuse din substantele in suspensie antreneaza restul de suspensii
si le aduce la suprafata apei, de unde sunt, apoi, transportate in aval de curentul de apa .
 Mediul polar
Climatul polar este raspândit între 70-90 grade latitudine nordică şi sudică, cuprinzând
Oceanul Arctic şi Antarctica. Climatul rece polar este explicat prin unghiul mic în care
razele solare ating scoarta terestră, spre deosebire de regiunile de la ecuator unde razele
solare cad perpendicular pe suprafaţa pământului. Cu toate acestea se deosebesc doua
anotimpuri. În anotimpul rece temp. în zonele intercontinentale poate scădea sub –80ºC
(valorile cele mai scăzute fiind înregistrate la statia Vostok in 1960, -88,3ºC), în timp ce
în anotimpul cald temperatura se poate ridica, în aceleasi zone, până peste –30ºC. Zona
este foarte săracă în precipitaţii, aproximativ 50 mm de precipitaţii cazând aici anual.
Acestea cresc cu cât ne apropiem de ţărm, atingând în zonele apropiate de coastă 200
mm/an. Precipitaţiile sunt formate în mare masură din căderi de zăpadă aduse de cicloni.
De obicei ele cad sub formă de zapadă sau gheaţă, dar uneori se înregistrează şi ploi, în
zonele litorale.

Clima şi caracteristici climatice

Este foarte bine reprezentată în apă de moluşte, foci, morse, elefanţi de mare, balene, iar
pe uscat întâlnim ursul polar, renul, vulpea polară, caribu, păsări.
Flora
Comunitatea vie se adaptează la condiţiile aspre şi este reprezentată de muşchi, licheni,
alge şi chiar plante pitice.
Fauna
În regiunea polară nordică se află numeroase aşezări omeneşti, unul dintre motive fiind şi
Curentul Golfului din Oceanul Atlantic, care încălzeşte simţitor şi unele portiuni ale
Oceanului Arctic. Situatia este diferita în Antarctica unde, cu excepţia statiunilor
stiintifice, nu exista aşezari omeneşti permanente, datorită temperaturilor mult mai
scazute, precum şi a izolării geografice a Antarctidei faţă de celelalte continente. Peisajul
antropic s-a diversificat prin apariţia de baze militare, centre miniere, aerodromuri. Prin
utilizarea spatiului aerian arctic se scurtează distantele dintre regiuni. Impactul antropic
ste reprezentat in cea mai mare masura de incalzirea globala, ca urmare a topirii calotelor
glaciare si punerea in pericol a acestui mediu; emisii de N2O ca urmare a folosirii
îngrasamintelor chimice si a arderii o combustibililor fosili.