Jurnalul este o formă de rezistență în lupta cu timpul.

Închide în el
emoții și experiențe. Imortalizează stările interioare prin care trecem, în
confruntarea cu micile drame și bucurii ale existenței noastre de zi cu zi.
In opinia mea, scrierea sau publicarea unui jurnal de catre un scriitor este
utila, intrucat îi oferă autorului posibilitatea de a face o analiză a
faptelor pe care le-a săvârșit, pentru a trage apoi concluzii asupra
acestora.
In primul rand, asa cum reiese si din fragmentul “Fals jurnal” de George
Calinescu, un jurnal reprezinta un obstacol in calea uitarii unor fapte
care iti pot fi de folos in viitor. Calinescu evidentiaza acest lucru,
dincolo de importanta lui literara, chiar daca aceasta pornire vine din
impulsuri profesionale “de meserias al scrisului: […] cate fapte iti ies
inainte care ti-ar fi de folos odata si pe care le uiti tocmai cand ti-ar
trebui”.
In al doilea rand, un jurnal dezvolta creativitatea. Ideile se pot analiza, se
observa daca sunt bune sau daca sunt viabile. Scrise, ele deja se
considera a fi nascute, deci mai urmeaza doar dezvoltarea lor si, in final,
concretizarea acestora. Jurnalul este primul caruia i se impartaseste
ideea. Citind si recitind ceea ce s-a scris acolo, se ajuta stimularea
gandirii, iar astfel apar si alte idei.

In concluzie, scrierea sau publicarea unui jurnal de catre scriitori este

utila, intrucat capata valoare in timp, jurnalul respectiv constituind un
ansamblu de amintiri sau chiar lectii de viata pentru urmasi.