Fragmentul extras/citat din volumul „Biruința unei iubiri ” pune în

discuție/ punctează ideea/ evidențiază multitudinea beneficiilor pe care le

implică actul lecturii. Lectura este, pentru majoritatea oamenilor, un mod de
a petrece timpul liber, o modalitate de relaxare și de evadare din cotidian – un
spațiu compensativ. De asemenea, lectura este un proces complex de
îmbogățire/completare a cunoștințelor, o posibilitate de cunoaștere și
interpretare a lumii. Consider că lectura este o modalitate prin care ne putem
detașa de realitate deoarece această activitate reprezintă un mod plăcut de
petrecere a tipului, iar dacă povestea relatată este pe placul cititorului, acesta
se proiectează în universul cărții, devenind una cu personajul.

Pe de o parte, pentru majoritatea oamenilor lectura reprezintă un mod plăcut

de petrecere a timpului, de detașare de cotidian, o mică perioadă de timp alocată
doar propriei persoane în care tumultul gândurilor și agitația lumii se opresc,
făcând loc liniștii sufletești de care omul contemporan are atâta nevoie. Nelli Pillat
povestește într-o scrisoare adresată lui Dinu Pillat, publicată în volumul „Biruința
unei iubiri”, cum lectura a ajutat-o să treacă mai ușor prin câteva zile ploioase. Pe
parcursul zilelor ploioase Nelli își creează o atmosferă prielnică pentru lectură
făcând focul în sobă și așezându-se cât mai comod, totul pentru a facilita o
înțelegere mai ușoară a textului și pentru a se transpune în poveste: „Pentru că
zilele acestea a plouat teribil, norii vătuindu-mi şi munţii, şi pădurile, am fost
nevoită să stau în casă, să fac focul în sobă şi, instalată cât mai comod, să citesc ca
să uit de timp.”.
Pe de altă parte, unele cărți au puterea de a-l atrage pe cititor în
lumea/universal lor într-atât încât acesta poate să ajungă să trăiască acțiunea
romanului în timpul lecturii ca și cum ar lua parte la evenimente alături de actanți.
Un astfel de roman în care suspansul este susținut pe pacursul tuturor momentelor
subiectului este „Crimă și pedeapsă” de F. M. Dostoievski. Acțiunile la care ia
parte Raskolnicov, personajul principal, au rolul de a-l proiecta pe cititor în
universul operei. Scena comiterii crimei reprezintă unul dintre momentele în care
cititorul reușește de cele mai multe ori să se transpună în poveste, fiind una trăită
foarte intens. Geniul scrierii lui Dostoievski are în general acest efect asupra
cititorilor, făcându-i pe aceștia să ia parte la acțiune prin puterea imaginației, trăind
alături de personaj prin măiestria descrierii, a narării și a construcției dialogului.
În concluzie, /Așadar, /lectura reprezintă o modalitate prin care omul se
poate detașa de realitate, concentrându-se asupra acțiunii și a personajelor,
ajungând astfel să se imagineze luând parte la acțiune, detașându-se de grijile
cotidiene și inducându-și totodată o stare de relaxare.