Pubertatea: începutul furtunii

by Raluca Mosora on 20 ianuarie, 2013

Nimeni nu mă înţelege! Vreau să mă laşi în pace! Oare ce o să creadă colegii

mei despre mine? Cum pot să ies din casă cu faţa asta plină de coşuri? Dacă auzi des
astfel de cuvinte de la copilul tău, este un semn că se îndreaptă vertiginos spre cea
mai explozivă, schimbătoare şi nesuferită perioadă de până acum: pubertatea. Şi,
pentru că sunt sigură că şi pentru tine pubertatea copilului tău este bulversantă,
chiar dacă te aşteptai să apară, îţi propun să aflăm mai multe despre ea.

Pubertatea nu îl afectează numai pe copil ci inevitabil şi pe cei de lângă el:

părinţi, profesori, bunici, prieteni. Schimbările prin care trece el vor avea ecou şi în
relaţia cu tine, ca părinte. Dacă până acum între voi exista un relativ echilibru,
brusc copilul tău începe să aibă alte aşteptări, dorinţe şi cereri de la tine. De aceea
este important ca, pe lângă pregătirea lui pentru pubertate, şi tu să fii pregătit
pentru această etapă. Pentru început, să înţelegem mai bine cum se simte copilul
de 12-13 ani, aflat în plină pubertate.

Schimbările majore ale pubertăţii

Când vorbim de schimbările pubertăţii ne gândim automat la transformările

pe care le suferă corpul lor. Deşi sunt esenţiale şi importante, acestea reprezintă
doar o mică parte din schimbările prin care trece tânărul puber. Să vedem care
sunt celelalte.

 Schimbări de dispoziţie. În mare parte determinate de

dezechilibrul hormonal, aceste treceri bruşte de la veselie la tristeţe sau de la
entuziasm la apatie sunt foarte bulversante pentru copil. De cele mai multe
ori el se simte ciudat în propriul corp şi nu înţelege exact ce se întâmplă cu el
şi mai ales de ce apar toate aceste stări. Stranietatea propriilor trăiri îl
îngrijorează, el neştiind mereu cum să se descurce cu aceste emoţii
copleşitoare. Nu e de mirare că lipsa de înțelegere față de propria persoană
se transformă în sentimentul că nimeni nu îl înţelege.
 Îndepărtarea de părinţi. Pentru prima dată în viaţă copilul
pune la îndoială capacitatea părinţilor de a-l înţelege. Aşa apare o distanţare
emoţională faţă de aceştia şi o căutare a modelelor în afara casei, adică în
cercul de prieteni. Mai mult, dacă până acum el nu se întreba cine sunt eu sau
cu ce sunt eu diferit?, acum e prima oară când chiar vrea să afle răspunsul.
Aşa începe căutarea identității de sine, şi primul pas este respingerea tuturor
modelelor de până acum: părinţi, profesori, adulţi. Deşi nu ştie cine este,
tânărul ştie clar cine nu este: nu este un copil, nu este un adult şi în nici un
caz nu este la fel ca părinţii. Cu fiecare ocazie el va spune şi arăta ce gusturi,
preocupări şi valori diferite are faţă de părinţi. De asemenea apare și dornța
de a se considera egal în drepturi cu părintele (nu şi în responsabilităţi,
desigur).
 Nevoia de spaţiu. Primul pas în stabilirea noii identităţi este
constituirea unui spaţiu personal. Orice puber tânjeşte după locuşorul lui, pe
care să îl personalizeze şi să îl construiască după gustul lui. În acest spaţiu
apar şi elemente copilăreşti (dezordine, jucăriile preferate) dar şi elemente
din noua identitate şi noile modele (postere, haine la modă, calculatorul
personal, etc). În acest spaţiu copilul se poate gândi la lucrurile care îl
preocupă şi se poate exprima liber, iar orice intrare inopinată a părinților
este resimțită ca o intruziune.
 Influenţa tot mai mare a prietenilor. În paralel cu
îndepărtarea de părinţi are loc apropierea de tinerii de aceeaşi vârstă sau de
cei puţin mai mari. Dorinţa cea mai mare a puberului este să fie considerat
un membru valoros în grupul din care face parte. De aceea, el va respecta cu
sfinţenie normelor grupului, chiar dacă acestea sunt impotriva valorilor
proprii sau împotriva regulilor părintești.
 Lupta pentru un statut înalt în grupul de prieteni. Pentru că
în această etapă copilul este dependent de părerea celor din jur și vrea să fie
cât mai apreciat de ceilalţi, el va căuta să îşi asigure o poziţie cât mai bună în
grup. Stabilirea ierarhiilor în grup se face prin comparaţii frecvente între
membrii acestuia. Băieţii au jocuri mai agresive de determinare a celui mai
puternic, pe când fetele încearcă să fie cât mai drăguţe şi mai mature ca să
aibă o poziţie privilegiată. În paralel cu aceste comparaţii, fiecare îşi caută o
“nişă” în care să fie cel mai bun: unii devin cei mai buni la sport, alţii sunt cei
mai glumeţi, alţii învaţă cel mai bine, alţii sunt cei mai frumoşi, etc. De obicei
în grupurile de băieţi liderii sunt cei mai maturi din punct de vedere fizic şi
care par mai experimentaţi. De multe ori băieţii cei mai agresivi (mai ales cu
adulţii) au un statut mai înalt în grup. La fete, conducătoarea este de obicei
cea mai matură fată sau cea care este recunoscută de majoritatea fetelor
drept cea mai frumoasă.
 Îndrăgostirea. Faţă de perioada de dinainte, în care fetele şi
băieţii trăiau în lumi separate, acum apare interesul faţă de sexul opus.
Îndrăgostirea este însoţită de obicei de o senzaţie de nesiguranţă şi
vulnerabilitate, dar şi de o dorinţă sexuală indefinită. Atât fetele cât şi băieţii
sunt preocupaţi de aspectul lor fizic şi sunt îngrijoraţi cu privire la defectele
lor fizice, pe care le văd într-un mod accentuat. Complexele de inferioritate
sunt la ordinea zilei în această perioadă.
 Maturizarea sexuală. Oricât par de neglijenţi şi puţin
preocupaţi de igienă, tinerii sunt foarte atenţi la schimbările care se produc
cu corpul lor. Băieţii sunt mai bucuroşi când apar semnele pubertăţii decât
fetele, pentru că maturizarea sexuală este apreciată în rândul celorlalţi. La
 fete lucrurile stau diferit, stima de sine a acestora scăzând foarte mult în
această perioadă, posibil şi din cauza transformărilor fizice. Dacă băieţii care
se maturizează primii au un statut înalt în grup, fetele care intră mai
devreme în pubertate sunt mai predispuse să aibă probleme emoţionale şi de
comportament decât cele care se maturizează la timp.
 Interesul pentru sexualitate. Maturizarea sexuală vine însoţită
de primele dorinţe sexuale, care sunt diferite de cele ale sexualităţii infantile.
Preocupările legate de sex, masturbare şi sarcină au un caracter secret iar
discuţiile cu adulţii pe această temă sunt deseori însoţite de o jenă puternică.
Puberii preferă să se informeze despre acest subiect de la cei de aceeaşi
vârstă decât să aibă “acea discuţie” cu părinţii.

Aşadar, pubertatea înseamnă instabilitate pe toate planurile: emoţional, fizic,

al vieţii în familie, al locului în cadrul grupului, al dragostei. Nu e de mirare că
majoritatea copiilor de 12-13 ani sunt foarte greu de gestionat. Însă această
furtună este inevitabilă, iar absenţa ei trebuie să fie un semn de îngrijorare pentru
părinţi. Şi tu, ca părinte, va trebui să înveţi să te descurci cu pubertatea copilului
tău. Iată câteva lucruri pe cred că este esenţial să le rezolvi în această perioadă:

 Să re-negociezi drepturile şi responsabilităţile fiecăruia, astfel

încât să se potrivească cu nevoile lui şi ale tale
 Să păstrezi comunicarea cu copilul tău
 Să înveţi cum să faci faţă respingerii şi îndepărtării acestuia
 Să îl ajuţi să se re-descopere şi să îşi construiască sistemul de
valori.
 Să te obişnuieşti cu un control tot mai mic asupra lui
 Să îl ţii departe de situaţiile de risc (consum de alcool, tutun,
droguri, etc.)
 Să îi oferi încurajare şi suport când este dezamăgit sau îngrijorat
cu privire la integrarea lui în grup
 Să îi transmiţi informaţii corecte cu privire la sexualitate şi
riscurile acesteia

La final, vreau să te încurajez spunându-ţi că, asemeni oricărei treceri, şi

pubertatea poate fi o ocazie foarte bună să îţi re-creezi relaţia cu copilul tău. Şi,
dacă tot nu poţi evita furtuna, nu mai bine înveţi, vorba clișeului, să dansezi în
ploaie?