19.11 GSM INFO Nr.2 (LXIII) PDF

DLC LXIII - anul VI
DIN
info-hobby 2/2019
Din cuprins:
EFIRO 2019
D-ale Primăriei Bucureștilor
Metrorex,
Când va exista o stație EMINESCU ?
Experţi, expertize, certificate
Mărturii de peste veac
PALATUL MITROPOLITAN CERNĂUȚI
SCRIPTOFILIA la PIATRA-NEAMȚ
Introducerea și importul bunurilor culturale
ETHNIC 2019
Clubul Numismatic MIHAI EMINESCU
Eveniment editorial
GÂLCEAVA CARTO-FILATELICĂ
Avem o Dăncilă și la Romfilatelia !
AEROMFILA 2019
De ce-i frumoasă filatelia !
București - România
EFIRO 2019
DIN
info-hobby LXIII apare ori de câte ori este necesar
Eveniment
EFIRO 2019
Indubitabil, evenimentul filateliei românești din acest an a fost EFIRO 2019. Derulate pe perioada a trei zile, 19-21
septembrie, Expoziția Filatelică cu participare internațională
EFIRO 2019, ed. a V-a, Simpozionul Cercului de
studii ROMÂNIA din Germania și Târgul
colecționarilor evenimentele s-au desfășurat în spațiile
generoase ale Muzeului Recordurilor Românești al
managerului Ion Chirescu.
Totul organizat într-o manieră nemțească.
Au fost, astfel, marcate aniversările a 560 de ani de la prima

atestare documentară a Bucureştiului şi a 145 de ani de la
fondarea Uniunii Poştale Universale (Berna, 1974). Au
participat colecționari și cecetători-filateliști și cartofili din ţară,
precum şi din Albania, Bulgaria, Grecia, Israel, R. Moldova,
Serbia și Ungaria.
Reamintesc succint datele primelor patru ediții. Prima ediție s-a desfășurat sub înaltul patronaj al regelui Carol al II-lea, între
23 și 30 noiembrie 1932, la Palatul Fundației Academiei Române din București (azi Sala Dalles). Ediția a II-a a fost
organizată la inițiativa Federației Filatelice Române în anul 1998, la Palatul Parlamentului, ca în 2004 să fie ediția a III-a
prilejuită de al 23-lea Congres al Uniunii Poștale Universale. A IV-a ediție, a fost una de ținută planetară Expoziția Filatelică
Mondială EFIRO 2008, dedicată împlinirii a 150 de ani de la emiterea primelor timbre poștale românești Cap de Bour.
Evenimentul s-a desfășurat la Romexpo (București), sub
patronajul Federației Internaționale de Filatelie (FIP) și al
Asociației Internaționale a Jurnaliștilor Filatelici (AIJP).
De această dată, datorită unui mare colecționar, arh. Ion
Chirescu, deținător a două colecții intrate în Cartea
Recordurilor (Guinness Book) și mai are încă 3 ce așteaptă
confirmarea,
Federația
Filatelică
Română reușește să onoreze o mare datorie față de înaintașii în domeniu
și în promovarea imaginii mărcii poștale și filateliei românești în lume.Cu
aministrația noastră poștală, slabă nădejde ! Ea a ajuns o biată slugă a
romfilanilor, care își bat joc de C.N. Poșta Română S.A. și pe față și pe
dos, precum și de Ministerul Comunicațiilor ! De minister nu mă mir,
acolo sunt numiți doar analfabeții funcțional ai guvernului Dăncilă.
A se vedea răspunsurile agramate și generaliste trimise celor care au
sesizat marile nereguli privind „politica” de emitere a timbrelor românești.
Și nu de azi, de ieri, ci de mai bine de zece ani de când acest grup se preface că lucrează pentru imaginea României,
fiind de fapt o rețea de tip mafiot, ca multe altele care căpușează biata Românie de vreo 30 de ani !
02 Din lumea colecționarilor Info-Hobby 2/2019
Nu se putea ca vrăbiuța Cristinuca să scape ocazia și să nu mai facă un bănuț, pentru țară firește, pe spatele naivilor
colecționari de marcă poștală românească. Tiparnița ultramodernă scoțând noi cearșafuri „filatelice” fără număr !
Cu doar 800 de lei ai aproape întreaga emisiune. Spun aproape, deoarece tovarășa colonel a scos pentru suflețelul ei
și a „pretinilor” o coliță cu un tiraj minuscul (250 ex.). Speculă ordinară, la
vedere ! Ce să se autosesize domn ministru când și el este beneficiar ? Sau,
n-ar fi exclus, Cristinuca nici nu bagî în seamă pe analfabetul funcțional,
având spatele asigurat de cadre mult mai înalte, cum zic casandrele din piața
filatelică !
Din păcate, Romfilatelia și-a bătut joc și machetatorul valorilor
emisiunii, fixând niște nominale care fac imposibilă circulația poștală
masivă a acestor mărci pentru a face
cunoscut evenimenul. Așa, vor
rămâne doar în câteva clasoare, ca și
multe altele. Pentru prostime, vinde Poștei Române uzuale ! Floricele și alte cele. Ce să
știe românii sau planeta ce se mai întâmplă prin România ?
EFIRO 2019 a adus, pe 400 de fețe de panou, 138 de exponate (33 în premieră
mondială) iar la Clasa Cercetare și literatură filatelică un număr de 25 de lucrări. Așa că,
juriul a avut ceva de lucru, palmaresul prezentat în ultima zi, într-o atmosferă de
adevărat show, arătând valoarea exponatelor și a lucrărilor înscrise în competiție.
Juriul mulțumește „partenerilor și sponsorilor, care și-au adus aportul (sic!) la buna
desfășurare a expoziției”. Au ieșit și ceva scântei, deoarece vicepreședintele juriului,
Eddie Leibu (Israel), a solicitat, cu argumente, modificări față de regulamentul inițial.
Fiecare a primit câte ceva, o diplomă, o medalie ... Excepție Clasa Cercetare și
Literatură, întrucât, nu-i așa, munca de cercetare e cenușăreasa filateliei !
S-au acordat și 13 premii speciale și 8+1 premii personale. Am scris +1, deoarece
mi-am permis să-i dăruiesc amicului Hedy Faibel (Israel) un albumul cartofil La pas prin
Piatra-Neamț, rod al muncii a doar
zece ani de cercetare și documentare, în semn de prețuire pentru
ceea ce face pentru filatelia românească de ani de zile.
A, să nu uit, Hedy are mari legături, prin părinții săi, cu superbul
oraș de la poalele Cozlei, Pietricicăi și Cernegurei.
Simpozionul, ajuns la cea de 40-a ediție, a Cercului de studii ROMÂNIA
din Germania, a reunit comunicări interesante iar

târgul colecționarilor a făcut multe bucurii celor în
căutare de piese pentru colecții lor sau afaceri.
Într-un cuvânt, un eveniment care a adus clipe de
bucurie în inimile colecționarilor români, prilej de
întâlnire și de a vedea cum trece timpul peste noi.
Felicitări tuturor celor care s-au implicat ! (croncă-foto gsm)

Info-Hobby 2/2019 Din lumea colecționarilor 03
D-ale Primăriei Generale a Bucureștilor

Locul cu cel mai aglomerat trafic din București, rondul de la Piața Universității, a fost transformat în șantier în seara
zilei de 11 iulie 2019 pentru reamplasarea grupului statuar dedicat marelui liberal I. C. Brătianu.
Ansamblul statuar I.C. Brătianu, înalt cât un bloc cu 4 etaje și 160 de tone a
fost realizat de sculptorul francez Dubois şi a tânărului arhitect Petre Antonescu.
Vreme de 45 de ani, ansamblul statuar a fost neatins. În arhiva de filme se vede
clar că ansamblul Ion C. Brătianu era în Piață chiar şi în ziua în care Armata Roşie
a intrat în Bucureşti în 1944. La puțin timp, proletcultiștii neamului l-au trimis la
topit, ca multe alte monumente ce marcau istoria nemului. Acum, lucrarea,
realizată de sculptorul Ionel Stoicescu, a fost
finanţată integral de municipalitatea Bucureştiului.
Toate piesele ansamblului erau deja
finalizate în iulie a.c. împreună cu soclul. Urma
doar turnarea fundației și reamenajarea locului.
Ştefan Geantă: „Ceea ce realizăm noi nu
încarcă suplimentar pasajul de la Universitate.”
Municipalitatea anunțase dezvelirea pe 20
septembrie, cu ocazia Zilelor Bucureştiului. Au trecut de atunci 3 luni și abia se
vedea soclul ! Însă primarul general, Gabriela Firea nu a precizat și anul !
Iată descrierea făcută de profesorul arhitect Grigore Ionescu: „Marele om de
stat este redat în picioare, lângă figura alegorică a României Încoronate. Mai
jos, România Nouă, reprezentată printr-o fecioară, rupe lanţurile robiei. Pe
partea opusă, România Viitoare, înfăţişată printr-o femeie cu doi copii, îi oferă lui Brătianu laurii recunoştinţei.
Piedestalul este ornat cu două altoreliefuri, unul reprezentându-l pe Brătianu vorbind poporului la 1848, al doilea pe
Carol I întâmpinat de viitorul său sfetnic şi de popor în 1866. Pe soclu, în fiecare colţ,
câte o femeie sugerează cele patru puncte cardinale.”
Monumentul simboliza fondarea României moderne, o
blasfemie în ochii ruşilor, care vedeau în apariţia României o
stavilă în drumul mult visat către Constantinopol. În al doilea
rând, era dedicat celui care, la Livadia, îl înfruntase pe
cancelarul prinţ Gorceakov şi reuşise să obţină din partea
Ţarului angajamentul că nu va include România în marele
imperiu după încheierea războiului cu otomanii din 1877-1878.
În al treilea rând, prezenţa lui Carol I pe soclu, ca rege, semnifica independenţa de stat
a României şi reunirea tuturor românilor sub un singur sceptru. Iată trei motive ce au
determinat distrugerea acestui monument din ordinul ocupantului ruso-comunist. Era o
amintire dureroasă şi un reper pentru orice român, bucureştean sau nu, ce fusese obligat să-şi plece fruntea
în faţa ocupantului ruso-comunist cu mitraliera în mână. Era şi nepotrivit, căci sfârtecatul Stat Român abia
fusese împărţit pe regiuni oricând predispuse la desprinderea de aşa-zisul „Imperiu Român”, cum caracterizau
ruşii România, fiind vorba, mai ales, de Regiunea Mureş-Autonomă Maghiară. (Șerban Drăgușanu și Sergiu Găbureac)
oooOOOooo
Către METROREX
Domnului ing. Marin ALDEA, director general,
Am înțeles greutățile în care vă zbateți și că nu puteți da
curs propunerii noastre.
Am vrea să știm la ce costuri estimați schimbarea
denumirii stației de metrou PIAȚA MUNCII cu numele poetului
nostru național MIHAI EMINESCU.
Ne-am gândit să inițiem o subscripție națională pentru a
putea pune în aplicare acest proiect, dacă dumneavoastră nu
aveți posibilitățile financiare necesare.
Dacă era vorba de stația CEAUȘESCU cred că problema
ar fi fost deja rezolvată. Nu ? Bine că avem stația
ROMANCIERILOR și alte denumiri care nu spun nimic
călătorilor ! E jenant pentru cei care nu știu sau nu vor să-și
onorează valorile naționale. Așteptăm analiza de preț și să trecem la treabă ! Sunt sigur că poporul român va răspunde
cu toată responsabilitatea la aplicarea acestui deziderat. S-auzim numai de bine,
prof. Sergiu Găbureac (gsm_as@yahoo.com, 0771 631.065) la 10.10.2019
Experţi, expertize, certificate
Marian Jianu
Am tot scris despre falsuri (şi probabil că voi mai scrie despre acest subiect), dar nu am abordat niciodată
problema experţilor, expertizelor şi a certificatelor emise de către experţi.
Mi-am propus ca în acest articol să îmi expun câteva opinii legate de reglementarea activităţii de expertiză,
ce înseamnă de fapt expertiza, ce fac experţii, precum şi cine poate primi acest titlu.
În filatelie, apariţia experţilor s-a produs dintr-o necesitate. La sfârşitul secolului 19 şi începutul secolului 20,
piaţa filatelică era literalmente inundată de copii (facsimile) ale celor mai multe mărci poştale din aproape toate
ţările. Iniţial, aceste copii au ajuns pe piaţă pentru a satisface cererea colecţionarilor pentru unele piese pe
care ori nu şi le puteau permite, ori nu le puteau găsi datorită rarităţii lor. Au existat (mai ales în a doua
jumătate a secolului 19) destul de mulţi întreprinzători care au făcut afaceri frumoase în acest domeniu, al
facsimilelor, pe care le şi comercializau ca atare. Odată cu creşterea cererii pentru anumite piese, falsurile au
început să fie folosite direct pentru înşelarea colecţionarilor de bună credinţă. Cam acesta a fost şi momentul
în care au apărut primii experţi.
La acea dată nu se vorbea în mod direct de „expertizare" şi „experţi". Cei mai mulţi dintre aceşti primi reprezentanţi
ai breslei proveneau ori din rândul colecţionarilor cu posibilităţi materiale, ori din rândul negustorilor de mărci poştale.
Activitatea lor se rezuma la exprimarea unei opinii asupra originalităţii unei piese.
În preajma Primului Război Mondial, majoritatea negustorilor aveau deja obiceiul de a marca mărcile pe
care le comercializau (prin utilizarea unui mic poanson cu numele/iniţialele sau cu vreun semn distinctiv).
Existenţa micii ştampile pe spatele mărcilor era de ajuns la acea dată, cei mai mulţi colecţionari bazându-se
pe buna credinţă a negustorilor.
Cred că vă daţi seama că situaţia a început să se schimbe odată cu trecerea timpului şi evoluţia mijloacelor
tehnice de reproducere, iar existenţa unui cadru legal şi a unor persoane cu o pregătire de specialitate
aprofundată a devenit o necesitate în lumea filatelică. Haideţi însă să lăsăm introducerea (cer iertare dacă vi
se pare prea stufoasă) şi să trecem la problema propriu-zisă.
Cine poate fi expert
În mod cert, absolut toţi experţii au început ca simpli colecţionari. Datorită pasiunii pe care aceste persoane
le au pentru marca poştală, ei s-au specializat pe anumite domenii/ţări/zone geografice/perioade. Colecţionari
fiind, aproape toţi au reuşit să îşi realizeze colecţii deosebit de valoroase nu neapărat prin valoarea bănească
a acestora, ci prin gradul de specializare şi prin contribuţia pe care ei au reuşit să o aducă la studiul pieselor
din zona lor de interes. O bună parte a acestor colecţionari nu s-a mulţumit numai cu activitatea efectivă de
colecţionare, ci şi-a extins munca prin cercetare şi studiu. O bună parte a lor şi-a expus colecţiile la diferite
expoziţii internaţionale, obţinând distincţii importante. O altă parte a studiat mulţi ani aria de interes aleasă şi a
publicat numeroase studii de specialitate în presa filatelică, ori chiar lucrări de sinteză devenite în timp lucrări
de referinţă pentru colecţionari şi negustori. Unii dintre ei au fost (şi sunt cooptaţi în continuare) în colectivele
de redactare ale cataloagelor naţionale şi/sau internaţionale.
Mai pe scurt, aceşti colecţionari de excepţie au reuşit să dovedească lumii filatelice că în domeniul lor de
interes posedă cea mai bună pregătire de specialitate. Iar opinia lor este tratată ca atare.
Ca un rezumat, statutul de expert nu se ia, ci se câştigă !
Ce ar trebui să cunoască un expert
Asta depinde în mare măsură de aria de interes, de aria pe care s-a specializat. Neapărat trebuie să
menţionez faptul că nu există experţi universali. La această oră este absolut imposibil ca o singură persoană
să cunoască toate mărcile, din toate ţările, din toate perioadele. Efectiv capacitatea de asimilare a unui om nu
permite aşa ceva, deoarece cantitatea de informaţie este enormă.
Unui expert îi sunt necesare:
- cunoştinţe solide privind tehnicile de producere a mărcilor poştale (poligrafie, tehnica producerii hârtiei
şi a gumajului, tehnicile de dantelare);
- cunoştinţe referitoare la istoria poştală pentru perioada/zona în care s-a specializat;
- alte cunoştinţe din domenii adiacente (istorie, chimie, optică, informatică) care pot contribui la
identificarea unor soluţii necesare pe timpul activităţii de expertizare;
- o foarte bună cunoaştere a pieţei filatelice şi a literaturii de specialitate din aria sa de interes;
- o arhivă proprie care să cuprindă piese originale necesare pentru comparare, falsuri de diferite
categorii, mostre de ştampile, de hârtie etc.;
- o bibliotecă personală (indiferent de format) cu lucrările de specialitate publicate pentru aria lui de
interes, dar şi cu inventare ale unor piese/colecţii prezentate la licitaţii de-a lungul timpului;
- accesorii specifice, clasice sau computerizate.
Dacă am uitat ceva, vă rog să mă trageţi de mânecă.
Câteva aspecte legale

Prin multe acte legislative se poate întâlni termenul de "expert". Există experţi specializaţi în anumite
domenii: experţi contabili, experţi tehnici, experţi judiciari şi criminalişti etc. Toate aceste titluri nu au absolut
nicio valoare pentru filatelie, deoarece privesc domenii de activitate fundamental diferite. Mă simt obligat să
precizez că Ministerul Culturii poate numi experţi pe domeniul nostru, acest lucru făcându-se în baza unei
atribuţii care îi revine prin reglementările referitoare la organizarea şi funcţionarea sa, dar în opinia mea aceşti
experţi nu au nicio calitate de a face expetize filatelice, pentru simplul motiv că cei care îi nominalizează au o
pregătire egală cu zero. În mod cert, există destui colecţionari care pot demonstra relativ uşor incompetenţa
acestor experţi, aşa că nici nu are rost să discutăm pe marginea acestui subiect
În România nu există la această dată o organizaţie/un organism de utilitate publică care să poată acredita,
legal, experţi filatelici. Singura posibilitate este de a apela la comisia de specialitate a Federaţiei Filatelice (şi
pe marginea acestei comisii au apărut în timp diverse discuţii şi păreri, dar de facto nu există alt organism
competent în prezent). Din câte ştiu (informaţia este neverificată, luaţi-o ca atare), Ministerul Culturii continuă
să solicite opinii tot prin intermediul Federaţiei Filatelice.
Experţii, pe plan international
La nivel mondial, experţii din diverse ţări au format Asociaţia internaţională a Experţilor Filatelici (AIEP),
al cărei statut poate fi găsit aici. Dacă vizitaţi siteul asociaţiei veţi găsi mai multe detalii.
În afara experţilor înscrişi în AIEP mai sunt şi o serie de experţi independenţi, recunoscuţi ca atare de
comunitatea filatelică şi de principalele case de licitaţie.
Aş fi vrut să scriu mai multe, dar uitându-mă încă odată pe statutul AIEP, cam tot ce este necesar se
regăseşte în el, aşa că vi-l recomand pentru lecturare.
Relaţia expertiză-evaluare
Un lucru de care nu s-a prea vorbit/scris pe nicăieri este faptul că etica unui expert îl împiedică să se
implice în comercializarea pieselor pe care le expertizează. Aşadar, cei care se oferă şi să îşi dea cu părerea,
şi să găsească un cumpărător pentru piesele în cauză trebuie privit cu rezerva necesară. Pentru că astfel
procedează de obicei ţeparii, nu oamenii de bună credinţă.
Ce presupune o expertiză?
În mare, expertizarea se referă la următoarele:
- stabilirea originalităţii;
- stabilirea nivelului de calitate pentru piesa expertizată.
Rezultatele expertizei sunt înscrise într-un certificat în care se menţionează elementele de identificare ale piesei,
eventualele defecte/reparaţii găsite, date care identifică unic piesa (ştampilă, starea gumei, dantelura, tariful,
eventuale inscripţii, unele surse bibliografice din lucrări de specialitate (dacă este cazul), precum şi orice alte
elemente pe care expertul le crede de cuvinţă. În mod obligatoriu, pe certificat se specifică şi numele expertului
(precum şi baza în care este efectuată expetiza), şi în mod obligatoriu semnătura olografă a acestuia. În certificat
trebuie inclusă şi o fotocopie a piesei expertizate, pentru a nu exista dubii cu privire la identificarea acesteia.
În multe articole anterioare am inclus ilustraţii ale certificatelor care au însoţit piesele semnalate în diverse
licitaţii. Puteţi să reluaţi citirea lor pentru o edificare corespunzătoare, dacă nu le-aţi dat atenţia cuvenită.
PS: Personal nu sunt interesat de titlul de expert, subiectul articolului de faţă este destinat doar
informării cititorilor.
oooOOOooo
Pe vremea când POȘTA ROMÂNĂ și BNR nu speculau pasiunea filateliștilor sau a numismaților !
PALATUL MITROPOLITAN CERNĂUȚI

Pe 3 octombrie 2019, Universitatea Națională din Cernăuți a împlinirea a 144 de ani de la fondare.
La data ocupării nordului Moldovei (1774), austriecii au găsit 17 monastiri, 15 schituri, 4 sihăstrii, 247 de biserici cu peste
900 de călugări şi preoţi. De atunci datează și denumirea Bucovina pentru această regiune a Moldovei, partea de nord fiind, azi,
în componența Ucrainei. Capitala regiunii, Cernăuți (255.084 locuitori), este străbătută de râul Prut.
În decembrie 1860 a demarat realizarea proiectului reședinței Mitropoliei Bucovinei și a Dalmației. În 1864 începe
construcția. Reședința Mitropolitană a Bucovinei și Dalmației din Crnăuți a fost construită de-a lungul a 18 ani între 1864 și 1882).
Clădirea principală a reşedinţei, Palatul mitropolitan, a fost predată spre folosire în diferite etape. Împrejmuirea construcţiilor cu
grilaje de fier, amenajarea parcului, cunoscut sub numele de Parcul Dominic, precum și aranjarea fântânilor şi cisternelor s-a realizat
între 1876 şi 1878. Palatul Mitropolitan care găzduiește azi Universitatea din Cernăuți a fost construit, pe cel mai înalt punct al orașului
(264 m alt.). Este un ansamblu de clădiri conceput în stil mauro-bizantin. Atracţia se datorează stilului mauro-bizantin, cu ziduri
colorate în roş-cărămiziu, având aspectul unei puternice fortificaţii medievale, cu două biserici, cu turnuleţe înalte şi zvelte.
Reşedinţa Mitropolitană din Cernăuţi este locul unde s-a votat Unirea Bucovinei cu Ţara la 28 noiembrie 1918.
În anul 1936 artistul fotograf Adolphe A. Chevallier primește comanda de a realiza imagini cu acest ansamblul arhitectural.
Clișeele AGFA pe sticlă au 13x18 cm și 14,9x9,8 cm,, notate de Chevallier cu nr. 28 și ordinea de la 1 la 84, se găsec în diverse colecții.
REGULAMENTUL (UE) 2019/880 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 17 aprilie 2019
privind introducerea și importul bunurilor culturale
PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE, având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii
Europene, în special articolul 207 alineatul (2), având în vedere propunerea Comisiei Europene, după transmiterea proiectului de act
legislativ către parlamentele naționale, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (1)*, întrucât:
(1) Având în vedere Concluziile Consiliului din 12 februarie 2016 privind combaterea finanțării terorismului, Comunicarea Comisiei
către Parlamentul European și Consiliu din 2 februarie 2016 privind Planul de acțiune pentru consolidarea combaterii finanțării
terorismului și Directiva (UE) 2017/541 a Parlamentului European și a Consiliului (2)*, ar trebui adoptate norme comune privind
comerțul cu țările terțe, astfel încât să se asigure protecția eficace împotriva comerțului ilicit cu bunuri culturale, și împotriva pierderii
sau a distrugerii acestora, conservarea patrimoniului cultural al umanității, precum și împiedicarea finanțării terorismului și a spălării de
bani prin vânzarea bunurilor culturale obținute prin jaf către cumpărători din Uniune.
(2) Exploatarea popoarelor și a teritoriilor poate duce la comerț ilicit cu bunuri culturale, în special atunci când acest comerț ilicit își
are originea în contextul unui conflict armat. În acest sens, prezentul regulament ar trebui să țină seama mai curând de caracteristicile
regionale și locale ale popoarelor și teritoriilor decât de valoarea de piață a bunurilor culturale.
(3) Bunurile culturale sunt parte a patrimoniului cultural și au adesea o importanță culturală, artistică, istorică și științifică majoră.
Patrimoniul cultural constituie unul dintre elementele de bază ale civilizației având, printre altele, o valoare simbolică, și fiind parte din
memoria culturală a umanității. El îmbogățește viața culturală a tuturor popoarelor și îi unește pe oameni prin memoria comună,
cunoaștere și dezvoltarea civilizației. Prin urmare, patrimoniul ar trebui să fie protejat împotriva însușirii ilegale și a jafului. Jefuirea
siturilor arheologice a avut loc dintotdeauna, însă în prezent a ajuns la scară industrială și, împreună cu comerțul cu bunurile culturale
dezgropate în mod ilegal, sunt infracțiuni grave care provoacă suferințe importante celor afectați în mod direct sau indirect. Comerțul
ilicit cu bunuri culturale contribuie, în multe cazuri, la impunerea cu forța a unei omogenizări culturale sau a unei pierderi forțate a
identității culturale, în timp ce jefuirea bunurilor culturale duce, printre altele, la dezintegrarea culturilor. Atât timp cât este posibilă
implicarea în comerțul lucrativ cu bunuri culturale dezgropate în mod ilegal și obținerea de profit din acestea fără riscuri notabile,
aceste săpături și jafuri vor continua. Datorită valorii economice și artistice a bunurilor culturale, pentru acestea există o cerere
puternică pe piața internațională. Lipsa unor măsuri legale internaționale puternice și aplicarea ineficientă a oricăror măsuri care există
conduce la transferul acestor bunuri către economia subterană. În consecință, Uniunea ar trebui să interzică introducerea pe teritoriul
său vamal a bunurilor culturale exportate ilegal din țări terțe, punând un accent deosebit pe bunurile culturale care provin din țări terțe
afectate de conflicte armate, în special atunci când aceste bunuri culturale au fost comercializate în mod ilicit de către organizații
teroriste sau alte organizații criminale. Deși această interdicție generală nu ar trebui să presupună controale sistematice, statelor
membre ar trebui să li se permită să intervină atunci când primesc informații privind transporturi suspecte și să ia toate măsurile care
se impun pentru a intercepta bunurile culturale exportate ilicit.
(4) Având în vedere normele diferite aplicabile în statele membre în ceea ce privește importul de bunuri culturale pe teritoriul vamal
al Uniunii, ar trebui să se ia măsuri în special pentru a garanta că anumite importuri de bunuri culturale fac obiectul unor controale
uniforme la intrarea lor pe teritoriul vamal al Uniunii, pe baza proceselor, procedurilor și instrumentelor administrative existente menite
să asigure o punere în aplicare uniformă a Regulamentului (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (3)*.
(5) Protecția bunurilor culturale care sunt considerate tezaur național al statelor membre este deja reglementată de Regulamentul (CE) nr.
116/2009 al Consiliului (4)* și de Directiva 2014/60/UE a Parlamentului European și a Consiliului ( 5 ). În consecință, prezentul regulament nu ar
trebui să se aplice bunurilor culturale care au fost create sau descoperite pe teritoriul vamal al Uniunii. Normele comune introduse prin prezentul
regulament ar trebui să vizeze tratamentul vamal al bunurilor culturale din afara Uniunii care intră pe teritoriul vamal al Uniunii. În scopul
prezentului regulament, teritoriul vamal relevant ar trebui să fie teritoriul vamal al Uniunii în momentul importului.
(6) Măsurile de control care trebuie puse în aplicare în cazul zonelor libere și al așa-numitelor „porturi libere” ar trebui să aibă un
domeniu de aplicare cât mai larg cu putință în ceea ce privește regimurile vamale vizate, pentru a preveni eludarea prezentului
regulament prin exploatarea zonelor libere respective, care pot fi utilizate pentru proliferarea continuă a comerțului ilicit. Așadar,
respectivele măsuri de control ar trebui să vizeze nu numai bunurile culturale puse în liberă circulație, ci și cele plasate sub un regim
vamal special. Acest domeniu de aplicare nu ar trebui însă să depășească obiectivul de prevenire a intrării bunurilor culturale exportate
ilegal pe teritoriul vamal al Uniunii. În consecință, măsurile de control sistematic ar trebui să excludă tranzitul, incluzând însă punerea
în liberă circulație și unele dintre regimurile vamale speciale sub care pot fi plasate bunurile care intră pe teritoriul vamal al Uniunii.
(7) Multe țări terțe și majoritatea statelor membre sunt familiarizate cu definițiile utilizate în Convenția UNESCO privind mijloacele de
interzicere și prevenire a importului, exportului și transferului ilicit de proprietate culturală, semnată la Paris la 14 noiembrie 1970
(„Convenția UNESCO din 1970”), la care sunt părți un număr semnificativ de state membre, și în Convenția UNIDROIT privind bunurile
culturale furate sau exportate ilegal, semnată la Roma la 24 iunie 1995. Din acest motiv, definițiile utilizate în prezentul regulament sunt
bazate pe respectivele definiții.
(8) Legalitatea exporturilor bunurilor culturale ar trebui examinată în principal pe baza legilor și reglementărilor din țara în care au fost
create sau descoperite bunurile culturale respective. Cu toate acestea, pentru a nu împiedica în mod nejustificat comerțul legitim, unei
persoane care intenționează să importe bunuri culturale pe teritoriul vamal al Uniunii ar trebui, în anumite cazuri, să i se permită în mod
excepțional să prezinte dovezi ale exportului licit dintr-o țară terță diferită, în care s-au aflat bunurile culturale înainte de expedierea lor
în Uniune. Această excepție ar trebui să se aplice în cazurile în care țara în care au fost create sau descoperite bunurile culturale nu
poate fi stabilită cu precizie sau atunci când exportul bunurilor culturale în cauză a avut loc înainte de intrarea în vigoare a Convenției
UNESCO din 1970, mai exact la 24 aprilie 1972. Pentru a preveni eludarea prezentului regulament prin simpla trimitere de bunuri
culturale exportate în mod ilegal într-o altă țară terță înainte de importul lor în Uniune, aceste excepții ar trebui să se aplice în situația în
care bunurile culturale s-au aflat într-o țară terță pe o perioadă mai mare de cinci ani în alte scopuri decât pentru utilizare temporară,
tranzit, reexport sau transbordare. Dacă aceste condiții sunt îndeplinite în cazul mai multor țări, țara relevantă ar trebui să fie ultima
dintre aceste țări, înainte de introducerea bunurilor culturale pe teritoriul vamal al Uniunii.
(9) Articolul 5 din Convenția UNESCO din 1970 solicită statelor care sunt părți la convenție instituirea unuia sau mai multor servicii
naționale pentru protecția bunurilor culturale împotriva importului, exportului și transferului de proprietate ilicit. Serviciile naționale
respective ar trebui dotate cu personal calificat suficient pentru a asigura protecția menționată în conformitate cu această convenție, și
pentru a permite colaborarea activă necesară dintre autoritățile competente ale statelor membre care sunt părți la convenție, în materie
de securitate și în lupta împotriva importului ilegal de bunuri culturale, în special din zonele afectate de conflictele armate.
(10) Pentru a nu împiedica în mod disproporționat comerțul cu bunuri culturale peste frontiera externă a Uniunii, prezentul
regulament ar trebui să se aplice numai bunurilor culturale peste o anumită vechime, care este stabilită de prezentul regulament. În plus
plus, este oportun să se stabilească un prag financiar în scopul de a exclude bunurile culturale cu valoare mai mică de la aplicarea
condițiilor și procedurilor pentru importul acestora pe teritoriul vamal al Uniunii. Datorită acelor praguri, măsurile prevăzute de prezentul
regulament se vor concentra asupra acelor bunuri culturale cu cea mai mare probabilitate de a fi vizate de jefuitori în zonele de conflict,
fără a exclude alte bunuri al căror control este necesar pentru a asigura protecția patrimoniului cultural.
(11) Comerțul ilicit cu bunuri culturale obținute prin jaf a fost identificat ca o posibilă sursă de finanțare a terorismului și de spălare de bani în
cadrul evaluării la nivel supranațional a riscurilor legate de spălarea banilor și finanțarea terorismului, care afectează piața internă.
(12) Întrucât anumite categorii de bunuri culturale, și anume obiectele arheologice și elementele unor monumente, sunt deosebit de
vulnerabile la jafuri și distrugere, este necesar să se prevadă un sistem de control mai riguros înainte ca acestora să li se permită să intre pe
teritoriul vamal al Uniunii. Un astfel de sistem ar trebui să impună prezentarea unei licențe de import eliberate de autoritatea competentă dintr-
un stat membru înainte de punerea în liberă circulație a bunurilor culturale respective în Uniune sau de plasarea lor sub un regim vamal
special, altul decât tranzitul. Persoanele care doresc să obțină o altfel de licență ar trebui să fie în măsură să demonstreze legalitatea
exportului din țara în care au fost create sau descoperite bunurile culturale, prin documentele justificative și dovezile corespunzătoare, cum ar
fi certificate de export, titluri de proprietate, facturi, contracte de vânzare, documente de asigurare, documente de transport și evaluări ale
experților. Pe baza unor cereri complete și corecte, autoritățile competente ale statelor membre ar trebui să decidă asupra eliberării fără
întârzieri nejustificate a unei licențe. Toate licențele de import ar trebui să fie stocate într-un sistem electronic.
(13) O icoană este orice reprezentare a unei personalități religioase sau a unui eveniment religios. Aceasta poate fi produsă pe
diverse suporturi și în diverse dimensiuni și poate fi în formă monumentală sau portabilă. În cazurile în care aceasta a făcut parte, de
exemplu, din interiorul unei biserici, al unei mănăstiri, al unei capele, fie ca element de sine stătător, fie ca parte a mobilierului
arhitectural, de exemplu un iconostas sau un suport pentru icoane, este o parte vitală și inseparabilă a serviciului divin și a vieții
liturgice, și ar trebui considerată ca făcând parte integrantă dintr-un monument religios care a fost dezmembrat. Chiar și în cazurile în
care nu se cunoaște cărui monument specific i-a aparținut icoana, însă există dovezi că aceasta a făcut parte integrantă dintr-un
monument, în special atunci când prezintă semne sau elemente care indică faptul că a făcut parte dintr-un iconostas sau un suport
pentru icoane, icoana ar trebui să fie totuși încadrată în categoria „elemente ale unor monumente artistice sau istorice sau ale unor
situri arheologice care au fost dezmembrate”, menționate în anexă.
(14) Ținând seama de natura specifică a bunurilor culturale, rolul autorităților vamale este extrem de important și acestea ar trebui să poată,
dacă este necesar, să solicite informații suplimentare de la declarant și să analizeze bunurile culturale procedând la o examinare fizică.
(15) Pentru categoriile de bunuri culturale pentru importul cărora nu se solicită licență de import, persoanele care doresc să importe
astfel de bunuri pe teritoriul vamal al Uniunii ar trebui să depună o declarație prin care să certifice și să își asume responsabilitatea
pentru legalitatea exportului din țara terță și să ofere informații suficiente pentru identificarea bunurilor culturale respective de către
autoritățile vamale. Pentru a facilita procedura și din motive de securitate juridică, informațiile despre bunurile culturale ar trebui să fie
furnizate prin intermediul unui document standardizat. Pentru descrierea bunurilor culturale ar putea fi utilizat standardul Object ID
recomandat de UNESCO. Deținătorul bunurilor ar trebui să înregistreze acele detalii într-un sistem electronic pentru a facilita
identificarea de către autoritățile vamale, pentru a permite analiza de risc și controale specifice și pentru a asigura trasabilitatea după
intrarea bunurilor culturale pe piața internă.
(16) În contextul sistemului de ghișeu unic al UE pentru vămi, Comisia ar trebui să aibă responsabilitatea de a institui un sistem electronic
centralizat pentru transmiterea cererilor de licențe de import și a declarațiilor importatorilor, precum și pentru stocarea informațiilor și pentru
schimbul de informații între autoritățile statelor membre, în special în ceea ce privește declarațiile importatorilor și licențele de import.
(17) Ar trebui să fie posibil ca prelucrarea datelor în temeiul prezentului regulament să includă și datele cu caracter personal și ca
astfel de prelucrare să fie efectuată în conformitate cu dreptul Uniunii. Statele membre și Comisia ar trebui să prelucreze date cu
caracter personal numai în scopurile prezentului regulament sau în circumstanțe justificate în mod corespunzător, în scopul prevenirii,
investigării, depistării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau în scopul executării sancțiunilor penale, inclusiv al protejării împotriva
amenințărilor la adresa securității publice și al prevenirii acestora. Orice colectare, divulgare, transmitere, comunicare și orice altă
formă de prelucrare RO a datelor cu caracter personal în cadrul domeniului de aplicare al prezentului regulament ar trebui să facă
obiectul cerințelor Regulamentelor (UE) 2016/679 (6)* și (UE) 2018/1725 (7)* ale Parlamentului European și ale Consiliului.
Prelucrarea datelor cu caracter personal în sensul prezentului regulament ar trebui să respecte și dreptul la respectarea vieții private și
de familie, recunoscut de articolul 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale a Consiliului
Europei, precum și dreptul la respectarea vieții private și de familie și dreptul la protecția datelor cu caracter personal, recunoscute de
articolul 7 și, respectiv, articolul 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
(18) Bunurile culturale care nu au fost create sau descoperite pe teritoriul vamal al Uniunii, dar care au fost exportate ca bunuri ale
Uniunii nu ar trebui să facă obiectul obligației de prezentare a unei licențe de import sau a unei declarații a importatorului atunci când
sunt reintroduse pe teritoriul vamal al Uniunii ca mărfuri reintroduse în sensul Regulamentului (UE) nr. 952/2013.
(19) Admiterea temporară a bunurilor culturale în scopuri educaționale, științifice, de conservare, de restaurare, de expunere, de
digitalizare, pentru arta spectacolului, în scopul cercetării efectuate de instituții academice sau cooperării între muzee sau instituții
similare nu ar trebui să facă obiectul obligației de prezentare a unei licențe de import sau a unei declarații a importatorului.
(20) Depozitarea bunurilor culturale din țări afectate de conflicte armate sau de un dezastru natural în scopul exclusiv de a asigura
păstrarea lor în condiții de siguranță și conservarea lor de către sau sub supravegherea unei autorități publice nu ar trebui să fie
condiționată de prezentarea unei licențe de import sau a unei declarații a importatorului.
(21) Pentru a facilita prezentarea bunurilor culturale la târguri de artă comerciale, nu ar trebui să fie necesară o licență de import atunci când
bunurile culturale se află sub regimul de admitere temporară, în sensul articolului 250 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013, și atunci când în
locul licenței de import este furnizată o declarație a importatorului. Cu toate acestea, prezentarea unei licențe de import ar trebui să fie
necesară în cazul în care astfel de bunuri culturale urmează să rămână în Uniune după încheierea târgului de artă.
(22) Pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, Comisiei ar trebui să i se confere competențe
de executare pentru a adopta dispoziții detaliate pentru: bunurile culturale care sunt bunuri reintroduse sau admiterea temporară a
bunurilor culturale pe teritoriul vamal al Uniunii și păstrarea în siguranță a acestora, modelele de cereri de licențe de import și de
formulare de licență de import, modele de declarații ale importatorilor precum și documentele însoțitoare necesare, și alte norme
procedurale privind depunerea și prelucrarea acestora. Comisiei ar trebui să i se confere competențe de executare și în ceea ce
privește stabilirea modalităților de creare a unui sistem electronic pentru transmiterea cererilor de licențe de import și a declarațiilor
importatorilor, pentru stocarea informațiilor și pentru schimbul de informații între statele membre. Respectivele competențe ar trebui
exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (8)*.
(23) Pentru a asigura o coordonare eficace și a evita suprapunerea eforturilor atunci când organizează formări, activități de consolidare a capacităților și
campanii de sensibilizare, precum și pentru a comanda studii de cercetare relevante și elaborarea de standarde, după caz, Comisia și statele membre
ar trebui să coopereze cu organizații și organisme internaționale, cum ar fi UNESCO, INTERPOL, EUROPOL, Organizația Mondială a
Vămilor, Centrul internațional de studiu al conservării și restaurării bunurilor culturale și Consiliul Internațional al Muzeelor (ICOM).
(24) Ar trebui colectate și transmise electronic între statele membre și Comisie informații relevante privind fluxurile comerciale de
bunuri culturale, pentru a sprijini punerea în aplicare eficientă a regulamentului și a oferi o bază pentru viitoarea evaluare a acestuia.
Din motive de transparență și de control public, ar trebui publicate cât mai multe informații posibil. Fluxurile comerciale de bunuri
culturale nu pot fi monitorizate eficient doar pe baza valorii sau a greutății lor. Este esențial să se colecteze pe cale electronică
informații cu privire la numărul de articole declarate. Întrucât în Nomenclatura combinată nu este specificată nicio unitate suplimentară
de măsură pentru bunurile culturale, este necesar să se prevadă obligația declarării numărului de articole.
(25) Strategia și planul de acțiune ale UE pentru gestionarea riscurilor vamale urmăresc, printre altele, consolidarea capacităților autorităților
vamale de a-și spori viteza de reacție la riscurile în materie de bunuri culturale. Ar trebui utilizat cadrul comun de gestionare a riscurilor prevăzut în
Regulamentul (UE) nr. 952/2013, iar informațiile relevante privind riscurile ar trebui să fie comunicate între autoritățile vamale.
(26) Pentru a beneficia de expertiză din partea organizațiilor și organismelor internaționale care sunt active în domeniul culturii, precum și de
experiența lor în ceea ce privește comerțul ilicit cu bunuri culturale, recomandările și orientările emise de aceste organizații și organisme ar trebui
luate în considerare în cadrul comun de gestionare a riscurilor atunci când se identifică riscuri legate de bunurile culturale. În special, listele roșii
publicate de ICOM ar trebui să servească drept orientări pentru identificarea acelor țări terțe al căror patrimoniu este cel mai expus riscurilor și a
bunurilor exportate din aceste țări care ar putea face mai des obiectul comerțului ilicit.
(27) Este necesar să se organizeze campanii de sensibilizare, destinate cumpărătorilor de bunuri culturale, cu privire la riscurile aferente
comerțului ilicit, precum și să se ofere asistență actorilor de pe piață în vederea înțelegerii și a aplicării prezentului regulament. Statele membre ar
trebui să implice în diseminarea acestor informații punctele naționale de contact și alte servicii relevante de furnizare de informații.
(28) Comisia ar trebui să asigure faptul că microîntreprinderile și întreprinderile mici și mijlocii (IMM) beneficiază de o asistență
tehnică adecvată și ar trebui să faciliteze furnizarea de informații către acestea, în vederea punerii în aplicare eficiente a prezentului
regulament. IMM-urile stabilite în Uniune și care importă bunuri culturale ar trebui, prin urmare, să beneficieze de programele actuale și
viitoare ale Uniunii de sprijinire a competitivității întreprinderilor mici și mijlocii.
(29) În scopul de a încuraja respectarea legislației și de a descuraja eludarea acesteia, statele membre ar trebui să introducă
sancțiuni eficace, proporționate și disuasive pentru nerespectarea dispozițiilor prezentului regulament și să le comunice Comisiei.
Sancțiunile prevăzute de statele membre pentru încălcarea dispozițiilor prezentului regulament ar trebui să aibă un efect de
descurajare echivalent la nivelul întregii Uniuni.
(30) Statele membre ar trebui să se asigure că autoritățile vamale și autoritățile competente convin asupra unor măsuri în temeiul
articolului 198 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013. Detaliile privind măsurile respective ar trebui să facă obiectul dreptului intern.
(31) Comisia ar trebui să adopte, fără întârziere, normele de punere în aplicare a prezentului regulament, în special pe cele
referitoare la formularele electronice standardizate adecvate pentru a fi utilizate în vederea unei cereri de eliberare a unei licențe de
import sau pentru pregătirea unei declarații a importatorului, precum și să instituie apoi sistemul electronic în cel mai scurt timp posibil.
Aplicarea dispozițiilor referitoare la licențele de import și la declarațiile importatorilor ar trebui să fie amânată în consecință.
(32) În conformitate cu principiul proporționalității, este necesar și util, pentru realizarea obiectivelor fundamentale ale prezentului
regulament, să se stabilească normele referitoare la procedura de introducere, precum și condițiile și procedurile pentru importul
bunurilor culturale pe teritoriul vamal al Uniunii. Prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea
obiectivului respectiv, în conformitate cu articolul 5 alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1
Obiect și domeniu de aplicare
(1) Prezentul regulament stabilește condițiile de introducere a bunurilor culturale și condițiile și procedurile de import al bunurilor
culturale, în vederea protejării patrimoniului cultural al umanității și a împiedicării comerțului ilicit cu bunuri culturale, în special în cazul
în care un astfel de comerț ilicit ar putea contribui la finanțarea terorismului.
(2) Prezentul regulament nu se aplică bunurilor culturale care fie au fost create, fie au fost descoperite pe teritoriul vamal al Uniunii.
Articolul 2
Definiții
În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:
1. „bunuri culturale” înseamnă orice articol care are importanță pentru arheologie, preistorie, istorie, literatură, artă sau știință, astfel
cum este menționat în anexă;
2. „introducerea bunurilor culturale” înseamnă intrarea pe teritoriul vamal al Uniunii a oricăror bunuri culturale care fac obiectul
supravegherii vamale sau al controlului vamal pe teritoriul vamal al Uniunii, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 952/2013;
3. „importul bunurilor culturale” înseamnă:
(a) punerea în liberă circulație a bunurilor culturale, după cum se prevede la articolul 201 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013; sau
(b) includerea bunurilor culturale într-una dintre categoriile următoare de regimuri speciale menționate la articolul 210 din
Regulamentul (UE) nr. 952/2013:
(i) depozitare, care cuprinde antrepozitare vamală și zone libere,
(ii) utilizare specifică, care cuprinde admiterea temporară și destinația finală,
(iii) perfecționare activă;
4. „titularul bunurilor” înseamnă titularul mărfurilor, astfel cum este definit la articolul 5 punctul 34 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013;
5. „autorități competente” înseamnă autoritățile publice desemnate de statele membre pentru a elibera licențe de import.
Articolul 3
Introducerea și importul bunurilor culturale
(1) Este interzisă introducerea bunurilor culturale menționate în partea A din anexă care au fost îndepărtate de pe teritoriul țării în
care au fost create sau descoperite, într-un mod care încalcă legile și reglementările din țara respectivă.
Autoritățile vamale și autoritățile competente iau orice măsuri adecvate atunci când există o tentativă de a introduce bunurile
culturale menționate la primul paragraf.
(2) Importul bunurilor culturale enumerate în părțile B și C din anexă este permis numai cu condiția furnizării:
(a) unei licențe de import eliberate în conformitate cu articolul 4 sau
(b) unei declarații a importatorului depuse în conformitate cu articolul 5.
(3) Licența de import sau declarația importatorului menționată la alineatul (2) din prezentul articol se furnizează autorităților vamale în
conformitate cu articolul 163 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013. În cazul în care bunurile culturale sunt plasate sub regimul de zonă
liberă, titularul bunurilor furnizează licența de import sau declarația importatorului în momentul prezentării bunurilor, în conformitate cu
articolul 245 alineatul (1) literele (a) și (b) din Regulamentul (UE) nr. 952/2013.
(4) Alineatul (2) din prezentul articol nu se aplică:
(a) bunurilor culturale care sunt mărfuri reintroduse, în sensul articolului 203 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013;
(b) importului de bunuri culturale în scopul exclusiv de a asigura păstrarea lor în condiții de siguranță de către sau sub
supravegherea unei autorități publice, cu intenția de a reintroduce aceste bunuri culturale atunci când situația o permite;
(c) admiterii temporare, în sensul articolului 250 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013, a bunurilor culturale pe teritoriul vamal al
Uniunii în scopuri educaționale, științifice, de conservare, de restaurare, de expunere, de digitalizare, pentru arta spectacolului, în
scopul cercetării efectuate de instituții academice sau în scopul cooperării între muzee sau instituții similare.
(5) Nu se solicită licență de import pentru bunurile culturale care au fost plasate sub regimul de admitere temporară, în sensul articolului 250
din Regulamentul (UE) nr. 952/2013, în cazul în care astfel de bunuri urmează să fie prezentate la târguri de artă comerciale. În aceste cazuri,
trebuie furnizată o declarație a importatorului în conformitate cu procedura de la articolul 5 din prezentul regulament.
Cu toate acestea, în cazul în care respectivele bunuri culturale sunt plasate ulterior sub un alt regim vamal menționat la articolul 2
punctul 3 din prezentul regulament, este necesară o licență de import eliberată în conformitate cu articolul 4 din prezentul regulament.
(6) Comisia stabilește, prin intermediul actelor de punere în aplicare, dispozițiile detaliate pentru bunurile culturale care sunt bunuri
reintroduse, pentru importul de bunuri culturale în vederea păstrării lor în condiții de siguranță și pentru admiterea temporară a
bunurilor culturale, astfel cum se menționează la alineatele (4) și 5 din prezentul articol. Actele de punere în aplicare respective se
adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 13 alineatul (2).
(7) Alineatul (2) din prezentul articol nu aduce atingere altor măsuri adoptate de Uniune în conformitate cu articolul 215 din Tratatul
privind funcționarea Uniunii Europene.
(8) Atunci când se depune o declarație vamală pentru importul de bunuri culturale enumerate în părțile B și C din anexă, numărul de
articole se indică cu ajutorul unității suplimentare, astfel cum figurează în anexă. În cazul în care bunurile culturale sunt plasate sub
regimul de zonă liberă, titularul bunurilor trebuie să indice numărul de articole în momentul prezentării bunurilor, în conformitate cu
articolul 245 alineatul (1) literele (a) și (b) din Regulamentul (UE) nr. 952/2013.
Articolul 4
Licența de import
(1) Importul bunurilor culturale enumerate în partea B din anexă, altele decât cele prevăzute la articolul 3 alineatele (4) și (5), este
condiționat de prezentarea unei licențe de import. Licența de import se eliberează de autoritatea competentă din statul membru în care
bunurile culturale sunt plasate pentru prima dată sub unul dintre regimurile vamale menționate la articolul 2 punctul 3.
(2) Licențele de import eliberate de autoritățile competente ale statelor membre în conformitate cu prezentul articol sunt valabile în
întreaga Uniune.
(3) O licență de import eliberată în conformitate cu prezentul articol nu poate fi considerată drept o dovadă a provenienței sau a
proprietății legale a bunurilor culturale în cauză.
(4) Titularul bunurilor solicită, prin intermediul sistemului electronic menționat la articolul 8, să îi fie eliberată o licență de import de
către autoritatea competentă a statului membru menționată la alineatul (1) din prezentul articol. Cererea este însoțită de orice
documente justificative și informații care să dovedească faptul că bunurile culturale în cauză au fost exportate din țara în care au fost
create sau descoperite, într-un mod conform cu legile și reglementările acestei țări, sau care să dovedească absența unor astfel de legi
și reglementări în momentul în care bunurile au fost scoase de pe teritoriul acesteia.
Prin derogare de la primul paragraf, în locul celor menționate în acesta, cererea poate fi însoțită de orice documente justificative și
informații care să dovedească faptul că bunurile culturale în cauză au fost exportate într-un mod conform cu legile și reglementările
ultimei țări în care s-au aflat pe o perioadă mai mare de cinci ani în alte scopuri decât pentru utilizare temporară, tranzit, reexport sau
transbordare, în următoarele cazuri:
(a) țara în care au fost create sau descoperite bunurile culturale nu poate fi stabilită cu precizie; sau
(b) bunurile culturale au fost scoase înainte de 24 aprilie 1972 din țara în care au fost create sau descoperite.
(5) Dovezile referitoare la faptul că bunurile culturale în cauză au fost exportate în conformitate cu alineatul (4) se furnizează sub
forma certificatelor de export sau a licențelor de export în cazul în care țara respectivă a stabilit astfel de documente pentru exportul
bunurilor culturale la momentul exportului.
(6) Autoritatea competentă verifică dacă cererea este completă. Autoritatea în cauză cere solicitantului, în termen de 21 de zile de la
primirea cererii, să prezinte eventuale informații sau documente suplimentare sau care lipsesc.
(7) În termen de 90 de zile de la primirea cererii complete, autoritatea competentă o verifică și decide dacă să elibereze licența de
import sau să respingă cererea.
Autoritatea competentă respinge cererea în cazul în care:
(a) deține informații sau are motive rezonabile să creadă că bunurile culturale au fost îndepărtate de pe teritoriul țării în care au fost
create sau descoperite, într-un mod care a încălcat legile și reglementările țării respective;
(b) nu i-au fost furnizate dovezile prevăzute la alineatul (4);
(c) deține informații sau are motive rezonabile să creadă că titularul bunurilor nu le-a achiziționat pe căi legale; sau
(d) a fost informată că sunt în curs de examinare cereri de restituire a bunurilor culturale respective din partea autorităților țării în
care au fost create sau descoperite.
(8) În cazul respingerii cererii, decizia administrativă menționată la alineatul (7), împreună cu o expunere de motive și informații
privind procedura de contestare, este comunicată solicitantului fără întârziere.
(9) Atunci când depune o cerere de eliberare a unei licențe de import al unor bunuri culturale, licență pentru care i-a fost deja
respinsă o cerere, solicitantul informează autoritatea competentă la care depune cererea cu privire la această respingere anterioară.
(10) În cazul în care un stat membru respinge o cerere, această respingere, precum și motivele care au stat la baza ei se comunică
celuilalt stat membru și Comisiei prin intermediul sistemului electronic menționat la articolul 8.
(11) Statele membre desemnează fără întârziere autoritățile competente pentru eliberarea licențelor de import în conformitate cu
prezentul articol. Statele membre transmit Comisiei datele de contact ale autorităților competente și orice modificări ale acestor date.
Comisia publică datele de contact ale autorităților competente, precum și eventualele modificări ale acestor date, în Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene, seria C.
(12) Comisia stabilește, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, modelul și formatul cererii de eliberare a licenței de import
și indică eventualele documente justificative care să dovedească proveniența legală a bunurilor culturale în cauză, precum și
modalitățile procedurale de depunere și prelucrare a unei astfel de cereri. Pentru stabilirea acestor elemente, Comisia depune toate
eforturile pentru a asigura aplicarea uniformă de către autoritățile competente a procedurilor de acordare a licențelor de import. Actele
de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 13 alineatul (2).
Articolul 5
Declarația importatorului
(1) Importul bunurilor culturale enumerate în partea C din anexă necesită prezentarea unei declarații a importatorului pe care titularul
bunurilor o înregistrează prin intermediul sistemului electronic menționat la articolul 8.
(2) Declarația importatorului cuprinde:
(a) o declarație semnată de titularul bunurilor care să ateste că bunurile culturale au fost exportate din țara în care au fost create sau
descoperite, într-un mod conform cu legile și reglementările aflate în vigoare în această țară în momentul în care bunurile au fost
scoase de pe teritoriul său și
(b) un document standardizat care descrie bunurile culturale în cauză suficient de detaliat pentru a permite identificarea acestora de
către autorități și efectuarea unei analize de risc și a unor controale punctuale.
Prin derogare de la litera (a) din primul paragraf, în locul celor menționate în aceasta, în declarație se poate atesta că bunurile
culturale în cauză au fost exportate într-un mod conform cu legile și reglementările ultimei țări în care s-au aflat pe o perioadă mai mare
de cinci ani în alte scopuri decât pentru utilizare temporară, tranzit, reexport sau transbordare, în următoarele cazuri:
(a) țara în care au fost create sau descoperite bunurile culturale nu poate fi stabilită cu precizie sau
(b) bunurile culturale au fost scoase înainte de 24 aprilie 1972 din țara în care au fost create sau descoperite.
(3) Comisia stabilește, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, modelul standardizat și formatul declarației importatorului
precum și modalitățile procedurale pentru depunerea acesteia și trebuie să indice eventualele documente justificative care să
dovedească proveniența legală a bunurilor culturale în cauză, care ar trebui să se afle în posesia titularului bunurilor, precum și
normele de prelucrare a declarației importatorului. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de
examinare menționată la articolul 13 alineatul (2).
Articolul 6
Birourile vamale competente
Statele membre pot limita numărul birourilor vamale care au competența de a trata importul bunurilor culturale care fac obiectul
prezentului regulament. În cazul în care aplică o astfel de restricție, statele membre transmit Comisiei datele de contact ale
respectivelor birouri vamale și orice modificări ale acestor date.
Comisia publică datele de contact ale birourilor vamale competente, precum și eventualele modificări ale acestor date, în Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene, seria C.
Articolul 7
Cooperarea administrativă
În scopul punerii în aplicare a prezentului regulament, statele membre asigură cooperarea între autoritățile lor vamale, precum și
între acestea și autoritățile competente menționate la articolul 4.
Articolul 8
Utilizarea unui sistem electronic
(1) Stocarea și schimbul de informații între autoritățile statelor membre, în special în ceea ce privește licențele de import și
declarațiile importatorilor, se realizează prin intermediul unui sistem electronic centralizat.
În cazul unei avarii temporare a sistemului electronic, pot fi utilizate în mod temporar alte mijloace pentru stocarea și schimbul de informații.
(2) Comisia stabilește, prin intermediul unor acte de punere în aplicare:
(a) modalitățile de punere în funcțiune, operare și întreținere a sistemului electronic, astfel cum sunt menționate la alineatul (1);
(b) modalitățile detaliate de depunere, prelucrare, stocare și schimb de informații între autoritățile statelor membre prin intermediul
sistemului electronic sau prin alte mijloace, astfel cum sunt menționate la alineatul (1).
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 13 alineatul (2)
până la 28 iunie 2021.
Articolul 9
Instituirea unui sistem electronic
Comisia instituie sistemul electronic menționat la articolul 8. Sistemul electronic intră în funcțiune în termen de cel mult patru ani de
la data intrării în vigoare a primului dintre actele de punere în aplicare menționate la articolul 8 alineatul (2).
Articolul 10
Protecția datelor cu caracter personal și perioadele de păstrare a datelor
(1) Autoritățile vamale și autoritățile competente ale statelor membre acționează în calitate de operatori ai datelor cu caracter
personal pe care le-au obținut în temeiul articolelor 4, 5 și 8.
(2) Prelucrarea datelor cu caracter personal în baza prezentului regulament are loc numai în scopurile definite la articolul 1 alineatul (1).
(3) Datele cu caracter personal obținute în conformitate cu articolele 4, 5 și 8 sunt accesate numai de către personalul autorizat în
mod corespunzător al autorităților și sunt protejate în mod adecvat împotriva accesului sau comunicării neautorizate. Ele nu pot fi
divulgate sau comunicate fără autorizarea scrisă expresă din partea autorității care a obținut inițial informațiile. Cu toate acestea, o
astfel de autorizație nu este necesară în cazul în care autoritățile sunt obligate să divulge sau să comunice informațiile respective în
conformitate cu dispozițiile legale în vigoare în statul membru în cauză, în special în legătură cu procedurile judiciare.RO 7.6.2019
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 151/9
(4) Autoritățile stochează datele cu caracter personal obținute în temeiul articolelor 4, 5 și 8 pentru o perioadă de 20 de ani de la data
la care au fost obținute datele. La expirarea perioadei respective, aceste date cu caracter personal se șterg.
Articolul 11
Sancțiuni
Statele membre stabilesc normele privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării prezentului regulament și iau toate măsurile
necesare pentru a garanta punerea în aplicare a acestora. Sancțiunile prevăzute sunt eficace, proporționale și cu efect de descurajare.
Până la 28 decembrie 2020, statele membre notifică Comisiei normele privind sancțiunile aplicabile în cazul introducerii de bunuri
culturale într-un mod care încalcă articolul 3 alineatul (1) și măsurile conexe.
Până la 28 iunie 2025, statele membre notifică Comisiei normele privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării prezentului
regulament, în special în cazul prezentării de declarații false sau informații false și măsurile conexe.
Statele membre notifică Comisiei, fără întârziere, orice modificare ulterioară care vizează normele respective.
Articolul 12
Cooperarea cu țările terțe
În domeniile care fac obiectul activităților sale și în măsura necesară pentru îndeplinirea sarcinilor sale prevăzute în prezentul regulament,
Comisia poate organiza activități de formare și de consolidare a capacităților pentru țările terțe, în cooperare cu statele membre.
Articolul 13
Procedura comitetului
(1) Comisia este asistată de comitetul instituit prin articolul 8 din Regulamentul (CE) nr. 116/2009 al Consiliului. Respectivul comitet
reprezintă un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.
(2) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
Articolul 14
Raportare și evaluare
(1) Statele membre furnizează Comisiei informații privind punerea în aplicare a prezentului regulament.
În acest scop, Comisia adresează statelor membre chestionare relevante. Statele membre au la dispoziție șase luni de la primirea
chestionarului pentru a comunica Comisiei informațiile solicitate.
(2) În termen de trei ani de la data la care prezentul regulament devine aplicabil în întregime și, ulterior, o dată la cinci ani, Comisia
prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind punerea în aplicare a prezentului regulament. Raportul este pus la
dispoziția publicului și include informații statistice relevante atât la nivelul Uniunii, cât și la nivel național, cum ar fi numărul de licențe de
import eliberate și de cereri respinse, precum și numărul de declarații ale importatorilor depuse. Acesta cuprinde o analizare a punerii
efective în aplicare, inclusiv a impactului asupra operatorilor economici din Uniune, îndeosebi asupra IMM-urilor.
(3) Până la 28 iunie 2020 și, ulterior, la fiecare 12 luni, până când sistemul electronic prevăzut la articolul 9 este instituit, Comisia
prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind progresele înregistrate în ceea ce privește adoptarea actelor de punere
în aplicare prevăzute la articolul 8 alineatul (2) și instituirea sistemului electronic prevăzut la articolul 9.
Articolul 15
Intrarea în vigoare
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Articolul 16
Aplicarea
(1) Prezentul regulament se aplică de la data intrării sale în vigoare.
(2) În pofida alineatului (1):
(a) articolul 3 alineatul (1) se aplică de la 28 decembrie 2020;
(b) articolul 3 alineatele (2)-(5), (7) și (8), articolul 4 alineatele (1)-(10), articolul 5 alineatele (1) și (2) și articolul 8 alineatul (1) se
aplică de la data la care sistemul electronic menționat la articolul 8 devine operațional sau cel târziu de la 28 iunie 2025. Comisia
publică data la care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la prezentul alineat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Strasbourg, 17 aprilie 2019.
Pentru Parlamentul European Președintele A. TAJANI
Pentru Consiliu Președintele G. CIAMBA
(1)* Poziția Parlamentului European din 12 martie 2019 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 9 aprilie 2019.
(2)** Directiva (UE) 2017/541 a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2017 privind combaterea terorismului și de înlocuire a Deciziei-
cadru 2002/475/JAI a Consiliului și de modificare a Deciziei 2005/671/JAI a Consiliului (JO L 88, 31.3.2017, p. 6).
(3) Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii (JO L
269, 10.10.2013, p. 1).
(4) Regulam entul (CE) nr. 116/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind exportul bunurilor culturale (JO L 39, 10.2.2009, p. 1).
(5) Directiva 2014/60/UE a Parlam entului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind restituirea bunurilor culturale care au părăsit ilegal
teritoriul unui stat membru și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012 (JO L 159, 28.5.2014, p. 1).
(6) Regulam entul (UE) 2016/679 al Parlam entului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește
prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind
protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).
(7) Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce
privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date și de
abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1247/2002/CE (JO L 295, 21.11.2018, p. 39).
(8) Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale
privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
ANEXE
oooOOOooo
Studiul mărcilor poștale vă oferă mari satisfacții !

Atenție pe magazinul e-Bay sunt acceptate tot mai multe falsuri filatelice !
E mai bine este să consultați un filatelist specializat.
oooOOOooo
Asociația Colecționarilor de Insigne din România https://www.facebook.com/aciro.ro/?fref=ts
Pentru dezbateri carto-filatelice&numismatice și informații recomandăm grupul (1.536 de membri)

FEDERAȚIA COLECȚIONARILOR din ROMÂNIA
https://www.facebook.com/groups/204266486348551/?fref=ts
Pentru licitații
PHILATELIC AUCTIONS ROMANIA http://www.facebook.com/groups/philatelicauction/?fref=ts
AFIȘE, RECLAME, CĂRȚI POȘTALE https://www.facebook.com/groups/980649841987238/?fref=ts
NUMISMATIC AUCTIONS (1053) https://www.facebook.com/profile.php?id=405150686271074&ref=ts&fref=ts

oooOOOooo
La aniversare
Mărturii de peste veac
prof.univ. dr. Crina Bocșan
Amintirile pot fi de nenumărate feluri: luminoase sau încețoșate, legate de un obiect sau de un moment, păstrate în colțul cel
mai depărtat al unui sertar ori pe un petec de hârtie, însă totdeauna sunt încărcate cu un mesaj. Ele
mărturisesc o atitudine pe coordonatele trăirilor noastre și de aceea în zile
aniversare descoperim nuanțe noi, adesea semnificative.
La început de noiembrie, acum o sută cincizeci de ani, pe strada Carol I
din București, era o casă cu etaj în care s-a născut Iulia Hasdeu. Este
singura clădire legată de numele unei dinastii de cărturari, neamul Hasdeu.
Ultima descendentă - considerată în epocă drept copil precoce, iar mai
târziu adolescentă genială - a devenit în zilele noastre simbol al tinereții
creatoare. Operele ei literare au fost publicate postum de către tatăl Bogdan
Petriceicu Hașdeu în 1889 la editurile Hachette Paris și Socec București,
însă numai volumele Bourgeons d'Avril, Fantaisies et reves, Chevalerie,
Confidences et Canevas și Theatre, Legendes et Contes. Acestora le-au
urmat. un secol mai târziu. ediții bilingve de versuri și proză, și romanele
pentru copii Năzdrăvăniile Denisei, Fiul răsfățat, Domnișoara Ursuză.
Iulia Hasdeu a scris piese în versuri în limba română încă de la 7 ani și romanul Viața și
faptele lui Mihai Viteazu, însă despre toate acestea, ca și despre compozițiile muzicale și desenele ei
și tablourile în ulei nu s-a știut decât după ce boala neiertătoare a învins-o înainte de a păși în al
nousprezecelea an de viață.
Prietenii apropiați ai familiei Hasdeu, chiar și părinții o știau numai pe Lilica (cum
era alintată în familie) devenită apoi eleva Iulia și mai târziu Julie, studentă la
Sorbona cu dispensă de vârstă. Mereu a avut nevoie de acest act întrucât clasele
primare le-a susținut cumulate la Colegiul Sf. Sava unde toți băieții erau mai mari
ca vârstă. La 11 ani a plecat la Paris însoțită de mama ei să-și continue studiile la
Colegiul Sevigne și la Sorbona ca studentă urma să-și pregătească teza de
doctorat (tot cu dispensă de vârstă) despre Teodiceea poporului român.
Tatăl Bogdan Petriceicu Hașdeu era ocupat la București fiind director al Arhivelor Statului,
profesor la Universitate, membru al Academiei, ziarist. Această despărțire întretăiată de rarele vacanțe petrecute
împreună de cei trei fie în țară, fie în Europa conturează aspecte sociale interesante, marcate în corespondența bogată
dintre tată și fiică. Iată câteva dintre ele: Iulia își data scrisorile pe stil nou în timp ce tatăl continua să noteze ziua pe stil
vechi. Neînțelegerile iscate frecvent se datorau faptului că serviciile poștale lăsau de dorit, nu numai că scrisorile făceau 4-5
zile, dar s-a întâmplat ca ordinea în care erau primite nu coincidea cu felul în care au fost expediate, una înaintea celeilalte.
Ca să evite cheltuielile mari de expediere a ziarelor românești abonaților din Franța, Bogdan
Petriceicu Hașdeu apela la ajutorul soției de a împărți jurnalele. Deși Hașdeu a avut totdeauna cel
puțin trei „slujbe”, deși Iulia a fost bursieră a statului român (după rezultatele din primul semestru)
situația financiară a familiei nu era de invidiat, așa încât s-a întâmplat ca cele două Iulii (cum le
numea Hașdeu pe soția și fiica sa) să înșele vigilența serviciilor poștale, plătind telegramele cu sume
mai mici căci scriau cuvintele românești legate între ele, ca de pildă ballascoala. Anunțau astfel
pregătirile ce se făceau pentru balul școlii.
Schimbul epistolar între cele două de la Paris și părintele de la București oferă informații
interesante, cum ar fi faptul că Bogdan Petriceicu Hașdeu era atât de cunoscut ca personalitate marcantă a societății
intelectuale încât pe plicurile adresate lui se scria: Domnului Hasdeu, la București. Și scrisoarea ajungea !
*
Nota redacției. Plicul aniversar,

realizat de Gruparea CENTENAR a
Asociației Filateliștilor din București și
Asociația culturală IULIA HASDEU
Club UNESCO București, va fi lansat
la Simpozionul dedicat aniversării a
150 de ani de la nașterea Iuliei
Hasdeu organizat la Cahul unde
importante instiuții poartă numele
tatălui, enciclopedistul Bogdan
Petriceicu-Hasdeu (universitatea și
teatrul) și a fiicei sale, Iulia (un
prestigios colegiu).
La festivități vor participa și trei
delegații de dincoace de Prut:
Asociației IULIA HASDEU București, a
Gruparea cultural-caritabilș BUNICII
LIBERALI BUCUREȘTENI și Grupul de studii și cercetări GÂLCEAVA CARTO-FILATELICĂ din cadrul AFB.
N.B. Mai multe imagini în albumul IULIA HASDEU și LUMEA MISTERELOR
https://www.facebook.com/sergiu.gabureac.3/media_set?set=a.2460965070658774&type=3
SCRIPTOFILIA la PIATRA-NEAMȚ
Cea de a XXVI-a întâlnirea acolecționarilor iubitori de orașul-stațiune din Vestul
Modovei, Piatra-Neamț, a avut loc între 5 și 7 iulie a.c. Manifestările au debutat cu
simpozionul ținut la Muzeul de Istorie având ca temă SCRIPTOFILIA.
Comunicarea susținută de ing. C-tin
Pațilea, cunoscut pentru numeroasele sale
cărți în varii domenii colecționistice
(filatelie, cartofilie, numismatică) ne-a
introdus într-un domeniu mai puțin
cunoscut, acele ce vizează colecționarea
și studierea vechilor titluri bursiere și
a oricăror documente în raport cu
acțiunile, obligațiunile, împrumuturile, cupoanele
etc.) care au fost cotate sau nu pe o bursă de valori.
Scriptofilia este o ramură a numismaticii ca și
notafilia (colecționarea de bancnote - primele fiind cele
introduse de chinezi în
anul 1024). În expoziția,
organizată cu acest prilej,
am putut admira frumoasele
titluri bursiere și piese
din acest domeniu
colecționistic.
Ca de obicei, au fost și
alte teme arzătoare la
ordinea de zi, dezbaterile
fiind continuate la Casa
Paharnicului. A doua zi a
fost Târgul colecționarilor și tradițională înmânare de diplome celor merituoși. Excursia
de duminică, efectută sub directa îndrumare a managerului acestui proiect, Viorel
Nicolau, a cuprins un intinerar cu totul inedit. Am ajuns la un lac puțin cunoscut,
Cuiejdel, dar la fel de impresionant ca Lacul Roșu, asemănător în multe privințe.
Peripețiile de rigoare au fost descrise pe Blogul lui Găbu Tot acolo a avut loc lansarea
și relansare mai multor cărți scoase de cei prezenți.
Mai multe imagini edificatoare sunt postate pe Blogul lui Găbu https://blogulluigabu.blogspot.com/2019/07/cuejdel-un-lac-putin-
cunoscut.html?spref=fb&fbclid=IwAR1shTQGzspvcYkYxjWWhtPmMpcia-RrrTVc4kcAQvcrLkfdsTALa3Zto8U
ETNIC 2019
expoziţie filatelică interjudeţenă cu participare internaţională
- regulament -
1. Forumul Democratic al Germanilor din judeţul Caraş-Severin în colaborare cu

Asociaţia Filatelică din Reşiţa va organiza în perioada 2 - 3 noiembrie 2019 expoziţia
filatelică interjudeţeană cu participare internaţională ETNIC 2019, cea de a VI-a
organizată sub acest motto la Reşiţa. Această expoziţie se încadrează în programul
de manifestări organizate cu prilejul Toamnei Culturale Germane la Reşiţa.
2. Expoziţia se va organiza conform regulamentelor F.F.R. şi a regulamentelor
F.I.P. Sunt invitaţi să participe filatelişti din ţară şi străinătate ce posedă exponate
cu tematica „Minorităţi naţionale” şi tot ce decurge din această tematică.
3. Toate exponatele vor fi proprietatea participanţilor.
4. Expoziţia filatelică „ETNIC 2019” va avea următoarele clase de participare:
A - Clasa în afara concursului (hors concours) rezervată membrilor juriului,
familiilor acestora şi invitaţilor;
B - Clasa de competiţie va cuprinde următoarele grupe:
a - colecţii tematice şi de subiect, reprezentând personalităţi etnice, aspecte din
cultură, literatură, artă, patrimoniu şi religie din mediul etnic sau interetnic,
regiunile unde convieţuiesc minorităţile naţionale în România;
b - colecţii de cartofilie specifice tematicii de mai sus;
c - colecţii de maximafilie de la punctul a;
d - colecţii de intreguri poştale de la punctul a;
e - colecţii de istorie poştală locală şi de zonă.
5. Participarea la expoziţie va fi solicitată printr-o cerere de înscriere, pusă la dispoziţie de comitetul de organizare.
6. Cererile vor avea, pentru participanţii din ţară, viza asociaţiei filatelice din care fac parte aceştia şi vor fi trimise
comitetului de organizare până la data de 19 septembrie 2019 pe adresa: Biblioteca Germană „Alexander Tietz”, Bd.
Revoluţia din Decembrie, nr. 22, RO-320086 Reşiţa, Judeţul Caraş-Severin.
7. Comitetul de organizare, în funcţie de spaţiul disponibil, îşi rezervă dreptul de a accepta exponatele şi va comunica
aceasta potenţialilor expozanţi până la data de 25 septembrie 2019.
8. Un exponat trebuie să cuprindă între 2 și 4 feţe de panou, cu câte 15 file, fiecare filă având dimensiunea de 21 x 30 cm.
9. Exponatele trebuie să ajungă la comitetul de organizare până la data de 16 octombrie 2019, la adresa de mai sus.
10. Fiecare exponat va fi însoţit de un inventar în 3 exemplare, cu indicarea numărului de mărci sau piese ce se găsesc
pe fiecare foaie şi cu valoarea exponatului. Foile vor fi protejate în folii de plastic transparente.
11. Cheltuielile pentru expedierea sau transportul colecţiilor la comitetul de organizare vor fi suportate de expozanţi.
Exponatele vor fi înapoiate expozanţilor, în decurs de maxim 30 de zile de la închiderea expoziţiei, prin grija şi pe
cheltuiala comitetului de organizare.
12. Comitetul de organizare va lua toate măsurile de securitate pe timpul duratei expoziţiei.
13. Juriul expoziţiei va fi format din trei membri titulari şi va avea un secretar fără drept de vot.
14. Hotărârile juriului nu vor fi motivate şi sunt definitive.
15. Criteriile de apreciere a exponatelor sunt cele stabilite de F.I.P.
16. Vor fi acordate următoarele distincţii filateliştilor din clasa competitivă:
- Diplomă în rang de Vermeil Mare,
- Diplomă în rang de Vermeil,
- Diplomă în rang de Argint Mare,
- Diplomă în rang de Argint,
- Diplomă în rang de Bronz Argint,
- Diplomă în rang de Bronz,
- Diplomă de participare;
- Pentru exponatele de cartofilie se vor acorda distincţiile specifice acestei categorii.
17. Comitetul de organizare va marca evenimentul prin mijloace filatelice specifice (plic special, obliterări, etc.). Ştampila
ce se va realiza va fi aprobată de Direcţia Generală a Poştei, cu drept de folosire la oficiul poştal Reşiţa I în data
respectivă.
18. Exponatele meritorii vor fi premiate cu diferite materiale, cărţi etc.
19. Prin completarea cererii de participare, solicitantul îşi exprimă acordul cu prezentul regulament.
Adresa comitetului de organizare este:

Biblioteca Germană „Alexander Tietz”,
Bd. Revoluţia din Decembrie Nr. 22,
RO-320086 Reşiţa, judeţul Caraş-Severin
Comitetul de organizare:
Erwin Josef Ţigla (0740 76 16 72; contact@erwinjoseftigla.ro)
Ioan Borca
Gustav Hlinka
La Clubul Numismatic MIHAI EMINESCU
La clubul numismatic de la Cercul Militar Național au loc activități de un nivel deosebit. Vinovat este coordonatorul clubului
energicul Ștefan Dina. După reușitul simpozion, din 4-5 octombrie curent, precedat de vizite la Palatul
Casa de Economii și Consemnațiuni și la Banca Națională a României, am avut parte
pe 17 octombrie de conferința Colecții și colecționari din Regatul României. Detalii
despre ultimul eveniment într-un numări viitor
*
Palatul CEC este situat în Calea Victoriei, față în față cu Palatul Poștelor, construit
în aceeași perioadă (azi Muzeul Național de Istorie). „Palatul, construit în stil eclectic,
se termină cu o cupolă de sticlă și metal. Intrarea este încununată de un fronton în
semicerc sprijinit de câte o pereche de coloane de stil compozit. Cele patru volume
de colț, decorate cu frontoane și steme, sunt acoperite de cupole în stil renascentist. O cupolă mult mai
mare acoperă holul central al edificiului, în care
funcționează diferite ghișee ale instituției. Decorația
judicioasă a fațadelor, echilibrul volumelor care îl
compun fac din acest palat un interesant monument de
arhitectură a orașului.
CEC-ul ca instituție a fost înființat în anul 1864 printr-o lege inițiată de către
Alexandru Ioan Cuza. La început a funcționat în diverse imobile, după care în anul
1875 s-a început construirea unui sediu propriu. Pe locul în care se află azi CEC-ul
se găsea monăstirea și hanul Sfântul Ioan cel Mare. CEC-ul se dezvoltă rapid, astfel
încât vechiul sediu devine neîncăpător. Se hotărăște demolarea lui și pe același loc
s-a început construcția actualului sediu, după planurile arhitectului francez Paul
Gottereau. Începutul lucrărilor a fost marcat printr-o ceremonie care a avut loc la 8
iunie 1897. Construcția a fost terminată în anul 1900 și de atunci CEC-ul a
funcționat în această clădire fără a se face alte modificări notabile. Amenajarea
interioară a fost gândită tot de arhitectul Paul Gottereau, holul mare a fost decorat
cu o pictură murală reprezentând zeița Fortuna distribuind bunuri după Independență, opera a lui Mihail Simonidi. Acesta a realizat și
pictura plafonului sălii festive de la etaj. Pe pereții laterali au existat, până în anul 1948, portretele Regelui Carol I, al Reginei Elisabeta
– pictate tot de Mihail Simonidi, precum si portretele Regelui Ferdinand I si a Reginei Maria – pictate de Costin Petrescu. Odată cu
venirea comuniștilor la putere, portretele au fost acoperite cu vopsea, fiind recreate după 1989 de către artistul plastic Valentin Tănase.
Cea mai impresionantă încăpere a palatului rămâne Sala de consiliu, care și-a păstrat destinația.”
*
„Banca Națională a României (BNR) este banca centrală a României, o instituție publică cu
personalitate juridică având monopolul asupra emisiunii de monedă fiduciară. Obiectivul său
fundamental îl reprezintă asigurarea și menținerea stabilității prețurilor (conform Statutului). Totodată,
BNR sprijină politica economică generală a statului, fără prejudicierea îndeplinirii obiectivului său
fundamental privind asigurarea și menținerea stabilității prețurilor. Băncile centrale susțin politica
economică a statului, respectiv a bugetului guvernamental, mai ales în acoperirea deficitelor bugetare.
Datorită puterii de a crea monedă fără acoperire (ex. aur), banca centrală poate influența rata
dobânzilor, economia devenind una de tip intervenționist/centralizată, nu una de piață liberă/capitalistă
unde cel mai important „preț”, prețul banilor, este stabilit de cerere și ofertă.
Banca Națională a României a fost înființată în virtutea legii, pe 17 aprilie 1880, cu un capital inițial de 30 milioane lei, din care 10
milioane capital de stat, restul de 20 milioane fiind capital proprietate privată.A fost investită cu privilegiul de a emite bancnote
acceptate în tranzacții, privilegiu extins de mai multe ori. BNR este a 13-a bancă centrală înființată în lume, fiind înființată înaintea
băncii centrale a Japoniei sau a sistemului Rezervei Federale din SUA. Primele bancnote emise de BNR au fost de 20, 50, 100, 500,
1000 lei. Au fost emise monezi de aur, argint și cupru.Datorită legii lui Gresham putem înțelege de ce monezile de aur (valoare
nominală 20 lei) erau ținute spre tezaurizare. Până în 1948 instituția a fost una privată, controlată cu mână de fier de către acționarii
care, nu o dată, au sfidat guvernul, însă se poate afirma (pe baza datelor) că, deși de jure era o instituție privată, de facto era una de
stat. Atât în perioada privată cât și în cea de stat (după 1948), banca națională a executat
directivele executivului, pe timp de pace (politicile economice) cât și pe timp de război. După
Primul Război Mondial, banca, și-a pierdut tezaurul metalic. Guvernul României ia decizia în
1916 de a-l trimite la Moscova, iar Rusia Sovietică fură practic tezaurul, restituind câteva
piese din Cloșca cu puii de aur (tezaur descoperit la Pietroasa în 1837) și alte obiecte în anii
1935, 1956 și 2008.
Principalele atribuții ale BNR sunt:
- elaborarea și aplicarea politicii monetare și a politicii de curs de schimb;
- autorizarea, reglementarea și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit,
- promovarea și monitorizarea bunei funcționări a sistemelor de plăți pentru asigurarea
stabilității financiare;
- emiterea bancnotelor și a monedelor ca mijloace legale de plată pe teritoriul României;
- stabilirea regimului valutar și supravegherea respectării acestuia;
- administrarea rezervelor internaționale ale României.
Totodată, BNR sprijină politica economică generală a statului, fără prejudicierea îndeplinirii obiectivului său fundamental privind
asigurarea și menținerea stabilității prețurilor.
Banca Națională a României este unica instituție autorizată să emită însemne monetare, sub formă de bancnote și monede, ca
mijloace legale de plată pe teritoriul României. Moneda națională este Leu românesc, iar subdiviziunea acestuia, banul.
Palatul Băncii Naționale, clădirea veche a Băncii Națională a României, a fost realizat de Albert Galleron împreună cu Cassien
Bernard, amândoi foști elevi ai lui Charles Garnier, realizatorul celebrei Opéra Garnier, cunoscută și ca Opera din Paris.” (surse internet)
N.B. Mai multe imagini în albumul Clubul numismatic MIHAI EMINESCU

https://www.facebook.com/sergiu.gabureac.3/media_set?set=a.2498868526868428&type=3
Eveniment editorial
Catalogul este o lucrare de pionierat, care are drept scop promovarea patrimoniului cultural al Republicii Moldova prin intermediul descoperirilor monetare.
Paginile lui cuprind secvenţe ale istoriei complexe a circulaţiei monetare de pe teritoriul actual al Republicii Moldova,
aranjate cronologic, începând cu emisiuni antice şi finalizând cu monede bătute către sfârşitul secolului XX-lea.
Accentul este plasat asupra realităţilor monetare din spaţiul dintre Prut şi Nistru ca parte componentă a unor areale de
civilizaţie mult mai largi, cum ar fi cel european sau cel oriental.
Concepută, de cei doi autori, dr. Ana Boldureanu și dr. Sergiu Matveev, drept o lucrare de promovare a
ştiinţei, aceasta contribuie la cunoaşterea unei componente determinante a patrimoniului universal şi
naţional – moneda. Astfel de lucrări, în general, au o importanţă majoră în stabilirea unor contacte directe
între ştiinţă şi societate. În cazul de faţă, lucrarea a fost gândită, nu doar ca un instrument de diseminare a
cunoştinţelor, dar şi ca un catalizator al procesului de constituire a colecţiilor monetare în cadrul unor
instituţii de învăţământ, contribuind astfel la încurajarea colectării, păstrării şi valorificării patrimoniului
istoric şi cultural al ţării. Realităţile social-economice ale Republicii Moldova, pe de o parte, şi impunerea
masivă a vieţii virtuale prin intermediul internetului şi al televiziunii, pe de altă parte, au exclus practic din
rândul cărţilor tipărite acest gen de lucrări. În acelaşi timp, apariţia unor cărţi cu caracter pseudoştiinţific,
impune tot mai mult revitalizarea dialogului dintre ştiinţă şi societate.
Volumul lucrării cuprinde 180 de pagini bogat ilustrate, imaginile color ale monedelor fiind însoţite de informaţii privind autoritatea emitentă,
locul descoperirii pieselor, colecţiile din care fac parte etc., toate acestea venind să-i formeze cititorului anumite competenţe în domeniul
numismaticii antice, medievale şi moderne. Conţinutul este bazat pe un mesaj simplu, dar cu impact deosebit în formarea cunoştinţelor privind
studierea monedei sub multiple aspecte: istorice, economice, politice, artistice, iconografice, epigrafice, metrologice etc.
***
Conform legendei relatate de părintele istoriei, Herodot din Halicarnas, primele monede din aur şi argint au apărut la mijlocul secolului al VII-lea
a. Chr., în Lidia – un regat din Asia Mică. De la lidieni practica emiterii şi a utilizării monedelor, în special a celor de argint, au preluat-o grecii
antici, aceştia contribuind la răspândirea lor în întreaga zonă mediteraneană. Anume prin intermediul coloniştilor greci aşezaţi cu traiul pe malul
Mării Negre, emisiunile monetare vor pătrunde şi în spaţiul dintre Prut şi Nistru. Mijloace de schimb sub forma unor obiecte de metal (inele,
clopoţei, piese în formă de delfini sau în formă de vârfuri de săgeţi etc.) au fost utilizate în regiune cu mult înainte argint a fost semnalată în puţine
descoperiri în spaţiul dintre Nistru şi Prut, fiind cunoscute doar câteva piese izolate.
Încetarea baterii de tetradrahme de tip Filip II după 329/328 sau 323 a. Chr. a determinat apariţia unor imitaţii, iniţial fidele, ulterior căpătând un aspect
degradat stilistic, însoţit şi de modificari ale greutăţii, dar şi ale titlului argintului. O contribuiţie importantă în realizarea acestor imitaţii şi în răspândirea lor pe
teritoriile învecinate au avut celţii după stabilirea lor în Peninsula Balcanică. În spaţiul de la nord de Dunărea de Jos au fost identificate mai multe tipuri de astfel de
imitaţii. Tipul de imitaţii răspândit pe teritoriul actualei Republici Moldova a fost numit convenţional după locul descoperirii celor mai importante tezaure – Huşi-
Vovrieşti. Reieşind din arealul lor de răspândire, se admite că centrul emitent al acestor monede s-ar afla undeva în partea centrală a Moldovei de pe malul drept al
Prutului. Izolat, pe teritoriul Republicii Moldova au fost atestate şi câteva emisiuni de tip Larissa şi Dumbrăveni. Începutul erei creştine corespunde cu perioada de
extindere a monedei romane pe teritoriul actual al Republicii Moldova. Informaţiile despre descoperirea în regiune a unor monede republicane romane sunt
nesigure. În schimb, în partea sudică a spaţiului prutonistrean au fost descoperite monede emise de unii regi ai Regatului Odris, clientelar romanilor. Începând cu
dinastia Iulia-Claudia, monedele romane, în special cele de argint, sunt prezente în număr mare în descoperirile de pe teritoriul studiat. Apogeul pătrunderii
monedei romane corespunde perioadei dinastiei Antoninilor (96-192 p. Chr.), emisiunile respective, din argint de bună calitate, fiind utilizate în circulaţia
monetară mulţi ani după dispariţia dinastiei. De la sfârşitul secolului al III-lea, tot mai des este semnalată în descoperiri moneda romană din bronz, cele mai multe
fiind din perioada dinastiei constantiniene. Acest fapt reflectă începutul utilizării monedelor în mediul barbar în scopuri comerciale. Moneda din aur este cunoscută
într-un număr foarte mic. Pe lângă monedele provenite din atelierele imperiale (Roma, Constantinopol, Treveri, Sirmium etc.), în circulaţie s-au aflat şi monede
provinciale emise de oraşele greceşti de pe litoralul Mării Negre, aflate sub autoritate romană (Tyras, Olbia, Istros etc.). Circulaţia intensă a monedei imperiale
romane a contribuit la apariţia unor imitaţii şi falsuri după monede romane, realizate în perioada de început a marii migraţii.
DA, avem o Dăncilă și la Romfilatelia ! (II)
Credeați că tov. Cristinuca va reveni la O

Românie poștală normală ? Europeană ? Nu, dragilor, prostia nu are leac. De mai bine de zece ani Administrația
Poștală românească este bătaia de joc a acestei domnișoare vrăbiuță. Peultima ispravă, care mi-a stârnit revolta, a
fost misiunea de sabotare (sic!) a promovării marelui succes al Simonei Halep - locul I WTA.
Nu a trecut mult timp și Cristinuca a comis-o din nou. Citez de pe site-ul firmei-căpușă „pentru a sărbători
unul din evenimentele de marcă din domeniul filatelic, Roimfilatelia introduce în circulație, joi, 19 septembrie
a.c. emisiunea cu titlul Expoziția Filatelică Română EFIRO 2019, ed. a V-a.”
Văzând primele două valori
ale emisiunii, 1,70 L și 3,10 L
mi-am zis în sfârșit „rândunica”
a băgat la cap criticile
îndreptățite ale majorității
filateliștilor români și străini
privind politica speculativă și
falimentară de emitere a
mărcilor poștale românești
practicată în ultimii 10 ani. Însă
ultimele două valori ale
emisiunii, 12 lei și cea de 28,50
lei, demonstrează bătaia de joc
la adresa administrației poștale
românești, a României și a
colecționarilor continuă. Făcând un calcul simplu, pentru a achiziționa un set complet, colecționarul trebuie să
scoată din buzunar pentru această emisiune suma de 800 de lei ! Apropae 200 de euro. Arătați-mi, vă rog, o
singură administrație din țările membre U.E. care practică un asemenea jaf ! Dar să zicem că sunt protul
proștilor și dau acești bani. Ce să vezi ? Nu primesc întreaga emisiune, deoarece Cristinuca a decis să fie
scoasă și o coliță nedantelată cu un tiraj de 250 de exemplare ! Parcă am fi pe timpul lui Carol al II-lea !
Repet: - Ce administrație poștală din țările membre U.E. practică o asemenea haiducie ?
M-am adresat ministerului de profil, C.N. Poșta Română S.A. și ei mă trimit la ... Romfilatelia. În ce țară
trăim ? Când vom avea oare profesioniști la conducerea acestor instituții ?
GÂLCEAVA CARTO-FILATELICĂ (47-48)
Clubul de studii și cercetări carto-filatelice al Asociației Filateliștilor din București s-a întrunit pe
10 septembrie și 24 octombrie a.c. Coordonatorul clubului, Dumnitru F. Dumitru a pus pe ordinea de zi
teme și subiecte interesante. Dl. Șerban Drăgușanu a prezentat semnalări cartofile din ciclul Amintiri
din București - statui dispărute (monumentele Ion C. Brătianu, Take Ionescu, Eroilor Corpului
Didactic /supranumit Statuia Legionarilor/ și I. V. Stalin.
Comunicarea a avut interesante completări din partea
Sergiu-Marian Găbureac. Tot atunci au fost au fost aniversați Sergiu Marian
Găbureac, dr. Marian Vasile, Adrian Vladimir Bejan.
Joi, 24 octombrie 2019, a avut loc a 48-a întâlnire. De data aceasta, pe
lângă două aniversări, în cadrul ordinii de zi, Șerban Drăgușanu a prezentat o
amănunțită informare privind Expoziția de promovare da filateliei de la
Plovdiv, sub patronaj
FEPA, la care
România a participat
cu 4 exponate (dintre
care 2 din București).
Sergiu Găbureac a prezentat o lucrarea colecționarului C-tin
Horghidan (Piatra-Neamț) dedicată marelui fotograf moldovean
Artistul fotograf Adolphe A.
Chevallier în colecția mea,
subliniind elementele de noutate
din biografia celui care a lăsat
posterității mii de fotografii de
interes public. Totodată a
informat asupra stadiului în care
se află a II-a ediției, mult adăugită și completată,
a albumului-catalog CHEVALLIER - cronicarul
foto al plaiurilor nemțene. Ed. I a lucrării a primit
la recenta manifestare EFIRO 2019, diploma în rang de medalie de aur, rod al
colaborării a peste 30 de colecționari din România și din străinătate.
Moderatorul, DfDumitru, a reușit și de data aceasta să domolească unele
discuții mai aprinse. Se fac deja pregătiri pentru aniversarea celei de-a 50-a întâlniri a celui mai vechi și singurul grup de
discuții carto-filatelice din România. Până atunci o delegația va merge la simpozionul de la Cahul IULIA HSDEU - 150 de
ani de la naștere. (DfD)
IMPORTANT !
Vorba unui bun prieten de la Timișoara:
Vine o vreme când „nu mai bagi la valiză” și vinzi:
Cartofilie - piese editate până în anul 1938:

Bucovina, Basarabia, Crișana,
Dobrogea, Moldova, Muntenia, Oltenia,
Transilvania ...
prefer să le dau celor din orașul
sau județul respectiv.
AEROMFILA 2019
Anul acesta tradițională expoziției a Filatelie - colecții specializate
avut loc la Sibiu. Cu acest prilej, ing.
Alexandru Bartoc a instituit trofeul ROMÂNIA 1974 - 1994
HERMANN OBERTH care a fost ștampilate și neștampilate
înmânat celui mai merituos participant.
Felicitări organizatorilor ! Contact Sergiu Găbureac: gsm_as@yahoo.com
Citiţi
FILATELIA ◊ CURIERUL FILATELIC ◊ philatelica.ro
◊ Studii filatelice brașovene ◊
MAGAZIN DE FILATELIE, CARTOFILIE şi NUMISMATICĂ
Un pic mai bine informaţi ! Contează !
EFIRO 2019
De ce-i frumoasă filatelia !
Erori filatelice românești semnalate de cercetătorul Mircea Olariu (Timișoara)
Vă lăsăm bucuria depistării !
O colecţie fără erori, curiozități și varietăți

filatelice este ca un piure fără sare !
NOI VĂ OFERIM SAREA INFORMATIVĂ !
Ne scrieți, ca de obicei, pe gsm_as@yahoo.com Editor: Sergiu Găbureac. Lector: Dumitru F. Dumitru

Contact: gsm_as@yahoo.com,
INFORMAȚIE = PUTERE ! 0771 631.065
Orice informație, articol, știre, foto sunt binevenite ! Blogul lui Găbu: http: //blogulluigabu.blogspot.ro/;
www.facebook.com/sergiu.gabureac.3.
Mulțumiri celor care înțeleg să sprijine financiar apariția. LXIII pdf gratuit Nr. 2/01.11..2019
Probabil cea mai citită publicație de profil din România !

19.11 GSM INFO Nr.2 (LXIII) PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

19.11 GSM INFO Nr.2 (LXIII) PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

DLC LXIII - anul VI

info-hobby LXIII apare ori de câte ori este necesar

Au fost, astfel, marcate aniversările a 560 de ani de la prima

din Germania, a reunit comunicări interesante iar

Felicitări tuturor celor care s-au implicat ! (croncă-foto gsm)

D-ale Primăriei Generale a Bucureștilor

Câteva aspecte legale

PALATUL MITROPOLITAN CERNĂUȚI

REGULAMENTUL (UE) 2019/880 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Studiul mărcilor poștale vă oferă mari satisfacții !

Asociația Colecționarilor de Insigne din România https://www.facebook.com/aciro.ro/?fref=ts

Pentru dezbateri carto-filatelice&numismatice și informații recomandăm grupul (1.536 de membri)

AFIȘE, RECLAME, CĂRȚI POȘTALE https://www.facebook.com/groups/980649841987238/?fref=ts

NUMISMATIC AUCTIONS (1053) https://www.facebook.com/profile.php?id=405150686271074&ref=ts&fref=ts

Nota redacției. Plicul aniversar,

1. Forumul Democratic al Germanilor din judeţul Caraş-Severin în colaborare cu

Adresa comitetului de organizare este:

N.B. Mai multe imagini în albumul Clubul numismatic MIHAI EMINESCU

DA, avem o Dăncilă și la Romfilatelia ! (II)

Credeați că tov. Cristinuca va reveni la O

GÂLCEAVA CARTO-FILATELICĂ (47-48)

Cartofilie - piese editate până în anul 1938:

Vă lăsăm bucuria depistării !

O colecţie fără erori, curiozități și varietăți

Ne scrieți, ca de obicei, pe gsm_as@yahoo.com Editor: Sergiu Găbureac. Lector: Dumitru F. Dumitru

Probabil cea mai citită publicație de profil din România !

S-ar putea să vă placă și